Leagăn pentru toată Copilăria!

Leagăn pentru toată copilăria 

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,

Te-așteaptă vise, prunc adormit,

În vise viaţa este eternă,

Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,

Nici nu e bine tu să le şti,

Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,

Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,

Tu pâinea asta o muşti firesc,

Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,

Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tău fraged ca un mesteacăn

Să se îndoaie galeş în somn,

Ca să creşti mare, plâng şi te leagăn,

Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapăr

Luminii tale să-i dau ecou,

Dormi, fericitule, că eu te apăr,

Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe pernă pune-l, copile,

Totul e bine, ai tăi sunt vii

Şi mai au viaţă şi mai au zile,

Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor face

Leagăn de stele şi de ninsori,

Să-ţi fie bine, să dormi în pace,

Să ai lumina la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,

Dormi şi visează bunul tău vis,

Că-n vise viaţa este eternă,

Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de rachită mirositoare,

Leagăn albastru şi-ncondeiat,

Pentru copilul care răsare

Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata,

Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,

Dormi şi visează că lumea-i gata

Şi te așteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,

Poate că mâine îţi va fi greu,

S-accepți că astăzi eu ţi-am spus nani,

Dar nani-nani, frumosul meu.

de Adrian Păunescu

Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Vlad Stoiculescu. Cartea „Aventurile Căpitanului Ronț”!

Vlad Stoiculescu s-a născut la 3 august 1987, în Râmnicu Vâlcea, cel mai important municipiu românesc cu doi „â” în nume. Absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, a poposit ani de zile în ograda publicității. Acum, Vlad își câștigă existența în marke­ting, scriind mult, vorbind cu emfază și făcând exerciții de pronunție a propriei funcții. În ultimii doisprezece ani, trăiți cu entuziasm în București, autorul și-a făcut timp să perturbe armonia spațiului online, publicând constant pe blog, dar și să se implice în multiple proiecte jurna­listice și chiar în proiecte de game design. Aventura lui cu beletristica este de-abia la început, Jucării Stricate fiind primul său roman, după două cărți pentru copii și o scurtă colecție de nuvele. Pe Vlad îl puteți citi la http://www.krossfire.ro și urmări pe site-ul de autor http://www.vladstoiculescu.ro.

Noi astăzi am fost purtați de un minunat hamster în pornirile sale îndrăznețe, într-o călătorie nebădăioasă în care ne-am simțit minunat! Și totul în cărțulia „Aventurile Căpitanului Ronț”!

Știți că sunt o mare susținătoare a cărților de toate tipurile, în special a celor pentru copii, de aceea în biblioteca mea și în special a copiilor sunt colțuri destinate cărțuliilor încărcate de poveste, de visare și fantasme copilărești. Despre eroi înaripați și vrăjitoare cumplite, despre puști simpatici și animale curajoase. Despre prinți și prințese și tărâmuri minunate!

Astăzi cu ajutorul Căpitanului Ronț am parcurs o serie de întâmplări fantastice și comice, însoțit de un echipaj numai bun de aventură. Ronț e un hamster pufos și drăgălaș care datorită petei negre din jurul ochișorului stâng se crede mare pirat, mare descoperitor mare cercetaș. Iar într-o zi când băiatul Codruț, cel ce are grijă de el, îi vorbește despre pirați și călătorii, visarea micului rozător se accentuează, astfel se vede în ipostaza unui pirat feroce, și cu propriul echipaj. Își închipuie marea și comorile ei. Alături de Toni – porcușorul de Guineea ce locuia în aceeași casă cu el, Bela – veverița din copacul de lângă casă și Otto – dihorul prietenos din grădină, pornește în căutarea comorii ascunsă de porcii mistreți în livadă. În drum spre comoară au de înfruntat fel și fel de peripeții în care curajul le este pus la încercare, dar împreună trec peste toate. Cu îndrăzneală și dârzenie. Pe drum, cei patru întâlnesc și alte animale și trec prin diverse pericole.

