Odată ajunşi la maturitate, puţini dintre noi reuşesc să păstreze în interior acel spirit de copil, care ne face curioşi şi exuberanţi. În bună parte acest lucru se datorează experienţelor pe care le-am avut când eram copii. Dacă am avut o copilărie fericită ajungem niște oameni plini de lumină gata pregătiți pentru orice, și cel mai interesant că astfel de adulți ajung să lase în urma lor o dâră de bine necondiționat, însă sunt și din acei copii care au fost marcați de suferinţe psihice, emoţionale şi fizice, acest lucru se va reflecta pe întreaga perioadă a vieţii de adult într-o manieră sau alta. Și foarte puțini conștientizează acest lucru!
Mulți oameni care sunt captivi ai mecanismelor de apărare ale Copilului intern nu au curajul să se bucure de viață. Se afundă în munca și în obligațiile lor și sunt de părere că se pot bucura de viață abia după ce au terminat ce aveau de făcut. Dar mereu este câte ceva de făcut. Copilul din ei simte un fel de vinovăție fundamentală, că nu este suficient de bun, că nu s-a realizat, e undeva un prototip al lipsei de aprobare socială și mereu e în goana unei reușite artificiale. În consecință acești oameni sunt convinși ca nu merită să se bucure de viață și își controlează atât de strict viața până când nu mai rămâne loc de bucurie. Până la epuizare psihică. 

Și să recunoaștem, toată informaţia acumulată în perioada copilăriei face parte din noi, de cele mai multe ori, fără a fi măcar conştienţi de acest lucru, rămânem captivi acolo la subconștient de succesele și încurajările dar și de schimonosirile educaționale. Suntem învăţaţi de societatea modernă că doar prezentul contează, că trecutul este dispărut pentru totdeauna şi de aici se naşte fantasma că am putea să reparăm sau să fixăm prezentul din exterior, concret, doar cu voinţă şi perseverenţă. Însă prea uităm că ne ducem după noi un bagaj și din ciopârțirea și peticirea copilăriei care ne-a format adultul de acum. Încercarea de satisfacere a nevoilor noastre afective, psihologice, emoţionale, fără aplecarea asupra copilului nostru interior, este din start sortită eşecului. Și vrem sau nu, credem sau infirmăm, nu adultul hotărăşte, ci copilul din el.

În spatele oricărei suferinţe sau angoase, tristeți sau nemulțumiri, a oricărei manii sau gelozii, a oricărui afect sau sentiment greoi, se află ceea ce numim copilul interior. El, cel care nu a fost iubit la timp, cel care nu a fost încurajat, cel care a fost ignorat sau manipulat, acel suflețel care a stigat mut la mami și la tati pentru ca mai apoi să suporte niște consecințe grele. Acesta, dacă vreţi, este suma tuturor experienţelor şi inhibiţiilor noastre, alături de toate sentimentele, senzaţiile, concluziile şi raţionalizările noastre vis a vis de ele. Fiecare dintre noi poartă în suflet experiențe traumatice din copilărie, care sunt bine stocate în memoria emoțională, și care se activează automat atunci când întâlnim persoane care ne frustrează în aceeași manieră în care au făcut-o și părinții noștri, în copilărie. Este partea din noi de care tot încercăm să fugim cu disperare, la care vrem cu toată forța să renunțăm deoarece ne crează o stare de neliniște, însă nu e chiar ușor. Partea bună a lucrurilor este că fiind adult putem înțelege lucruri, putem apela la specialiști, putem citi cărți care ne-ar mări echilibrul personal, însă, copilul singuratic tot acolo va rămânea. Captiv prin timp!

Copilul din mine, din tine arată ca și când eram mici; eşti tot tu, iar el a rămas la vârsta la care a fost supus traunelor, neiubirilor și a fricilor necontrolate, e tot acela de la începutul neglijențelor și neîmblnzirilor. Îl poţi vizualiza în inima ta. În acțiunile tale. În rețineri. Rănile emoţionale din copilărie ne afectează în fiecare zi şi ne împiedică să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne iubim pe noi înşine aşa cum merităm. Acum e timpul să încetăm să fim în contradicție cu acel prunc care nu mai crește din temerea de a nu fi rănit, trebuie să încetăm să ne reținem în a ne exprima, în a ne trăi experiențele în a ne privi viața dintr-o parte, trebuie să ne dezbrăcăm de inhibiții, de angoase și să nu ne mai lăsăm pradă captivității emoționale!

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.Sursa foto: pinterest.com