Ziua Scriitorilor!

Astăzi, 3 martie este Ziua Scriitorilor, un fel de grădinari ai gândurilor, un fel de jonglori care mânuiesc cu dibăcie penița și fantezia, acei care cu puterea voinței și imaginație lor ne reconstituie din nou și din nou din vremea veacurilor pentru a da continuitate, pentru a ne reîntregi! Astăzi e o zi în plus pentru a le cinsti numele și memoria, e o șansă în plus să le mulțumim pentru opera lor, pentru munca depusă, pentru sârguința firavă de a mulțumi cititorul de rând. Scriitorii sunt șansa noastră de a închega cuvintele, ei sunt cei care cu puterea minții și al cuvintelor definesc sufletul, trăirile și nuanța vremii, prin ei divinitatea e mai aproape de noi, cu ajutorul lor lumea e mai frumoasă, e mai epitetică, e mai plină de metafore!

În cinstea și numele acelor autori pe care i-am citit și încă urmează să-i citesc las mai jos câteva citate ce m-au alinat plăcut:

  • Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale făcute cu spiritul şi cu mâna. George Călinescu
  • Voi fi poet, scriitor, dramaturg… voi fi celebru, şi dacă nu celebru, voi fi notoriu. Oscar Wilde 

  • Scriitorul este regele Cuvintelor. Mihai Cucereavii (1 martie 2014)
  • Scriitorii sunt inginerii sufletelor omeneşti. Iurie Oleşa
  • Arată-mi un scriitor autentic care să nu fi iubit. Niciunul. Cei care n-au iubit din prudenţă nu mai sunt scriitori, fiindcă scriitorul ca şi eroul e prea nebun ca să poată fi prudent. Cei care n-au iubit din înţelepciune sunt filozofi, şi încă! Ionel Teodoreanu

  • Nu oamenii au nevoie de scriitori, ci scriitorii de oameni… George Astaloş

  • A deveni scriitor înseamnă a deveni conştient. Anne Lamott

  • Singura bogăţie a unui scriitor este imaginaţia. Cezar C. Viziniuck

  •  Dacă un om își dorește să scrie cu claritate, e nevoie mai întâi de claritate în gânduri iar dacă își dorește să scrie cu noblețe, are nevoie de un suflet nobil. Johann Wolfgang von Goethe

Notă: La mulți ani dragi Făuritori de emoții. Mulțumiri închinate! Ne faceți viața mai frumoasă!

Dacă aveţi probleme fără răspuns aparent, scrieţi! - Jurnal pentru Ania

Sursa foto: pinterest.com

Viața într-o joacă!

Astăzi voi aborda o temă care m-a făcut să o gândesc de la un timp în coace. Nu că aș fi ignorat-o până la acest moment, nu, doar că o dată ce ai un catalizator ai și o reacție, iar această reacție a venit o dată cu „nebunia” creată în jurul unei stări artificiale de panică la momentul actual. Nu voi deschide paranteze multe însă aș vrea să ajung într-un punct care cel puțin pentru mine trebuie lămurit. De ce ne jucăm de-a viața?

Nu am fost niciodată condusă de mass-media, de articolele însoțite de titluri care te induc din start într-o fundătură nesigură, sau de efectul turmei, am avut mereu un „stop” personal care m-a făcut să dau un pas în spate pentru a gândi, pentru a-mi toci strategia, pornirile și deciziile viitoare. Dar stați să vă explic unde vreau să ajung! Am întâlnit în trecut oameni care se jucau de-a viața dar în prezent mă îngrozesc la gândul că oamenii iau viața drept o joacă, începând cu faptul că sunt ușor de influențat terminând cu faptul credinței lor și aici nu mă refer la ideologiile religioase, ci la credințele naive în orice, și nimic, o mai mare parte de oameni este condusă orbește fie de produse și „minuni” menite să-i salveze sau să-i protejeze de ceva anume fie de oameni mai „influenți” dar care sunt niște manipulatori înnăscuți. Ce le rămâne unora să facă decât să asculte sau să urmeze un drum nisipos punându-și viața într-un joc străin, iar o dată intrat în acest cerc vicios ajung robul altor convingeri.