Ce a urmat e o încântare, iar micul șoricel vă îndeamnă să călătoriți alături de el, să înfruntați pericole nemaivăzute, să răspundeți celor mai grele ghicitori și să căutați misterioasa comoară. Sunteți curioși să aflați destinația? E în adâncul livezii, unde cei prezenți vor avea parte de o surpriză și de o lecție, vor înțelege prețul prieteniei și al ajutorului reciproc.

Curioșii sunt cuceritorii lumii, iar cu ajutorul poveștilor cu semnificații și a eroilor săi bine expuși, copiii învață mici lecții din și pentru viață. Astfel cărțulia de față ne-a învățat mesajul prieteniei, a sprijinului reciproc, a încrederii și a spiritului de echipă! Noi am primit o încântare citind această cărțulie, iar acum, cum noi nu avem astâmpăr, ne-am pornit împreună cu Ronț, în cea de-a doua carte a sa „Căpitanul Ronț și Regele Norilor”!

Cartea puteți să o achiziționați Aici!

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Andreea Roxana Rusu. Cartea „Eu și Virusul Hai-Hui”!

Roxana Andreea Rusu a absolvit Psihosociopedagogia și apoi Masterul în Managementul Resurse Umane, la Universitatea din București. A colaborat cu mai multe publicații naționale și a condus o revistă de sănătate și stil de viață. A publicat peste 1000 de articole despre parenting și psihologia copilului. Este fondatoarea site-ului http://www.AmNăscutAcolo.ro, în jurul căruia a construit din 2010 o comunitatea formată din specialiști, gravide și mii de mămici care și-au publicat experiențele nașterii, creionând o „radiografie” a sistemului de sănătate public și privat, din perspectiva pacientei. Recent a inițiat demersul #CopaculCărților, stimulând zeci de școli din toată țara să promoveze lectura în rândul elevilor. Are în palmares două cărți deja publicate, „Andrei și Pietricica Prieteniei” și  „Eu și Virusul Hai-Hui” cea care am descoperit-o zilele acestea și care ne-a încântat de-a dreptul!

Această carte ne-a putut da șansa să comentăm în întregime situația actuală fiind povestită pe înțelesul celor mici deoarece e prevăzută pentru contingentul de vârstă 3-14 ani și de ce nu și pentru părinți și educatori. În funcţie de vârsta copilului puteţi răsfoi cartea şi să comentaţi împreună imaginile sau să citiţi câte un paragraf la fiecare răsfoire. După ce aţi terminat de parcurs cartea încercaţi să comentaţi conţinutul acesteia, întrebaţi care au fost pasajele care nu le-au înțeles copii, sau care i-a impresionat cel mai mult, ilustraţiile care i-au atras atenția. Aceste discuţii îl ajută pe copil să îşi dezvolte simţul de observaţie, imaginaţia şi simţul critic.

„Eu și Virusul Hai-Hui” este o carte inteligentă (smartbook, prin scanări QR-ex: QR Scanner) descoperim cântecele și filmulețe educative ale unor copii ce explică cum își umplu timpul util în mediul casnic), găsim secțiuni cu lucruri de urmat, de reținut, de luat în seamă.

Cartea este un ghid perfect pentru întreaga familie, în privința comunicării și atitudinii față de copii, pe timpul pandemiei. Aceasta reflectă în întregime tot cu ce ne confruntăm la zi, starea emoțională a copiilor față de stresul părinților, nedumerirea prin faptul că viața a luat o întorsătură neplăcută și complet diferită de ceea ce ne-a obișnuit timpul pe parcurs. Cum trebuie să acționăm cu calm și înțelegere la unele norme impuse pentru protecția socială și individuală.

