Citind-o pe Anna Noua. Cartea „Aventurile domnișoarei Clarisse pe Tărâmul Emoțiilor”

Am cunoscut-o pe Anna Noua dintr-un pur noroc, iar cărțile ei mi-au oferit o adevărată plăcere literară și oază de cunoaștere, în special pentru micii mei exploratori! Din nota autoarei găsim: „sunt Anna Noua, mamă, soție, cadru didactic și autor de cărți pentru copii. Odată cu etapa maternității am înțeles că acesta este cel mai important rol din viața mea. Așa au început și poveștile. Seara, la culcare, inventam povești pentru fiecare „dramă” inopinată și mi-am ajutat copilul să facă față cu bine provocărilor zilnice. Încă scriu povești, dar am schimbat puțin direcția spre dezvoltare personală, căci în punctul acesta suntem noi, acasă. Mi-am dorit să împărtășesc informațiile dobândite pentru că misiunea mea este de a ajuta părinții și copiii, în egală măsură.”

Poveștile au reprezentat mereu o soluție plăcută și la îndemână oricărui părinte de a deschide punți către imaginația copiilor, și de a educa prin lecturi pe măsură dependența sau absența emoțiilor, de a-i ghida psihologic spre o formă mai blândă pentru pregătirea fiecăruia copil în lumea aceasta în continuă dezvoltare! Am observat de-a lungului meu drum în lumea lecturii că fiecare copil încearcă să se asemene cu un erou sau altul preferat, să se pună în pielea lui, să creeze o alură de personaj important, iar o dată parcursă povestea de astăzi „Aventurile domnișoarei Clarisse pe Tărâmul Emoțiilor” piticii mei au realizat că au fost nu prea departe de comportamentul incorect al micii domnișoare. Dar să încep cu începutul….

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_3697.jpeg

O avem ca eroină pe o fetiță, care poate fi oricare copil, o simpatică care îi plac excursiile și vacanțele cu familia, însă cum fiecare copil are și zvâcuri, această mică prințesă și poate și mulți alți copii au tendința de mofturi… eu vreau… eu nu vreau… cuvinte și necuvinte, supărări și istericale. Iar pentru un părinte nu e ușor, iar cea mai rapidă cale și „scăpare” e televizorul, telefonul, tableta și computerul, aș zice cele mai la îndemână “dădace”. Of, dar consecințele… cine le mai bagă în seamă?

Clarisse: – Oooo, vai! Cine este vinovatul pentru situația asta?

Suparaciosul: – Vinovații, poate vrei să spui. Vinovații sunt Televizorul, Tableta, Telefonul și Computerul!! Ei sunt răii care fac să dispară toate emoțiile și transformă oamenii în niște ființe neplăcute: agitate, morocănoase, mereu grăbite, nemulțumite și chiar indiferente la cei din jurul lor! Era o perioadă când copiii, dar și adulții, petreceau un timp potrivit folosindu-le, dar acum, la orice pas, la orice vârstă, în orice loc, oamenii sunt dependenți de aparatele astea! Sunt oameni care și-au pierdut controlul în favoarea tehnologiei și mai rău, sunt părinți ce nu-și dau seama care sunt consecințele când își lasă copiii necontrolat în fața Televizorului, Tabletei, Telefonului și Computerului… „

Îndemnată de Supărăciosul misiunea Clarissei este de a străbate Tărâmul Emoțiilor și de a salva emoțiile, începând chiar cu ale sale, trecând prin mai multe obstacole și provocări, însă și de recunoaștere a propriilor greșeli și scăpări. Iar asta ajutând-o să conștietizeze faptul că nu a procedat corect în unele sau alte situații! Clarisse se dovedește a fi o eroină pe măsură, iar copii au încurajat-o să continuie spre întâlnirea sa cu Conștiința și de a schimba emoțiile, de a le da valoare, de a le multiplica. De a mulțumi, de a fi iertătoare și îngăduitoare!

