Citind-o pe Viorica Lupu. Cartea „Dama unui interlop”

Victoria Lupu este o autoare nouă pentru mine, chiar sunt mulțumită pentru inspirația de ai citi cartea, am zâmbit și chiar am fost degajată o zi din weekwnd-ul meu. Pentru asta un mare mulțumesc autoarei.

Cartea a fost una pe gustul meu, incitantă, plină de o acțiune ce m-a ținut în priza literară cât și condimentată consistent cu aventură și iubire interlopă. Poate e una din puținele cărți care a cuprins tot într-un număr restrâns de pagini și care după placul meu a fost suficient. Nici mai mult, nici mai puțin, dar de o plăcere aparte!

Deci, să încep cu începutul; o avem ca eroină principală pe Adet, o ea care după o copilărie grea, cu neajunsuri și plină de suferință, alături de o mamă alcoolică și absentă, se maturizează precoce din nevoia de a avea grijă de cei doi frați ai săi; este împinsă în cercurile vicioase, unde de la 14 ani vinde droguri, dispune de curaj dar și de o minte strălucită, asta salvând-o de la multe încucături. Ironia sorții o face să fie prinsă în timp ce transportă marfa la un client și, ca să nu ajungă la închisoare, este nevoită să-i ajute pe polițiști pentru a-l prinde pe cel mai mai mare interlop din Londra.

Polițiștii împreună cu ea încheagă un plan bine pus la punct, dar totuși risculile cresc cu fiece zi. Infiltrată în casa lui Damian, ca escortă, tânăra trebuie să găsească dovezi incriminatorii care să-l pună pe interlop în spatele gratiilor pentru o condamnare pe viață. Din acest moment, lucrurile se complică la greu, emoțiile sunt puse la încercare, negările sunt la ordinea zilei iar acțiunea nu ne dă nici o cilpă de răgaz. În toată schema poliției se infiltrează dragostea, temerile și un copil în plină formare. Răsturnările de situații, personajele pestrițe și, mai ales, periculoase, setea de răzbunare, ambiția unei femei refuzate, dorința nestăpânită de putere o plasează pe Adet în fruntea celei mai mari rețele a traficului de droguri. O femeie plină de înțelpciuni viclene, cu o minte brici care vede aproape moartea cu ochii, doar ea cunoaște decăderea, dar și usturimea/ prețul succesului; încalcă reguli și principii, trădează și este trădată și nu se oprește aici, insistă la mai mult, fără scrupule, cu greu scapă din ghiara morții și luptă pentru cei a ei chiar și cu prețul unei vieți. La final, cercul se închide și destinul îi întărește familia, însă plata pentru tot este moartea, acest aspect făcând-o petic pentru interlopul ei. Este Adet o eroină a răului sau a binelui vă îndemn să aflați singuri. Cu siguranță v-am stârnit interesul cărții, în special cine este, de fapt, dama unui interlop?!

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Alexa Drăgan. Cartea „Contract marital” V-2

Alexa Drăgan este de meserie Dispecer la un Centru de Alarme în cadrul uneia din cele mai cunoscute firme de protecție și pază din România. În timpul liber scrie romane de dragoste și fantasy. Scrisul pentru ea nu este doar un hobby, ci un stil de viață. Citindu-i primul volum „Contract marital. Anastasia” am ajuns la concluzia că autoarea m-a cucerit pur și simplu. Romanele ei fac parte din acele cărți aproape de realitate, așa, cum e ea, cu bine și despărțiri care dor, cu nedreptăți colosale și regrete ce taie ca lama unui cuțit, cu decizii luate la repezeală și alegeri greșite care se întorc împotriva noastră ca un bumerang.

Volumul doi e mult mai închegat și plin de o acțiune ce m-a lăsat cu sufletul la gură; am intuit unele discernământuri și unele direcții însă m-am lăsat purtată la voia lecturii, așa cum probabil și și-a dorit autoarea, cititori gata să se abandoneze printre rânduri.

Povestea este o prelungire și o descâlcire a alegerilor greșite în care s-au băgat protagoniștii. După o sarcină și o naștere parcursă pe cont propriu Anastasia împreună cu prietena sa Iza construiesc pentru micul ștrengar o lume plină de dragoste; familia lui Damian nu este absentă, ba chiar se implică în formarea noțiunii de cămin fericit pentru Christian, mai ales sora sa Miruna și mătușica Alma, însă absența lui este simțită atroce, mai ales pentru Ana, cea care își simte inima arzând de dor dar și de obidă.

