De ce citim?

În copilărie, ni s-a spus adesea că trebuie să citim cărți pentru a crește ca persoană inteligentă. Unii au ascultat, alții nu. Unii au preluam învățămintea, alții au luat-o în zeflemea. Și doar ajungând suficient de copți am înțeles adevărata esență a îndeletnicirii de „a citi”. Într-adevăr, cărțile ne îmbogățesc și ne învață mult. Ne lustruiesc gândirea și ne îndeamnă spre tărâmuri care mai de care. Marea majoritate dintre noi citim cărți tot timpul, alții mai rar. Unii mai înfocat, alții mai cu puțin patos. Cineva citește romane istorice, alții SF, iar cineva citește doar reviste – totul depinde de educație, recomandări, chiar și de dispoziție, caracter și mulți alți factori.

Totuși de ce citim? Ca prin factor difinitor e că citirea este baza tuturor cunoștințelor. Pe diverse arii, și e o modalitate de excepție de a vă reîmprospăta mintea. Oamenii o dată ce au parte de niște cărți piloni sunt de neînlocuit. Și nu putem nega că o dată cu înaintarea în ani, viața, sau socialul, sau alte impedimente ne pun într-un fel piedică constantă pentru citit. Există oameni care citesc doar pentru a găsi erori în scrierile unor scriitor. Unii pentru a blasfemia unul sau alt gen literar. Mulți oameni citesc pentru a ieși din rutina existențială, unii pentru uitare, alții pentru poveste. Unii o fac doar pentru a avea dreptul să nu gândească. Unii din nevoie iar alții de plăcere.

Interesul meu în legea citirii a fost și este că adun cu desăvârșire tot ce-mi provoacă interesul la greu, uneori asta îmi crează o alertă literară, probabil pentru mulți cititori este la fel, am multe cărți dar timp limitat. Nu știu dacă v-ați gândit la asta însă avantajul cărților este că viețile, poveștile și gândurile pe care le creează devin ale mele și ale tale. Istoriile de acolo devin parte dintr-o emoție la zi. Iar închiderea unei cărți, uneori e un sfârșit pe care nu-l mai vrei, parcă ai cere mai mult și mai mult. Și atunci gândești că poate fiecare carte are un suflet. Și parcă ai vrea să îl mai citești. Sufletul celui care a scris-o și sufletele celor care l-au citit și experimentat și au visat la el. Și, oare de ce mai citim? Lecturăm deoarece e o modalitate bună de a vorbi cu cineva cu care conversația este imposibilă. Citind o carte și neînțelegând-o, „bibliofilul este asemănat cu un măgar ascultând, întorcându-și urechile, sunetul unei lire divine; multe cărți nu-l vor face savant„, așa cum, potrivit unui proverb, – „o maimuță va rămâne mereu maimuță, chiar dacă a purtat un colier de aur”. Este necesar nu numai să poți citi, ci și să înțelegi. Și pentru a înțelege, trebuie să știți că fiecare carte este un secret. O zi fără carte este ca prânzul fără pâine. O casă fără carte – o zi fără soare! O minte fără carte este ca o pasăre fără aripi. Pâinea satura corpul, iar o carte satura mintea. Aurul este extras de pe pământ, iar cunoștințele din cărți. Bucurați-vă și amintiți-vă – când va fi greu, luați o carte și citiți. Cărțile sunt lumi magice separate. Cărțile sparg cătușele timpului, dovedind că oamenii sunt capabili de fantastic. Citind cărți bune, udăm florile care cresc în noi. Citind cărți vom da roadă noii generații spre un viitor mai prosper, spre filosofie și afinități gingașe. Îndemn la lectură, la frumosul versului ce curge prin vene, la romane ce ne îmbie la iubire, îndemn la istorie ce ne deschide ochii, la bibliografie și fantezie, totul formează eul, în esența lui unică și dăsăvârșită!

Cărțile sunt nave de gândire, rătăcind de-a lungul valurilor timpului și poartă cu atenție încărcătura prețioasă din generație în generație. F. Bacon 

huge chair? yes

Sursa foto: pinterest.com

Lectura în citate!

