Nicolae Manolescu. Cărțile au și suflet!

“Trăind ani de zile printre cărți, m-am convins de faptul că, pe lângă soartă, cărțile au și suflet.

O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume, ci şi un lucru viu, cald și familiar. (…)Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. Nu există prezenţe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie, şi nu un ceas de călătorie, ci o întreagă viaţă. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem, la rândul nostru, timp pentru ele.

Există încăperi care, deşi conţin numeroase cărţi, rămân neprimitoare. Intrând în ele, simţi o ostilitate surdă. E limpede că nimeni n~a mai petrecut acolo o oră de reculegere. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria, periodic, şi atât. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. Cărţile au ochii stinşi.

O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. Sunt, în rafturi, cărţi necitite de mult, dar care nu se plictisesc aşteptând, căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu, le va răsfoi sau le va muta pe noptieră.

Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decît a oamenilor. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Faţă de longevitatea cărţilor, aceea a broaştei ţestoase sau a Stejarului este derizorie. Din când în când, îşi schimbă proprietarul, dar nu se neliniştesc. Li se pare în firea lucrurilor. Se lasă, fără să protesteze, însemnate de proprietarii succesivi. Probabil că trăiesc, în anumite momente, bucuria de a fi redescoperite şi luate în stăpânire.

(…)O carte, ca şi un om, e vie, dacă anii, suferinţa, stângăcia cititorilor au lăsat urme pe obrazul ei. Ridurile unei cărţi sunt expresia sufletului ei imaterial. Ce uimitoare şi impresionante sunt paginile roase, cărţile cu hârtia uzată! Nu e vorba numai de o proastă conservare, dar şi de o formă nobilă de consum. Cât de fără suflet mi se par cărţile virgine! Relevarea sufletului unei cărţi este totdeauna o pângărire.

(…)A citi înseamnă a descoperi calea de acces la sufletul cărţilor. O cale dificilă şi delicată, care ţi se deschide pe neaşteptate sau ţi se închide când ţi-e lumea mai dragă. Orice cititor cunoaşte gustul acestei experienţe. Nu poţi citi oricând orice carte. Mai mult: n-o înţelegi cu adevărat decât în anumite clipe privilegiate.

Ca şi oamenii, cărţile au enigmele şi vicleniile lor. Crezi că le stăpâneşti, citindu-le, şi, în realitate, ele se joacă cu tine, te ademenesc sau te resping, ţi se dezvăluie sau ţi se refuză, secrete, fermecătoare, cochete. Uneori ai impresia ce ele te citesc pe tine mult mai bine decât le poţi citi tu pe ele. Cărţile sunt psihologi mai profunzi decât oamenii. Şi cum să nu tragem de aici încheierea că şi ele au un suflet?”

Autor: Nicolae Manolescu (n. 27 noiembrie 1939), în „Lectura pe înţelesul tuturor”!

#photography #inspo #book

Sursa foto: pinterest.com

Cărțile au suflet!

Fiecare carte poartă după ea povestea, frânturi de suflete și praf de emoții trăite la greu. Fiecare carte înundă simțirea cu amintiri și povețe de neînlocuit. În timp, fiece slovă scrisă e pecete, pe inimi, pe memorii, pe trecere iar orice carte se prezintă ca o bibliotecă de experiențe sufletești și sentimente al unui autor care dorește să transmită un mesaj către cititori. Aș zice un traseu către cei ce vor să se inunde în patima cuvântului scris. Fiecare carte are terminațiile sale nervoase care își pune amprenta asupra noastră. Mai mult sau mai puțin. Și nu putem nega, cărțile au suflet, au acea îndeletnice care crează punți acolo unde se termină realitatea. Știm că datorită cărții suntem altfel, mai deschiși, mai aerați în sensul bun al cuvântului. Suntem cuvântători și cugetători pregătiți pentru mai mult. Și știm că cărțile îndeplinesc numeroase funcţii. Între toate acestea cea mai înaltă menire a cărţii e cea instructiv-educativă, ea așează baza noastră intelectuală. Ne ghidează. Ne îndrumă. Ne călăuzește. Drumul învăţării şi citirii unei cărţi n-are sfârşit. Totul e un început fără finisaje, doar această cale spre cunoaște se completează, se ajustează, se zidește pietricică cu pietricică, sau mai bine zis cuvânt cu cuvânt. Toate cărţile bune pot să ne înveţe și să ne închege cu un potențial de invidiat.
Cărțile sunt pline de frumos. Și da, cărțile au suflet, de ce spun asta, deoarece în sufletul meu e cartea, relicvă nemuritoare, obiect al reîntregirii cu istoria și eternitatea sufletistă. Cărțile ne dăruiesc cunoaștere, înțelepciune, energie, vitalitate, bucurie, completarea prin rimă și eseu, pin metaforă și fantezie, iar noi prin atenția ce le-o oferim, prin faptul că alegem să le păstrăm și să le ținem în mâini, să vibrăm cu fiecare rând le dăruim recunoștință și astfel le dăm o parte din noi, ca să trăiască veșnic. Efortul şi dorinţa spre lectură continuă sistematic, vizând o perspectivă, reprezintă condiţia oricărui succes personal.
O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii noastre. Tu ce cărți ai citit? Aștept recomandări!