Totul se schimbă la ziua de naștere a micului, lui Damian îi trebuiesc trei ani să își facă curaj să apară în viața fiului său, iar asta o șochează pe tânăra noastră dar totodată îi apare un licăr de speranță, chiar dacă vag.

“Nu, nu, nu! Nu pot permite așa ceva, nu îl voi lăsa să pătrundă iar în inima, mintea și viața mea. Nu sunt atât de proastă. M-am ars o dată, nu o voi face din nou. Am încercat o dată, l-am iubit, riscând tot, și am pierdut. Nu voi paria din nou, existând posibilitatea să-mi rănesc din nou inima. De data asta riscul ar fi prea mare, s-ar putea să nu îmi mai revin.”

Gânduri grele o bântuie, fricile își fac loc în inima sa, iar o dată cu începerea serviciului își dă seama că „soțiorul” ei o manipulează cum vrea, mizând și jucând murdar chiar pe instinctul său de mamă. Toate și multe alte temeri i se adeveresc în momentul în care realizează că atracția și iubirea pentru el sunt încă acolo, nediminuate deloc, în ciuda suferinței prin care a trecut. Iar asta o sperie la propriu, însă Damian este ferm hotărât să o recucerească, conștient fiind că va avea foarte mult de muncă pentru a o convinge să-și lase din nou garda jos și să mai aibă încredere în el. Din nou…  De aici, vom vedea de ce va fi capabil… mie chiar nu mi-a plăcut maniera sa.

“Ai timp până mâine seară, la această oră, să decizi ce vrei să faci. Te întorci la mine, sau ești dispusă să pierzi custodia fiului nostru? Decizia este a ta!”

În ciuda efortului măreț de a nu-i ceda Ana realizează că nu este imună, săruturile lui fiind pârjolitoare iar atingerile dogoritoare. Însă se ține fermă pe poziție, dar până când?… Din umbra trecutului apare fantoma distrugerii ce o face pe eroina principală să se simtă din nou în primejdie. Hărțuitorul devine din ce în ce mai agresiv, apar crime suspecte, misterul se adâncește și, peste toate acestea, mai apare în peisaj și fostul ei logodnic… încă având sentimente pentru ea. Intriga incită…

“Asta sigur este mâna acelui monstru. Vrea să mă despartă de Damian, să rămân singură și lipsită de apărare. Grozav!”

Mă voi opri aici, ca mici fărâme vă pot spune că vă așteaptă o răpire bine pusă la punct, un chip cunoscut și o mie și una de întrebări…. pentru ce? Dacă doriți să aflați ce se întâmplă cu acest cuplu greu încercat de soartă, vă invit să citiți cartea! Vor fi surprize din plin! Mulțumesc, Alexa Drăgan, pentru plăcerea literară.

Critici literare: 

• ”Autoarea Alexa Drăgan, prin intermediul cărții sale, ne introduce într-o poveste care ne atinge sufletul, îl face să sufere și să se rupă-n bucăți crezând că nu mai poți reuni ceea ce a fost odată. Și totuși… Captivează prin stilul simplu care debordează de sinceritate, prin modul în care redă emoțiile și sentimentele, prin naturalețea cu care decurge acțiunea. Personajele puternice și pline de energie, cu o mare capacitate de a rezista capriciilor destinului, sunt modele care lasă o amprentă în urma lor! Autoarea ne învață că destinul are totul pregătit, problemele nu vin mai multe decât pot fi duse, iar la finalul suferinței și deziluziilor vine și speranța. Speranța într-un viitor plin de culoare! O serie pe care am văzut-o crescând capitol cu capitol, transformându-se în povestea emoționantă care este acum!” — Geo, Just reading my books
• ”O poveste frumoasă, o carte ușor de citit, un subiect interesant, personaje ușor de îndrăgit, o intrigă cursivă, un stil de scriere direct, simplu, clar, fără înflorituri, cu dialoguri picante, pe scurt, ingredientele unei lecturi care mi-a plăcut, m-a amuzat și m-a relaxat. Este o carte ideală de vacanță sau de citit la sfârșitul unei zile obositoare.” — Delicatese Literare

Sursa foto: pinterest.com

Când amintirile colindă!