Autoarea ne îndeamnă să ținem un program zilnic bine organizat și o planificare a activităților școlare, care să alterneze într-un mod echilibrat cu timpul liber și comunicarea virtuală continuă cu prietenii și colegii. Ea ne încurajează că o să ne descurcăm! Că nu suntem singuri! Să ne păstrăm sănătatea prin, să stăm acasă! Să nu ne descurajăm și să ținem familia împreună!

Să oferim iubire și speranță celor care nu au pe nimeni alături.
Să facem o bucurie celor care așteaptă un telefon de la noi, sunându-i acum!
Să împărtășim cu cei dragi bucuriile și să le dăm speranța că #totulvafibine!
Fiecare clipă poate fi o binecuvântare: trebuie doar să fim mulțumitori!
Așadar, priviți partea frumoasă a acestor timpuri: „cântați, zâmbiți, rugați-vă și mulțumiți!”

Recomandăm cu drag cartea, e actuală, directă, informativă, organizată literar psiho-pedagogic și de o utilitate vitală în timpurile prezente. Mai cu seamă că e explicată pentru copii, cei care privesc întotdeauna diversele probleme din unghiuri „sensibile”. Susținem lectura casă, susținem că #TotulvafiBine!

Critici literare:

•  „Trăim timpuri inedite, diferite față de ceea ce am trăit până acum, dar cu toate acestea, putem privi partea bună a ceea ce se întamplă: să stăm acasă, alături de părinți și copii, să ținem familia împreună, ceea ce nu am facut foarte des! Fiecare masă în famile poate fi un motiv de bucurie, fiecare seară petrecută urmărind un film, o piesă de teatru, un documentar sau chiar bucurându-ne de un joc distractiv, toate acestea ne pot da tihna de care chiar aveam nevoie fără să știm.” Prof. Elena Maria Nicolai

Cartea o puteți achiziționa de, Aici!

Sursa foto: pinterest.com

 

Citind-o pe Nana Piț. Cartea „Simona și racheta ei magică”!

Astăzi ne-a bucurat compania cărții despre o fetiță blonduță cu ochii albaștri, pe nume Simona. Toată povestea ei pufoasă am decoperit-o în Cartea „Simona și racheta ei magică”. O plăcere nu alta!

Toată acțiunea se învârte în jurul micii Simona, fetița cea care în locul jucăriilor și chestiilor inutile alege tenisul ca joacă și degajare. O îndeletnicire de toată lauda aș zice eu… Într-o zi când se antrena la bunici în curte racheta ei de tenis a suferit un accident cumplit și s-a rupt. Mare nenorocire pe capul fetiței. Era pentru prima dată după mult timp când Simo adormea cu lacrimi pe obraji îmbrățișând un ursuleț primit în dar de la părinții ei de ceva vreme și pe care-l neglijase cu desăvârșire. Micuța a adormit cu gândul la o nouă rachetă de tenis și spre surprinderea ei în dimineața următoare s-a trezit cu o racheta nou nouță de tenis. Ce bucurie…
Ceea ce Simona nu știa era că această rachetă nu era un dar de la bunicii săi; era o rachetă de tenis magică, care a purtato pe campioana noastră spre drumul gloriei. Datorită acestei rachete a călătorit în lumea și Regatul Drăgălașilor, mai aproape de curcubeu, unde ia cunoscut pe Vanilie și Scorțișoară, pe Marele Mustăcios și Iepurașul Iliuță, și cu siguranță pe mulți mulți alții. Pe lângă lecțiile luate pe tărâmul magic aceasta află că Drăgălașii sunt într-o luptă de teritoriu cu Nesuferiții și, desigur, mica fetiță cu ochii albaștri cucerește și pe unii și pe alții, salvând lumea întreagă..

