Cartea „Mica Sirenă”!

M-am conectat cu piticii în mod serios la recitirea cărților cu cele mai apreciate povești. Astfel urmând lista selecției Disney, am ajuns la cartea „Mica sirenă”, mult cunoscuta istorisire a sirenei cu voce frumoasă care din curiozitate ajunge să încalce regulile neamului său sfidând autoritatea tatălui său.

Mica sirena (în daneză Den lille havfrue) este o bine-cunoscută poveste a scriitorului danez Hans Christian Andersen, despre o sirenă care se jertfește pentru iubirea vieții sale…..

Ariel este fiica zeului Neptun. Într-o zi ea se ridică la suprafața apei, vede o corabie frumos amenajată și se hotărăște să se apropie de ea pentru a o admira. Fata observă un prinț foarte frumos și chipeș. Sirena se îndragosti pe loc de el. După ceva timp nava începe să se scufunde, „pricina nimeni nu o știe”, iar sirena îl ajută pe prinț să ajungă la mal. Acolo fata îl admira, iar el deschise ochii și o văzu ca prin ceață.

Acțiunea este una alertă, dar tot atât de plăcută pentru micii cititori, nu mai vorbesc de coloritul și aminația cu care ne-am obișnuit.

Partea unde Ariel își recapătă vocea a fost cea mai recitită de mine, deoarece fetiței mele i se părea extrem de amuzantă lupta cu vrăjitoarea cea diabolică. Replicile și implicările au fost tare aclamate de cei mici ai mei….

Per total, „Mica sirenă” e o carte ușoară, frumoasă și extrem de drăguț ilustrată pentru cei mici, și mari (recunosc). Este o carte specială care cu siguranță îi va ajuta pe copii să își dezvolte imaginația, să viseze și să le stârnească apetitul pentru povești de acest gen. Îmi rămâne să vă îndemn să o citiți, mai cu seamă că finalul acestei cărți este unul fericit și până la adâncimile mării….

Curiozități despre Biblioteci!

Bibliotecile au fost mereu considerate „parte din temelia civilizaţiei“. World Book Encyclopedia afirmă că ele au jucat un rol foarte important în progresul mondial al culturii şi al tehnologiei. Poetul german Goethe le-a numit „memoria omenirii“. Iar Filippo Turati menționa: „Biblioteca e numai acolo unde se dă viaţă cărţii.” Cum multe lucruri despre biblioteci se țin în umbră, iar unii nici nu manifestă interes pentru ale afla, am răscolit pe ici colo în căutatea de curiozități din lumea bibliotecilor din toate timpurilor. Lectură plăcută!

  1. Cea mai mare bibliotecă din lume este Biblioteca Congresului din Washington. Ea conţine aproximativ 75 de milioane de titluri diferite, inclusiv fotografii, înregistrări video şi audio.
  2. Dacă vom împărţi toate cărţile păstrate la Biblioteca Publică din Moscova la toţi angajaţii obţinem câte 29830 de exemplare de persoană.
  3. Cea mai misterioasă bibliotecă din lume rămâne şi până în prezent colecţia de documente şi cărţi a lui Ivan cel Groaznic. Istoricii presupun că ea a fost ascunsă sau mutată în alt loc de către însuşi împărat. Timp de mai multe secole oamenii de ştiinţă şi arheologii din din întreaga lume încearcă să găsească artefactul preţios. După una din versiuni biblioteca este ascunsă în pereţii Kremlinului.
  4. Biblioteca Naţională din Belarus după mărimea colecţiilor în limba rusă ocupă locul al treilea după Biblioteca de Stat a Rusiei (Moscova) şi Biblioteca Naţională Rusă (Sankt Petersburg). Fără a socoti cărţile, clădirea susţine o greutate de 115 mii de tone şi are 22 etaje care urcă pînă la o înălţime de 72,6 metri. Clădirea poate găzdui aproximativ 2000 de cititori şi dispune de o sală de conferinţe de 500 locuri. Componenta principală are forma unui rombicuboctahedron. Serviciile bibliotecii sunt foarte solicitate. Mai mult de 90 mii de locuitori din Belarus sunt utilizatorii bibliotecii, care solicită 3,5 milioane de documente anual. În fiecare zi, biblioteca este vizitată de peste 2200 de persoane.
  5. Biblioteca Națională a Israelului deține mai mult de 5 milioane de cărți, și este situată în campusul Givat Ram de la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Deține cele mai mari colecții din lume de Ebraică și Iudaică și este depozitul a mai multe manuscrise rare și unice, cărți și artefacte. Biblioteca B’nai Brith a fost fondată în Ierusalim în 1892 si a fost prima bibliotecă publică din Palestina care să servească comunitatea evreiască. Biblioteca a fost situată pe strada B’nai Brith,între cartierul meah Shearim și Complexul Rus. Zece ani mai târziu, biblioteca Midrash Abrabanel așa cum era cunoscută atunci, s-a mutat pe Strada Ethiopia.
  6. Cea mai mare bibliotecă a Lumii Antice păstrată până în zilele noastre este biblioteca regelui asirian Assurbanipal  (sec. VII î. Hr.). Regele nu era doar un cititor înflăcărat, dar avea slăbiciune faţă de colecţionarea textelor. Chiar şi în timpul campaniilor militare şi a războaielor el captura întregi biblioteci. Cea mai mare parte de colecţie descoperită de arheologi conţine 25,000 de tăbliţe de lut cu texte cuneiforme
  7. Abdul Kassem Ismael  – Marele Vizir al Persiei (sec. X) se găsea permanent lângă biblioteca sa personală. Dacă mergea uneori biblioteca îl „urma”. 117.000 de cărţi erau transportate pe 400 de cămile. Cărţile (împreună cu cămilele) erau aranjate în ordine alfabetică.
  8. În una din bibliotecile oraşului finlandez Vantaa a fost returnată pe neobservate o carte, împrumutată cu peste 100 de ani în urmă. Nu s-a reuşit să se afle cine a adus cartea, dar după notiţele de pe partea interioară a coperţii, cartea a fost eliberată oficial la începutul sec. XX.
  9. Cea mai mică carte din Biblioteca Națională a Țării Galilor este Old King Cole (Bătrânul rege Cole) și măsoară 1 mm pe 1 mm; paginile nu pot fi răsfoite decât cu ajutorul delicat al unui ac; cea mai mică carte din lume este totuși Cameleonul lui Cehov, de 0,9 mm pe 0,9 mm și cuprinde 30 de pagini și 3 ilustrații color.

