Citindu-l pe Edgar Feuchtwanger. Cartea „Hitler, vecinul meu „

Edgar Feuchtwanger își aduce aminte la 88 de ani cum era pe când avea doar 5 ani și era vecin cu Hitler. A fost vecinul său din 1929 până în 1939. În 1929 avea 5 ani. Și o memorie și o capacitate de înțelegere de invidiat pentru că volumul de față conține atâtea detalii încât ai impresia că a fost scris chiar atunci. Din acest punct de vedere probabil că volumul scris de Feuchtwanger este de o importanță istorică covârșitoare pentru cei care doresc să afle cum se simțeau vecinii lui Hitler, mai ales dacă erau la vârsta copilăriei și evrei. Feuchtwanger, care a scris autobiografia „Am fost vecinul lui Hitler”, consideră că azi nu ar mai fi în viaţă, dacă Hitler ar fi ştiut cine era el. Mai ales că Edgar era nepotul lui Lion Feuchtwanger, un scriitor renumit care a devenit un „inamic personal” al lui Hitler.

Deci, cel a cărei memorie am aflat-o citind această carte este, Edgar, unicul fiu al unui editor evreu. Are o copilărie fericită în orașul München, cu bonă, cu vacanțe în diverse regiuni, cu posibilități materiale excelente. Tânărul este lipsit de griji, răsfățat de părinți și de dădacă, până când, în blocul de vizavi, se instalează Adolf Hitler, șeful Partidului Național-Socialist.

Hitler, vecinul meu

Mai exact în 1933, atunci se declanșează treptat evenimente care duc la degenerarea statului și asuprirea prin putere din partea lui Hitler, acesta este numit cancelar al Germaniei. Părinții lui Edgar, lipsiți de drepturile lor, încearcă să-și protejeze fiul de umilințe. La școală, învățătoarea îl pune să deseneze svastici, iar colegii intră în rândurile tinerilor hitleriști. Iar tânărul Edgar vrea să se facă invizibil. 

De la fereastra casei lui, Edgar va asista la pregătirea unor evenimente tragice: Noaptea Cutitelor Lungi, Anschlussul, Noaptea de Cristal. Evreii sunt arestați, chiar și tatăl lui Edgar a fost dus în primul lagăr din Dachau. Şase săptămâni mai târziu a fost eliberat, dar viaţa lui de atunci s-a schimbat pentru totdeauna. La fel ca mii de evrei, au decis să plece din Germania. La cei mai mulţi care au rămas statul le-a confiscat averea, nici ei nu au fost scutiți de asta. În 1939, Edgar este trimis singur în Marea Britanie, unde își va vedea mai departe de viață.În Marea Britanie, a devenit profesor universitar respectat.

„Am crescut într-un cartier bogat din Munchen, Germania. Timp de nouă ani am trăit alături de Adolf  Hitler, în anii ’30. Prima dată când am văzut viitorul genocid a fost în 1932 – cu un an înainte de a fi numit Hitler cancelar. Ieşise să se plimbe cu asistenţa lui, când l-am văzut involuntar. A trecut pe stradă s-a uitat direct la mine, dar nu a schiţat nici o emoţie”, spunea Edgar.

Deosebit de marcantă cartea mi s-a părut, de fapt ca multe alte mărturii a persoanelor care au trecut prin genocidul hitlerist. Din fericire, după cum ve-ți vedea citind cartea, marea parte a familiei lui Edgar supraviețuiește, unii pentru că sunt scriitori marcanți, precum Lion Feuchtwanger, alții pentru că au avut tablouri cu care l-au putut mitui pe Göring.

Cartea a developat amintiri care trebuie să ne atenționeze unde poate ajunge nebunia unui om, cum se poate de știrbit o nație care nu a greșit cu nimic, această dezvăluirea a lui Edgar e cât se poate de interesantă pentru orice cititor pasionat de viața evreilor din timpul celui de-al treilea Reich.

Sursa foto: pinterest.com

Un gând…

Mă arde un astfel de foc interior şi mă agită furtuni atât de mari, încât mirarea mă apucă cum de nu explodez deodată cu această lume, într-un avânt apocaliptic. Simt cum tremur eu, şi cu mine întreaga lume, cum mă năpădesc fioruri din adâncuri şi cum mă cuprinde o exaltare de sfârşit de lume. Aş vrea ca toată lumea aceasta să fie aruncată în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanentă, continuă şi adâncă, de o demonie intrinsecă şi părăsită, să se cutremure totul ca în faţa ultimelor clipe, să ne învârtim, halucinaţi, la viziunea agoniei definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic să nu-şi mai găsească o raţiune în sine însuşi, totul să fie într-o clipă nimic. Şi să soarbem nimicul, prinşi în vârtejul demonic al clipelor din urmă.

E. Cioran – Pe culmile disperării

Îndemn…

Să nu te sperie drumul spre vârf. Să nu-ţi fie frică de coborâre. Să nu plângi dacă te vei prăbuşi. Să nu-ţi fie teamă că nu vei avea cu cine să urci… Sau că vei înnopta singur într-o vale pustie. Să nu înjuri piscurile pe care nu vei găsi flori de colţ… Şi nici pe cele în care vei cunoaşte colţii sălbăticiei. Să te îngrijoreze doar ziua în care te vei trezi şi nu vei mai avea niciun munte de urcat.