• books, books, books •

Sursa foto: pinterest.com

Cartea Cars Toon. Aventurile lui Bucșă!

Astăzi la cererea băiatului am revizuit toate cărțile cu mașinuța McQueen, și desigur și cele care includ pe faimosul său prieten Bucșă. Iar cea care ne-a atras atenție a fost cea în care Bucșă năzdrăvanul e erou principal.

Cars Toons îl știm din diferitele serii de filmulețe și scurtmetraje americane animate produse de Pixar. Prezentate de personajele principale Lightning McQueen, Bucșă, și multe alte mașini de colecție. În această cărțulie ve-ți găsi două povești în care eroul Bucșă e de senzație. El povestește cu lux de amănunte cum a fost pompier, medic și mașină de curse neînfricată. Replicile dintre cei doi ne reamintește de confruntările avute, de competițiile care pe care, și de aventurile în care se bagă Bucșă fără să vrea. Superbe animații…. Cum am cam crescut din jocuri cu mașini am privit cum băiatul meu rearanjează încă o dată mașinuțele dragi din colecția McQueen și își reamintește cum a parcurs drumul lung până a le avea pe toate!

Astăzi cum nu era să fie altfel, am setat serialul lui Bucșă și marile sale aventuri, care a avut premiera pe 27 octombrie 2008 pe Disney Channel, Toon Disney și ABC Family. Sper că toate aventurile mașinuțelor să ne trezească zâmbete așa cum ne-au creat distracția cu câțiva ani în urmă!

Sursa foto: pinterest.com

Enciclopedie. Pădurile!

Astăzi alături de ursulețul Winnie și prietenii săi, copilașii mei au învățat despre: tipurile de păduri, păsări, mamifere, viețuitoare ce populează un tip sau altul de păduri, și multe alte lucruri mega interesante!

Copiii  mei au manifestat un interes sporit asupra cărții iar cu toate imaginile și textele simpliste aceștia sunt încurajați să facă conexiuni între viața lor și cea a animalelor, a pădurilor pe care le avem în preajma noastră, cât și a diferitor specii de păsări, plante  întâlnite pe la noi. Capitolele enciclopediei sunt organizate astfel încât să-i ajute pe copii să descopere tot ce e nou și să aplice în viața de zi cu zi.
Pe parcursul călătoriei, copiii sunt însoțiți de personajele din Pădurea celor O Sută de Stejari, care-i ghidează prin diferite zone ale globului, să observe, să exploreze, să-și reînnoiască cunoștințele, să acumuleze experiențe și să depoziteze acolo în memoria lor lucrușoare utile care cine știe… le va fi de folos peste ani.
Fiecare personaj povestește într-un mod unic despre uimitoarele lucruri pe care cei mici urmează să le descopere, iar Winnie le împărtășește pasiunea călătoriilor. Cel mai mult mi-a păcut pagina unde ne sunt oferite informații cum să protejăm pădurile, chiar dacă sunt doar câteva informații, noi cu toții împreună am mai căutat o mulțime de metode de a menține pădurile și natura curată! Recomand cu drag cartea, și nu doar pe ea, de fapt întreaga colecție!

Sursa foto: pinterest.com

Enciclopedie. Apele!