„Da, ați auzit bine! Intenția Nesuferiților era să atace și să cucerească tărâmul Drăgălașilor cu cea mai mare armată de baloane pe care și-ar putea-o imagina cineva. Simona și Drăgălașii priveau cu gura căscată norul extrem de colorat și sclipicioas care se bulucea spre ei…”

Au loc momente frumoase în Regatul Drăgălașilor pe care Simona le savurează din plin. De fapt și noi alături de ea. Am parcurs o călătorie cu miros de gem de căpșuni și vată de zahăr. Un drum ce în cale ne-a ieșit Vuvuzela și baloane colorate. Confeti, gogoși lipicioase și lăptic. O aventură delicioasă aș zice. Nu o să vă dezvălui mai multe, însă tot ce urmează o să îndrăgiți cu siguranță, cu mic cu mare vă las să descoperiți această frumoasă aventură a Simonei cu Drăgălașii și Nesuferiții, și în special ve-ți afla drumul anevoios și plin de activități a acesteia în drumul său spre victorie și trofee!

Cartea ” Simona și racheta ei magică” este la Editura Integral aceștia invitându-ne să  aflăm singuri aventurile frumoasei fetițe cu ochi albaștri! Noi o recomandăm cu drag!

Critici literare:

• De la Alice în țara minunilor nu s-a mai scris așa ceva. (Equator Publishers)

Cartea puteți să o achiziționați de Aici!

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Andreea Russo. Cartea „Fata cu vise alb-negru”!

Andreea Russo este o tânăra scriitoare din Republica Moldova, care a debutat în lumea literară la sfârșitul anului 2015 cu cartea: „Amintiri din viitor V-I”o utopie despre destin, trecut și viitor. Volumul I al trilogiei a fost premiat la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret din Chișinău, ediția a XX-a. Russo comunică pe o rețea de socializare cu cititorii săi pentru a afla părerile și așteptările lor. Lucrează cu pasiune asupra visului ei de a deveni într-o zi laureată a Premiului Nobel pentru Literatură. Este pasionată de cifre, psihologie și filosofie, iar înclinația sa din copilărie, aceea de a scrie poezii, a evoluat în dorința de a scrie o carte, ceea ce s-a și materializat. Andreea Russo a publicat deja trilogia „Amintiri din viitor ”și cartea „Fata cu vise alb negru”, cea de care m-am bucurat eu zilele astea.

Cum e să trăiești între alb și negru?…. cum ar fi să te afunzi în visare?

Cartea autoarei Andreea Russo m-a plimbat dintr-o fantasmă în alta, pe cât de simplistă pe atât de întortocheată. Unele file sunt ușor de înțeles, altele sunt îmbibate de mister. O carte visată în viața reală, inspirată din pierdere, frică, abandon, durere, speranță și fantezie.

”Că întodeauna, insomnie. vise alb-negru. Dar cui să-i spun asta?„ 

O avem ca protagonistă pe Andana, o tânăra puternică, îmbrăcată în negru până la vârful unghiiilor și cu o geacă de piele; toată povestea sa începe cu visele alb-negru, o trăire pe viu și o realitate de care nu poate scăpa. Pe lângă toate cele se vede detectiv, mai puțin tatăl acesteia. Astfel o supune unui test. Îi înmânează un plic cu un caz datat cu 24 ani în urmă, o dispariție stranie, o oarecare Mia, ce a dispărut fără urmă și nu a mai fost găsită.

„Mia este o pianistă remarcabilă. Toți îi prevăd un viitor frumos până în ziua în care dispare fără nicio urmă, în drum spre casă. Timp de 24 de ani nimeni nu o poate găsi. Ce s-a întâmplat? Poate fi elucidat adevărul prin intermediul unor vise? Și chiar dacă acestea apar la o tânără detectivă aflată abia la început de cale? ” 

Viața tinerei protagoniste este blocată între vis și realitate, un mister pierdut în timp, un roman ce taie răsuflarea și ne obligă să ne întrebăm cine sunt cu adevărat oamenii din jurul nostru. Pot doar să spun că treptat lucrurile se așază, oamenii se privesc ca într-o oglindă iar puzzle-ul se fixează acolo unde este nevoie, chiar dacă timpul a trecut și a căscat cele mai adânci prăpăstii. Mia, fie ea Andana se descoperă… se află, se împacă cu ceea ce a fost și urmează să fie.