Cu un clopoțel în mână și o salbă de mărgele amintirile mi se deapănă fără încetare, am atâtea intonații, atâtea consoane de cântat încânt într-o răsuflare nu le-aș cuprinde. Cu o sorcovă și de-a florile dalbe mi se derulează imaginea unor trăiri zburdalnice, atât de copilăroase, atât de naive că le-aș repeta în dorință de a mai fi o dată copil. De a mă porni să colind cu inima cum o făceam o dată, fără rețineri și în vâltoarea vieții, atunci cânt timpurile cerneau sorcove și poezii laice, atunci când porneam pe cărare… acea a viselor pline de voiciune și înclinații mărețe. Picioarele-mi aleargă și simt o bucurie chiar și acum când îmi amintesc năzuința mea de a admira viața în perspectivă, de a gândi ziua, de a despica firul în patru și de a colind viitorul și trecut, mai ales acum, ca în copilărie, cu fire de zăpadă în păr, cu fulgi albi dansându-mi, fini, răzleți, ce îmi aștern sub picioare nostalgia vremurilor ce nu vor mai fi.
Iar vântul răscolește ciulinii din cărare, mă uit fantomatic pe drumul ce duce spre casă, din depărtări ajunge încet zvon de colindă, sau poate mi se pare, cine știe… Arunc priviri poznașe pe dealurile copilăriei mele unde în depărtare se văd codrii de Orhei, acolo unde mi-au zburdat anii, acolo unde m-a prins adolescența și acolo unde îmi toceam dorința de scris. Parcă îmi cântă și vântul, parcă și suflarea mi-o ia cu el, revăd pridvorul drag și geamurile groase, pâlpâie din hogeacuri fumul și goale sunt ulițele. Picioarele-mi opresc, apoi pășesc agale… amintirile colindă, o iau la galop o dată cu zurgălăii, cu versurile anilor în care i-am cântat. Mă simt acasă, în casa prunciei mele, aici în pragul care mi-a fost întâmpinare dar și un rămas bun, aici unde s-au format cele mai focoase dorințe și cele mai mari împliniri, aici unde s-au zburdat cântecele mele și versurile care acum îmi fredonează mintea. Lumina-ncet răzbate, venită din vecini. Parcă o lacrimă se luptă să iasă, nu știu de ce. Ating ușa tinzii, atâtea amintiri mă răscolesc, încerc să caut cuvintele colinzii. Of, amintirile. Privesc prin geam, iar imaginile unor vremuri colorate învie de îndată… într-un colț al odăii e bradu-mpodobit, aromele mult dorite îmi sunt alături îmbiindu-mă să adulmec cum o făceam o dată, iar în sobă arde focul încet, tăcut, mocnit, așa cum trebuie să fie. Iarna tăcută e în drepturi, fulguiește, și satul natal încet îngheață într-o pojghiță de ceară a ceții… iar amintirile colindă, acolo, unde copil fiind alergam de la casă la casă îmbiind la săniuș.
În casă-i cald și bine, într-un colț este aprinsă o lumânare. Arde alene și îmi pâlpâie în fața ochilor atâtea imagini plăcute, și cu miros de portocale. Cuvintele îmi vin, colind cu atâta înflăcărare, mi-e plăcut. Mi-e liniște. Mi-e pace. Privesc prin geamul mare, afară mai cerne a nea. Acum nimic nu mai e ca-n vremuri de-altădată. Nici eu, nici lumea în care sunt. Cobor și privesc în ograda lată precum aș coborî în adâncimea gândirii mele și vreau să-mi memorez prezentul, așa cum e, ca pe o salbă de comori ale unei ierni cântate ca colind. În ceruri pleacă ruga, iubirea mea și gândul unor amintiri colindate prin vremi ce-au fost și vor avea să vină!