Mesajul cărții este bine subliniat, tehnologia ajunge să pună ușor, ușor stăpânire pe emoțiile noastre, iar uneori nici nu realizăm acest lucru! Iar mai devreme sau mai târziu totul o să întoarcă ca un bumerang negativ asupra noastră ca părinți, după mine această carte e un semnal de alarmă pentru noi adulții pentru a ghida copii într-o zonă de productivitate emotivă nu într-o conveniență pe minut, am dat telefon și am scăpat…nu! Greșit! Această carte am considerat-o o lecție deosebit de importantă pentru oamenii mici, dar mai ales pentru cei mari și atotștiutori.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_3761.jpeg

„Cum ne face rău statul mult timp în fața Televizorului, Tabletei, Telefonului și Computerului?

– O, asta e ceea ce trebuie să înțeleagă toți oamenii! Folosite timp îndelungat, aceste obiecte sunt cei mai mari dușmani ai voștri! Vă fură atenția de la ceea ce aveți de făcut, vă păcălesc mințile ca să uitați de tot ce e în jurul vostru și fac să dispară una câte una, încet, emoțiile pozitive. După asta, le vine rândul emoțiilor negative și rămâne, în cele din urmă, Indiferența…. poate cea mai rea dintre toate, căci ea e cea care face oamenii să nu mai simtă nimic!! Și ce viață e asta fără să simți nimic, poți să-ți imaginezi?”

„Aventurile domnișoarei Clarisse” este o poveste ce ar trebui în special să inspire adulții, să le deschidă ochii și să le atingă coardele sensibile ale noțiunii de „părinte” și să conștientizeze binele copiilor lor. Această cărțulie prin ilustrațiile sugestive ne-a trezit curiozitatea cu mic cu mare, ne-a făcut să parcurgem drumul tinerei noastre și să palpăm mesajul cel mai important. Emoțiile sunt importante. Tehnologiile le distrug, și familia e esențială după cum au strigat în cor voinicii mei. Iar probabil cea mai importantă lecție asimilată de aici e recunoașterea adevărului, nu minciunii, nu secretelor, nu jumătăților de măsură, acestea sunt și regulile familiei noastre!

Recomand cartea cu încredere fie că ești copil, fie că ești adult, cu siguranță ai ce învață din această povestioară, Domnișorica Clarisse e un bun ghid spre atingerea armoniei cu emoțiile tale și ale tuturor…

Pagina Clarissei: aici

Enciclopedie. Tundra!

Astăzi ne-am delectat cu o carte de excepție, vă explic și de ce, deoarece nu prea am avut în discuție despre tundră în discursurile noastre de familie, o dată ales acest volum ai mei pitici nu au mai încetat să turuie despre ea, întrebările curgeau lanț, iar eu am avut nevoie de domnul „google” pentru a face față asaltului de curioși!

Deci cum v-ați dat seama volumul zece din seria lui Winnie Ursuleţul şi prietenii săi, este „Tundra”!


Cu ajutorul acestei cărți de colecţiei, cei mici pot afla informaţii despre climă, despre luminile Nordului, despre plante şi despre vieţuitoarele care trăiesc aici. Tundra este zona care înconjoară Polul Nord şi una dintre cele mai reci regiuni ale globului. Din flora tundrei fac parte bumbucăriţa, ochii şoricelului, muşchiul de tundră şi salcia pitică, cea din urmă fiind cel mai mic copac din lume, cu o înălţime care nu poate depăşi câţiva centimetri.

Zeci de fotografii spectaculoase arată şi fauna acestei zone: karibul, un ren uriaş, lemingul, o rozătoare care ştie să supravieţuiască la cele mai joase temperaturi, ursul polar, vulpea polară, foca, nevăstuica şi lupul de tundră. Toate acestea fiind minuni ale lumii care s-au adaptat într-o regiune grea și aridă! Astea și multe alte curiozități fatastice le puteți găsi în această cărțulie. Și toate bogățiile impresionante ce găzduiește pământul!

 

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Claudia Drăgănoiu. Cartea „Pișcotina și măgărușul Pavarotti”

Cum de ceva vreme am dat-o pe cărțile de copii, nu m-am putut abține să nu citesc și cartea „Pișcotina și măgărușul Pavarotti”, o povestioară excepțională care ne-a ținut cu sufletul la gură.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este img_6434.jpeg

Să facem cunoștință…

Pișcotina e o fetiță adorabilă și curioasă din fire, doar că e „un pic” fantomă….. locuiește împreună cu bunica sa la etajul casei sale construită de peste 200 de ani pe Aleea Arțarului.