  10. Termenul Bibliosmia desemnează plăcerea de a mirosi cărți vechi.

  11. În bibliotecile publice din Europa Medievală cărțile erau legate de rafturi cu ajutorul unor lanțuri din fier. Aceste lanțuri erau suficient de lungi pentru a lua cartea de pe raft și a o citi, dar nu destul de lungi pentru a scoate cartea în afara bibliotecii. Această practică a fost prelungită până în secolul al 18-lea din cauza valorii mari a cărților.
  12. Cel mai renumit hoț de cărți este Stephen Blumberg care a furat mai mult de 23.000 de cărți rare din 268 de biblioteci. Pentru a-și crea colecția, care se estimeaza la circa 20 de milioane de dolari, Blumberg apela la cele mai ingenioase metode de a pătrunde în biblioteci. Uneori se strecura prin sistemul de ventilare a clădirii ori chiar și prin puțul ascensorului.
  13. În biblioteca renumitei universități Harvard poți găsi patru cărți cu coperta confecționată din piele de om.
  14. În Egiptul Antic toate corăbiile care întrau în portul oraşului Alexandria aveau obligaţiunea de a preda cărţile în bibliotecă pentru a face o copie. Originalul rămânea în bibliotecă, iar copia se întorcea proprietarului.
  15. În SUA bibliotecile sunt mai numeroase decât McDonald’s-urile.
  16.  Există biblioteci, unde poţi invita un om în calitate de carte vie pentru a-i asculta povestirile. În lume sunt 150 de astfel de biblioteci.
  17. În unele oraşe germane există biblioteci publice “de artă”, unde contra plăţii de cinci euro puteţi “împrumuta” tablouri şi sculpturi la domiciliu pentru a le admira în propria casă timp de câteva luni.
  18. Dacă publicaţi o carte în Norvegia, guvernul cumpără 1000 de exemplare a cărţii pentru a le repartiza în bibliotecile ţării.
  19. Comform cărţii Guinness, recordul de furturi aparţine furturilor din bibliotecile publice.
  20. Haskell este o bibliotecă construită la graniţa dintre SUA şi Canada. Ieşirea din bibliotecă pe partea opusă cere în continuare înregistrarea la vamă.
  21. Universitatea din Harvard are în colecţia sa cărţi cu coperte din piele de om.
  22. Autorii plătesc de fiecare dată bibliotecilor engleze sau irlandeze pentru plasarea cărţilor sale în bibliotecă.
  23. Beinecke – biblioteca de cărţi şi manuscrise rare a universităţii din Yale nu are ferestre, deoarece pereţii sunt construiţi din marmură semitransparentă.
  24. În Norvegia puteţi returna cartea bibliotecii în orice punct al ţării, indiferent de unde a fost împrumutată.
  25. Bibioteca din Mănăstirea Sfânta Ecaterina este cea mai veche bibliotecă din lume dedicată publicului larg. Mănăstirea a fost construită în jurul anului 564 î.Hr. În prezent găzduieşte peste 3.000 de manuscrise religioase şi educaţionale şi aproximativ 8.000 de cărţi printate, inclusiv primele ediţii ale lui Homer şi Platon.
  26. În 2009, americanul Rick Brooks a venit cu ideea de a construi o mini-bibliotecă în fața casei sale, într-o cutie de lemn, unde a pus câteva zeci de cărți. „Little Free Library” a devenit între timp o mișcare globală, construindu-se peste 25.000 de astfel de mini-biblioteci de către voluntari care au în comun dragostea pentru lectură și nobilul scop de a o transmite mai departe comunităților în care trăiesc.
  27. Biblioteca în autobuz a fost înființată undeva în Brazilia, oamenii care călătoresc cu autobuzul pot citi și chiar împrumuta acasă cărțile expuse într-o mini-bibliotecă improvizată care are în jur de 15 cărți. Nu se ține evidența cărților împrumutate.
  28. Biblioteca amenajată în tramvai în Brazilia, în centrul oraşului Curitiba, nu a fost întotdeauna bibliotecă. După ce, în 1973, a devenit un fel de grădiniţă unde părinţii îşi lăsau copii în timp ce făceau cumpărături, a fost punct de informare turistică. Astăzi, din 2010, este bibliotecă. Biblioteca dispune de peste 2 500 de cărţi, de la clasici ai literaturii universale până la volume cu povestioare pentru copii şi este destinată tuturor locuitorilor oraşului, care pot împrumuta cărţi gratuit, doar prezentând un act de identitate şi indicând o adresă. Probabil că ăsta este şi motivul pentru care atrage mulţi cititori.
  29. Când în micul orășel Westbury-sub-Mendip din Marea Britanie, British Telecom a decis să desfințeze cabina telefonică, câțiva cetățeni au venit cu ideea de a o salva și de a o transforma într-o bibliotecă. Aceasta are peste 100 de cărți, CD-uri și DVD-uri educaționale ce pot fi împrumutate de trecători. De asemenea, dacă ai găsit o carte pe care nu ai citit-o, o poți lua și înlocui cu alta.
  30. În 2009, Universitatea Valle del Momboy din Venezuela, a venit cu ideea de a construi bibliomăgărușul, care are ca scop distribuirea cărților pentru copiii de la sate care au acces mai greu la educație.
  31. În 2013, într-un cartier din New York, a apărut această ciudată bibliotecă stradală care a inovat prin forma sa deosebită. Cărțile sunt astfel protejate de fenomenele meteo, iar trecătorii se pot strecura ușor în interior pentru a-și alege o carte.
  32. Designerul activist Raul Lemesoff, a conceput o bibliotecă mobilă în formă de tanc numită: „Armă de distrugere în masă”.  Viziunea artistului este de a contribui la pace prin literatură. Biblioteca sa numără peste 900 de volume și se plimbă cu aceasta prin cele mai mari centre orășenești din Argentina.
  33. Antonio La Cava, un profesor italian pensionat, s-a decis că după 42 de ani petrecuți în învățământ, nu se poate retrage de tot și că vrea să-și ducă misiunea de a împărtăși dragostea pentru lectură copiilor mai departe. Astfel, în 2003 a cumpărat o motocicletă pe care a transformat-o într-o bibliotecă cu peste 700 de cărți.
  34. Biblioteca din grădina lui Levinski este un spaţiu cultural dedicat refugiaţilor şi emigranţilor din Israel, ce încurajează cititul. Biblioteca este situată în parcul central din Tel Aviv, un loc unde se strâng majoritatea locuitorilor din oraş. Nu există pereţi, uşi sau paznici, doar două rafturi imense ticsite cu 3.500 de cărţi, pentru adulţi şi copii. Cărţile variază de la bestseller-uri la romane de literatură clasică sau cărţi cu grafică. Nu le găseşti aşezate după numele autorului, din contră ele sunt aşezate după emoţiile pe care le stârnesc cititorului.