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Alexa Drăgan. Cartea „Contract marital”

 Alexa Drăgan într-un interviu acordat soarecedebiblioteca1.blogspot.com menționează despre sine: „lucrez la o firmă de securitate numită Securitas. Lucrez ca dispecer centru de alarme, este meseria ce o practic de exact șapte ani. Am 29 de ani și nu, nu sunt căsătorită. Să zicem că nu am avut mult succes în acest „domeniu”, de aceea și eram reticentă în a scrie o poveste de dragoste. Am câteva prietene, ce le ador și ce pot spune e că sunt o norocoasă având dragostea lor. Ele sunt surorile mele de suflet. Am două surori, eu fiind cea mijlocie(acesta este singurul detaliu ce nu apare în prolog). Cea mare este căsătorită, la fel și cea mică. Eu  locuiesc cu bunica și cu una din prietenele mele. Îmi doresc o familie, copiii, o fetiță exact ca Miruna. Îți mai dau un spoiler: personajul meu Miruna este în totalitate nepoțica mea Miruna. I-am folosit și numele și descrierea. Fiecare trăsătură a sa, contur, este despre ea, rațiunea mea de a trăi. A trebuit să lupt pentru multe, lupt în continuare. Nu am avut un trecut privilegiat, dar am avut ceva ce nu mulți oameni au: dragostea familiei mele și a prietenelor mele, ce și ele fac parte din familie. Aceste minunate ființe ce am norocul să facă parte din viața mea sunt comoara mea și mereu le voi prețui. Cititul este cel mai mare hobby al meu. Scrisul nu îl pot adăuga la această categorie, căci am depășit de mult etapa aceasta, acum este un stil de viață. Ador să văd filme, mai ales cele fantasy. Ador să călătoresc, deși nu o prea fac, dar merg oriunde cu ajutorul cărților.”

Am descoperit scrierile autoarei din pură întâmplare, ce-i drept că m-a tentat enorm povestea în urma acestor coperți din volumele „Contract marital”, chiar am rămas cu vaga senzație că va fi ceva incendiar. Nu m-am înșelat…

Ce vă pot spune despre această carte? Multe….. În primul rând, coperta incită la maxim, stârnește imaginația cititorului într-o manieră provocatoare. Apoi, o dată intrat între paginile acestui minunat roman vei avea parte de emoții fel de fel, de la consternare la păreri de rău, de la bucurii la focul pasiunii, și ce e cel mai plăcut, e că personajele te incită, te fac să derulezi trăirile lor concomitent, te fac să simți povestea, te fac să o scoți în evidență.

O scurtă descriere a cărții: O avem ca eroină principală pe Anastasia Dima, o femeie de 28 de ani, o tânără care s-a maturizat precoce din nevoia de a lupta cu greul vieții, și-a dobândit cu greu stabilitatea la zi în ciuda tuturor pierderilor, a neajunsurilor și a traumelor ce au marcat-o în cele mai întunecate colțuri ale sufletului și minții. De fiecare dată reușește să se ridice și să lupte în continuare, însă oare de această dată va reuși?, oare va supraviețui provocării de a fi soția lui Damian Alexander – un bărbat de 32 de ani, frumos, bogat, playboy notoriu, care pare că le are pe toate, dar aparențele înșală.

“Este mult mai tânăr decât îmi imaginasem, și Doamne, cât de superb este! Nu știu cum de nu am început să salivez până acum. Are un mers de felină, de zici că se duce să-și atace prada, este înalt ( exact cum îmi place), brunet, și hmmmm ce ochi. Ochi verzi spre gri. Ce pot să zic, este un bărbat după care orice femeie ar saliva, de ce nu și eu???”

Damian își dorește o căsătorie de conveniență, pentru a scăpa de procesul intentat de foștii săi socrii, pentru custodia fiicei sale Miruna, un minion de care Ana se îndrăgostește instat o dată ce îi ia apărarea în fața mămicii care a lovit-o chiar în fața școlii… Uimitor este faptul că Ana acceptă. Cu anumite condiții, bineînțeles! … astfel Anastasiei i se schimbă viața radical, când i se oferă un Contract Marital. Pe lângă emoțiile ce cresc zi de zi, trecutul o bântuie pe tânăra noastră, o fac să retrăiască iar și iar ororile unui abuz greu de definit. Cea mai cumplită experiență prin care poate trece o femeie. Trebuie să fii cu adevărat puternică pentru a face față la așa ceva! Mai ales că agresorul nu a fost niciodată prins…

Ce se va întâmpla când sentimentele își vor face loc în relația lor? Vor rămâne împreună când va expira contractul sau se vor despărți? Cum va reacționa Damian la vestea de a fi tătic? …urmează să aflați, pot doar să spun că situația se schimbă dramatic pentru cei doi, iar alegerile pe care le fac sunt ca pietre de moară.