Mihai Morar

Alfabetul iubirii…

A doua șansă în viață poate n-o să mai fie, deci, iubește aici și acum. Adoră. Apreciază.
Bucură-te de timpul în doi. Binedispune-te prin tot ce înseamnă din dragoste.
Creează mereu ceva împreună. Compune o nouă poveste din două suflete frumoase!
Dăruieşte afecțiune. Dedică timp frumos. Dragostea are doar o ecuație, tu și eu! Noi!
Eliberează-te de rezervele trecutului, de constrângeri și trăiește clipa la maxim în numele iubirii!
Fii mai presus de tot glasul iubirii, fă tot pentru el/ea. Fericește. Făurește săruturi.
Găseşte momente de tihnă pentru a atinge cotele maximei iubiri! Gustă din aventură.
Hrăneşte pasiune cu hohote de râs. Huzurește-ți viața!
Iubește cu fiece zi tot mai mult! Implică-te în ceea ce ai ajuns să construiești. 

Îmblânzește-ți pornirile și acordă șanse în numele celor care și-au trăit iubirea și au scris-o în istorie.
Joacă-te cu iubita/ul nu cu iubirea. Jubilează orice aniversare. Jură credință.
Lansează bucurii. Lasă-te purtat de valul emoțiilor înfloritoare!
Mulţumeşte universului pentru ea/el. Minunează-te de ce ai ajuns să ajungeți împreună.
Nu renunţa niciodată la ceea ce simți. Naște emoții, fii creatorul lor.
Opreşte-te pentru o secundă și vezi în oglindă iubita/iubitul, și oferă căldura ta.
Preţuieşte clipa împărțită la doi. Plimbă-te de mână. Priveşte cerul ca cel mai înflăcărat îndrăgostit.
Roagă-te la cer și la pământ pentru darul de a iubi.
Strânge în brațe sufletul drag ție și spunei „te iubesc”, iar asta e mai presus de o mie de cuvinte.
Trăieşte momentul ce e dat să-l tatuezi în arterele inimii. Totul e în mâinile tale, în deosebi iubirea.
Uită de ce a fost cândva și întoarce-te cu fața la cel care e somnoros lângă tine și prețuiește asta.
Vorbeşte-i cu dragoste, pasiune și sinceritate.  cu înţelepciune şi voiciune. Venerează clipa. Vibrează a pasiune.
Xeroxează-ţi bucuriile, fă să fie cu miile.
Zâmbeşte des celui ce-l ai în dreapta ta, fără motiv. Zilnic. Zburdalnic. Zbenguitor!

 Sursa foto: pinterest.com

 

 

Secretul vieţii este…

Noi, cei care luptăm pentru visul nostru, suferim mult mai mult când lucrurile nu merg aşa cum trebuie, pentru că nu putem să revenim la vechea scuză: „Ei bine, oricum nu-mi doream prea mult asta.” Ne dorim cu adevărat să ne atingem visul şi am pus totul la bătaie pentru el. În acest fel, noi, războinicii luminii, trebuie să ne pregătim să avem răbdare în timpurile dificile şi să fim conştienţi că universul conspira în favoarea noastră, chiar dacă nu înţelegem în ce fel… Când suntem la începutul bătăliei pentru visul nostru, nu avem experienţă şi facem multe greşeli. Secretul vieţii este, totuşi, să cazi de şapte ori şi să te ridici a opta oară. Aşadar, de ce este atât de important să trăim chemarea noastră personală dacă trebuie să suferim mai mult decât alţi oameni? Pentru că, odată ce am trecut peste înfrângeri – şi o facem mereu – suntem stăpâniţi de un simţ măreţ de euforie şi încredere. Dacă te crezi demn de lucrul pentru care lupţi atât de greu să-l obţii, atunci devii un instrument al lui Dumnezeu, ajuţi Sufletul Lumii şi înţelegi de ce eşti aici.

Paulo Coelho în Alchimistul

Sursa foto: pinterest.com

Morală. O poză cât o mie de cuvinte!(48)

Oamenii din viaţa ta sunt de trei feluri: oameni pozitivi, care te susţin şi contribuie la progresul tău, oameni neutri care nu îţi aduc nimic şi oameni care te trag în jos. Este foarte important să vezi cu claritate rolul pe care îl are fiecare persoană din viaţa ta. Iar în funcţie de ceea ce constaţi, să îţi alegi cu inţelepciune relaţiile, precum şi timpul şi energia pe care le investeşti în ele. Dacă vrei să ai o viaţă liniştită, o viaţă în care armonia şi evoluţia să fie pilonii pe care îţi construieşti existenţa, claritatea viziunii este esenţială, mai ales în ceea ce priveşte relaţiile tale. Relaţiile îţi consuma timp şi energie, de aceea şi de investiţia ta în ele depinde felul în care arată viaţa ta.

 Ursula Yvonne Sandner

Este posibil ca imaginea să conţină: nor şi cer

Sursa foto: pinterest.com