Citind-o pe Cristina Beatrice Preda. Cartea „Povești cu mămici și tătici”!

  Cristina Beatrice Preda, vestitor al primăverii, s-a născut în data de 2 martie 1996, iar în prezent este masterandă în cadrul Universității din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Consiliere în Asistență Socială. A fost fascinată de la o vârstă fragedă de povești, atât de cele clasice, cât și de cele scornite de mama pentru ora de culcare. Copilărește meticulos ca voluntar-povestaș în cadrul Bibliotecii Metropolitane București, îmbinând pasiunea pentru literatură cu atelierele de lectură pe care le organizează și în școli, grădinițe, librării. Aleargă vântul și-l așterne ca gândul pe hârtie, scrie povești pentru fiecare pitic cu inimă uriașă, este autoare a șase cărți pentru copii –„Aventurile lui Tăpățel și prietenii lui jucăuși”, „Jurnalul Creionului Tapat”, „Puterea Prieteniei”, „Zbug, cățeluș din pluș”, „Scrisoare pentru Moș Crăciun”, „Povești cu mămici și tătici”– câștigătoare a numeroase concursuri de creație literară, iar de curând a aflat un mare-mare secret: piticii îi dau în privire grădina cu flori de bucurie. A luat de mână scrisul în clasa a III-a, așa cum deschizi un cufăr cu minuni: cu puțină teamă și cu o infinită curiozitate. Nu și-a imaginat că prima compunere despre un cățel și o pisică îi va trasa calea spre literatura pentru copii, dar ea i-a așezat în suflet un fir de entuziasm
care a crescut treptat în pasiune. Încă descoperă cu nesaț minunile din cufărul lumii imaginare, sperând să păstreze copilul uimit de scoici, de fluturi, de oamenii cu gând bun.

Noi am descoperit-o pe autoare cu ajutorul Editurii Integral, și mai exact cu cartea „Povești cu mămici și tătici”! O splendoare de carte nu alta!

Povești cu mămici și tătici | Tărâmul lui Andilandi

Cartea „Povești cu mămici și tătici” se adresează ambelor contingente de vârstă, adultă și copiilor mari și mic, fără o însemnătate anume, e o oază de căldură ce se merită reamintită pentru acei adulți înfocați care au uitat să fie copii. În carte găsim două povești frumoase ce ne vorbesc despre relația specială dintre părinți și copii acestora, cu bune și rele, cu încercări și provocări, cu întâmplări hazlii, dar și cu multă multă emoție. Această lectură ne subliniează faptul că mama și tata sunt de neînlocuit.

“Îmbrățișarea mamei” ne prezintă povestea Perlinei și Perla, mamă și fiică are conturează dragostea desăvârșită, prin îmbrățișări și voie bună, două suflete care sunt nevoite să înfrunte niște obstacole pentru a fi din nou împreună, și pentru ca mica Perlina să conștientizeze că, niciunde nu e mai calm, cald, și primitor ca brațele mamei. Fiind departe de mama sa, aceasta își dă seama că nimeni nu poate înlocui îmbrățișarea și iubirea mamei, și că a ajuns să fie păcălită prin egoism și gelozie de însuși Lacat-Negru prin invidiei lui. Perlina va trece prin multe peripeții, va cunoaște o mulțime de locuri, și personaje care o vor convinge încă o dată că „oceanul nu poate înlocui o mamă”.

În povestea “Muntele tăticilor”, Șervo și Șervețel pornesc într-o călătorie între tată și fiu spre a crea o legătură mai stabilă și prelnică între cei doi. Aventura lor este din start sabotată de Scobitoarea Urâcioasă și partenerul ei, însă cei doi ajutați de mulți alți eroi ies învigători. Nu degeaba se spune, atunci când iubirea dintre un tată și un fiu e pe deplin sinceră și împărtășită, o flacără se aprinde pe Muntele tăticilor. Mândrul tătic Șervo îl învață pe Șervețel să fie respectuos, perseverent, darnic și răbdător. Lecții pe care ar trebui să le respectăm fiecare.