Ieri am analizat o serie de enciclopedii, cum atenția ne-a fost atrasă în mod deosebit de unele sau altele informații am rămas în urmă cu scrierea. Însă astăzi revin în forță! Deci, pentru început am analizat în detaliu și cu căutări insistente „Apele”. Sursa noastră de viață ….

În această enciclopedie Ursulețul Winnie și prietenii săi ne conduc într-o călătorie magică pentru a descoperi „Apele”. Pentru început micii exploratori vor afla în texte scurte „Ce sunt apele” și „Unde se află apele” –  o lectură simplă, accesibilă preșcolarilor și școlarilor mici.


Rând pe rând ne sunt prezentate apoi pe parcursul a câte două pagini, fiecare dintre temele de mai jos: mările, oceanele, recifele de corali, apele adânci, lacurile și bălțile, plantele din adâncuri, apele înghețate, apele curgătoare, peștii, amfibienii și reptilele din râuri, și multe multe alte curiozități.

În afara temelor prezentate, cu ajutorul lui Tigrilă descoperim pe parcursul a patru pagini lucruri „tigrifice” dedicate acestui volum „Apele”, cât și viețuitoarelor care le populează, aceste pagini sunt preferatele copiilor mei! Ve-ți afla o mulțime de curiozități, unele extrem de informative! Cum ar fi:… „Scoica-lighean” este cea mai mare scoică de pe planetă. Marea Caspică, este, de fapt, un lac. Elefantul-de-mare este cea mai mare focă și cel mai mare animal care trăiește în ocean, dar și pe uscat. „ Și multe altele… Pe lângă informațiile utile ale lui tigrilă rubrica „Ruf vrea să știe” este la fel de utilă și plină de nou, iar copii cu siguranță vor afla lucruri foarte interesante, cum ar fi: „Broaștele trăiesc în apă? „Nu! Broaștele adulte trăiesc pe uscat, însă uneori înoată. Puii de broasca sau mormolocii se nasc și trăiesc în apă, până când picioarele din spate devin suficient de puternice pentru a putea topai pe mal.”

La finalul cărți Grohi ne invită să ne punem în aplicare cunoștiintele dobândite în pagina „Caută și găsește cu Grohi”. Aici copilul trebuie să privească cu atenție imaginea și să răspundă la întrebari care îi stimulează atenția și puterea de concentrare. Însă cel mai mult mi-a păcut pagina unde ne sunt oferite informații cum să protejăm apele curate, și ne îndeamnă să nu poluăm atmosfera și să participăm activ la susținerea unui mod de viață sănătos. Recomand cu drag cartea, și nu doar pe ea, de fapt întreaga colecție!

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Monica Ramirez. Cartea „Abis”

Monica Ramirez (n. 6 iulie 1970, București) este o scriitoare română de literatură de spionaj și thriller. Bucureşteancă, absolventă a Belford University din California, cu o diplomă de Creative Writing, membră a EWA – Espionage Writers of America, și a Romanian Crime Writers Club, a debutat în România la editura Tritonic cu Asasin La Feminin, primul volum tradus în limba română din seria de spionaj internațional/ romance Alina Marinescu. Am reușit până acum să încheg o părere despre fiecare volum în parte: Asasin la Feminin – vol.1, Identități secrete – vol.2, Balanța puterii– vol.3, Bariere de fum–  vol.4, Abis –  vol.5, și Recviem pentru un asasin -vol.6. 

Am rămas în urmă cu impresiile la ultimele cărție din seria Alina Marinescu; așa multe s-au întâmplat în ultimul timp, însă promit că mă revanșez! După experiențele din primele volume în care stările mi-au fost plimbate prin vene, cu pulsații puternice, pline de adrenalină, nu mi-am imaginat că o dată înaintând în volume totul mă va răscoli și mai mult. În ansamblu, scrierea și stilul Monicăi Ramirez e de-a dreptul incendiar, totul e o vânătoare de fatalități și întunecimi condimentată cu pasiuni ce ard în focul agoniei.

Atunci când Abis-ul te cuprinde, cine sau ce te mai poate salva? Când uiți cine ești și te cuprinde deznădejdea cum vei ieși la suprafață? Când ești doar o umbră a unei umbre cum îți vei recăpăta sufletul pierdut? Când amintirile revin în frânturi, vei reuși să refaci puzzle-ul vieții tale?