Pentru că acum avem o groază de timp liber îndemn la lectură, la cărți lejere și pe gustul dmn. Cum cărțile pentru mine niciodată nu au fost prea puține, iar cuvântători care au susținut lectura de-a lungul istoriei sunt o mulțime am adunat mai jos, pentru cititorii de oriunde, o serie de citate despre actul esențial al lecturii. Lectura ca tărâm al frumosului. Pe unele le veți recunoaște cu siguranță, pe altele le ve-ți nota probabil ca puncte de reper, poate în unele chiar vă ve-ți regăsi; unele vor deveni rapid favoritele voastre, iar la altele veți reveni iar și iar sau le veți folosi atunci când se va ivi ocazia de a îndruma pe cineva spre lectură. Cum citate și motto-uri au fost și vor mai fi, eu las mai jos pe cele care îmi sunt cel mai aproape de suflet!

  • „Lectura este unicul mijloc prin care putem aluneca, uneori involuntar, în pielea, vocea sau sufletul altcuiva.”  Joyce Carol Oates
  • „Singura modalitate de a tolera existența este de a te pierde în literatură ca într-o orgie veșnică.” Gustave Flaubert
  • „Lectura, iată învăţătura cea mai bună.” Puşkin
  • „Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa.” Fernando Savater
  • „Lectura este o călătorie interioară!”  Costel Zagan
  • „Lectura este muzica gândurilor scrise.” Claudiu Ovidiu Tofeni
  • „Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa.” Fernando Savater
  • „N-ar trebui să citești niciodată doar de plăcere. Citește ca să devii mai deștept! Mai puțin critic. Mai capabil să înțelegi comportamentul deviant al prietenilor tăi sau chiar pe al tău. Alege cărți grele. Din cele la care trebuie să te concentrezi atunci când citești. Și, pentru numele lui Dumnezeu, să nu te aud spunând: Nu pot să citesc ficțiune, am timp doar pentru adevăr. Ficțiunea este adevărul […].” John Waters
  • „Nu e alta mai frumoasă şi de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cititul cărţilor.” Miron Costin
  • „De citit, citeam la întîmplare, pe apucate, şi n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învăţătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna cîteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întâmplare, ca să forţez o impresie favorabilă. Și au fost câţiva profesori care s-au lăsat înşelaţi, ba chiar au văzut în mine o speranţă, ceea ce mă făcea să rîd în sinea mea cu recunoştinţă deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere.” Octavian Paler
  • „Cititul este extrem de util, iar cărțile sunt o companie bună, dacă le luați pe cele mai potrivite.” Louise May Alcott
  • „Literatura este cel mai plăcut mod de a ignora viața.” Fernando Pessoa
  • „Cititul este creativitate pasivă.” Victoria Tokareva
  • „Există o singură modalitate de a deveni o persoană de cultură – citirea.” Andre Morois
  • „Nu există o modalitate mai bună de a vă reîmprospăta mintea decât să citiți clasicii antici; merită să-l iei pe unul dintre ei în mâini, deși timp de o jumătate de oră, – acum te simți înviorat, luminat și rafinat, ridicat și întărit – ca și cum te-ai împrospăta cu o baie într-un izvor curat.” Arthur Schopenhauer
  • „Aflați și citiți. Citiți cărți serioase. Viața va face restul.” Fedor Mikhailovici Dostoievski
  • „Citesc ciudat, iar cititul mă afectează în mod ciudat. Am citit ceva cu mult timp în urmă, citit și, de parcă mă încordez cu noi forțe, aprofundând totul, înțeleg clar și îmi atrag capacitatea de a crea.”  Fedor Mikhailovici Dostoievski
  • „Arta cititului este să știi ce să sări peste.” Philip Hamerton
  • „Unul dintre motivele lăcomiei cu care citim note ale oamenilor mari este mândria noastră: suntem bucuroși dacă ne asemănăm cu o persoană minunată prin orice mijloace, opinii, sentimente, obiceiuri – chiar slăbiciuni și vicii. Probabil, am fi găsit mai multe asemănări cu opiniile, obiceiurile și slăbiciunile oamenilor complet nesemnificative dacă ne-ar lăsa lucrările lor.”  Alexandru Sergeevici Pușkin
  • „Cititul este cea mai bună învățătură!” Alexandru Sergeevici Pușkin
  • „Recitind literatura clasică, cititorul nu va vedea nimic nou în carte, dar uitându-se în interior va vedea ceea ce nu mai văzuse până acum.” Faleza Fadiman
  • „Lectura repetată a cărților deja citite este piatra de contact cea mai de încredere a educației.” Christian Friedrich Hebbel (Goebbel) 
  • „Nu există o modalitate mai bună de a vă reîmprospăta mintea decât să citiți clasicii antici; merită să-l iei pe unul dintre ei în mâini, deși timp de o jumătate de oră, – acum te simți înviorat, ușurat și rafinat, ridicat și întărit – ca și cum ai fi răcorit cu o baie într-un izvor curat.” A. Schopenhauer
  • „Citirea este crearea propriilor gânduri prin gândurile altora.” N.A. Rubakin
  • „Citirea în adâncul conștiinței noastre ne permite să citim înțelegând cartea pentru noi înșine într-un mod nou, și nu modul în care ascultăm sensul altor cititori.” Mark Fabius Quintilian
  • „Literatura reală începe acolo unde are loc descoperirea – descoperire nu numai pentru cititor, ci și pentru scriitor.” V. Kaverin
  • „Aflați și citiți. Citiți cărți serioase. Viața va face restul.” F. Dostoievski