Lectură plăcută vouă….

Critici literare:

• ” O poveste emoționantă, apropiată realității în care trăim… care ne transpune în pielea personajelor cu atâta forță, încât simțim fiecare emoție trăită de personaje. Felicitări. Abia aștept continuarea!” — Lili Matache
• ”Felicitări pentru această poveste minunată. O citesc de azi-noapte într-una și mi-a plăcut atât de mult! Am mai citit și alte cărți pe această temă, dar aceasta a fost cea mai frumoasă de până acum. Te rog să o continui cât mai repede.” — Alexandru Daiana

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Sandra Coroian. Cartea „Origami: Omul de hârtie”

Autoarea Sandra Coroian este o pasionată de scris, volumul de debut a apărut din dorinţa autoarei de a lăsa ceva în urma ei, şi a-şi demonstra că poate face acest lucru. „Romanul «I.R.En» a venit, oarecum, ca o demonstraţie că pot face ceva şi în literatura română contemporană. A început să scrie undeva pe la 14 ani, având mereu uz de imaginaţie, ceea ce a determinat-o să scrie o carte. După cum menționează autoarea, prima sa carte scrisă a fost un amalgam de «Harry Potter» cu „The Lord of de Rings», puse la un loc, însă nu a publicat-o şi nici nu dorește să o publice niciodată. Sandra a absolvit Liceul de Arte „Sabin Păuţa“ şi este licenţiată în Limbi Moderne Aplicate, specializare Engleză – Franceză, la Universitatea de Vest din Timişoara. 

Volumul „Origami: Omul de hârtie“, după cum a declarat autoarea, este cel mai bun produs de până acum, deşi ştie că vor mai exista şi altele, pentru că nu îşi doreşte să se oprească aici. Numele volumului este sugestiv, dar nu este ceea ce pare la prima vedere, de fapt imaginea mi-a trezit mai multe semne de întrebare decât termenul „origami”. Cartea este un roman SF, un cumul de patru poveşti pline de suspans și delirium, poveşti începute, dar nefinalizate, şi pe care într-un final le așteaptă un comun dus la extremități, un punct care îi aduce în acelaşi loc.

Nu voi încerca să redau poveștile din spatele foilor, însă vă asigur că ve-ți parcurge cartea cu o repeziciune aparte, deoarece aici ve-ți simți o interactivitate care oferă posibilitatea cititorului de a face propriile interpretări și direcții, aici vei putea să îți pui întrebări, de ce, cu ce scop, în urma la ce, aici vei putea revedea începutul într-un final greu de imaginat.
O poveste care te duce cu gândul la alte dimensiuni, și care îți iuțește spiritul de imaginație. Un roman complex, conceput să se muleze pe preferințele oricărui cititor, fără a pica, însă, într-un clișeu tipic.

Tot ce pot să spun e că este vorba de experimente, ani pierduți, memorii șterse, ceață existențială, nelămuriri, frică, traume ce duc la dezbinarea emoțională în pragul nebuniei, totul se țese într-o notă de suspans, mister, groază, știință, toate acestea adunate într-o poveste tip puzzle, ale cărui piese trebuie să le culegi pe parcursul paginilor răsfoite, pentru a putea forma imaginea finală. Iar finalul e controversat exact ca scopul termenului origami. Dacă ai curajul necesar pentru a ajunge până la ultima pagină a unei cărți ce mulează tehnica armei prin hârtie te îndemn să o citești, îți va plăcea cu siguranță! Eu am rămas încântată!!