Be yourself: Everyone else is already taken. - Oscar Wilde  #amwriting #Authors #WritersCommunity

Sursa foto: pinterest.com

Lucruri interesante despre Scriitori!

Sunt sigură că de cele mai multe ori căutăm cărțile după recomandări și coperți, ceea ce nu e rău de loc, însă care dintre noi caută și informație personală despre autor? Câți dintre noi ar dori să afle de unde a pornit un scriitor și ce drumuri a bătătorit până și-a dus cuvântul departe. Am cutreierat și eu internetul și nu numai și am făcut o selecție din cei mai cunoscuți autori pentru a-i cunoaște din alt unghi!

  • Franz Kafka înainte de moartea sa a cerut prietenului său Max Brod, să ardă toate lucrările lui. “Castelul”, “Proces” și “America” au fost publicate împotriva voinței scriitorului.
  • Vladimir Nabokov a scris “Lolita” într-un carnet de notițe în timp ce călătorea prin America pentru colecționarea de fluturi. Soția acestuia – Vera, a obstucționat arderea schițelor acestui roman.
  • Charles Dickens a scris “ A Cristmas Carol” timp de 6 săptămâni.
  • Charles Dickens avea ca hobby… hipnoza. Nu de puţine ori a încercat s-o adoarmă astfel pe soţia sa.
  • Charles Dickens dormea şi scria întotdeauna cu faţa spre nord.
  • Charles Dickens, pe lângă un hobby interesant (hipnoza – al cărei subiect era de multe ori chiar propria soție), avea acasă o ușă secretă în formă de bibliotecă (printre titlurile cărților false din această bibliotecă se numărau și nouă volume din Viața unei pisici, de exemplu).

  •  Ian Fleming, pasionat de ornitologie (studiul păsărilor), și-a numit personajul James Bond după ornitologul american cu același nume.