Betsy von Furstenberg in the 1950s by Stanley Kubrick

Sursa foto: pinterest.com

Lectura, un tărâm al frumosului!

Lectura întotdeauna m-a făcut curioasă și dornică de mai mult, doar o carte bună mi-a răscolit sufletul și cugetul în cele mai nebănuite cotloane ale minții. Și chiar cele mai vârstnice persoane care m-au îndemnat la citit mi-au explicat că lectura îl înobilează pe om, îl face mai înflăcărat de a cunoaşte şi de a percepe lumea frumosului, iar frumosul se rezumă la tărâmul cunoaşterii spre mai mult și mai mult. Astfel mi-a fost descrisă lectura ca tărâm al frumosului încă din frageda copilărie, mai mult sau mai puțin de o bibliotecară, un suflet care m-a răscolit prin dăruirea s-a în numele cărților, ca mai târziu să descopăr că cartea, slova și îndemnul de a aduna litere îmi curge prin vene.

În ani m-am cultivat în diverse direcții, am conștientizat că lectura este primul pilon care duce la dezvoltatrea vocabularului, el fortifică modului de a gândi, și cimentează o exprimare și formulare corectă, și astfel mi-a permis să mi se deschidă ușile larg în sfera celor ce au acceași înclinație ca mine. Lectura cizelează expresiile gândirii și relaționării. Tot lectura ne învaţă despre lumea din jurul nostru şi ne ajută să prindem dragostea de cunoaștere, de filosofie, de istorie, de aventură, de povață, de morală și bibliografie.

Lectura, un tărâm al frumosului! Întodeauna voi susține asta. De fiecare dată când citim o carte suntem purtați în memoria și acțiunea unor personajele, trecutul lor, spațiul, tragedia, dragostea, conflictul, intriga, chiar sfârșitul subit. Pe măsură ce creierul înregistrează toate acestea, nu mai suntem la fel, memorăm fără să vrem, ne purtăm semeni Alicei în țara minunilor într-o poveste ce nu va mai avea sfârșit. Cu cât citim mai mult, devenim mult mai creativi. Spre exemplu, atunci când citim o carte despre un loc anume ne teleportăm acolo, iar dacă am avut norocul să o și vedem pe viu cu siguranță senzația de atunci îți va trezi fiorul  deja vu-ului. În lumea imaginată, fantezia noastră va funcționa la cel mai înalt nivel pe măsură ce vizualizăm lucrurile cu mintea noastră. Lectura e un tărâm fantastic, prin citirea cărților vom crea o panoramă a altor locuri, oameni și culturi. Vom fi în trecutul prezent, și în prezentul viitor. Aici și acolo. Cărțile ne extind orizonturile și ne permit să vedem alte țări, alte persoane și o mulțime de lucruri pe care nu ni le-am imaginat niciodată. În ele poți găsi alinare dar și părți din sufletele oamenilor pe care nu ai mai vrea să le afli. Și nu punem nega că lectura este o modalitate perfectă prin care putem vizita o țară fantastică pe care mintea noastră și-o formează.

