Citindu-l pe Satoshi Kitamura. Cartea „Minunata pălărie a lui Millie”!

Satoshi Kitamura (き た む ら さ と し, Kitamura Satoshi, născut în 1956) este un autor și ilustrator de carte de fotografie japoneză pentru copii. În 1983, a primit premiul Mother Goose pentru cel mai emoționant nou venit al ilustrației britanice pentru Angry Arthur (scris de Hiawyn Oram). S-a mutat din Japonia la Londra înainte de a reveni la Tokyo în 2008.

Autorul spune că, când era mic, a citit benzi desenate și recunoaște că acestea au avut o influență mare asupra stilului său. El se referă la Kamishibai ca o influență timpurie, precum și la povestea lui Heinrich Schliemann spusă de un profesor de școală primară. Lucrarea sa este cunoscută pentru perspective extraordinare, acuarele strălucitoare, atenția pentru detalii și personaje unice și pentru includerea în mod regulat a animalelor sau a personajelor de animale, cel mai frecvent pisicile. Boots the pisica este un personaj recurent de Satoshi Kitamura, prezentat în două cărți de bord și The Comic Adventures of Boots, o carte de imagini al cărei stil amintește de romanele grafice și de benzi desenate.

Noi astăzi am descoperit cartea „Minunata pălărie a lui Millie”, o poveste încântătoare despre o fetiță garofiță cu o pălărioară magică.

30707966_10156181739414876_2574094541829177344_n

O avem ca eroină principală pe Millie, o copilă simpatică care adoră pur și simplu pălăriile, iar când întâmplător într-o zi trece pe lângă un magazin și vede din vitrina sa câteva modele unice, aceasta nu se poate abține și intră să probeze. Cum însă nu are bani să-și cumpere una, întrinstându-se pe loc, inventivul vânzător vine cu o soluţie fulger pentru ea: nu trebuie decât să și-o imagineze… așa cum o dorește ea.

30652932_10156181739274876_2054230149838143488_n

Pălăria fetiței e cu totul și cu totul magică, e specială, iar fetița o vede într-un fel deosebit, ea poate lua orice formă sau mărime și poate avea orice culoare își dorește Millie. Iar cum fetița își dorea una cu multe pene, pălăria devine o pălărie păunIncredibilașa-i? Ei bine,  știți  e posibil. Totul cu puțină imaginație… Creativitatea fetiței zburdă și se zbenguie, cochetează cu diferite modele, și-și formează unice forme pentru misterioasa apariție de pe capul acesteia.

„Și-a dorit o pălărie cu pene, așa cum era pălăria din vitrină.

Și a „obținut” una cu și mai multe pene….:)

Ilustrațiile sunt pur și simplu minunate și viu colorate, o plăcere pentru copii de toate vârstele. Recomand cartea cu toată înclinația mea de mămică și cititoare de cursă lungă, pe lângă faptul că e drăguțp și cu o inflență pozitivă, cartea subliniază niște aspecte benefice copiilor, iar eu salut cu drag aceste apariții literare. Vă îndemnăm la lectură…

Critici literare:

  • „O minunată poveste de viaţă!” – The Bookseller
  • „O carte superbă, care incită imaginaţia.” – Independent on Sunday

Sursa foto: pinterest.com

 

Sfârșitul unei povești neîncepute…

Fiecare amintire e însoțită de emoție, de trăirea unei experiențe, de fulgerarea unei povești, a unei flăcări aprinse și stinse concomitent. Viața însăși începe cu un început, cu o poveste la doi, cu o respirație, cu un strigăt în expirare. Cu o exprimare. Iar poveștile frumoase încep fugar, o privire gingașă, cu o atingere electrizantă, cu o profunzime încă nesesizabilă, cu o gară pustie și cuvinte așternute pe foi îngălbenite de vreme, cu lacrimi vărsate și suspine în plină noapte. Poveștile furtunoase încep focos, mereu în plină noapte, mereu cu senzație și palpări conștiente, mereu într-o înaltă dimensiune și pe cele mai divine frapări. Poveștile de iubire încep cu un sfârșit neîncheiat și cu un bagaj dus la note sensibile, în culorile pale ale existenței, cu dimineți înrourate și amurguri în suave îmbrățișări.