  • Oscar Wilde şi-a petrecut doi ani în închisoare pentru… sodomie.
  • Arthur Conan Doyle, autorul celebrelor povestiri cu Sherlock Holmes, era de profesie oftalmolog. S-a apucat de scris pentru că nu-i ajungeau banii.
  •  Jack Kerouac a scris faimoasa sa lucrare „Pe drum”, pe rola continua, sub influenţa unui cocktail de substanţe care afectează creierul, printre care alcool, marijuana, benzedrine şi amfetamina.
  • Bogdan Petriceicu Haşdeu şi-a început cariera literară, scriind în limba rusă.
  • Camil Petrescu s-a oferit voluntar să plece pe front şi a fost respins în repetate rânduri din cauza constituţiei sale astenice.
  • În 1939 scriitorul american Ernest Vincent a scris un roman de peste 51.000 de cuvinte, niciunul conţinând litera e.
  • Liviu Rebreanu a creat personajul lui Apostol Bologa din Pădurea Spânzuraţilor inspirându-se din viaţa familiei sale. Personajul principal este, de fapt, o copie destul de fidelă a fratelui său, Emil, spânzurat la Ghimeş în 1917.
  • Marin Preda nu scria niciodată cu pixul, sau creionul. Scria cu un stilou cu peniţă de aur, care după moartea lui nu a mai funcţionat niciodată. Peniţa era tocita mai mult într-o parte şi pentru a scrie cu el trebuia să ştii cum să îl ţii şi în ce poziţie să îl apleci, dar nimeni nu a reuşit să îl facă să scrie.
  •  Scriitorul belgian Georges Simenon este unul dintre cei mai prolifici autori. Timp de mai multe zeci de ani, obişnuia să termine o carte la fiecare 11 zile. A publicat peste 530 de cărţi, majoritatea sub pseudonim.
  • Cu excepţia lui William, toţi membrii familiei Shakespeare au fost analfabeţi.
  • Monumente ridicate în cinstea poetului ucrainian Taras Shevchenko se găsesc în peste 1.200 de locuri din lume. Majoritatea, bineînțeles, se află în Ucraina.
  • Scriitorul şi omul politic român Ion Ghica a fost guvernator al insulei Samos (unde a trăit Pitagora).
  • Toţi banii obţinuţi de James M. Barri de pe urma cărţii Peter Pan au fost donaţi unui spital.
  • Există o serie de scriitori care obişnuiau să scrie stând în picioare. Printre aceştia se numără: Ernest Hemingway, Thomas Wolfe, Lewis Carroll, Vladimir Nabokov şi Philip Roth.
  • J.R.R Tolkien, autorul seriei Stăpânul Inelelor, spune că a fost epuizant să scrie trilogia. Cartea are peste 1.200 de pagini, iar Tolkien a spus că a învățat să tasteze folosind numai două degete.
  • Cel mai mare creier din lume (al unei persoane normale) i-a aparţinut scriitorului rus Ivan Turgheniev. Creierul acestuia cântărea aproape două kilograme.
  • “Şi vremea e ca să ucizi”, romanul de debut al lui John Grisham, a fost refuzat de 28 de ori înainte de-a fi publicat.
  • Fostul președinte american , Theodore Roosevelt , citește o carte pe zi.
  • Honore de Balzac adora cafeaua – în decursul unei zile el consuma circa 50 de ceşti de cafea tare, turcească. Dacă nu avea posibilitatea să fiarbă cafeaua, scriitorul sfărâma nişte boabe şi le mesteca.
  • Voltaire leşina ori de câte ori mirosea trandafiri.
  • Emily Dickinson, cea mai mare poetă a Statelor Unite, nu a publicat decât 7 poeme de-a lungul vieţii ei. Ieşea arareori din casă, iar majoritatea membrilor familiei sale nu ştiau că ea scrie.
  • Poetul englez Byron (1788-1824) era într-atât de îndrăgostit de civilizaţia elenă, încât s-a dus în Grecia să lupte împotriva turcilor în războiul grec pentru independenţă. Acolo s-a procopsit cu o răceală care i-a fost fatală. Grecii îl consideră un erou naţional.
  • Ernest Hemingway s-a sinucis la 61 de ani. Nu a fost însă singurul din familia sa care a recurs la acest gest. Atât tatăl cât şi fratele său şi sora sa s-au sinucis.
  • La 8 ani după ce-a câştigat National Book Award, scriitorul Jerzy Kosinski şi-a retrimis cartea sub un alt nume şi titlul mai multor edituri, pentru a testa editorii. Nu mică i-a fost suprinza când a fost refuzat de toţi (27 în total), inclusiv de editura care-l publicase în prealabil.
  • Byron suferea de ‘nebunie afectivă’. În timpul şederii în Veneţia se zvoneşte că ar fi avut în jur de 250 de amante. Într-un an.
  • Alexandru Odobescu s-a sinucis după ce s-a îndrăgostit de o femeie cu treizeci de ani mai tânără decât el.
