Dragă, Moș Crăciun!
Știu, vei fi surprins că ți-am scris atât de târziu anul acesta, dar chiar nu mă puteam hotărî, mai înceată sunt eu atunci când simt că bunul Dumnezeu mi-a dat tot ce mi-am dorit. Probabil am făcut-o ca să mai trag de timp pentru a-mi veni o idee cu adevărat valoroasă, sau din nevoia de a mă asigura că poate altcineva merită cadoul în locul meu, cine știe, cert e că sunt un adult- copil, o ea cu dorințe mai modeste și uneori chiar deloc.  Acum chiar nu mai contează motivul real, de ce am scris așa târziu, contează de fapt ce va urma printre aceste rânduri vădite să arate dorința și visarea mea de peste an.
Moșule, știu că toată lumea cere, voiește multe, toți se înclină spre a aduna lucruri, însă eu mai puțin, pot doar să spun că aș mai adăuga niște cărți printre rafturi, însă ce mă doare și ce aș vrea să-ți cer ar fi bucurii moșule, multe și sincere, din celea care se întind pe toată fața, celea care dau lacrimile în ochi, celea care dor obrajii și îți trezesc inima din amurțire.
Iartă-mă că poate nu cer ceea de care dispui, dar sincer, nu o să cer nimic material, cel puțin nu pentru mine Moșule! Vreau doar să luminezi calea spre inimile oamenilor, să dai culoare vieților umbrite, să umpli gândirea cu vise mărețe și înclinații spre bine, să dai din bunătatea ta și mărinimia de care dispui și celorlalți, că tare am mai uitat să fim solidari. Vreau dragul meu Moș Crăciun virtute, bun simț și dărnicie, am uitat să împărțim chiar dacă tu oferi fără să ceri, am uitat să privim cu admirație lumea în care trăim, punem pe umerii altora greul existențial fără să ne pese. Te rog, Moșule, fă în așa fel încât fiecare om să aibă parte de emoții, sentimente și suflete sincere, că de meschinătate și măști ne-am cam săturat. Arată-ne drumul spre curățenie și puritate. Reamintește-ne cum să iubim din toată inima, fără ocolișuri și jumătăți de măsură, cum să împărțim necondiționat, cum să iertăm aproapele, cum să visăm cu ochii deschiși într-o lume în care toți ne sting lumina, învață-ne să zâmbim, să fim inocenți, să ne bucurăm de viață și să o trăim intens! Știi cât de abătuți am devenit Moșule, mi-e jenă să recunosc, cum zic fetiței mele, „oamenii mari sunt plictisitori, uită să se joace, să se prostească și să zâmbească fără inhibiții”, am devenit reci, triști, depresivi dragul meu vis în care exiști! Da, tu, Moș Crăciun……

Cu drag, un adult cu suflet de copil….

Sursa foto: pinterest.com