Se spun multe lucruri frumoase despre cărţi. George R. R. Martin este de părere că “un cititor trăieşte o mie de vieţi, înainte să moară, cel care nu citeşte niciodată trăieşte doar una”, iar J. K. Rowling avea dreptate, când spunea că “dacă nu îţi place să citeşti, nu ai găsit cartea potrivită.” Sunt multe motive pentru care cărţile te fac fericit, iar aceşti autori par să ştie câteva dintre ele. Când vrei să scapi de realitate, cărţile sunt exact ce ai nevoie. Pe lângă faptul că te ajută să te relaxezi, te fac să uiţi de problemele tale şi te transportă în lumi magice. Pe tărâmuri doar de tine ticluite și cu personaje de excepție. Află cum reuşeşte lectura să te facă mai fericit doar citind, doar răsfoind prin fila istoriei, doar atingând pagina unei noi apariții literare. Doar bandonându-te în întregime scriiturii! Doar citind… deci, citește!

36 Elegant Flower Wallpapers You Need to Save wallpaper, flower,rose, sunflowerSursa foto: pinterest.com

Sunt o parte a tot ceea ce citesc!

Eu sunt de părere că nu există plăcere mai mare decât cititul. Nimeni și nimic nu se compară cu compania unei cărți bune. Și de-a lungul vieții am înțeles, nici un dar nu este atât de prețios precum o carte! Indiferent de gusturile literare, lectura trebuie să facă parte din viețile noastre deoarece prin intermediul ei reușim să ne lărgim perspectiva asupra lumii, să o vedem cu alți ochi și să o absorbim sub alte versiuni, iar toate ceea ce ne încheagă prin intermediul lecturii ne sprijină dezvoltarea personală, ne hrăneşte spiritul și imaginaţia chiar și felul nostru de a fi; și în pofida multor dificultăți ne motivează și ne încurajează întotdeauna, fiind alături de noi pe drumul vieții.

Am adunat mai jos o serie de citate despre cărți, despre minunata lume care ni-o deschid!