Cum are interdicția de a părăsi etajul și de a nu socializa cu „țărănoii” un apelativ destul de agresiv adresat asupra oamenilor din casă, aceasta își face ca prieten un măgăruș simpatic pe nume Pavarotti. Însă acțiunea se amplifică atunci când aceasta aude un strigăt speriat de ajutor din partea lui Pavarotti, ceea ce o face să coboare și să se arate oamenilor pentru a cere ajutor.

La parterul casei dă peste un copil cât se poate de amuzant, pe nume Ciufulin, un ochelarist cam neîndemanatic care nu a părut prea speriat de miraculoasa apariție, ai zice doi copii cât se poate de obișnuiț însă asta e doar la prima vedere. Nimic nu e ceea ce pare.

Aventura curge în lanț, iar misterele îi aduc pe cei doi în cele mai tăinuite peșteri ale unei vrăjitoare puse pe rele, și nu e nimeni alta decât cineva cunoscut. În căutarea animăluțului, cei doi descoperă pasaje secrete, poezii sub formă de descântece, poțiuni magice și vrăji în timp de eclipsă. Iar totul e forma unui plan malefic al Beladonei, fantoma vecina, care plănuiește să ia în stăpânire întreg satul. Vor reuși oare cei doi să o oprească pe Beladona și să-l găsească pe Pavarotti? Urmează să vedeți, cert e că aventura ne-a cam prins, iar ultima întrebare a băiatului meu adresată autoarei e: oare va fi și cartea a doua?…, aș vrea să citesc mai departe aventura Pișcotinei!

 Deci, draga noastră autoare, oriunde nu te-ai afla, oare e posibil să aflăm ce se va petrece cu Pișcotina și bunica ei, unde va ajunge ceaunul….ce se va întâmpla mai departe….?

New mural added to Sacredart website #mural #forest

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Petruța Petre. Cartea „În numele iubirii’

Din nota autoarei: „…mă numesc Petruța Petre, sunt profesor de limba și literatura română la o școală din mediul rural, din județul Constanța. Iubesc copiii și cărțile, iubesc oamenii și iubesc ceea ce fac. Vorbesc greu despre mine. Aș putea să vorbesc despre orice altceva, să scriu ore în șir, dar atunci când e necesar să vorbesc despre mine mă gândesc că ar fi mai bine ca oamenii să mă cunoască prin prisma realizărilor mele. Am doi copii minunați, am o familie frumoasă. Iubesc florile foarte mult, dar florile cu viață, florile vii așa cum îmi place mie să spun. Am debutat cu romanul El și ea adică noi”, apoi a urmat două cărți de poezie: În numele iubirii și Pașii iubirii. Pregătesc acum un nou roman și o cărticică pentru copii mai mari 14-15 ani. Scriu din pasiune, scriu din suflet; pentru mine scrisul este un mod de manifestare a spiritului, un mod de a-mi consuma viața pe hârtie, un mod de a trăi.

Astăzi mi-am dezmierdat simțurile prin vers, am parcurs o serie de poezii ce mi-au cântat în struna iubirii, și toate datorită autoarei Petruța Petre și volumul său de Poezie „În numele iubirii’!

IMG_3670

M-ați tot întrebat cum funcționează sufletul meu
Nu credeam că răspunsul va fi așa de greu.
O vreme m-am gândit, m-am răzgândit
Și apoi trăirile în versuri le-am topit.
Știu sigur că iubește soarele
Acolo își are izvoarele
Și că tinde spre înălțime, spre lumină
Are în el o fărâmă divină.
Am aflat că nu poate să trăiască
Fără să zâmbească.
Curios lucru, nu știam nici eu
Atât de multe despre sufletul meu.
Iubește tot ce întâlnește în cale
Și nu ia decizii radicale.
Îi place să se joace, să dăruiască
Dar cel mai mult îi place să iubească
Crede în iubire orbește
Doar bunatate răspândește.
Cam naiv acest suflet de poet
Se destăinuie fără niciun secret.
Crede că toți oamenii sunt calzi și buni
Crede în frumusețe, liniște și-n minuni.

