Ioan Adrian este din Arad, de pe malul Mureşului. A început să scrie poezie încă de la 16 ani. A publicat în reviste doar pe internet. De exemplu revista „Confluenţe literare“„Universul culturii”… A publicat câteva cărţi de poezii la diferite edituri de prin ţară: Iaşi (Editura Timpul), Timişoara, Oradea, Bucureşti; cât și două cărţi de poezii în limba engleză, „For A Coffee…“„A Poet’s Quest“, în format electronic.

Am pornit călătoria mea literară cu cartea „Dans de Florar”, urmată apoi de lucrarea „Regăsiri”, o unduire a gândirii cu lâncezirea în numele frumosului, sublimului și „a prelungi momentul iniţial …De contopire a celestei iubiri….(Frenezie).

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, text care spune „IOAN ADRIAN Regăsiri”

Volumul autorului, „Regăsiri”, este unul încărcat de emoție, emoția aceea în stare pură, nedisimulată și netrecută printr-un filtru al rațiunii, e totul într-o legătură trupească, într-o luptă a nefirescului cu castitatea unei lumi în care autorul se simte atât de bine. Sentimentele sunt la ele acasă în această minunată carte și se simt în spatele fiecărui vers și al fiecărui oft și suspin al rimei. Autorul vorbește despre dragoste, și flacăra care o stârnește, vorbește despre femeie și bucuria/patima de a fi cu ele:„…În prejma ta fiecare bărbat se… Simte ispitit să creadă e poate… Ferm convins că providenţa i-a trimis… Sufletul pereche şi copleşit chiar… De simpla ta prezenţă e inspirat… Să-şi închipuie un viitor în doi…(Sublim)„.  Pe alocuri versul e despre acea iubire neîmplinită, care a devenit muză multor scriitori de-a lungul timpului, „… Suferinţei tale fără capăt vrei… Să-mi încredinţezi sufletul în grijă… Mie imaginarul înger păzitor… Aştept lângă tine până te linişteşti…Până-ţi aduci din nou aminte cine eşti…(Totul)”. Ve-ți cuprinde printre rânduri acel eu care încearcă să se regăsească după o despărțire dureroasă, după ce relația care trebuia să fie ceva frumos a prins conturul unei estetici a urâtului și s-a diluat în timp, devenind o parte din sine, ” …Va-ndrăzni să-mi tulbure odihna cine… Va cuteza să-mi deranjeze tihna? Când … La rădăcina stejarului mă încălzesc… La focul meu şi recunosc în lumina
Mea pe cel ce l-am combătut o viaţă….(Odihna hoplitului…)”; dar, în același timp, o himeră îndepărtată spre care te mai întorci uneori cu reproș, cu nostalgie, cu durerea a ceea ce ar fi putut să fie, dar care nu mai reprezintă elementul central al vieții tale. „…Sunt atras să mă întorc mereu aici… De parcă eu însumi am fost răpit.. Din poveste şi aruncat pe acest… Tărâm lipsit de orice taină lipsit… De orice farmec sunt atras de-această… Feerică grădină unde mă pot… Desfăta îmbrăţişez copacii şi… Zidul vechi şi în ruină aici îmi… Las sufletul să zboare să se joace… Cu voi înţelepte necuvântătoare…(Căsuța din poveste)”.

Sublim…

Las mai jos o serie de poezii care m-au atins la suflet, unele și poate că sunt mai multe… autorul m-a uimit prin acest volum de versuri…

Împotriva timpului

Scriu pentru a opri timpul să curgă
Scriu pentru a-l imprima în hârtie
Cerneala ce-a pictat o literă e
Sigiliul prin care închid momentul
Durerea iubirea în aici şi-acum
Martoră-mi este clipa devenită
Aievea încarnată-n neuitare
Că mi-am pus sufl etul tot în serviciul
Mărturiei adevărului toată
Fiinţa cutia de rezonanţă
Mi-a vibrat în toate gamele date
De viaţă minore sau majore scriu
Pentru a smulge timpului victoria
Asupra spiritului născut din el.

Mireasmă de liliac..

După ploaie mă plimb pe ulicioară
Cu inima plină de lumină şi de
Dor să mă îmbăt vreau de parfumuri de
Culoare liliacul atârnă greu de
Picături şi de aromă şi mă las
De el mângâiat pe faţa fi erbinte
Stropii de mireasmă să mă inunde
Să-mi răcorească dorul de tine simt
Toată natura în nări şi în vine
Mi-e dor după ploaia ta de sărutări
Ce zăboveşte încă peste mine
Acum când mă plimb pe sub liliac pe sub
Ciorchinii înfl oriţi sunt încă plin de
Tine azi şi mereu. . .

Sfârşitul singurătăţii

La o masă de cafenea sub teii
În fl oare îmbătat de mireasma lor
Am păşit cu credinţă-n sfera marii
Iubiri mi-am depăşit nesiguranţa
Singurul obstacol ce îmi închidea
Mereu calea spre zâmbetul tuturor
La întâlnirea razelor de sufl et
Ia naştere o binecuvântare
Armonioasă rezonanţă plină
De energia vibrării a două
Vechi cunoştinţe ce se bucură de
Revedere trăim într-un fl uid în
Afara timpului moleculele
Noastre toate se cheamă vino te chem. . .

Creaţie

Mă simt ostatec cuvintelor trădat
De neputinţa lor de a-mi descrie
Iubirea cuvintele care doar se
Repetă care mă redau prin alţii
Oameni la fel de trădaţi în iubirea
Lor vreau cuvinte noi ale noastre cu
Sensuri noi mai largi mai profunde un nou
Univers născut din iubirea noastră
O necesitate o cerinţă a
Vieţii a evoluţiei simt că trebuie
Să dau naştere acestui cosmos din
Noi din mine să-i dau existenţă prin
Primul cuvânt ce ne va exprima şi
Acest cuvânt va fi piatră de temelie
Pentru templul nostru. . .

„Regăsiri” este o carte de poezii cu o formă a versurilor înclinate spre uniune sufletistă,  spre zbucium și explozie emoțională. Deși în aparență pare a se încadra într-un anumit tip de lectură, nu este chiar așa, este inovatoare prin concluziile oferite printre rânduri, spre trimiterile și stările prin care trece chiar cititorul, prin acele câteva gânduri răzlețe care pare să încheie un ciclu repetitiv și care te fac să te oprești să reflectezi un pic la cele citite. Autorul nu renunță, el înclină și îmbie la citire. La ofturi, la memorare… Acest fapt încadrează volumul de față în curentul modernist, ceea ce îi asigură autenticitatea și savoarea. Recomand cartea cu drag!

„….Am devenit conştient de mine de
Neputinţa de-a trece mai departe
Şi conştient sunt de trebuinţa unui
Sufl et ca al tău să mă urnească din
Starea de pe loc fi i o inspiraţie
Fii pentru mine prezentă aici. . .(Brânduşa)”

fall inspiration

Sursa foto: pinterest.com