Însă uneori sunt sfârșituri pentru unele povești neîncepute… cele strivite de reproșuri, cele cu mute cuvinte, cele cu ochii înnegurați, cele care nu mai știi câte nopți te vor costa zilele, câte clipe te vor costa amărăciunile, ce preț vei plăti pentru o atingere sau un fugar ton de amor. Nici nu realizezi cum ți se taie aripile iar uitarea fericirii e aevea și oamenii temporari, iar iubirile plăsmuite. Zâmbești, dar pacă n-ai zâmbi. Întrebi, te întrebi, aștepți… fără răspuns. Și simți nedumerirea, știind că iubirile la început sunt de poveste, însă tot ce părea atât de firesc e o rariște neagră a nedumeririlor, a bizarului. Și crezi naiv că vor fi cele mai ușoare momente din viață. Un început. Un nou. O cale deschisă… ce credul să fii. Tot ce părea atât de firesc s-a transformat în neliniști, în  declin, în agonie. Nu mai vreau, nici început fără sfârșit, nici sfârșit pentru neînceputuri. Și dintr-un colț al minții simțeam, urla acel ecou al iscusinței prin intuiție că trebuia să-mi dau seama cât de greu avea să fie. Că nimeni și nimic nu-i ceea ce pare la început. Că viața nu-ți oferă nimic pe tavă. Că dragostea cere sacrificii. Că…. acum, ce folos. Uitasem ce înseamnă să-ți deschizi sufletul, iar acum mi l-am împietrit de-a dreptul. Uitasem ce-nseamna să simți că aparții cuiva, iar acum nu mai vreau să simt nici un suflet lipit de mine. Uitasem că în spatele unor zâmbete zac atâtea semne de-ntrebare. Uitasem că după o droaie de cuvinte focoase pot fi atâtea subînțelesuri. Uitasem să privesc în ochii sufletului pentru a-mi da seama. Acum retrăiesc aievea dezamăgirea, o port precum aș purta un sacou jerpelit, desprind dureri precum aș dezbrăca o haină iar inima rămâne dezgolită în plină agonie a unui iad în flăcări. Și degeaba aș scrie despre un sfârșit a unei povești neîncepute… degeaba. Eram, sunt și voi fi doar eu și neîmplinirea mea. Să îți povestesc acum, ție sau oricui lucruri pe care înainte nu aș fi avut curaj să le rostesc cu voce tare e neînsemnat. Tot ce a fost tulbure s-a limpezit, tot ce a fost înnorat s-a liniștit, iar ție îți încredințez o poveste nespusă. Care a durut, dar nu mai simt…

Și poate eu… sau poate tu, cine știe, nu am oferit deajuns. Eu nu mă împac cu jumătăți, iar tu nu mi te-ai destăinuit. Ai fost prezent, sau poate nu, tu ca un vânt de vară te-am simțit pe piele dar nu și în suflet. Nici nu am palpat că începusem să ofer tot, și mai mult de atât pe când tu deja erai în zarea deasă și nici privind în urmă. Mi-a fost trist, dar a trecut! M-am oprit și am așteptat până sau trecut macii și au îngălbenit spicurile. Nu am înțeles fulgerarea dar nici sfârșitul unui început încă incerct, dar și într-o frică nu m-am dezlegat la ochi pentru a vedea cărarea vieții, cum ziua s-a transformat în noapte, iar inima mea în rană sângerie. Pur și simplu am așteptat… Am tras nădejde, speranțe deșarte că poveștile de dragoste mereu încep frumos. Dar nu a fost să fie… De multe ori tot acolo se termină, doar că într-o altă zi, într-o altă stare, într-un anotimp diferit. Încep azi, într-o zi caldă de vară, să mă desprind de trecut, precum nu l-aș mai simți nicicând, a fost și sa dus. Într-o zi în care soarele mi-a alinat chipul, iar dimineața mi-a trezist simțurile, o zi în care sper că-mi va străluci pe chip noțiunea de nou, de prezent, de visare. Astăzi încep cu un zâmbet, pentru că lacrimile mi s-au sfârșit. Nu mai privesc în gol, ce folos ar avea. Zbuciumul sufletesc trăit cândva s-a dus, doar amintirile bată-le negura au rămas, și mă învăluie în melancolie, dar trece, așa cum și sfârșitul unei povești neîncepute… s-a dus!

 Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Louis Sachar. Cartea „Povești piezișe de la Școala-n dungă”!