 Petruța Petre

IMG_3675

„Poezia este acea nelinişte, în versuri, din care se naşte liniştea Poetului.” spunea Aneta Timplaru Horghidan autoarea care s-a dedicat și ea versului, și care e cea mai aproape de starea care o simt la moment ce ține de cartea citită astăzi! Ea mai scria și că…” Poezia este zborul în infinit unde se întâlnesc gândurile Poeţilor şi unde Spiritul se mişcă în armonie cu memoria Universului.” Astfel simt creația de astăzi… cea mai aproape de Univers!

Și recunosc, nu este ușor să parcurgi simptomatica scrierii unei cărți de poezii, să o descrii, să o redai în felurite cuvinte, parcă îți dai seama că orice nu ai zice e prea puțin, prea banal, prea șters în comparație prin ce te-a cufundat rima și esența poetică. Citind astăzi poeziile autoarei am rămas cu petale aprinse în suflet, cu ochii arzând de pasiune și spiritul într-o rebeliune deschisă. Aici în versul autoarei e dragoste și puritate, e iubire și naturalețe, e dorință și frumos, e suferință și dor, e suflet și omul în puterea cuvântului cu toate furtunile existențiale. Versul ma purtat prin trecut și viitor, spre venire și plecare, către abandonul absolut și naivitatea senzațiilor de moment. Iar toate acestea în ansamblu au unit frânturile divine ale zidirii unui vers absolut.

IMG_3687

„În numele Iubirii” este cartea pe care nu doar o citești, o simți și o retrăiești cu sufletul. Iar autoarea Petruța Petre înfrumusețează ceea ce scrie, ea scoate la lumină partea cea mai bună din setea de iubire, iar felul ei deschis îți trezește senzația că iubești și ești iubit, și te îndeamnă indirect să transmiți acest deosebit sentiment mai departe, în numele a tot ce trăiești!

Cine iubește frumusețea poetică cu siguranță va citi fiecare vers cu patimă și înfocare, iar o dată cu accesul sentimentelor scrise cu iubire și în cinstea ei va da naștere la frumosul ce sălășluiește în fiecare dintre noi …. Suntem creați pentru a trăi și respira …”în numele iubirii”! Sau nu este așa?
Mulțumesc autoarei pentru frumusețea versului său, pentru simplitate și noblețe, pentru frumusețea sufletului său redat prin beatitudinea cuvântului scris! Mulțumesc….

Ea te iubea… 

Și te iubea numai pe tine
Dar asta nu a fost de-ajuns
Te alesese din mulțime
În timp ce îi zâmbeai pe-ascuns.

Ea iubea numai pe tine
Așa cum îți doreai și tu
Nu era timp pentru suspine
Nu exista cuvântul „nu”.

Ea te iubea cu disperarea
Soldatului plecat pe front
Vedea în tine bunătatea
Și de nimic nu ținea cont.

Ea te iubea cu simplitatea
În care sufletu-i ușor vibra
Crezând că tu ești jumătatea
Pe care în zadar o căuta.

Ea te iubea ca o copilă
Și te vedea frumos și bun
Tu ai întors a vieții filă
Găsind momentul oportun.

Ea te iubește și acum pe tine
Dar tu în alte brațe te-ai ascuns
Alese parcă iarăși din mulțime
Iubirea ei nu a mai fost de-ajuns.

 Petruța Petre

Trust your heart if the seas catch fire, live by love though the stars walk backward. ~e.e. cummings

Sursa foto: pinterest.com

Enciclopedie. Deșerturile!

Astăzi, chiar de dimineață ne-am delectat cu forma de pământ deșert, iar volumul 9 din seria „Prima mea Enciclopedie cu Winnie Ursuleţul şi prietenii săi“ este chiar cartea „Deşerturile”.

„Deşerturile” pune la dispoziţia celor mici descrierea regiunilor deşertice de pe glob, cu caracteristicile fiecărei zone în parte, este realizată prin explicaţii scurte şi foarte clare, nu mai spun că pozele sunt extrem de sugestive și gata să le arate copiilor cât și părinților acestea imagini clare și bine conturate ca cei mici să prindă din prima informația.