  • Lev Tolstoi se pricepea foarte bine la femei. În noaptea nunții sale cu Sophia Behrs a obligat-o să îi citească jurnalele pentru ca aceasta să fie pregătită de obiceiurile sale sexuale.
  • Lev Tolstoi a suferit de cazuri grave şi frecvente de depresie, şi, în cele din urmă, a devenit un ascet rătăcitor în cursul vieţii sale octogenare. Tragic, el a murit după ce s-a îmbolnăvit de pneumonie, plecând în mierzul nopţii şi în mijlocul iernii spre gară.
  • Edgar Allan Poe a intrat la Universitatea din Virginia la vârsta de 17 ani. În primul an, însă, şi-a pierdut toată bursa la pariuri şi a fost dat afară. E.A. Poe s-a căsătorit cu o verișoară de-a sa care avea doar 13 ani.
  • Iulia Haşdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, a fost un copil-minune care la 11 ani a absolvit Colegiul Naţional Sfântul Sava şi, in paralel, Conservatorul de muzică din Bucureşti, iar apoi a studiat la Sorbona. La 17 ani a reuşit să publice un volum de poezii în franceză.
  • Lermontov, celebru pentru poemul său Demonul, a murit la doar 27 de ani în urma unui duel.
  • James Joyce şi-a petrecut şapte ani din viaţă scriind romanul Ulisse.
  • Doar doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Literatură au refuzat să-l ridice: Boris Pasternak şi J.P. Sarte. Primul sub presiunea autorităţilor sovietice, iar cel din urmă, pentru că nu dorea să-i fie asociat numele cu o instituţie. Interesant este şi fapt că premiul respectiv consta în câteva sute de mii de dolari.
  • William Shakespeare a inventat peste 1.700 de cuvinte.
  • Până să ajungă unul dintre cei mai bogaţi scriitori ai vremii, Jack London a trăit în sărăcie, schimbând mai multe slujbe: fermier, vânzător de ziare, marinar, pirat, căutător de aur ş.a.m.d. Din pricina vagabondajului a ajuns de mai multe ori la închisoare.
  • Bogdan Petriceicu Haşdeu a fost atât de îndurerat de moarte fiicei lui încât s-a îndreptat spre spritism. Se spune că planul palatului pe care i l-a ridicat mai apoi fiicei i-ar fi fost dictat în timpul şedinţelor de spiritism de către Iulia.
  • În ultimii 12 ani din viaţă, Casanova a lucrat ca bibliotecar.
  • Walt Whitman, Edgar Allen Poe, Henry David Thoreau, Rudyard Kipling, Mark Twain şi Beatrix Potter şi-au publicat singuri cărţile.
  • Lewis Carroll suferea de vreo 20 de boli diferite. Există printre exegeţi suspiciunea că el ar fi fost de fapt Jack Spintecătorul.
  • Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu peniţa de aur, care după moartea lui nu a mai funcţionat niciodată. Peniţa era tocită mai mult într-o parte şi pentru a scrie cu el trebuia să ştii cum să îl ţii şi în ce poziţie să îl apleci, dar nimeni nu a reuşit să îl facă să scrie.
  • Scriitorul belgian Georges Simenon este unul dintre cei mai prolifici autori. Timp de mai multe zeci de ani, obişnuia să termine o carte la fiecare 11 zile. A publicat peste 530 de cărţi, majoritatea sub pseudonim.
  • Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Literatură este Rudyard Kipling, la 42 de ani.
  • Cel mai bătrân laureat al Premiului Nobel pentru Literatură a fost Doris Lessing, la 88 de ani.
  • Gabriel Garcia Marquez a refuzat în repetate rânduri ca magistralul său roman Un veac de singurătate să fie ecranizat.
  • Fyodor Dostoevsky era un cartofor împătimit şi adeseori scria pentru a-şi putea plăti datoriile.
  •  Scriitorul avangardist Benjamin Fondane a fost un poet român ucis la Auschwitz!
  • Casanova a scris 42 de cărţi. Printre acestea se numără o traducere a Iliadei în italiană, câteva cărţi de istorie, una de science fiction în care anticipează avionul, televizorul şi maşina şi 12 volume de memorii.
  • F. Scott Fitzgerald era înnebunit după picioarele femeilor. Deşi nu permitea nimănui să-i vadă picioarele, atunci când el le zărea pe cele ale altora se excită imediat.
  •  James Joyce şi-a petrecut şapte ani din viaţa scriind romanul „Ulisse”.
  • Jack London este considerat ca fiind primul scriitor care a devenit bogat exclusiv de pe urma cărţilor sale. Asta după ce a fost refuzat de nu mai puţin de 600 de ori şi era să se lase de scris după ce a primit doar 5 dolari pentru prima sa povestire acceptată.