„Se pare că natura citește în sufletele noastre”!

Pentru noi această cărticică a fost o nouă reamintire să fim toleranți unii cu alții, să apreciem îmbrățișările mămicii și sfaturile tatălui, să prețuim timpul în familie și să facem alegerile corecte.  Nea-m amuzat de unele replici iar imaginile colorate ne-au bucurat vizual, însă tot ce am cuprins a fost morala fiecărei povești în parte! Recomandăm cu drag cartea, și vă îndemn să aflați povestea personajelor de excepție ale căror aventuri vă vor ține cu sufletul la gură!

Cartea poate fi găsită, Aici!

Sursa foto: pinterest.com

 

Citindu-l pe Postolache Costel. Cartea „Super-Eroii basmului Românesc”!

Astăzi e zi de poveste, cu mic cu mare ne-am adunat la „sfatul familiei” și ne-am amintit de acei eroi ce ne-au îmblâzit copilăria și ne-au scuturat fantezia din temelii. Acei cavaleri pe cai, acei fii de împărat care ne-au creat o imagine masculină plină de putere și cavalerism. De recent am citit cartea „Super-eroinele basmului românesc” din aceeași serie de autor, iar astăzi ne-am delectat cu „Super-Eroii basmului Românesc”, o carte ce ne amintește de Feți Frumoși și Sfarmă piatră, de Lăți-Lungilă și Ilene Cosânzene, despre merele de aur și balauri cu șapte capete. Despre eroi neînfricați și zgribțuroaice urâcioase!

Cum știm cu toții, copii preferă să își atragă după sine diferite asemănări cu personajele preferate, cum la „modă” sunt personajele actuale, cum ar fi Superman, Omul Păianjen, Țestoasele Ninja, ori Captain Planet, ca să nu mai vorbim de supervedetele desenelor animate, Mickey, Eroii în pijamale și alte mascote simpatice totuși nu trebuie de uitat latura noastră legendară a baladelor și basmelor transmise din gură în gură ani de ani pe glia Românească. Cât timp nu a trecut de când nu m-am delectat cu ceva autentic, aceste cărți de colecție mi-au amintit cu drag de limbajul și latura noastră unică de exprimare.

Cartea ne croiește drum alături de Făt-Frumos din lacrimă, Prâslea cel Voinic, Harap Alb, Greuceanu („…Greuceanu se dete de trei ori peste cap, se făcu buzdugan cu totul şi cu totul de oţel, şi unde începu, nene, a lovi în stană de se cutremura pământul. De câte ori da, de atâtea ori cădea câte o zburătură din piatră. Şi lovi ce lovi până ce îi sfărâmă vârful. Apoi deodată începu stana de piatră a tremura şi a cere iertăciune. Iară buzduganul, de ce da, d-aia îşi înteţea loviturile, şi dete, şi dete, pănă o făcu pulbere. Când nu mai fu în picioare nimic din stana de piatră, cătă prin pulberea ce mai rămăsese, şi-şi găsi Greuceanu paloşul ce-i furase Satana. Îl luă şi, fără nici o clipă de odihnă, veni şi se înfăţişă iarăşi la împăratul. – Sunt gata, mărite împărate, zise el, s-arăt oricui ce poate osul lui Greuceanu. Să vină acel sfetnic neruşinat care a voit să te amăgească, spre a ne înţelege la cuvinte. Împăratul îl chemă. Acesta, dacă veni şi văzu pe Greuceanu cu sprinceana încruntată, începu să tremure şi-şi ceru iertăciune, spunând cum căzuse în mâinile lui paloşul lui Greuceanu. După rugăciunea lui Greuceanu, dobândi iertare şi de la împăratul, dar acesta îi porunci să piară din împărăţia lui. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la închisoare şi se făcu o nuntă d-alea împărăteştile, şi se încinse nişte veselii care ţinură trei săptămâni… Şi eu încălecai p-o şea, şi vă povestii d-voastră aşa”), Țugulea („…Împăratul le-a fost răspuns că mai vrednic nu cunoaşte pe nimeni decât pe Ţugulea. Atunci s-a scris adiata, s-a iscălit de împărat şi de toată obştea. A doua zi, Ţugulea a pornit la împărăţia lui cu soţia şi părinţii săi. Cum ajunse acolo, veni ştire că este ales de împărat şi la cetatea ce o scăpase din urgia zmeoaicei, a fetelor şi a ginerilor ei. Pasămite murise şi împăratul d-acolo şi nici el n-avea urmaşi. Apoi Ţugulea, unind amândouă împărăţiile, se cunună cu fata, iubita lui, şi făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pământul şi rămase de povestit la urmaşii urmaşilor lor. Şi domniră până ce Dumnezeu voi cu ei. Iară eu: Încălecai pe un lemn, La bine să vă îndemn; Încălecai pe un cocoş … Să vă spui la moş pe groş”), chiar și Zmeul Zmeilor. O combinație fără egal de aventură, iscusință, istețime, curaj și virtute vitejească. Și mai întotdeuna, totul se termină cu bine, în care răul e învins, iar dragostea și triumful este peste măsură celebrat, super-eroii noștri termină povestea însurându-se cu fata cea frumoasă și harnică de împărat și primind ca dar de nuntă o jumătate de împărăție.