Abis (Alina Marinescu #5) by Monica Ramirez„Abis” este un volum al pierderii și regăsirii de sine, al hăului din care nu mai vrei să ieși, și al luminii din capătul tunelului, un volum al schimbărilor bruște de situație și al suspansului dus la extreme, aici ve-ți desprinde și unele speranțe, care răsar ușor pentru a îmbăta unele simțuri. 

Dacă vă mai amintiți din volumul anterior, Alina a căzut în mâinile celui mai de temut terorist Al’ Qaeda care și-a jucat cartea bine. Acesta a distrus-o psihic pe Alina, prin diverse droguri și manipulare pentru a o reprograma și a o folosi ca cel mai bun asasin în rândurile armatei sale. Ea ajungând să nu mai știe cine este sau cine a fost cândva. Tot ce trebuie să știe ea este că cei de la Elite sunt inamicii numărul unu, care trebuiesc lichidați.

Ca să-ți aduci aminte cine ești, este nevoie să uiți cine ți s-a spus că ai fi.
„Îndoiala mă chinuie neîncetat în ultimul timp. Mintea mi-e amorțită. Acolo unde cândva existau răspunsuri, acum nu mai există decât spații goale. O atingere, un miros, o imagine, un stimul ce în mod normal mi-ar fi provocat o emoție ori măcar o amintire, acum nu-mi mai aduce decât… nimic. Sunt înconjurată de o nebuloasă tăcută. Nu simt nicio emoție, nu am nici măcar o urmă vagă de sentiment. Ceva a murit… ceva în adâncul sufletului meu s-a stins precum o lumânare în ploaie. Am citit o parabolă odată… parcă era japoneză? Nu-mi mai aduc aminte, dar îmi amintesc cuvintele de parcă cineva mi le-ar fi încrustat în creier. Un om s-a trezit dintr-un vis în care era fluture, întrebându-se dacă nu cumva e de fapt un fluture care visează că e om. Cam așa mă simt și eu în ultimul timp. Nici om, dar nici fluture. Sunt ceva între, poate umbra unei fantome.”

Printr-o întorsătură de situație cei din Elite află că e în viață, consecința e că și-au pierdut un agent bun, executat chiar de Alina, ceea ce le-a confirmat că aceasta este pierdută. Însă, în pofida la tot o răpesc și o aduc înapoi, cu speranța că o vor regăsi pe vechea Alina, cumva, că o vor face să își aducă aminte. Misiunea cade pe Marius, cel ce i-a fost iubit și care ar da orice să o poată readuce în viața lui. Brett îi dă un ultimatul: o face să își amintească sau o omoară… 7 zile avea Marius să o transforme. Dar cum? Puterea lui e în tot ceea ce au trăit împreună și ceea ce simte el, mai puțin ea. Amintirea nopților de pasiune, atingerile, vorbele… doar că drumul către mintea ei încețoșată se dovedește extrem de anevoios și anxios.

Amintirile îi revin, cu greu și cu traumele neimaginabile, nopțile de coșmar și fricile de care Alina nu e pregătită o asaltează și o fac să se închidă în ea, iar o dată cu abandonul în abisul întunericului riscă să își piardă și ultima fărâmă de suflet și de speranță pe care o mai are. M-am simțit derutată, ba chiar m-a durut să o văd așa, precum o mașinărie, fără doza sa de rebeliune și dorință de libertate. M-a întristat să o văd renunțând la toate iluziile ei și la dorința ei pentru o viață normală. Însă Marius nu a renunțat așa ușor, nici la ea, nici la ei doi, nici chiar atunci când toți au dat mâinile în jos. Va reuși el să o aducă la suprafață pe vechea Alina sau aceasta e pierdută pe veci? Urmează să vedeți, însă finalul acestui volum m-a luminat într-o manieră sau alta, mi-a dat cumva credibilitatea că cei doi vor fi împreună „până la adânci bătrâneți”, chiar dacă sunt convinsă că dâra neagră a organizației Elite îi va trage în cel mai adânc abis!

Recomand cu încredere cartea, e o încântare, la fel ca și cele anterioare.

Critici literare:

  • „Prin Alina Marinescu, autoarea creează un fel de armistițiu între două lumi aflate față în față, la granița dintre alb și negru.” Riverside Editorial

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane

Sursa foto: pinterest.com