  • După moartea ilustrului medic olandez Herman Boerhaave, în casa lui a fost găsită o carte sigilată de aproximativ 100 de pagini care se intitula Secretele sănătății și longevității. Cartea urma să fie vândută la o licitație, iar fondurile obținute să fie împărțite la săraci. Ea a fost vândută cu o sumă impunătoare, iar după ce sigiliul a fost deschis, s-a descoperit că toate paginile sunt goale și doar prima conținea următorul text: Ține-ți capul la răcoare, picioarele la cald, ferește-ți stomacul de constipație și vei lăsa medicii fără lucru.
  • Scriitorul science – fiction şi horror, H.P. Lovecraft‚ a avut o stare mintală condiţionată atât de influenţe interne, cât şi externe. El a suferit de tulburări de somn.
  • În locuința sa din Calea Dorobanți, Alexandru Macedonski ținea niște cenacluri literare deosebit de teatrale. Prezida întâlnirile de pe un scaun cu aspect de tron și le oferea învățăceilor, pe post de recompensă, pietre prețioase (false, desigur, maestrul era la fel de sărac precum discipolii).
  • Părintele lui „Colț alb”, Jack London, e considerat primul scriitor din lume care s-a îmbogățit exclusiv de pe urma cărților sale. Asta după ce editurile i-au refuzat manuscrisele de vreo 600 de ori.
  •  În viaţa publică, Titu Maiorescu aborda o atitudine foarte protocolară. El a fost cel care a impus la conferinţele publice ţinute la Iaşi de membrii societaţii „Junimea” câteva reguli stricte: conferențiarul trebuia să fie îmbrăcat neapărat în negru, nu avea voie să citească (se putea folosi eventual de o hârtiuță pe care îşi notase ideile principale) sau să facă gesturi prea ample şi nu trebuia să fie văzut de public înainte de începerea conferinţei, care avea o durată obligatorie de exact o oră.
  • I. L. Caragiale era un om extrem de superstiţios şi un părinte exagerat de grijuliu, care nu-şi lăsa copiii să circule singuri prin oraş, nici măcar după ce aceştia ajunseseră la vârsta adolescenţei, de teama unor posibile accidente.
  •  Mircea Eliade, autorul unor capodopere precum “Maitreyi” sau “Romanul adolescentului miop” (o lectură recomandată tuturor adolescenților), printre multe altele, a fost legionar!
  • Criticul G. Ibrăileanu nutrea o frică aproape patologică de microbi. De câte ori îşi aprindea o ţigară, îi pârlea mai întâi filtrul la flacăra chibritului. Purta la el întotdeauna o sticluţă cu alcool, cu care se dezinfecta după ce dădea mână cu cineva.
  • La cursurile ţinute de G. Călinescu la Universitatea din Bucureşti, studenţilor li se interzicea cu desăvârşire să ia notiţe. Pentru eventualitatea că vreun recalcitrant ar fi călcat interdicţia, profesorul avea la îndemână câteva creioane, foarte bine ascuţite, dintre care unul putea să zboare oricând în direcţia studentului neascultător spre a-l atenţiona.
  • Visul lui Mateiu Caragiale era să dobândească cât mai multe decoraţii. A reuşit să adune o colecţie destul de frumoasă, din care n-au lipsit Ordinul Sf. Ana, acordat de ţarul Nicolae al II-lea, sau Legiunea de Onoare franceză. Această pasiune mergea atât de departe, încât scriitorul sărbătorea în fiecare an ziua când primise o decoraţie.
  •  Ion Barbu avea o mare slăbiciune pentru câini. În perioada în care a fost profesor de matematică la liceul Titu Maiorescu din Bucureşti, poetul avusese un elev preferat: pe Constantin Noica. Relaţia dintre ei s-a deteriorat însă grav atunci când, făcându-i o vizită fostului său profesor, Noica i-a declarat acestuia că „nu are organ pentru câini.”
  • O prezenţă plină de pitoresc a literaturii din interbelic a fost scriitoarea Lucrezia Karnabatt, cunoscută pentru aspectul său fizic dezagreabil, dar şi pentru romanele sale, considerate, la vremea aceea, cam libertine. Atunci când autoarea a publicat romanul Sexul de peste drum, Păstorel Teodoreanu i-a făcut următoarea epigramă: „Sexul doamnei Karnabatt/Azi e foarte căutat,/Căci se vinde separat,/Fără doamna Karnabatt”.
  •  Camil Petrescu, scenele de luptă din Primul Război Mondial i-au inspirat cadrul romanului “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.