  1. „Sunt o parte a tot ceea ce citesc.” Theodore Roosevelt
  2. „Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi mintea, sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.” Maxim Gorki
  3. „O carte bună este o educație a inimii […], o creatoare a naturii interioare.” Susan Sontag
  4. „O carte adevărată nu este una pe care o citim, ci una care ne citeşte.” Wystan Hugh Auden
  5. „Să citim și să dansăm; aceste două distracții nu vor face niciodată rău lumii.„ Voltaire
  6. „Ar trebui să citim pentru a da șansa sufletelor noastre de a huzuri.” Henry Miller
  7. „Sunt pur și simplu „dependentă de cărți”. Cărțile reprezintă pentru mine aceeași tentație irezistibilă ca băutura pentru adepții săi. Nu le pot rezista”. L.M. Montgomery
  8. „Ce miraculos este faptul că din aceste obiecte mici, plate și rigide ni se dezvăluie lumi după lumi, lumi care ne încântă, care ne calmează sau care ne entuziasmează. Cărțile ne ajută să înțelegem cine suntem și cum ar trebui să ne purtăm. Ele ne arată ce înseamnă comunitatea și prietenia. Ele ne spun cum să trăim și cum să murim.” Anne Lamott
  9. „Crezi că durerile tale sunt fără precedent în istoria lumii și apoi te apuci de citit. Cărțile au fost cele care m-au învățat că lucrurile care mă chinuiau cel mai mult erau aceleași lucruri care mă apropiau de toți oamenii care trăiau și de toți cei care trăiseră vreodată.” James Baldwin
  10. „Am citit o carte pe zi și toată viaţa mea a fost schimbată.” Orhan Pamuk
  11. „Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri. Cel care nu citeşte trăieşte o singură viaţă.” George R. R. Martin
  12. „Cititorii pot fi împărţiţi în două categorii: aceia care citesc pentru a-şi aminti şi aceia care citesc pentru a uita.” Wiliam Phelps
  13. „Asta e fascinant la cărţi: îţi permit să călătoreşti fără să faci un pas.“  Jhumpa Lahiri
  14. „Dacă vrei să-mi zici cum este inima unui om, nu-mi spune ce citeşte, spune-mi ce reciteşte.“ François Mauriac
  15. „Nu poţi deschide o carte şi să nu înveţi ceva.” Confucius
  16. „Cărţile se ghidează după morală, nu morala după cărţi.”  Theophile Gautie
  17. „Cărţile m-au învăţat să citesc corect realitatea.”  Mircea Horia Simionescu
  18. „Unele cărţi par să fi fost scrise nu pentru a învăţa ceva din ele, ci pentru a afla că autorul a ştiut ceva.”  Goethe
  19. „O carte trebuie să fie ca un topor de gheaţă care să spargă mările îngheţate din sufletul tău.” Franz Kafka
  20. „Când întâlnești un om cu un personalitate deosebită ar trebui să-l întrebi ce cărți citește.” Ralph Waldo Emerson
  21. „Cred că viața este precum o carte bună. Cu cât o parcurgi mai mult, cu atât începe să aibă sens.”  Harold Kushner
  22. „Cartea este cea mai bună armă împotriva intoleranței și ignoranței.” Lyndon Baines Johnson
  23. „Dacă există o carte pe care vrei s-o citeşti dar nu s-a scris încă, atunci trebuie s-o scrii tu.”  Toni Morrison
  24. „O carte este un dar pe care îl poţi deschide iar şi iar.” Garrison Keillor
  25. „În cărți există mai multe comori decât în toate cufărele piraților de pe Insula Comorii.. Walt Disney
  26. „Să nu termini de citit o carte doar pentru că ai început-o.” John Witherspoon
  27. „Cărţile sunt cărăuşii civiizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.” Barbara Tuchman
  28. „Dacă toată lumea ar învăţa carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele.” Ion Creangă
  29. „Sunt “cugetări” care alcătuiesc o carte şi altele care zugrăvesc un caracter.” Nicolae Iorga
  30. „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor.” Miron Costin
  31. „O carte îşi dobândeşte valoarea, ca un prieten, prin lunga însoţire cu ea.” Tudor Vianu
  32. ”Cartea este ca nuca, îi spargi coaja ca să-i simţi gustul.” Savin Popescu
  33. ”Cărţile nu-s numai izvoare nesecate ale cunoştinţelor omeneşti. Ele sunt strălucite mijloace de mai uşoară trecere prin viaţă.” Alexandru Dima
  34. ”O carte pe care ai citit-o în adevăr este şi opera ta.” Nicolae Iorga
  35. ”Cărţile se scriu în singurătate, însă împotriva ei.” Octavian Paler
  36. ”Există o carte pentru fiecare moment de cumpănă în existenţa fiecăruia dintre noi. Nefericit cel care nu găseşte cartea potrivită la momentul potrivit.” Adrian Pintea
  37. ”Cărţile sunt jucăriile mele preferate: citind redevin copil.” Costel Zăgan
  38. ”Limba este cartea de nobleţe a unui neam.” Vasile Alecsandri
  39. ”Cărţile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriaşă a ţestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe.” Mircea Cărtărescu
  40. ”Intelectualii din România sunt oamenii cărţilor, nu oamenii duhului.” Dan Puric

 Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Rabih Alameddine. Cartea „Femeia de hârtie”

Rabih Alameddine (arabă: ربيع علم الدين) (n. 1959) este un pictor și scriitor libano-american. Alameddine s-a născut în Amman, Iordania, din părinții libanei Druze (Alameddine însuși este ateu). A crescut în Kuweit și Liban, pe care l-a lăsat la 17 ani pentru a trăi mai întâi în Anglia și apoi în California. A obținut o diplomă în inginerie de la Universitatea California din Los Angeles (UCLA) și un Master of Business în San Francisco.

Alameddine și-a început cariera de inginer, apoi s-a mutat la scriere și pictură. Autorul a patru romane și o colecție de nuvele, Alameddine a fost beneficiarul unei Burse Guggenheim în 2002. El locuiește în San Francisco și Beirut.  În 2014, Alameddine a fost finalistă la National Book Critics Circle Award și a câștigat medalia de aur din California Book Awards pentru „An Unnecessary Woman” în traducere „Femeia de hârtie”.  În 2017, Alameddine a câștigat Arab American Book Award și Lambda Literary Award pentru Gay Fiction pentru The Angel of History.

Ce poate fi mai plăcut decât să citești o carte despre o cititoare înfocată, parcă te-ai răgăsi, parcă ți-ai atribui un rol la viața și trecerea ei, parcă ai vrea să susții chiar și să completezi pe alocuri. Iar cartea „Femeia de hârtie” mi-a oferit această oportunitatea.

