Când viața bate filmul omul cel cu suflet mare scrie, deapănă amintiri și suferințe, împărtășă emoții greu de ținut în frâu și leagă punți cu oamenii, țese realități noi și o începe de la zero. Cu capul sus și uneori cu fruntea plecată luptă cu morile de vânt, îndură critici și cuvinte grele, parcurge drumuri ce te sfărâmă până cazi pradă dezolanței dar și a moralei vieții. Însă se ridică precum o pasăre Phoenix și se face memorabilă, se face cunoscută, se preschimbă în cea pe care nu ai vrea să o confunzi cu nimeni alta!

De curând am citit o carte care m-a făcut să înțeleg multe, poate n-oi fi eu femeia cea cu experiențe multiple însă astfel de trăiri mă însuflețesc, îmi dau curaj și dârzenie de a merge prin viață în pofida „măgărelilor” cu care mă confrunt; cum și în gluma bancului: „trebuie să înveți să trăiești cu probleme….. și ce(către problemă) …vrei o cafea scârbă?”…. Și trebuie să prinzi momentele, cele după care ai tânji dar și le-ai face puncte de pornire.

„Momentul în care care hotărăști să te schimbi, să faci altceva, să asculți în sfârșit de tine și de nevoile tale, este declanșat de obicei – și din păcate –, de o boală. Până când corpul nostru nu spune stop!, continuăm în virtutea inerției, surzi și orbi la strigătele lui de ajutor. Abia când suntem pe marginea prăpastiei, ne trezim. Ne dezmeticim. Ieșim din ceață. Câteodată prea târziu. Alteori exact la timp.” Aura B. Lupu

Deci, autoarea Aura Lupu m-a făcut să privesc nu viața, dar trecerea ei într-o manieră cu totul și cu totul altfel. Toți ne învață în fel și chip despre viața ca o esență, ca o întruchipare la tot, însă cărțile ei sunt altceva, sunt ceea ce e în miezul vieții, atât mustul și plăcerea cât și acrimea și durerea. E pe cât de amuzantă în ale povestitului pe atât te rade de adevăruri. Cu un cuvânt liniștește iar cu altul te trezește din amorțeala trăită în spatele umbrelor. Iar în cuvintele ei viața bate filmul, sau se bat cap de cap între ele, și ce mai luptă, ce lasă urme. Pe lângă toate morfologiile și lipsurile de SF, autoarea m-a încântat la maxim, o zic nu doar din politețe ci pentru că știu că astfel de suflete pregătite să se scrie merită să fie lecturate, să fie lăudate, și să recunoaștem, nu toți sunt pregătiți să se povestească într-o astfel de manieră, Aura a demonstrat că poate, și încă câte va mai putea. Sunt sigură de asta! O urmăresc cu drag pe blog, iar aici vă voi lăsa câteva frânturi din paginile din ultima sa carte, unele gânduri care se cer reținute!

Și nu în ultimul rând m-a uimit autoarea că a lăsat un colțișor și din gândurile mele în cartea sa, a pus o mică amprentă prin cuvântările mele „rebele” despre o autoare ce m-a cucerit din prima!!

Notă: Îndemn la lectură. La cuvinte despre experiență și nu numai. La zâmbete și emoții dobândite în ani…. la Trăirile Aurei….