Cartea de față aduce împreună pe cei mai spectaculoși super-eroi ai basmului românesc, care este un adevărat patrimoniu cultural care ascunde sub o formă doar aparent simplă şi o bogăţie de personaje mitice şi fabuloase, de simboluri profund româneşti, de credinţe, valori şi tradiţii, ascunse într-un loc neaşteptat. Considerate multă vreme relatări irelevante, creaţii mai mult sau mai puţin spontane ale poporului ale cărui viziuni despre eroism, bogăţie şi supranatural apar drept fantastice, basmele sunt de fapt documente codificate ale unor religii şi tradiţii de mult lăsate în urmă, sau nejustificat nerelatate la timpul actual. Deci, vă îndemn la lectură, să redescoperiți din nou lumea veche a strămoșilor care ne-au lăsat moștenire o bogată aură fantastică! Noi mulțumim cu încântare autorului pentru posibilitatea de a căuta și reaminti basmele românești!

Cartea o puteți achiziționa deAici!

Sursa foto: pinterest.com

 

Citind-o pe Marina Costa. Cartea „Pribegii mărilor”!

Marina Costa (pe numele real Lelia-Elena Vasilescu) este născută în București, în anul 1968. În anii de gimnaziu s-a remarcat în cadrul cenaclului „Pasiuni” al Liceului de Filologie-Istorie „Iulia Hașdeu”, condus de scriitorul Marcel Petrișor, făcându-și debutul literar în revista acestuia, în anul 1978, cu „Poem interminabil”. Absolventă a Facultăţii de Management a Academiei de Studii Economice, și-a luat doctoratul în economie mondială în anul 1996. A publicat mai multe lucrări de specialitate, printre care „Managementul proiectelor cu finanţare internaţională”, în 1999. Meandrele vieţii profesionale au dus-o pe tărâmul cifrelor, însă scrisul i-a rămas o pasiune constantă. A debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul istoric, de aventuri, intitulat „Pribegii mărilor”. Prezenta ediție a doua a romanului, datată 2019, a fost revizuită stilistic de autoare, în vederea asigurării unui mai bun flux narativ, fără modificarea substanței epice.

Pribegii marilor - Marina Costa

Astăzi am finisat minunata cartea a autoarei, una de fapt de debut, „Pribegii mărilor”! O plăcere literară cum rar am întâlnit de-a lungul călătoriilor mele în lumea cărților!