Imagini pentru femeia de hârtie

 Romanul este un monolog extins, cu citate din cărți și dirijări spre romane și cărți îndrăgite de mine, unele cunoscute altele mai puțin. Toate acestea formează un flux al conșterii protagonistei. Pe lângă elogiul adus literaturii, cartea cuprinde și povestea unei femei intelectuale și autodidacte, într-un Beirut dominat de prejudecăți – perpetuate, în mare parte, de mamele cu puternice concepții tradiționaliste. Într-o narațiune non-lineară, Aaliya Sobhi ne poartă între prezent și trecut, rememorând momente ale vieții sale, vorbind despre bătrânețe și neputință (Hypnos dispare pe măsură ce se apropie Thanatos), despre magia și frumusețea limbii arabe, despre fiorii care anticipează o nouă traducere și dragostea ei pentru poezia arabă clasică.

Ajunsă la șaptezeci și doi de ani, Aaliya, o femeie care nu se simte necesară nimănui, povestește despre sine și despre cei apropiați. Cum viața i-a mers pe alături fiind doar ancorată la carte, la sensul ei și la faptul că prin ea a trăit. Chiar dacă locuiește singură într-un apartament din Beirut, departe de noțiunea de familie și prietenie, casa ei adăpostește sute de tomuri, istorii și oameni emeriți, cum nimeni din capitala Libanului nu mai are. Viața ei nu e tocmai memorabilă, căsătorită de mult prea devreme, apoi divorțată, fără copii, având drept punct de prijin scriitori și opere care mai de care de faimoase, femeia a lucrat o viață ca librar și de aproape cinci decenii traduce în fiecare an în arabă una dintre cărțile care o captivează. Așa se scurge viața ei…..

” Lăzi, lăzi, cutii și lăzi. Manuscrisele traduse au cele două cărți, cea în franceză și cea în engleză, puse într-o parte a cutiei, pentru identificare. Tolstoi, Gogol și Hamsun; Calvino, Borges, Schulz, Nádas, Nooteboom; Kiš, Karasu și Kafka; cărți ale memoriei, ale neliniștirii, dar nu ale râsului și uitării. Ani de cărți, cărți de ani. O risipă de timp, o irosire a vieții.”

„Cineva trebuia să citească Tărâmul pustiit de Eliot în timp ce incendiile din Sabra luminau orizontul Beirutului. Nu, serios, dacă n-aș fi comandat eu unele dintre aceste cărți, ele n-ar fi ajuns niciodată pe meleaguri libaneze. Ce naiba, chiar credeți că mai are cineva în Liban un exemplar din Nightwood de Djuna Barnes, asta ca să dau exemplu o singură carte, fără să mă gândesc? Ghepardul lui Lampedusa? Nu cred că mai are cineva în țara asta o carte de Novalis. „

Munca sa nu este destinată altor ochi, caci Aaliya doar creează și depozitează: se afundă în mormane de hârtii toate depozitate în apartamentul său. Lucrurile se schimbă însă când un dezastru neașteptat amenință să distrugă tot ceea ce Aaliya a creat în lunga-i viață. 

„Mă duc înapoi în dormitor, înapoi la teancul de cărți de pe măsuța mea de toaletă fără oglindă, cărți necitite pe care intenționez să le citesc, un teanc mare. Nu e dificil să aleg ce carte să citesc. De obicei, mă opresc la ultima carte pe care am adus-o acasă. Cumpăr cărți în mod constant și le pun în teancul cu Cărți-De-Citit. Când termin ceea ce citesc în momentul respectiv, încep ultima carte pe care am cumpărat-o, cea care mi-a atras atenția ultima oară. Desigur, teancul crește întruna, până când decid că n-o să mai cumpăr nici măcar o care până când nu termin teancul. Uneori, funcționează.

Cartea de deasupra din teanc este Microcosmosuri de Claudio Magris. (…) O, splendidul Microcosmosuri, plăcerea de a descoperi o capodoperă. Frumusețea primelor propoziții, acel ce-este-asta, cum-se-poate-asta, prima îndrăgostire, surâsul sufletului. Inima începe să-mi crească. Mă văd stând toată ziulica în fotoliul meu, adâncită în alte vieți, intrigi și fraze, îmbătată de cuvinte și himere, paralizată de satisfacție și mulțumire, citind până la lăsarea amurgului, până când nu mai sunt în stare să deslușesc cuvintele, până când mintea începe să-mi zboare, până când mușchii dureroși nu mai sunt capabili să țină cartea ridicată. Bucuria este anticiparea bucuriei. Lectura unei cărți bune pentru prima dată este la fel de minunată ca prima înghițitură de suc de portocale care întrerupe postul în Ramadan.