Oamenii prea iau viața în joacă, jonglează cu șansele precum ar avea cu miile, irosesc timpul parcă l-ar avea nelimitat, și nu înțeleg că viaţa este o oportunitate și merită folosită la maxim, nu mai vorbesc că oamenii între oameni ajung să fie hiene, himere, fantome ale trecutului și a viitorului incert, sufletele nu mai tânjesc după suflete iar joaca de-a „hai să supraviețuim” e o normalitate la zi. Nu înțeleg unii că a se plânge sau a profita de cineva nu e nesfârșită, pentru tot și toate este un început și un final. Nu poți trăi precum totul e o glumă. NU poți merge peste capete și nu poți lua în derâdere șansa de a te trezi dimineața și a înainta prin zi, viaţa este așa de frumoasă, oare de ce n-o admirăm? De ce nu simțim adevăratul sens al zilei!? Și să nu uităm că viaţa este un vis ce se cere realizat, nu luam în zeflemea, nu ironizat la greu, nu șters cu buretele. Și știm cu fiecare că viaţa este o provocare, însă această înfruntare ne face să înțelegem că nu trebuie să privim ceea ce avem la zi ca pe ceva ce ni se cuvine ci ca pe un dar ce merită prețuit. Și poate o fi Viaţa un joc, dar nu trebuie să o trăiești într-o joacă în care nu știi ce-ți va rezerva, când pricepi că ești prezent dar parcă din conveniențe n-ai vrea să te implici. Și nu trebuie să te joci cu sentimentele, cu iubirea, cu suferințele unora, cu menirile și cu promisiunile pe care le dai. Realizează-te frumos. Depăşeşte-te. Cântă-ți emoția și nu uita un singur lucru nu lua în batjocoră „luptele” care se dau, nu irosi clipa și înfruntă orice pornire de a nu-ți trăi viața la justa valoare. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, dăruiește-te pentru ea. Nu juca murdar. Nu juca jocul altuia. Nu merge ca un orb prin viață, pune-ți mintea în mișcare, gândește, astăzi mai mult ca niciodată. De ce zic asta? Deoarece am ajuns o masă care ne dezintegrăm și nuștiu de ce ne transformăm în ce e urât…..iar eu ca o pământeană sufletistă nu vreau să particip la asta!

lyndsie | by Laurence,

Sursa foto: pinterest.com

 

Citind-o pe Anița Nandriș-Cudla. Cartea „20 de ani în Siberia”

Autoarea acestui manuscris e o povestitoare sufletistă care și-a așternut trăirile pentru a fi aflate, pentru a fi știute de oamenii care uită ușor, acei care nici nu vor nici nu pot să afle lucrurile din primele surse, uite că ea, o țărancă neștiutoare a închegat istoria, războiul cu dorința ei de mamă în primul rând pentru a trăi, pentru a supraviețui în numele copiilor ei și a memoriei ce a lăsat-o.

„Prin câte poate trece o fiinţă ominiască fără să-şi dea siama… Eu m-am născut în anu 1904, în satul Mahala, judeţul Cernăuţi”

Ştiu că nu duceţi lipsă de scrisori, de aceea voi intra direct în subiect. Posed un manuscris, mărturie zguduitoare privind prezenţa romanească în Arhipelagul Gulag. Acest manuscris nu este „literatură de sertar” a unui intelectual, ci aparţine unei ţărănci, abia stiutoare de carte, dar cu un har ales al povestirii.

O ţărancă din nordul Bucovinei, care fără a fi vinovată şi fără a fi judecată a fost ridicată de K.G.B. în miez de noapte,- împreună cu cei trei copii mici ai ei, separată de soţ şi deportată în străfundul Siberiei, dincolo de Cercul-Polar. În această sălbăticie a Siberiei a luptat pentru supravieţuire 20 de ani. Această extraordinară mamă a ocrotit copiii cu preţul vieţii dovedind o putere de sacrificiu şj o rezistenţă morală de excepţie. Renunţă la propria hrană în favoarea copiilor, străbate zeci de kilometri prin tundră cu groaza în suflet, în căutarea unor fructe cu care să-şi salveze copiii de scorbut, învaţă să conducă sania cu câini şi să facă din părul lor îmbrăcăminte pentru copii. Intră de două ori în comă şi de două ori revine la viaţă, singurul tratament fiind iubirea nemărginită pentru copii şi credinţa în Dumnezeu.