Critici literare: 

• „Leila Sandra Coroian este stăpână pe semnificația fiecărei povești și, desigur această carte este doar o etapă din destinul ei literar, pe care-l prevăd unul de anvergură internațională, atât prin talentul său, cât și prin originalitatea sa ce a impus-o în breasla tinerilor scriitori care îmbină și dezvoltă literatura SF având la bază erudiția unui mare scriitor ce poate să se joace cu personajele sale în orice timp, în orice spațiu.” Anca Bica Bălălău, Radio România Reșița
• „Leila e o autoare al cărei stil cinematografic captivează de pe prima pagină. ORIGAMI nu oferă peisaje descrise pe zeci de pagini ori personaje a căror psihologie e disecată până la absurd. Leila Sandra Coroian e un autor pe jumătate regizor, care își pune eroii să joace pur și simplu, să ne arate totul, un autor care ne garantează o experiență vizuală aproape egală cu ecranizarea propriei cărți. Sunt convins că într-o zi Leila Sandra Coroian va reuși să-și ducă poveștile în Lumea Nouă. Stilul ei este foarte apropiat de ceea ce se publică acum în SUA. Până atunci, să profităm de versiunea în limba română și să o citim!” Liviu Surugiu, autorul volumului Pulsar

Sursa foto: pinterest.com

Legea intenţiei şi a dorinţei de Deepak Chopra!

Energia și informația există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie și informație. Iar acest câmp cuantic este influențat de intenție și de dorință. Orice intenţie şi orice dorinţă conţine inerent în ea mecanismul prin care poate fi îndeplinită… În câmpul purei potenţialităţi, dorinţele şi intenţiile au o putere de organizare infinită. Atunci când introducem o intenţie în câmpul fertil al potenţialităţii pure, noi punem această putere infinită de organizare să lucreze pentru noi.

Această lege are la bază faptul că energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Câmpul cuantic este doar un alt nume pentru câmpul potenţialităţii pure sau pentru conştiinţa pură. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă.

Dacă sunt reduse la natura lor esenţială, o floare, un curcubeu, un fir de iarbă, un corp uman, toate înseamnă energie şi informaţie. În natura sa esenţială, întregul univers nu este altceva decât o mişcare a energiei şi informaţiei. Singura diferenţă dintre noi şi un copac se referă la conţinutul informaţional al corpurilor noastre. Conform planului naturii, toate lucrurile şi toate fiinţele sunt legate între ele.

Intenţia este adevărata putere care se ascunde în spatele dorinţei. Ea este foarte puternică, deoarece ea este sinonimă cu dorinţa, fără a fi dublată însă de ataşamentul pentru rezultatul final. Dacă nu este dublată de intenţie, dorinţa este slabă, deoarece la majoritatea oamenilor ea înseamnă atenţie şi ataşament.

Intenţia combinată cu detaşarea conduce la o atenţie puternic focalizată, centrată în viaţă şi în momentul prezent. Atunci când realizăm o acţiune cu acest tip de atenţie, centrată în momentul prezent, efectele ei vor fi extrem de puternice. Intenţia se referă la viitor, dar atenţia nu poate fi focalizată decât asupra prezentului. Atât timp cât atenţia va rămâne focalizată în prezent, intenţia noastră (focalizată asupra viitorului) are toate şansele de a se manifesta, căci viitorul este creat pornind de la momentul prezent. De aceea, prezentul trebuie acceptat exact aşa cum este. Acceptaţi-vă prezentul şi croiţi-vă singuri viitorul. Viitorul oricui poate fi croit prin intermediul intenţiei detaşate, dar nu poate fi niciodată influenţat printr-o luptă cu momentul prezent. Atunci când este centrată în libertatea detaşată pe care o oferă momentul prezent, intenţia serveşte drept catalizator care atrage cu precizie acele evenimente spaţio-temporale, materia şi energia necesare pentru a crea în termeni reali dorinţa pe care am emis-o.

Dorințele se pot concretiza atâta timp cât crezi în potențialitatea lor. Dorințele devin cu adevărat puternice în momentul în care în spatele lor se află intenții puternice. În funcție de intenția îndreptată asupra unui obiect care se află în atenția noastră, se vor contura și premisele temporale ale realizării dorinței noastre. Dacă înveți să valorifici puterea intenției, poți crea orice din ceea ce îți dorești. Tu ocupă-te de ceea ce este cu adevărat important, iar universul se va ocupa de detalii. Trasează-ți clar dorințele. Lansează-le în campul potențialității pure. Fii convins că vor da rezultate concrete. Fii convins că universul va găsi o metodă (chiar dacă nu este metoda pe care ți-ai dori-o) de a-ți îndeplini acea dorință. Dacă acționezi astfel încât intenția să devină posibilitate, universul începe deja să lucreze pentru tine.