Louis Sachar (născut la 20 martie 1954) este un autor american de young-adult, mystery-comedy. Este cel mai cunoscut pentru serialul Wayside School și pentru romanul Găurile (Holes). Romanul a câștigat premiul național al cărții pentru tineri din Statele Unite ale Americii din 1998 și Medalia Newbery din 1999 pentru „cea mai distinsă contribuție la literatura americană pentru copii”. În 2013, a fost ocupată pe locul șase dintre toate romanele pentru copii, într-un sondaj publicat de School Library Journal.

Cât de curând și noi am descoperit opera autorului, începând cu cartea „Povești piezișe de la Școala-n dungă”, o carte mega-mega simpatică, piticul meu fiind îndrăgostit de ea. Pe lângă faptul amuzamentului din carte aceasta e plină de întorsături de-a dreptul ghidușe, pe care copii mei le-au apreciat enorm deoarece i-a animat și le-a făcut gust de noi descoperiri literare!

2D49D20D-67E6-432A-9D95-305DB1F23213.jpeg

Școala-n dungă nu e o școală obișnuită. Nu e cea știută de noi, cu învățători obișnuiți și cu obiecte stricte. Aici copii sunt transformați în mere, șoricei sau arată care mai de care! Iar în loc să aibă un etaj sau două, maxim trei hai bine, școala din carte are tocmai treizeci cu câte o clasă pe fiecare nivel. Demențial aș zice… copii adoră școala lor, pe ei nu-i deranjează. Le place să aibă o școală piezișă. Au un teren de joacă neînchipuit de mare… și cu activități care mai de care. Însă ce ne-a plăcut cel mai mult, e povestea fiecărui copil în parte, implicarea lui, și unicitatea sa, păr verde urechi mari, fără dinți în față, care mai ghiduș… Bebe face trei sute șaptezeci și opt de desene pe oră, iar toți colegii râd la glumele pe care Rondi nu le spune.

Vom afla și de năzdrăvanii profesori, cum ar fi doamna Gorf, cea care poate să-i transforme pe elevi în mere și nimeni nu știe, apoi pe doamna Zarves, profesoara de negăsit de la etajul nouăsprezece, pentru că de fapt etajul nouăsprezece nu există! Mda, stranietăți bizare.

Iar totul nu se termină aici…. vom descoperi un șobolan mort și împuțit ascuns sub multe pelerine de ploaie care se dă drept elev; o fată care își dorea să ia mingea verde sau roșie, dar ajunge mereu ultima afară și primește doar mingea galbenă care nu sare deloc, amuzamente atunci când o fetiță încurcă zilele și vine în weekend la școală, pozne ditractive și mistice care ne-au ghidat o lectură plină de frumos și fantastic! O cărțulie pe care o recomandăm cu drag copiilor de oriunde, școlarilor și nu numai, sunt povestioare care vă vor atrage cu siguranță!

bonnet a pompon - DecoPeques

Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe David Mckee. Cartea „Elmer și ursulețul pierdut”!

David John McKee (n. 2 ianuarie 1935) este un scriitor și ilustrator britanic, în principal al cărților și animațiilor pentru copii. Pentru contribuția sa ca ilustrator pentru copii, a fost nominalizat în Marea Britanie la bienala, premiul internațional Hans Christian Andersen. McKee a produs câteva personaje care s-au dezvoltat în serii de cărți, inclusiv Elmer Patchwork Elephant. Elmer este acum publicat în mai mult de 20 de limbi și a creat o serie de mărfuri, inclusiv jucării moi, de la London Emblem și alte companii din întreaga lume. Una dintre cele mai vechi cărți ale sale, Six Men (1972, 2011), învață cum se poate dezvolta un război. El a ilustrat, de asemenea, cărți ale altor autori, inclusiv unele dintre cele mai recente cărți ale lui Paddington Bear.

Cea descoperită de noi în seara aceasta este „Elmer și ursulețul pierdut”, am aflat pe lângă povestea propriu zisă din carte și apariția și nașterea lui Elmer; „Elmer a fost publicat pentru prima dată de Dobson Books în 1968 și reeditat cu ilustrații retrase într-o versiune ușor scurtată de Andersen Press în 1989. A fost inspirat de mascota zoologiei din Bordeaux (care s-a închis în 1974) în Franța. Cărțile sunt publicate în Marea Britanie de Andersen Press și au fost publicate în Statele Unite de către Harper Collins inițial, Andersen Press USA publică acum în America. Treizeci și nouă de titluri de carte au fost create din 1989, iar seria a vândut peste opt milioane de exemplare în cincizeci de limbi din întreaga lume. Satoshi Kitamura a efectuat traducerea japoneză.”