„Oare culorile ne definesc, oare noi nu suntem ceva mai profund decât simple culori? Dar umbra pe acest fundal negru, nu are nicio semnificație? Iar dacă mă apropii de tine, fac acest pas și încă unul, nu are semnificație? Distanța dintre noi? Uite, mai fac un pas, câțiva centimetri ne despart, dar dacă te sărut, oare sentimentul nu va avea semnificație?”

Recomand „Fata cu vise alb-negru” tuturor celor care speră că o să se regăsească, printre nopțile pline de vise, lacrimi, reproșuri și pustiu, celor a căror curiozitate cerne povești și celor căror insomniile le crează lungi trasee spre lectură!

„Credeam că am pierdut marea ocazie, credeam că există un singur început. Nu există a două șansă… Prostii. Mereu există o șansă, dacă ți-o permiți. Nu timpul, oamenii sau împrejurările constituie un început, ci anume tu.”

Critici literare:

• „Am citit „Fata cu vise alb-negru” de Andreea Russo printre căni de ceai și decorațiuni de Crăciun, simțind cum romanul în sine mă inundă în scorțișoară. O lectură mai-mult-decât copleșitoare, un roman polițist contemporan care intră, inevitabil, în topul meu de cărți preferate.” – Arianna Suduc, editor BookNation

Citindu-l pe Cristian Radu Constantin. Cartea „Ziua când te-apucă noaptea” !

Azi vreau să faceți cunoștință cu Cristian Radu Constantin. I-am descoperit versul și am rămas profund impresionată. Autorul s-a născut în 17 octombrie 1964. A debutat cu poezioare în revistele pentru copii Luminița și Cutezătorii, apoi, pe la 15 ani, i-au apărut versuri în revista didactică „Limba și literatura română” și în antologia de poezie „Interferențe”, editată de Uniunea Scriitorilor și condusă, de George Macovescu. În liceu, a fost membru al Cenaclului Săgetătorul, perioadă în care a fost publicat, tot cu poezie, în trei antologii Săgetătorul și a fost distins cu două premii întâi pe țară la concursul Tinere Condeie. Începând din 1990, a lucrat în presa militară, ca redactor-șef adjunct al Revistei Jandarmeriei și apoi ca redactor la revista Poliția Română, colaborând și cu revista Pentru Patrie. În 2002, după ce a renunțat la cariera militară de ofițer, a lucrat ca redactor la cotidianele Dimineața, Independent și Curierul Național, în domenii precum social, investigații, structuri militare și de justiție, cultural, pamflet. A colaborat cu numeroase alte publicații. Printre altele, a publicat, într-un interval de 14 ani, în două reviste cunoscute, aproximativ 2.000 de povestiri, aceasta fiind prestația autorului Cristian Radu Constantin în proză.

Din când în când, sufletul meu urlă după poezie, acea ramură a literaturii care face sufletul să vibreze la maxim, să simtă, să se răzvrătească și să pulseze a rimă. Astfel, astăzi am ajuns să-l citesc pe Cristian Radu Constantin, treptat am reușit să înțeleg cum putem trăi într-o lume în care nu știm mereu ce este adevărat, ce este parțial corect, ce ne atinge în suflet sau ce e manipularea, ce e apusul, ce e patima și soarta de împrumut. Cartea ” Ziua când te-apucă noaptea” este volumul de debut al poetului Cristian Radu Constantin ce conține peste 150 de poezii, atent selecționate și împărțite în mai multe categorii.

…Ne transformăm în altceva,
păstrăm doar sufletul extrem.
În drumul nostru către stea.
Şi luăm cu noi pe cine vrem.
Iubita mea, tu n-ai sfârșit,
acum îți scriu numai un vers,
dar vreau să știi că… negreșit…
te voi găsi în Univers.
În ziua-n care m-ai ucis,
am înțeles… în linii mici.
Chiar dacă totu-a fost un vis,
el nu se termină aici… („În ziua-n care ma-i ucis!”)