My Fox Clothing Collection - A Clothes Horse

Sursa foto: pinterest.com

 

60 Lucruri interesante despre cărţi!

Sunt sigură că îți place să citești și adori cărțile. Tocmai din această cauză am decis să fac o cercetare și selecție cu cele mai curioase și captivante lucruri despre micile universuri învelite în coperți despre care, cu siguranță, nu ai știut. Sper că ți-am fost de folos pentru a afla mai multe despre cărți și eroii lor preferați! Lectură plăcută!!!

  1. Cartea “Călătoriile lui Gulliver” a descris dimensiunea și viteza de rotație a lunii și sateliților cu 100 de ani înainte ca aceasta să o fi făcut astronomii.
  2. Dj.R.R.Tolkin a dactilografiat trilogia „Stăpânul Inelelor” doar cu două degete.
  3. Capodoperele unuia dintre cei mai populari autori contemporani – Paulo Coelho- sunt complet interzise în Iran. Autoritățile însă nu s-au prea deranjat să explice de ce.
  4. “Robinson Crusoe” este considerat primul roman în limba engleză.
  5. Cea mai vândută carte în Marea Britanie din toate timpurile – “50 de nuanțe de gri”
  6. „Alice în Țara Minunilor” a fost interzisă în China din cauza prezenței animalelor care vorbesc.
  7. Prima traducere din Hamlet în limba rusă a fost efectuată de scriitorul rus Alexander Sumarokor.
  8. Biblia (în varianta King James) conţine 810.697 de cuvinte.
  9. Aproape două milioane de oameni au luat parte la ceremonia de înmormântare a lui Victor Hugo, în 1885.
  10. Cea mai scumpă carte vândută vreodată a fost un exemplar din Canterbury Tales de Chauser din 1477. Aceasta a fost scoasă la licitaţie în 1998 şi vândută cu peste 4,6 milioane de lire sterline.
  11. Cum pe vremea aceea nu existau nici maşini de scris şi nici calculatoare, soţia lui Tolstoi a trebui să copieze de mână tot romanul Război şi Pace. De 7 ori!
  12. Don Quixote este cel mai bine vândut roman din lume. Până în prezent au fost comercializate peste 500 de milioane de exemplare. Al doilea pe listă ar fi Povestea a două oraşe, de Charles Dickens.
  13. Ferma Animalelor de George Orwell a fost cenzurată în U.R.S.S. şi refuzată iniţial în Marea Britanie la sfatul unui ofiţer care, s-a dovedit mai târziu, a fi spion sovietic.
  14. În fiecare an în Statele Unite se publică peste 50.000 de titluri noi.
  15. Teeny Ted from Turnip Town este cea mai mică carte din lume, certificată de Cartea Recordurilor. Are 100 de micrometri pe 70 de micrometri. 1 micrometru are 0.001 millimetri.
  16. Una dintre cele mai interesante curiozități despre cărți se referă la bibliopegie antropodermică. Termenul se referă la legarea cărților în piele umană. La Harvard există patru cărți legate în piele de om. Mai există și cărți legate în piele de animale, dar acest lucru nu este la fel de ciudat.
  17. În S.U.A. în fiecare secundă sunt cumpărate 57 de cărţi.
  18. În timpurile în care Marquez abia îşi începea cariera de scriitor, de multe ori nu avea bani pentru chirie, şi nu de puţine ori, a fost nevoit să înnopteze în bordeluri.
  19. Manuscrisul original al romanului lui Steinbeck, Despre şoareci şi oameni, a fost mâncat de un câine.
  20. Până în prezent, s-au scris mai bine de 20.000 de cărţi despre şah.
  21. Prima Biblie în limba eschimoşilor a apărut la Copenhaga în 1744.
  22. Primul dicţionar în engleză a fost scris de Noah Webster. I-au trebuit 36 de ani ca să-l termine.
  23. Romanul Anna Karenina are peste 800 de pagini, dar a fost publicat iniţial sub forma unui foileton.
  24. Detectivul Sherlock Holmes nu a spus niciodată celebra replică „Elementar, dragul meu Watson”, în cărți. Acesta i-a fost atribuită în filme. Totuși, în cărți are câteva replici asemănătoare.
  25. În copilărie, Roald Dahl a lucrat ca degustător la fabrica de ciocolată Cadbury. Mulți ani mai târziu, autorul scrie cartea „Charlie și fabrica de ciocolată”. Este posibil ca experiența sa de degustător să-i fi servit ca inspirație.
  26. În Mizerabilii, Victor Hugo foloseşte o frază lungă de 823 de cuvinte.
  27. Să ucizi o pasăre cântătoare este singurul roman scris de Harper Lee. Cu toate acestea a câştigat premiul Pulitzer şi a stat timp de 88 de săptămâni pe lista best seller-urilor.
  28. Vocabularul unei persoane normale este format din 5-6.000 de cuvinte.
  29. Ziua de 23 aprilie a fost aleasă drept Ziua Internațională a Cărții datorită faptului că este data în care au murit câțiva dintre cei mai importanți autori ai literaturii universale. Printre aceștia se numără Miguel de Cervantes, William Shakespeare și Inca Garcilaso de la Vega.
  30. Primele cărți imprimate nu aveau trecut pe ele numele autorului și nici titlul operei. Coperta era o operă de artă de sine stătătoare și era decorată, în unele cazuri chiar cu aur.
  31. Japonezii au un cuvânt care înseamnă „să cumperi o grămadă de cărți, pe care apoi să nu apuci să le citești”. Cuvântul e „tsundoku”.
  32. Este prezis ca în trei ani 75% dintre cărți vor fi vândute în mediul online și doar 25% în librării.
  33. Locuitorii Islandei citesc mai multe cărți per om decât în oricare altă țară.
