Ce vrem noi de sărbători?, ce așteptăm?, ce doleanțe ne macină?…. știm doar că toată lumea sau o mare parte dintre noi visează la un cămin cald, la un Crăciun în sânul familiei, la un Revelion plin cu focuri de artificii, la colindători și miros de brad, la cadouri multe și bucate din belșug, la ținute alese cu migală și bună dispoziție, la beculețe și ornamente fel de fel…. de la dichisuri cu gust la extravaganțe duse la extreme. După mine perioada sărbătorilor e altceva, nu e luciul monden și retușurile unui an ce lasă de dorit, e repaosul interior al sufletului și calmitatea casei în care ne-am găsit echilibrul. E persuasiunea felului meu de a înainta printre ani în dorința de a lăsa ceva în urmă!
Și totuși ce vrem de sărbători?…. oare case pline, oare sclipiciuri de care nu avem nevoie, oare de gălăgie…. oare de oboseală? Nu prea cred, eu nu am nevoie de o dată în calendar pentru a mă simți bine, sau de a dărui, sau de a împlini un vis, chiar dacă anume această perioadă care deja a trecut mă face să mă simt altfel decât orice parte din an, totuși nu e bine să ne ținem de o „zi” în an pentru a simți magia, oricum acea zi va veni și va trece, noi însă nu. Vrem sau nu. Important este ca inimile, sufletele și gândurile noastre să fie înclinate spre bine, să ne fie încărcate privirile cu iubire și afecțiune, și înainte de toate să ne aducem aminte că sărbătoarea de fapt este nașterea Mântuitorului, astfel că an de an ar trebui să cinstim ziua, trecerea dintre ani prin asta, lăsând de-o parte grijile, decepțiile, necazurile și să înaintăm în noul an plini și dornici de nou, de rescrieri, de noi dorințe de a împlini tot ce nu am apucat să finalizăm în anul precedent, și să privim cu încredere spre noi direcții ale viitorului.
Și chiar dacă anii trec neegalați iar noi nu mai suntem copii de altădată, chiar dacă iernile nu mai sunt ierni iar magia undeva s-a estompat în valma secolului în care trăim; chiar dacă datinile și obiceiurile s-au pierdut din semnificații, nu ar trebui să uităm ce ne face cu adevărat fericiți. Și aici vreau să subliniez împăcarea cu noi înșine, o dată mulțumiți prin ceea ce avem vom împărți iubire, o dată ce ne vom simți bine în pielea noastră vom ajunge să privim viața cu alți ochi, și vom respecta datina și oamenii fără eschivări, vom putea înțelege altfel viziunile unora, vom aprecia ajutorul celor care cu adevărat le pasă. Și chiar dacă ne pare peste putință sau ceva mai dificil de realizat, putem face o fapta bună, așa pe nepusă masă, și nu neapărat de sărbători, acum desigur e un motiv în plus să devenim mai buni, acum am putea oferi dar din dar, să construim un rai din zâmbete nevinovate, cunoscute sau mai puțin, mari sau mai mici, însă sincere și plăcute. Nu ar trebui să avem limite…
Iar ca în pasul noului An, am un sfat, să nu ne trasăm granițe, nici la propriu, nici la figurat, să nu ne urăm doar sărbători fericite, ci să le facem întradevăr fericire și de poveste, să fim mai deschiși către oameni și să îmbiem la înțelepciuni, să colecționăm amintiri frumoase și să ne trăim anii din plin, unul câte unul în dorința de a împărți din binele nostru… zi de zi! Și nu doar de sărbători…
Sursa foto: pinterest.com
Vorbe pentru suflet... 