Elmer si ursuletul pierdut - David Mckee - eMAG.ro

Povestea din această seară ne-a bucurat printr-o poveste simpatică unde am găsit prietenie, curaj, familie și ajutor. Mai exact, când Puiul-de-elefant își pierde ursuleţul de pluș, Elmer îi vine în ajutor cu dragă inimă. Acesta parcurge un drum lung pe la unii pe la alții în căutarea mascotei preferate pentru ca micul elefănțel să poată adormi.

„Se făcuse deja noapte și cerul era plin de stele, când Elmer, elefantul multicolor, a auzit că plânge cineva. Era Puiul-de-elefant.

-Nu poate să doarmă fără ursulețul de pluș, spuse mama Puiului-de-elefant. L-am luat cu noi când am ieșit la picnic și cred că l-am pierdut pe undeva.”

O cărțulie drăguță, unde cei mici au de învățat cele mai importante câteva lucruri, iar unul dintre ele e ajutorul necondiționat, cel făcut din inimă. Noi recomandăm cartea cu drag, am primit o adevărată plăcere literară alături de copii, chiar dacă cel mare e de nouă ani, oricum a ascultat povestea, ba chiar a completat cu păreri proprii asupra lecturii, i-a explicat în termenii lui de copil sau frate mai mare cum îi place lui să sublinieze, surorii mai mici importanța moralei cărții! Mie ca părinte mi s-a părut genială intervenția lui, iar mândria a crescut la cote mari.

Noi cu mic cu mare vă îndemnăm să o citiți, pe lângă forma fizică a cărții, mai nou am găsit un portal, unde putem asculta cartea audio, vedeți- Aici!

Elmer și ursulețul pierdut - David McKee

Critici literare: 

  • „Cartea se numără, pe bună dreptate, printre preferatele micuţilor cu vârste între 2 și 5 ani.” The Sunday Times

Retrospectiva unei zile…

Se pierde în zarea densă ziua, iscoditoarea lumină, ea se estompează iar în față ni se croiește drumul spre lumea viselor. Cerul își așază în grabă norii învolburați, iar întunecimea își cere drepturile. Păsările fugare își ciripesc concertul într-o adormire gălăgioasă, iar străzile nu mai sunt cutreierate de suflete pustii. Totul e rătăcitor. Iar a mai trecut o zi. Cu ea a purtat bucuria trezirii și descoperirii, prin ea m-am curățat într-o prospețime vualată, precum un ecou al vocilor răsunând din toate notele zilelor trecute prin porii unor suflete răzlețe, foșnite de tot frunzișul copacilor cu amintiri, zguduite de mersul vieții și inspirate prin parfumul florilor de tei. A mai trecut o zi, iar o dată cu ea, mi-am îmbrăcat sufletul în cele mai frumoase haine spirituale, cu blândețe și seninătate, cu învelișul unui sentimentalism și voiciune, sincronizat cu o rază a iubirii, toată compoziția unui desen pe care existența mi la contopit într-o alcătuire de nuanțe pline de frumos, de expresivitate, de strălucire a stilului unei zile prin viață, și a unei vieți în plină ascensiune.

Și dincolo de provocarea zilei, a vieții, a clipelor trăite drumul mi-e așa cum mi-l bătătoresc, merg adesea cu papucii prăfuiți de cărările zilelor și îmi croiesc o cale, o înaintare de care mă mândresc și la care tind, mereu iau avânturi și mă alin cu încurajări, iar o dată intrată pe cărarea grădinii vieții învelișurile îmi provoacă respirații mute. Și zâmbet. Fericirea mi se citește pe chip iar intesitatea acestei clipe, este pe repede înainte, ca pentru prima dată!

Of ziua, scriu și se stinge tot mai mult. Acum printre ramurile de pin văd dor mici șuvițe de albastru boem. Însă cu sufletul eu ating cerul iubirii, pentru că știu, aici ești tu, iar mai plăcut final de zi nici că se putea mai divin. Te cuprind cu patimă și mă gândesc că am tot și mai mult de atât, te știu din miile de petale de soare și nemurire atunci când ziua își face simțită prezența, te cunosc dincolo de limitele vocilor și cuvintelor, dincolo de provocările aleilor care îmi îndreaptă pașii spre tine și dincolo de rațiune. Ziua se încheie…. dar nu și noaptea… ea e pentru șoapte și pentru așteptări, ea e în numele iubirii și ale noilor începuturi! Ea e pentru a-mi lustrui muzicalitatea prin cuvinte și în a scrie. Ea e binecuvântare. Cea care îmi dă bucuria întâlnirii zilei cu amurgul, a luminii cu umbrele fugare, dar și a dragostei noastre, peste timpuri, întru eternitate!

good night estetik quotes #good #night #estetik #quotes #goodnight - good night estetik quotes _ good night estetik quotes indonesia _ good night estetik kamar quotes

Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Simona Tănăsescu. Cartea „Karma-i o zdreanță!”

Autoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet de scrieri literare, printre care se numără- „Pe gaura cheii”, „Prin Telescop”, „Lacrima Stejarului” și „Karma-i o zdreanță„!

Astăzi o să vă vorbesc despre „Karma-i o zdreanță!, ultima apariție a autoarei care m-a intrigat de-a dreptul.

Din nota autoarei: „Cartea „Karma-i o zdreanță!” pentru mine a fost o provocare, deoarece am avut careva rețineri de prejudecățile românești cu privire la erotică, însă Elis Iasmy (literatura pe tocuri), ma înclinat să scriu, susținând că scriu ca autorii din afară. M-am ambiționat și am scris, chiar dacă primele 86 pagini word, într-o bună zi le-am șters, nu-mi ieșea sentimentul, era o alăturare de cuvinte deoarece am vrut să scriu erotic ce să strârnească senzație, nu pornografic, mai presus de tot am vrut poveste. Susțin că m-am documentat foarte mult despre India, nu am intrat în multe amănunte, cultura indiană este foarte colorată, dacă nu ești stăpân pe ea faci greșeli, am selectat cele necesare și am început să lucrez la partea cu tradiția și tot ce o definește. Legat de partea a doua cu București, aici am vrut să scot în evidență România noastră, pentru că și noi suntem parte din literartura universală pe care o prețuiesc enorm. Cea de-a treia o consider o distopie, acolo m-a dus suflul scriitoresc, mi-am imaginat un viitor distopic pe care l-am dus și l-am dus….” 

IMG_5663.jpeg

„Karma-i o zdreanță!” este un roman erotic 18 +, care spre deosebire de celelalte cărți citite de mine nu e fad sau prea dus la extrema pornografiei. Acesta îmbină categoria poveștii, dragostei și a sexului în egală măsură, și nu doar sex, ci arta în sine ce îmbină alura intimului în cele mai înfocate puncte ale corpului, ale iubirii în sine. Citind aceste povești mânate de iubire prin descoperire am fost străbătută de nenumărate stări copleșită fiind de faptul că autoarea a reușit să îmbine tumultul de informație cu nevoile cititorilor, iar mie ba mi-a provocat setea cunoașterii, ba mi-a stins elanul prin durerea evenimentelor, prin pierderi, prin dezamăgirile ce le-au simțit eroii. Am fost purtată pe culmile extazului literar, dar și a frisoanelor de plăceri simțite prin erotismul descrierilor.

„Karma-i o zdreanță!” combină printre rândurile sale pline de tentații și sentimente trei povești neprevăzute, trei îmbinări cu care karma se joacă, pe care karma-i încearcă. Istorisirile descriu trei încercări de a iubi, de a trăi în numele simțirii, trei perechi, în trei timpuri diferite dar cu aceleași dorințe, trei vieți puse la provocări usturătoare ca mai apoi să ajungă la voia întâmplării, suflete străine dar totuși dependente unii de alții, reîncarnați prin timp și spațiu pentru a dăinui în numele a tot ce înseamnă iubire din iubire. Un El și o Ea, o poveste la doi dar fără sfârșit, un continuu între trecut, prezent și viitor care îi unește, îi separă, îi dezechilibrează, îi trădează, îi atrage din nou și din nou pentru a le testa limitele și a le da împlinirea, piesa lipsă din propriai inimă.

„Trăiam ceva. Un sau o ceva ce nu se poate explica în cuvinte, dar care îmi făcea inima să bată ca nebuna. O doream în disperare, dar în același timp îmi era frică de ea. Și asta pentru că în fața ei mă simțeam vulnerabil. Era ca și când toate măștile, solide, trainice, muncite, la o simplă atingere de-a ei deveneau pulbere fină de nisip ce se pierdeau printre particulele de aer…”

Karma-i o zdreanță! – trei părți, trei povești, trei iubiri încâlcite….