Intenţia generează propria sa putere aplicand cele cinci etape ale Legii intenţiei şi dorinţei:

1. Conectaţi-vă la sursă. Altfel spus, centraţi-vă în acel spaţiu tăcut situat între două gânduri succesive, scufundaţi-vă în marea linişte, în acel nivel al Fiinţei care reprezintă starea dumneavoastră esenţială.

2. Odată stabilit în starea de Fiinţă, manifestaţi intenţiile şi dorinţele dumneavoastră. Atunci când vă aflaţi în starea de linişte nu există nici un gând. Pe de altă parte, intenţia este un gând; de aceea, ea trebuie introdusă chiar în punctul de joncţiune între linişte şi gândire, la ieşirea din starea de pace perfectă. Dacă aveţi mai multe obiective, le puteţi scrie pe o foaie de hârtie, concentrându-vă asupra lor înainte de a intra în starea de meditaţie. De pildă, dacă vă doriţi o carieră de succes, puteţi intra în starea de pace cu această intenţie, iar intenţia va continua să existe sub forma unei pâlpâiri slabe în conştiinţa dumneavoastră perfect liniştită. Emiterea intenţiilor şi a dorinţelor în starea de linişte înseamnă plantarea seminţelor în solul fertil al câmpului purei potenţialităţi, aşteptând apoi cu seninătate venirea anotimpului în care ele înfloresc de la sine. Nu este necesar să scoateţi din când în când din pământ seminţele dorinţelor dumneavoastră pentru a verifica dacă cresc, nici să vă ataşaţi în mod rigid de felul în care vor creşte şi vor da rod. Tot ce aveţi de făcut este să le însămânţaţi.

3. Rămâneţi centraţi în sine. Altfel spus, rămâneţi ferm stabiliţi în conştiinţa Sinelui dumneavoastră real, în spiritul dumneavoastră, în câmpul purei potenţialităţi. În plus, nu cedaţi opiniilor din afară sau criticilor celor din jur. Starea de autocentrare poate fi menţinută şi prin păstrarea dorinţelor pentru sine; nu le împărtăşiţi decât cu cei care au dorinţe similare şi de care vă simţiţi foarte legaţi sufleteşte.

4. Renunţaţi complet la ataşamentul faţă de rezultatele finale. Această etapă presupune renunţarea la ataşamentul rigid faţă de un rezultat concret şi acceptarea înţelepciunii incertitudinii. Înseamnă să vă bucuraţi în fiecare moment de călătoria vieţii dumneavoastră, chiar dacă nu cunoaşteţi destinaţia finală.

5. Lăsaţi universul să se ocupe de detalii. Odată emise în câmpul purei potenţialităţi, intenţiile şi dorinţele dumneavoastră capătă o putere de organizare infinită. Aveţi încredere în această putere, care va şti să orchestreze toate detaliile în sensul dorit de dumneavoastră.

Aplicarea Legii intenţiei şi dorinţei

Voi pune în aplicare Legea intenţiei şi a dorinţei, angajându-mă să urmez următoarele etape:

1. Voi face o listă a tuturor dorinţelor mele. Voi purta lista cu mine oriunde m-aş duce. O voi reciti cu atenţie înainte de fiecare meditaţie, înainte de a intra în marea stare de linişte. O voi reciti la fel de atent seara, înainte de culcare, şi dimineaţa, după trezire.

2. Voi emite în câmpul potenţialităţii pure dorinţele mele şi le voi lăsa în pântecul creaţiei, cu credinţa fermă că ele vor da rod. Chiar dacă lucrurile nu vor fi orientate în sensul dorit de mine, voi avea convingerea că există o raţiune în această direcţie şi că planul cosmic are în vedere pentru mine intenţii care sunt mai presus decât cele pe care le-am conceput eu însumi.

3. Îmi voi reaminti continuu să practic concentrarea asupra momentului prezent în toate acţiunile mele. Nu voi accepta ca eventualele obstacole să îmi abată atenţia şi concentrarea de la momentul prezent. Voi accepta prezentul exact aşa cum este şi voi contribui la croirea viitorului meu prin manifestarea intenţiilor şi dorinţelor mele cele mai profunde.

Sursa foto: pinterest.com