Pribegii mărilor este un roman istoric, de aventuri, pentru toți cei pasionați de Era Vikingilor, așa cum a fost numită perioada dintre anii 750-1050 AD. Scrisă la persoana întâi, cu aparență de jurnal al protagonistei cartea ne oferă o viziune feminină asupra evenimentelor din perioada invaziilor vikinge, toate obiceiurile, dansurile, felul de a răstălmăci unele versuri și cântece.

O avem ca eroină principală pe Marina Kateriniotissa, fiind răpită chiar din lăcașul sfânt, alături de alte fete apropiate de vârsta ei, tânăra se trezește că dă piept în piept cu vikingii, normanzi ce se ocupau cu jaful pe mare, așa-numitul „seceriș”. Ai zice că pericolul este palpabil la cote maxime, însă ea împreună cu câteva fete sunt alese de căpitan pentru a ține suita surorii acestuia, Astrid, imediat cum ajung în sat, astfel ele sunt tratate cu curtezanță, nefiind siluite de bărbați. Marina fiind abilă în tot ce înseamnă a învăța, le prinde repede graiul și apucăturile, iar în urma unei furtuni chiar îl salvează pe Rholf Jarl, căpitanul corabiei, împreună cu alte trei tinere Loretta, Carmela și Graziana.

În timpul călătoriei pe mare, Marina se împrietenește cu norvegianul Sigurd Olavsson, cel care îi amintește oarecum de casă, de limba pe care a lăsat-o în urmă, de tradiție. Pe parcurs aceștia doi ajung să fie de nedespărțit, vorbind, cântând, ajutându-se unul pe altul în diferite situații. Sigurd o inițiază în obiceiurile străine ei, împărtășind totul cu ea, chiar și ceea ce nu ar trebui să știe.

„Vezi tu, Marina, căile sorţii sunt mai greu de urmat decât drumurile mişcătoare ale apelor…”

„Noi suntem regii mărilor, stăpânii fiordurilor…”

„Mare lucru, dragostea! O întâlnești o dată în viață, te frige, suferi, te maturizezi… și îți trece. Că nu rămâne mai nimic în loc, se prea poate. Dar doi oameni pe care soarta i-a aruncat unul în brațele celuilalt învață, până la urmă, să se înțeleagă și să țină unul la celălalt.”

O dată ajunsă în sat viața îi este pusă la grele încercări, însă treptat tânăra noastră depășește pragul înfrângerilor aventurându-se în poalele mării. Fire liberă și puternică aceasta nu lasă mâinile în jos, însoțită de prezicele unei vrăjitoare Marina plonjează prin aventură în căutarea sinelui, a echilibrului, a însemnătății ei. Ce a urmat mi-a ostoit avântul cititoresc, într-un cuvânt -am primit plăcerea literară la justa valoare. Întotdeauna am fost atrasă de ficțiunea istorică, de aventurile periculoase, de stiluri învechite și cuvinte diafane, iar cartea autoarei Marina Costa mi-a mulțumit așteptarea. Modul în care autoarea își prezintă povestea te captivează și te ține legat de personaje până la finalul pe care ai vrea să-l eviți, să-l amâni, să-l revezi… poate! Recomand cu căldură opera autoarei, cu siguranță doriți să aflați prin ce aventuri a trecut tânăra noastră, să-i vedeți finalul ce nu cred că va avea sfârșit. Un jurnal intim, o istorie printre istorii, dragoste, cântece și feerie…

Critici literare: 