„Am avut noroc cu băieţii şi-au dat mare stăruinţă, s-au luptat şi ni-am salvat viaţa, căci din câtă lume au dus acolo în vara anului 1942, până în primăvara anului 1943, nu au rămas poate nici a treia parte, toţi au murit de foame şi de năcaz. Toate amănuntele nu mai poţi să le scrii.”

După război viața în Siberia devine cât de cât mai ușoară, copii Aniței sunt un exemplu, stăruitori și sârguincioși mereu gata de ajutor, iar acum nu mai au nicio problemă cu mâncarea. În anul 1959 Aniței i se dă dreptul să meargă acasă în Romania ,dar când ajunge acolo observă că în locuința sa se afla o altă familie, iar pentru acest lucru a fost nevoie de mult timp și multe acte depuse la poliție și la alte instituții pentru a i se recunoaște faptul că acea casă era în posesia ei. Anița intră împreună cu copiii ei în locuință în 1961 exact la 20 de ani de cand a fost deportată în Siberia. În sfârșit în Bucovina ei, plaiul său natal.

 Ajunge acasă, în patul ei, unde va scrie cele pătimite și va muri liniștită. Aici o pagină din jurnalul ei….

Critici literare:

  • „…20 de ani în Siberia – o aşez printre cele mai fantastice cărţi care s-au scris în ţara noastră. În faţa ei multe cărţi, mulţi scriitori şi mulţi eroi literari pălesc.” Ștefan J.Fay
  • Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie aşezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ Monica Lovinescu

Imagini pentru 20 ani in siberia

Sursa foto: pinterest.com

Cu un ghiocel se face Primăvara!

Visăm cu toții la zilele pline de soare, zile primăvăratice care să ne ofere căldură, mirosuri îmbietoare și flori, multe, din abundență, nuanțe de care le-am dus dorul, le-am tânjit în adâncul sufletului, și uite, a venit, dulcea și splendida primăvară. Calendaristic primăvara începe astăzi, însă căldura și vremea îmbietoare ne-a bucurat de mai demult, nemaivorbind că ghioceii au răsărit ca ciupercuțele pe ici colo încă cu multe săptămâni în urmă. Însă astăzi este despre căldura care ne-a întâmpinat cu miros dulceag, despre soarele de pe cer care ne îmbie la plimbări lungi, e despre ciripitul păsărilor care parcă fredonează imnul anotimpului ce abia își intră în drepturi, e despre acel ghiocel care cu gingășia sa m-a cucerit dintotdeauna, este despre mireasma lui moale, e despre mărțișor și tradiție românească.

Cu un ghiocel se face Primăvara, se trăiește tradiția, se încheagă frumusețea și se simte viața într-un mod al distincției cu divinul. E momentul meu de suflet, astăzi, când fetița mea mărțișor a ales această zi ca a ei, ca ziua ei, ca reamintire și reînnoire a fiecărui an prin acei doi ochi care îmi descântă simțirea. Și știu tradiția și obiceiul, acela din bătrâni  când oamenii culegeau ghiocei în semnul căldurii ce va să vină cât și a dăruirii de nou, de proaspăt, și pe lângă asta această zi e despre mărțișor, simbol al primăverii, acum însă simbolistica mea a căpătat mai multe sensuri, mai multe motive, mai multe sărbători. Mai multe culori!

Primăvara abia a început, cu discreție și bună credință, iar o dată cu ea fie să avem noi porniri, noi înclinații spre bine, noi viziuni, vise mărețe și planuri la mai mare. Să ne reconstruim din nou și din nou prin exemplul naturii, fără frici și constrângeri, fără frânturi doar cu dorințe semeni unui ghiocel, de a ieși din zăpadă în pofida gerului ce pogorăște pământul… pentru a bucura și însenina clipele umbrite de gol!

Primăvara s-a întors. Pământul este precum un copil care știe poezii.
Rainer Maria Rilke

#Still #Life #Photography Подснежники© Marina FilatovaSursa foto: pinterest.com