Atman e un cuvânt sanscrit care înseamnă Sine, sau spiritul fiecăruia, și este văzut ca esenţa interioară divină în jurul căreia se dezvoltă corpurile subtile. Însă de cele mai mult ori sinele este format ca într-o bulă individuală fără a permite ca tot ce vine din afară să se manifeste într-o formă sau alta. Poate din nevoia noastă de a ne apăra de tot ce e rău și ne-ar putea afecta sau din simplul motiv de comoditate. Ne creăm o barieră invizibilă ce ne  poate face atât bine cât și rău, și asta fără să ne dăm seama. Sinele este calitatea pe care ar trebui să o capete fiecare, nu prin dominare și coabitare, ci semeni naturii, altruist. Cu o dorinţă de spiritualitate. Însă trebuie ca fiinţa umană să-şi dezvolte și acel punct în existența sa către o dorinţă reală de a primi pentru a dărui. Și asta e imposibil prin izolarea în găoacea personală.

De multe ori am auzit că sinele individual nu se poate revela decât prin lucru în grup şi în mod deplin atunci când toţi oamenii vor atinge acest nivel spiritual, adică va depăşi bariera, ecranul care se interpune între lumea noastră şi cea spirituală. Și de fapt în esență sunt deacord, doar atunci când ieși din zona de confort afli, crești din toate punctele de vedere, combini idei și trăiri, simți pe pielea proprie viața. Apropiindu-ne de știință, Freud a propus în 1923 un model pentru SINE compus din mai multe ”subcomponente”. Das Es/Ich adică EUL și Das Uber-Ich, Supra-eul. Freud le consideră instanțe cu conținut conștient și, respectiv, inconștient. Pentru Freud, SINELE este întotdeauna inconștient, rezervor primitiv și neorganizat de impulsuri și dorințe, locul reprezentărilor și comportărilor arhaice și al refulărilor. La polul opus, un contemporan la fel de celebru ca Freud, C.G. Jung, spune despre SINE ca este o imagine intrapsihică a lui Dumnezeu. Pentru Jung, SINELE este considerat ca fiind totalitatea incognoscibilă a constiinței însăși, care uneori reprezintă aspect ale sale, ca pe un număr infinit de imagini posibile fără ca vreuna din ele să fie SINELE însuși.

Realizarea Sinelui deschide calea către o transformare interioară prin care individul redobândește virtuțile moralității, iar instalarea echilibrului – fizic, mental și emoțional – aduce integrarea ființei și a personalității. Și o dată ce vom înțelege că „sinele” are nevoie de spațiu pentru aerisire, de libertate în a coabita universul vom percepe adevărata noastră identitate. Înțelegând importanța depășirii pragului de „eu” vom dobândi o nouă dimensiune – conștiința vibratorie – prin care realitatea și adevărul absolut pot fi percepute la nivelul sistemului nostru de percepție. Puterea atotpătrunzătoare a iubirii  de sine și a aproapelui începe a fi percepută ca o briză răcoroasă, ca o gură de aer proaspăt.

Este posibil ca imaginea să conţină: cer şi în aer liber

Sursa foto: pinterest.com