Cu toată familia am defilat în ale cititului și am aflat definiţia deşertului la aspectele „tigrifice” semnalate de simpaticul Tigrilă, de care copii sunt încântați, am parcurs cu repeziciune prin cinci continente – Africa, Asia, Australia, America de Nord şi America de Sud – în căutarea ţinuturilor aride şi a locuitorilor lor. Dunele, motivul pentru care se formează ele, lipsa apei şi prezenţa oazelor îi familiarizează pe micii cititori cu imaginea întinderilor nesfârşite de nisip. Formele ciudate ale stâncilor din deşertul australian, diversitatea nebănuită a plantelor care cresc în aceste zone, de la numeroasele specii de cactus la curmali sau arborii acacia sunt exemplificate cu ajutorul fotografiilor intens colorate.

Am rămas uimiți de unele flori, unele chiar extrem de frumoase chiar dacă sunt arse în pustietatea deşertului, am analizat oazele, și le-am promis o informație mai amănunțită, cum altfel când ai copil mai mare în casă. Am aflat că prin pustietățile deșertului mai sunt existente piscine uneori de apă, aceasta e o mană cerească pentru oameni și animale.

Cum informațiile curg în lanț, iar curiozitatea roade, am găsit ce este fata morgana şi de ce se numeşte aşa, de unde îşi iau apă unele animale ale deşertului sau cum rezistă cămilele vreme îndelungată fără hrană şi apă. Și toate astea copii află, descoperă și cercetează împreună cu Winnie Ursuleţul şi prietenii lui. O aventură de vis în lumea cunoștințelor. Recomand cu drag cărțulia, eu însă nu scap cu una cu două, ai mei au mai cerut informații noi cu privire la deșerturi, așa că am temă pentru acasă….

Sursa foto: pinterest.com

Enciclopedie. Câmpiile!

În seara aceasta am trecut la notițe și pe cel de-al optulea volum din colecţia „Prima mea Enciclopedie cu Winnie Ursuleţul şi prietenii săi“, intitulat „Câmpiile“, o minunăție de carte. Cu fiecare carte citită și în special cele de copii mă întreb… unde au fost aceste fascinante lucrări când am fost și eu copil?… am învățat haotic, vag și chiar șters, ca fiind adulți să ne auto-educăm prin forțe proprii, în schimb acum cei mici au atâtea oportunități, atâtea șanse de a se instrui din fragedă copilărie că cu o doză pozitivă, chiar îi invidiez. Dar să mă întorc la ale noastre…

Aceast volum piermite copiilor după cum deja v-ați dat seama să asimileze informații într-un mod cât mai succint și bine aranjat, informația cu privire la câmpii este prezentată prin diverse imagini atrăgătoare, care înfăţişează flora şi fauna într-un stil educativ deconectat. După cum suntem obișnuiți din celelalte volume ale colecției, informațiile care apar pe pagina din stânga sunt împărțite în trei, și anume: „ Ce zici de asta?”, „În jurul tău!”, „Unde se află...” sau „Care este cel mai…?”. Astfel totul se structurează iar din tot tumultul de informație se face o selecție! Și totuși, astăzi am descifrat …. ce este o câmpie? Ce nume poartă ea pe fiecare continent? Există diferenţe între prerie, savană sau pampas? Ce animale trăiesc pe aceste mari suprafeţe acoperite cu iarbă din Africa, Asia, Australia sau cele două Americi? Ce fel de păsări sau plante pot fi întâlnite în aceste locuri? Răspunsurile pot fi găsite în acest volum, într-un limbaj pe înţelesul celor mici. taguri Învăţând despre savană, prerie şi pampas, copiii vor descoperi curiozităţi despre vieţuitoare ca tatuul originar din America, ursuleţul marsupial wambat, mangusta sau şopârla cu limbă albastră. Peisajele spectaculoase din imagini şi necuvântoarele fotografiate de aproape sunt explicate amuzant şi pe înţelesul micuţilor.

Toate cunoştinţele privind geografia, condiţiile de climă, ocupaţiile oamenilor sau modul de viaţă al animalelor sunt prezentate cu umor, prin intermediul personajelor preferate ale micilor cititori. Alături de Winnie Ursuleţul, Tigrilă dezvăluie istorii „tigrifice”, iar Ruf vine în ajutor prin întrebările puse mamei sale, Kanga. Tigrific aș zice….

Vă recomand cu drag să citiți în această perioadă enciclopedii cu copiii, pe cât sunt de utile pe atât e mai ușor să captezi atenția copiilor mici și mari!


Sursa foto: pinterest.com