  34. Top 3 cele mai citite cărți: The Holy Bible, Quotations from Chairman Mao Tse-Tung and Harry Potter.
  35. Alfabetul cambodgian are 74 de litere.
  36. În Spania se publică anual mai multe cărţi decât au fost traduse în toate ţările arabe în ultimi 500 de ani.
  37. Romanul Mândrie şi prejudecată de Jane Austen s-a numit iniţial Primele impresii.
  38. Romanul lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, conţine aproximativ 1,7 milioane de cuvinte.
  39. Monstrul din romanul Frankestein scris Mary Shelly nu are nume, deşi scriitoarea obişnuia să-i spună Adam.
  40. Prima carte scrisă de L. Frank Baum avea ca subiect creşterea găinilor.
  41. Prima povestire poliţistă scrisă vreodată i-a aparţinut lui E.A. Poe. În Crimele din Rue Morgue, acesta îl introduce pe detectivul Auguste C. Dupin.
  42. Cel mai mare atlas din lume este,, Atlasul Klencke” care măsoară 1,75 metri în înălţime şi 1,90 metri de lăţime. Această carte neobişnuită a fost un cadou din parteaneguţătorului olandez Yohannes Klencke regelui Charles al IIlea, după reaşezarea acestuia pe tronul Angliei, în 1660.
  43. Autorul romanului Robinson Crusoe şi-a schimbat în 1703 numele din Foe în Defoe. În 1896 J.M. Coetzee a scris un roman intitulat Foe în care continuă acţiunea din Robinson Crusoe.
  44. În anul 1984, autorul romanului SF „Neuromancer” a folosit pentru prima oară cuvântul „Cyberspaţiu”. William Gibson este considerat în prezent unul dintre pionierii culturii cyberpunk.
  45. „Fifty Shades of Gray” reprezintă un fenomen internaţional şi sunt cele mai bine vândute cărţi scrise de E.L. James. Ştiaţi că volumele au fost publicate pentru prima oară pe un site creat de o comunitate de fani?
  46. Primul scriitor care a terminat (l-a dictat, de fapt) un roman la o maşină de scris a fost Mark Twain.
  47. Prizonierii din Brazilia îşi pot reduce sentinţa dacă se apucă de citit cărţi. Pentru fiecare carte citită li se scad 4 zile din sentinţă. Din păcate, nu li se pot scădea mai mult de 48 de zile într-un an.
  48. Cea mai bine vândută carte din sec. al XV-lea este un roman erotic numit Povestea a doi iubiţi, scris de Papa Pius al II-lea.
  49. În poemul său, Paradisul Pierdut, John Milton foloseşte peste 8.000 de cuvinte diferite.
  50. Primul roman american din care s-au vândut mai mult de 1 milion de copii a fost Coliba unchiului Tom de Harriet Beecher Stowe. Aceasta stătea la o casă depărtare de Mark Twain.
  51. În 2012, în Sydney (Australia), s-a înregistrat recordul mondial al celui mai mare grup care a ținut cărți, în echilibru, pe cap. Exact 998 de persoane au stat cu cărți pe cap. Evenimentul a fost organizat de Danielle Di-Masi.
  52. Prima carte cumpărată de pe Amazon se numeşte „Concepte Fluide şi Analogii Creative: Modele de Computere ale Mecanismelor Fundamentale ale Gândirii” scrisă de Douglas R. Hofstadter.
  53. Denumirea celebrului motor de căutare Yahoo îşi are originea în cartea “Călătoriile lui Guliver” scrisă în 1726.
  54. Alice Lindell este numele fetei care a inspirat scrierea cărţii Alice în Ţară Minunilor. Autorul era prieten cu familia lui Alice.
  55. Pantofii de cristal ai Cenuşăresei se pare că nu au fost aşa de la început. În povestea originală, pantofii cenuşăresei erau făcut din blană, dar povestea a fost schimbată în 1600 de către cel care a tradus-o.
  56. Cartea cu cel mai lent ritm de vânzări este o traducere din limba latină din anul 1716 a „Noului Testament”. Ultimele 500 de exemplare ale ediţiei respective au fost vândute în anul 1907.
  57. Cea mai scumpă carte care a fost cumpărat vreodată este Codex Leicester de Leonardo Da Vinci. Aceasta a fost cumpărată de Bill Gates cu suma de 30.8 milioane de dolari.
  58. Cea mai renumită librărie de pe mapamond se numeşte Shakespeare and Company. Deşi este situată pe strada Bucherie, nr.37, din capitala franceză, această librărie emblematică şi-a creat renumele prin nenumăratele vizite pe care le primeşte din partea turiştilor din toată lumea. A fost inaugurată în anul 1919, într-un sediu de pe strada Dupuytren, fiind închisă în 1941, după ocupaţia germană. Porprietara sa, Sylvia Beach (1887 – 1962) este cunoscută la nivel mondial, ca editor al celebrului roman „Ulise” („Ulysses”), de James Joyce.
  59. Jurnalul Anei Frank este cea mai vîndută carte non-ficţională din lume. Cartea este jurnalul unei fetiţe de treisprezece ani, evreică, care în timpul invaziilor naziste a stat ascunsă într-o clădire, în Amsterdam. Pe perioada “autodetenţiei” fetiţa a scris jurnalul care a fost vândut în 27 milioane de copii. Asta pentru că adolescenta credea ca “hîrtia e mai răbdătoare ca omul.”
  60. Abibliofobie este teama de a rămâne fără cărți sau material pentru lectură. Noi ne îndoim că acest lucru mai e posibil în ziua de azi, când atât de multe cărți sunt disponibile la numai un click distanță.

Hoşuma giden fotoğrafları paylaştığım bir kitap. ***** Fotoğrafları… #rastgele # Rastgele # amreading # books # wattpad

Sursa foto: pinterest.com