Mă rog, eu n-am mai postit de pe vremea când eram obligată să fac asta, copil fiind. Doar îmi amintesc cum era.

Mă așez mai bine în fotoliul pentru citit, îmi ridic picioarele. O să fie o călătorie lungă, voluptuoasă.”

Femeia de hârtie este un imn de dragoste închinat cărţilor, a cuvântului scris, a tuturor celor împătimiți de lectură și arta cuvântului. Însă aici nu este doar vorba despre literatură, ci şi despre tenacitatea spiritului feminin şi despre oraşul în care Aaliya şi-a petrecut toată viaţa, Beirut. Despre război și atacuri, despre abuzuri și neajunsuri, despre ani petrecuți în amintire și umbra unor emoții încă nedefinite.

„Ştiu. Iubiţi arta pentru că aveţi un suflet sensibil. Oare un suflet sensibil nu este doar un mijloc de a transforma o deficienţă în dispreţ mândru?”

,,Femeia de hârtie conține nenumărate povești. Ce le recomand cu drag. E totul despre o femeie umbră a vremii, o ea cu experimentul unui păr albastru și cea despre măcinarea interioară ce vine cu vârsta, cea despre singurătate și suferință, despre uzare și dorința de a proteja rodul muncii. O carte testament…

„Când sunt în muzeu, prezentul meu se oprește, trecutul apropiat e uitat; când mă aflu în fața acestor tronuri, viața mi-e în întregime lăsată deoparte. Mă simt o fărâmă dintr-o istorie mai mare, din roata măreață a timpului – o iluzie nebunească din parte-mi, sunt sigură. Și totuși mă alină. Mă întreb uneori ce-ar fi dacă aș fi trăit în lumea aceea, în loc de asta. Aș sta pe unul dintre aceste tronuri? Nu, nu sunt Astarte, nu sunt zeiță. Poate o piatră sacră.”

The Everygirl's 2018 #bucketlist #theeverygirl

Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Mihai Eminescu. Cartea „Poezii”

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu („Fiind băiat…” sau „O, rămîi„).

Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.

În „Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale„.

După cum ați observat am adunat în palmares o mulțime de cărți din ediții foarte vechi, respectiva carte e din anul 1996, o carte veche dar nouă în toate! O plăcere, o amintire, o moștenire de suflet!

Sărbătorind ziua poeziei și nu doar de ziua însemnată în calendar, astăzi e despre Eminovici și versul său care întotdeauna mi-a curs lin prin vene. E despre însemnătatea cuvintelor sale dar și a emoției ce doar Eminescu poate să o redea. Mihai Eminescu este în literatura descoperită de mine, poetul nepereche a cărui operă învinge timpul, după cum afirma George Călinescu. El este cel destins poet național, care exprima cel mai bine și cel mai complet starea, spiritualitatea și emoția neamului nostru româneasc. Las mai jos o serie de poezii care au o notă deosebită pentru gândurile și afinitatea mea. Cea mai plăcută și cea mai reținută de mine va fi întotdeauna „Somnoroase păsărele”, deoarece o cânt pe melodia mea în fiecare seară copiilor înainte de somn!

Este posibil ca imaginea să conţină: text

Poezia eminesciană este încărcată de sensibilitate conținând și puterea evocatoare a limbii române și este construit pe un fond de armonie muzicală. Tudor Vianu susține, că …Eminescu n-a trebuit să se lupte cu limba, așa cum au făcut unii din emulii săi de mai târziu. I-a fost de ajuns să se așeze în curentul limbii și să-și înalțe panzele în direcția în care sufla duhul ei.

Critici literare:

  • „Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariție aproape neexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi. Întâmplarea a făcut ca unul din cei mai mari poeți lirici ai secolului al XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colț din fundul Moldovei.” Garabet Ibrăileanu 
  • „Eminescu a fost o personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligența, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european și farmecul limbajului. Scrisul era viața lui: omul cel mai silitor, veșnic citind, meditând, scriind… poet în toată puterea cuvântului.” Titu Maiorescu