Ce pot să spun, lirismul poetului Cristian Radu Constantin este rafinat, interiorizat, pare fragil prin sentimentul melancoliei care îl încearcă dar în același timp uneori ironic pentru că sufletul lui fiind în căutarea adevăratei sale lumi pline de reverii imaginare spumoase.

…Aseară, când priveam pe geam,
era-n amurg și mă văzui
fără umbrelă cum fugeam
din viața cine-știe-cui.
Copilul ce-am rămas pe drum,
înalță din cuvinte zmei.
Bărbatul, însă, vede cum
treceau prin el niște femei.
Sunt un truver sentimental,
sunt întrutotul sau deloc,
cu felul de-a iubi fatal
al salamandrelor din foc…. (în „Abisalele spelunci”)

Frumusețea volumului constă în sentimentele diafane ale poetului, prin limbajul frust al poeziei contemporane, niciun vers nu se aseamănă cu altul, la fel cum nici o iubire nu seamănă cu o alta. Totul e balsam pentru suflete sensibile. Afinitățile, cuvinte ușor palpabile unduite parcă pe un trup feminin, antologia semeni unui fel de caleidoscop literar în care fiecare pagină nu te poate pregăti pentru surpriza pe care ți-o oferă următoarea.

...Afară picurau regrete.
Dar pentru cine, habar n-am.
Cu toate simțurile bete,
eram pe bancă și fumam.
Noiembrii la tristeți îndeamnă,
când zboară frunze pe la geam,
în serile târzii de toamnă.
Stăteam pe bancă și fumam.
E frig acuma, la plecare.
Mi-e sufletul melancoliu
și-atâta timp cât mă mai doare,
voi bănui că-s încă viu.
Dar ca un grind plutind pe ape.
Ca un ceva târziu de tot.
Să văd departele de-aproape,
mi-e limpede că nu mai pot.
E vremea vântului să spună
povestea frunzei de pe ram.
Eminamente, noapte bună,
la revedere, mă destram. ( în „Desfrunzar”) 

Pe lângă polul emoțiilor vii, autorul disecă și niște adevăruri ce taie în carne vie, precum singurătatea, trecerea, moartea totul condimentat într-o tristețe cu paharul plin. Ai zice o stare permanentă de angoasă, solitudine și disperare, ai zice o poezie între patru pereți scrisă din suflet, pentru suflete în delirium emoțional.

…Cădeau și frunzele din pom.
Străjerii dormitau cuminți.
Veneau paharele de rom
să-ți bea noptaticele minți.
Dar parcă nopțile-s mai reci
și sufletele mai pustii,
tu dacă vii de unde pleci
sau dacă pleci de unde vii. ( în „Nerotică”)

***

…Ca niște mâini ce flutură-ntr-o gară,
ca niște fum, ca niște limbi de ceas,
venise cineva la drum de seară
să-i spună vieții mele bun-rămas.
Și nu era un soi de despărțire,
nimica neputând a lămuri,
era precum ai rupe niște fire,
ai scoate niște tuburi și-ai muri… ( în „Castele de nisip”)

Gama lirică a autorului este imensă. În opera sa coexistă intuiția viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria şi asimilarea filosofiei, a ştiinţei, a vechilor înţelepciuni dar și a realității puerile. Se găsesc toate dispozițiile lăuntrice: exaltarea, visarea, extazul, luciditatea satirică, umorul mediocru, revolta, sarcasmul. Se cuprind toate formele poetice, de la strofa alcaică până la cele mai îndrăzneţe expresii ale versului liber și ale prozei ritmate. Cu toate că versurile abordează de multe ori o tematică ce denotă depresia și anxietatea, rupturile existențiale și neiubirile, părțile ce încheagă strofa sunt de o unicitate ce duce la finalități satirico-pozitive aș spune. Totul debordează de luciditate și inițiativă scriitorească unică. Este un fel de călătorie inițiatică spre sufletul poetului și, implicit, spre propriul suflet, fapt care îți dă o stare de bine.

