Astăzi sunt mai liniștită decât oricând, parcă o alură a păcii mi s-a instalat în suflet. Poate o fi de la ceea ce înseană feerie de decembrie, sau poate că pur și simplu mă simt bine în pielea mea. Mi-e liniște. Mi-e echilibru. Mi-e bine. Liniştea mea nu neapărat înseamnă tăcere, sau înstrăinare, e mai mult o trecere împăcată a firii mele de a contempla la zi, de a fi precum adierea lină și neprihănită. Echilibrul meu nu e neapărat detașare sau solitudine, e mai mult o dorință de a mă mulțumi cu ceea ce am. Cert e că mă simt purtată pe valsul fulgilor de nea și cuprinsă în ansablu de noțiune a magiei. Echilibrul meu este cuprins în Linişte sau calmitatea în coagularea balanței tuturor emoțiilor pe care le stăpânesc. Și sunt bine cu mine. În clipele de contemplare, încă mai pot exista războaie interioare, furtuni încă nestăvilite și arsuri ce încă dor, aceasta nu este liniștea, așa nu-mi pot găsi echilibrul, căci nicio urmă de război nu poate exista în coagularea liniștii. Însă astăzi e altfel. Sunt bine. Și sunt momente în care echilibrul e doar o aparență, acesta poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând şi la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conştientizare: repaosul emoțional are potențialul de a deveni echilibru cu natura personală, cu ceea ce ne înconjoară, cu rapiditatea în care trăim, însă, atâta timp cât încă mai există nesiguranța și zgomotul interior (conflict interior), echilibrul nu se poate integra în linişte spirituală, căci, în termenul de pace interioară, tot ceea ce nu este reciprocitate în balanța emoțională nu îşi poate susţine existenţa. Prin conştientizarea şi acceptarea potențialuilui de a fi bine, de a fi împăcat de dinaintea conflictul existențial îşi pierde din forţa la zi, iar astfel are loc transcenderea zgomotului şi eliberarea de sub efectul războiului interior; totul se începe o dată ce dezbraci haina dezolanței, a urii și egoismului, a nepăsării și a deprinderii de a nu-ți schimba viața. Rutina crează o barieră în formarea și educarea echilibrului. A închide ochii la frumos și nou e un impediment în a concentra binele în echilibru. Deziluziile sunt ruptura de echilibru și poate starea noastră de a nu aparține zilei. Această contiențizare, această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă, să fii prezent mai mult în viața ta asta e cheia, să te implici în numele a ceea ce poți să fii acesta e legitatea fenomenului armoniei și stabilității sufletești!

light, night, and indie imageSursa foto: pinterest.com