Astăzi am călătorit în lumea prințeselor, a balurilor și iubirilor de poveste, și cum filmulețele nu ne-au fost suficiente, ne-am delectat cu povestea „Cenușăreasa”!

Cenușăreasa (în franceză Cendrillon) este un basm popular ce întrupează elementul de mit al opresiunii nedrepte urmată de triumf și răsplată. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea. Personajul principal este o fată tânără ce trăiește într-o situație nefericită, și al cărui noroc se schimbă. Însuși cuvântul cenușăreasă a ajuns, prin analogie, să însemne „persoană ale cărei calități sunt nerecunoscute, sau care primesc recunoaștere după o perioadă de obscuritate și neglijare”. Povestea populară a Cenușăresei influențează cultura populară internațională, fiind transpusă în alte opere artistice prin elemente de acțiune, aluzii și motive.

Originile poveștii se cunosc încă de foarte demult: Tema Cenușăresei ar putea să fi apărut încă din antichitatea clasică: Istoricul grec Strabon (Geographica Cartea 17, 1.33) a consemnat în secolul I e.n. povestea fetei greco-egiptene Rhodopis, considerată a fi cea mai veche versiune a poveștii. Servitoarea Rhodopis („fata cu obraji roșii”) își spală hainele într-un pârâu, obligată fiind de celelalte servitoare, care au plecat la un eveniment organizat de faraonul Amasis. Un vultur îi ia sandaua cu trandafiri și o lasă la picioarele faraonului în orașul Memphis; el cere apoi femeilor din regatul său să probeze sandaua pentru a vedea cui i se potrivește și Rhodopis este singura care o poate încălța. Faraonul se îndrăgostește și se căsătorește cu ea. Povestea reapare ulterior la Aelian (ca. 175-ca. 235), ceea ce arată că tema Cenușăresei a rămas populară în antichitate.

O altă versiune a poveștii, Ye Xian, a apărut în Yǒuyáng Zázǔ de Tuan Ch’eng-Shih în preajma anului 860 e.n. Aici, fata frumoasă și harnică se împrietenește cu un pește, reîncarnarea mamei ei, omorâtă de mama vitregă a fetei. Ye Xian păstrează oasele, care au proprietăți magice, și ele o ajută să se îmbrace potrivit pentru un festival. Când ea își pierde papucul după plecarea în grabă, regele o găsește și se îndrăgostește de ea.

Câteva variante diferite ale poveștii apar în O mie și una de nopți, toate tratând tema fetei celei mici hărțuită de surorile invidioase. În unele dintre acestea, este vorba despre un tânăr care are doi frați. Una dintre povești, „Judar și frații săi”, se îndepărtează de la finalurile fericite ale altor variante, terminându-se în schimb tragic, fiul cel mai mic fiind otrăvit de frații mai mari. O altă veche poveste a Cenușăresei provine din Japonia. În aceasta, Chūjō-hime fuge de la mama sa vitregă cu ajutorul unor călugărițe budiste, și se alătură mănăstirii lor.

Cea mai veche poveste europeană cu această temă este „La Gatta Cenerentola” sau „Pisica cenușăreasă” care apare în cartea „Il Pentamerone” a culegătorului italian de basme Giambattista Basile în 1635. Aceasta versiune a stat la baza versiunilor ulterioare publicate de autorul francez Charles Perrault și de frații Grimm germani. (în versiunea fraților Grimm, nu apare zâna cea bună, spiritul mamei adevărate fiind reprezentat de două păsări din copacul de lângă mormântul mamei).

Oliver Herford a ilustrat zâna cea bună pe baza versiunii Perrault. Una dintre cele mai populare versiuni ale basmului a fost cea scrisă de Charles Perrault în 1697. Popularitatea poveștii sale s-a datorat faptului că Perrault a adăugat în poveste dovleacul, zâna cea bună și pantofii de sticlă. Se credea, în mod eronat, de către vorbitorii de engleză, că în versiunea lui Perrault, Cenușăreasa poartă cizme de blană („pantoufle en vair”), și că atunci când s-a tradus povestea în engleză, vair a fost confundat cu verre (sticlă), și că povestea a rămas așa. Teoria cizmelor de blană a fost însă infirmată.

O altă versiune celebră a fost consemnată de frații Jacob și Wilhelm Grimm în secolul al XIX-lea. Povestea se numește Aschenputtel iar ajutorul vine din partea copacului de pe mormântul mamei. În această versiune, surorile vitrege încearcă să păcălească prințul, tăindu-și părți din picior pentru a face pantoful să se potrivească. Prințul este informat de doi porumbei care scot ochii surorilor vitrege, făcându-le cerșetoare oarbe pentru toată viața lor.

Versiunile parțial știute de mine mi-au stârnit zâmbete, însă povestea mea citită piticilor e una cu totul simplistă și cel mai des vehiculată în rândurile poveștilor Disney. Mica mea o știe fără mare dificultate, cu mici adăugări ale adjectivelor înfloritoare… e o încântare să o asculți!

Povestea noastră o înfățișează pe o tânără extrem de frumoasă și harnică, nefericirea ei constă în faptul că este mereu asuprită de mama sa vitregă și fiicele sale. Cum nu are încotro, aceasta îndeplinește sarcinile fără să se opună. Însă totul se schimbă când un valet aduce o invitație la palat pentru familia sa.

„Se bucurară mult şi începură imediat pregătirile pentru marea petrecere. Toate acestea însemnau mai multă muncă pentru Cenuşăreasa, deoarece ea era cea care trebuia să calce şi să aranjeze hainele surorilor sale.
Cenuşăreasa munci mult şi se mai oferi să le şi pieptene pe surori. În timp ce le aranja părul, o întrebară :
          – Ţi-ar plăcea să mergi la bal?
          ​- Aşa ceva nu este pentru mine, răspunse Cenuşăreasa cu tristeţe.
          – Ai dreptate, spuse sora mai mare cu răutate. Toţi ar râde de tine.
În sfârşit, veni marea zi. Surorile vitrege plecară la bal, iar Cenuşăreasa începu să plângă. Rochia îi fusese sfâșiată iar visele călcate în picioare…”

Însă magia se înfăptui, iar pentru Cenușăreasa aventura abia a început… Bucuria ei este fără margini….

Toţi se întrebau cine putea fi Prinţesa necunoscută! Prinţul, uluit, o invită la dans pe nou venită…. Şi nu se despărţi de ea toată noaptea. Părea vrăjit. Cenuşăreasa, mai fericită ca niciodată, pierdu noţiunea timpului, uitând complet de avertismente. Astfel, când orologiul bătu ora douăsprezece, se smulse din braţele Prinţului şi ieşi în fugă din palat.
Grăbită, pierdu pe scara de la intrare unul dintre pantofii săi de cristal. Prinţul, care ieşise după ea, lua pantoful şi îl păstră.
Cenuşăreasa ajunse acasă fără caleasca, fără servitori şi cu zdrenţele sale de zi cu zi.

Prințul porni o goană după misterioasa tânără, astfel mare-i fu surpriza găsind-o.           Prinţului i se păru mai frumoasă ca niciodată şi dădu ordin să se grăbească pregătirile nunţii, care se sărbători câteva zile mai târziu cu mare fast….