Claudia Groza Lazăr susține: „De când mă știu iubesc copiii și poveștile. Mi-am dorit de mică să devin învățătoare sau profesoară. Visam să predau limba română, dar am devenit profesor de biologie. Educația prin povești are mare succes. Așa că, în 2009, după un curs de scriere creativă, am scris prima poveste pentru copii. De aici, a mai fost un pas până la susținerea de ateliere pentru copii în grădinițe, școli, diferite locații. În 2011, am pus la punct proiectul Poveștilor Personalizate, unice, care pot fi terapeutice sau cele mai frumoase cadouri pentru oameni dragi!”
Nota autoarei: „Când cumperi o carte pentru copiii tăi, la ce te gândești? Ca mamă, vreau ca o carte să îmi ajute copiii mei să învețe o valoare pe care să o pună în bagajul lor, dar și să existe o serie de activități pe care le pot inventa pornind de la text. Ca scriitoare, atunci când scriu, mă gândesc la ce transmit copiilor. Vizualizez nevoile copiilor din ce îmi amintesc că mi-au povestit sau am observat la clase, unde predau disciplina despre viață. Când am scris „Călătoria iepurașului Ronț” m-am dus cu gândul la dorința de evoluție a copiilor. Uneori vor să scape de frici, de temeri, de emoții negative. Alteori vor să construiască ceva minunat, pornind de la pasiunile lor. Eu îi încurajez să își asculte sufletul și să facă ceea ce aduce bucurie lor, dar și celor din jur. Apreciez un copil care cântă, așa cum apreciez un copil pasionat de robotică sau astronomie.”
Minunate gânduri ne trimite autoarea, aș zice încurajatoare de la mic la mare. Și uite că astăzi am terminat încă o minunată carte a autoarei și parcă aș mai vrea să fiu acolo printre aventuri, și nu unele simple sau fioroase, ci unele din care poți să înveți bucuriile vieții! Astăzi am călătorit și cutreierat munți împreună cu un iepuraș curajos pe nume Ronț, în povestea „Călătoria iepurașului Ronț”.
Cărțulia în sine e un îndemn la bine pentru copii, am subliniat intensiv diverse citate și proverbe, am atenționat cu piticii diverse fapte lăudabile cât și am susținut îndrăzneala micului Ronț de a explora și dincolo de valea de unde se știa din totdeauna.
Copii am pus întrebări, au dorit să afle cu repeziciune până unde va ajunge iepurașul și micul său însoțitor, care le va fi destinația călătoriei lor. Personajele apărute în carte ni s-au părut pur și simplu fantastice, prin dorința de a prieteni și a ajuta până la ceea de a fi aproape pur și simplu. Aș clasifica cartea aceasta ca o bună „îndrumare” pentru copii, prin pozitivismul ei, prin depășirea fricilor, prin construirea prieteniilor, prin binele făcut fără viceversă, prin curaj și noțiunea „familiei”. De a fi acolo la nevoie.
Mi s-a dat prin această lectură o lume aparte de care eu adult fiind am lăsat-o în goana de a fi mare, iar citind cu copii mei îmi reamintesc cum e să fii fără rețineri, cum e să fii curios prin felul de a fi fără a-mi impune limite, cum e să fii fericit și să vrei să înveți și să cutreieri imaginația pe cai albi pe pereți fără să-ți pese că ești adult. Uite că această carte mi-a deschis ochii spre bine, spre un echilibru pe care cu siguranță îl voi păstra, și îndemn să citiți cu copii voștri, cărțile pentru copii au o notă atât de eliberatorie, atât de nefiresc de îmbietoare la pace și liniște sufletească! Copii au rămas încântați iar eu sunt un părinte fericit! Pentru asta un mare mulțumesc autoarei!!

Un gând despre „Citind-o pe Claudia Groza Lazăr. Cartea „Călătoria iepurașului Ronț””