Cine?
Nu vreau la apus de Lună…
Nu vreau să cobesc…
Însă cine-o să-ți mai spună
ție „te iubesc”?
Cine-o să-ți mai pună flori
pe masa din bistrou?
Cine-o să te sune-n zori
și nopțile din nou?
Cine-o să mai țină mâna
ta în mâna lui ?
Cine toată săptămâna
va umbla haihui?
Abia când o să pun hamei
și o să-ncep să-l beau,
vei vedea câte femei
mă mai iubeau.

Dacă sunteți în căutarea unei voci care să spună pe nume a literaturii române și dacă iubiți poezia, atunci cartea ” Ziua când te-apucă noaptea” este pentru voi. Nu veți regreta traseul parcurs, garantat!

Rătăcit
„Vibrația undei. O simte parcă. Vrea să se-ntoarcă. Dar drumul unde-i? Nu mai găsește strada și blocul. Se rătăcește. Greșește locul. Ar vrea să plece. Dar nu mai poate. Sudoare rece. Singurătate. Dac-ai gândi-o povestea-n sine, doar un adio i se cuvine. Și ce să facă. Autostopul. E bine dacă vine potopul. Nu ești oracol. Ești figurant. Într-un spectacol halucinant. Drumul spre casă. Nu-l mai găsești. Noaptea se lasă prin București. Alfanumeric, ești un strigoi. În întuneric, nu-i loc de doi. Rece-i pământul. Aerul cântă. Nu știe vântul. Ce mă frământă. Nu-i tinerețea cu pas grăbit. Și nici tristețea fără sfârșit. Și nu-i nici teama de Dumnezeu. Dar nu-mi dau seama. Cine sunt eu.”

Critici literare:

• „Ziua când te-apucă noaptea” este volumul de debut al poetului Cristian Radu Constantin. Iconoclast și ireverențios, sensibil și nonconformist, fin observator al vieții de zi cu zi, autorul disecă – uneori tranșant, alteori cu blândețe – tipologiile umane, aruncând verdicte și ștampilând etichete, dar lăsând întotdeauna cititorului opțiunea de a le accepta sau nu. Poezia lui Cristian Radu Constantin are un parfum aparte fiind o îngemănare inedită de lirică elevată, cu profund substrat intelectual și argou cotidian, totul fiind sublimat până la nivelul celei mai bune poezii urbane de după 1990. – Elis Iasmy

• „E doar o carte. Nu dărâmă imperii, nici nu le construiește. În plus, e o carte de poezii. În unele biblioteci, stă pe acelaș raft cu cărțile de colorat. Nu te învață matematici superioare, astronomie sau genetică aplicată. Nu afli din ea informații practice, nu știe să-ți spună cât e cursul valutar azi, care sunt cotele apelor Dunării sau cum se pregătește un delicios Boeuf Bourguignon. Toate acestea le poți găsi pe Google, asta-i doar o carte. Cu o copertă albăstruie, pe care literele mari, roșii, sunt menite să-ți atragă privirea, doar-doar ai cumpăra-o. Dar de ce ai face asta? E doar o carte. Cumpăr-o, fur-o, citește-o, trăiește-o, ocrotește-o. Prețuiește-o. Pentru ca ea să existe s-au surpat prejudecăți și neîncrederi și s-au făurit prietenii trainice, în focul alimentat de aceeași luptă: a scrisului. Dar pentru tine, lucrurile astea nu au nicio relevanță. Poți pune volumul înapoi pe raftul librăriei. E doar o carte. Dar, uneori, o carte înseamnă atât de mult…” –Ciprian Tănăsescu