O scurtă descriere a cărții:

În prima parte, acțiunea se petrece în India, în anul 1859, eroul principal fiind Sir William Gray, un doctor din Marea Britanie, trimis în India pentru a profesa și a salva vieți într-o lume a bolilor și a murdăriei, însă el o vede ca pe o opotunitate inegalabilă. Acolo este așteptat de un vechi prieten al tatălui acestuia și familia lui. Acesta este așteptat pe tărâmurile natale de o tânără superbă, însă pentru tânărul doctor India îi va deschide noi porți, iar inima lui va fi pe vechi înghițită de acele pământuri bătătorite de extaz și plăcere și nu în ultimul rând de dorințele sale pătimașe pentru Rhenna, urmașa directă a zeiței Lakshmi. Totul decurge bine pentru el, până se îndrăgostește irecuperabil de prințesa maharajahului iar ea răspunzând-i chemării lui. Relația dintre ei este imposibilă, iar karma își joacă cartea cu cea mai mare duritate posibilă, separându-i pe vecie!

„Viața este un curcubeu – apare când nu te aștepți, te lași vrăjit de culori, dar nu știi niciodată ce te așteaptă la capătul lui!”

Partea a doua a cărții ne duce în București, în anul 2020. Aici, îl avem ca protagonist pe Matteo, un impresar focos și curtat de femei. Toate îi sar la gât iar el nu refuză sub nici o formă sau alta o femeie, până când dă cu privirea de doi ochi părtunzători care îi răscolesc existența. Totuși, înclinațiile, întunecimea și secretele din trecut, mai ales reputația de mascul feroce sunt pe punctul de a-i distruge noua relație, care pare încărcată de cunoscut necunoscut mai mult decât ar vrea el, karma are și de data asta ultimul cuvânt de spus….

„Karma este doar o altă femeie cu capricii!…”

A treia parte ne duce în anul 2330, în Serenissima, Veneția cunoscută de noi. Aici, aflăm un stat dominat de principii, concepții și idealuri de la cele mai meschine la cele mai brutale, de la nepăsare la puterea banului. Dragostea este exclusă din ecuație iar femeile sunt vândute ca marfă. Aceasta fiind și soarta eroinei noastre, Renna, o tânără de doar 19 ani, care ajunge curtezană. Și nu din propria dorință, cu toate că ar face orice să schimbe asta. Viața care a dus-o până acum nu a fost una ușoară, însă niciodată nu știi ce-ți este rezervat în viitor. Cu toate că tânăra noastră nici nu-l visează, până apare El.  Stefano emană pericol, însă pentru ea e doar îngerul care o va purta pe aripa plăcerii.  Cum totul nu poate fi simplu, aceștia trec prin diferite necazuri și încercări, ca mai apoi regăsindu-se să se piardă, să se contopească și să se dilueze în focul aprins al emoțiilor ce probabil niciodată nu vor muri. Jumătăți care înfruntă karma, sfidează gânduri, zbiciumă trăirile, însă totuși care vor plăti un preț mult prea mare…

„Ne țineam în brațe. Inima deja îmi șoptea răspunsurile. Iubeam îngerul din Stefano pentru că sinceritatea lui pusese demonul pe fugă. Deja rupea porțile Infernului.”

Autoarea Simonea Tănăsescu m-a dat peste cap, am primit atâta doză de plăcere literară și de simțire încât celelate lecturi erotice mi s-au părut prea evaporate în negura peniței. Am primit ce-am vrut, iubire, sex, patimă și foc, cauză și efect, poveste și acțiune ce m-a strâns între tumultoasele pagini ale unui roman de toată lauda. Personajele au purtat cu ei o vibrație aparte, de senzație, de dramatism, de mister. Și nu în ultimul rând mi-a plăcut doza de va urma… fiecare sfârșit le-a dat șansa unui nou început, iar un nou început mie o doză de adrenalină cititorească! O carte care mi s-a instalat confortabil la mine în suflet, iar pentru asta un mare mulțumesc autoarei!

E74F4E7E-04C1-4372-8A8A-92707F0E9627

Critici literare: 

  • „Karma-i o zdreanță!” este o lectură care se dezbracă provocator de secrete și se îmbracă în dorință. El și Ea își vorbesc dincolo de cuvinte și explorează sentimente care nu se dau uitate niciodată. Este o carte în care riști să te pierzi sau te abandonezi trăirilor, fiecare capitol trezind imagini dintre cele mai febrile. Alina Ioana Dinu

Cartea este disponibilă pentru comandă pe site-ul editurii Velvet Story...  pe mine mai nou mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!