  • „Paginile cărții de debut a Marinei Costa, Pribegii mărilor, ne aduc în fața ochilor, printr-o scriitură aleasă și închegată, ce aduce aminte de romanele lui Vintilă Corbul, fascinanta lume a veacului al XI-lea. O aventură istorică despre vikingi și obiceiurile lor, ce ține cititorul cu sufletul la gură, desfășurată pe fundalul ultimelor expediții de pradă ale asprilor războinici scandinavi, cutreierători neobosiți ai mărilor, cu eroina principală de neam aromân, care cade în robia acestora. Bătălii navale și pe uscat, dueluri, intrigi, conspirații și istorii amoroase sunt condimentele poveștii ce ne poartă de pe țărmurile Norvegiei, trecând prin ținuturile vlahilor, Constantinopol și Veneția, până pe coastele însorite ale Mexicului precolumbian, populate de mayași, olmeci și totonaci, exploatează cu măiestrie legendele despre eroi civilizatori ale vechilor popoare amerindiene.” Mircea Stoian, revista Pentru Patrie, nr. 8/2016
  •  „O carte care fură cititorul, îl poartă, cu gație și interes, prin lumea de demult, romantică și răvășită de o dezordine aleatorie, o viziune parcă cinematografică, dezvăluind tainele trecutului, o istorie adevărată ce ni se desfășoară în fața ochilor, cucerindu-ne prin inedit și farmecul povestirii. Cu acest roman de debut, Pribegii mărilor, îi urez doamnei Marina Costa bun venit în lumea prozatorilor!” Eliza Roha, membră a Uniunii Scriitorilor din România

Citindu-l pe Vlad Stoiculescu. Cartea „Căpitanul Ronț și Regele Norilor!”

Vlad Stoiculescu s-a născut la 3 august 1987, în Râmnicu Vâlcea, cel mai important municipiu românesc cu doi „â” în nume. Absolvent al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, a poposit ani de zile în ograda publicității. Acum, Vlad își câștigă existența în marke­ting, scriind mult. Aventura lui cu beletristica este de-abia la început, Jucării Stricate fiind primul său roman, după două cărți pentru copii și o scurtă colecție de nuvele. Pe Vlad îl puteți citi la http://www.krossfire.ro și urmări pe site-ul de autor http://www.vladstoiculescu.ro.

Cum de recent am terminat cartea „Aventurile Căpitanului Ronț” în această seară am încheiat o nouă carte dar nu și ultima credem a micului hamster plin de zvâc și înfocare piraterească, „Căpitanul Ronț și Regele Norilor!”

Cum deja v-ați dat seama, cartea ne va iniția în noile călătorii și aventuri ale lui Ronț. Cred că nici primele nici ultimele. Și de această dată cu mic cu mare vom parcurge un drum plin de încurcături și taine, de întorsături și cunoștințe noi, în care copii vor avea parte de învățăminte utile, se vor atinge note sensibile. Ce au de învățat piticii din această carte? …mă explic, autorul a avut inspirația să sublinieze niște lucruri sensibile cum ar fi: de la a aminti copiilor că nu trebuie să se joace cu focul, la cât de importantă este prietenia, și ajutorul, cât de utile sunt cunoșințele și ce minunat e la şcoală, câte minunăţii afli din cărţi, despre reciclare și efectele ei asupra păsărilor și animalelor…și multe altele.

De această dată micii șoricei sunt luați pe sus de niște creaturi bizare pentru că s-au făcut cunoscuți prin curajul lor. Astfel Căpitanul Ronț, purcelușul de Guineea Toni, Otto și roșcovana Bela fac cunoștință cu cei ce i-au răpit, Contele Sabin Pană Ageră, senatorul păsărilor și un rege mult prea gălăgios. Panananana, nananana! Aceștia i-au răpit cu un scop anume, de a afla unde au dispărut păsările în plină toamnă înainte de a emigra!

Capitanul Ront - Posts | Facebook

Însoțiți de veverița Bela și de dihorul Otto, dar și de câțiva prieteni noi, eroii noștri încearcă să descopere secretul unei insule misterioase și a păsărilor dispărute în preajma ei. Iar aflarea adevărului le dau bătăi de cap, dar și multă multă inițiativă din partea lui Toni. Rozătorul cu rezerve infinite,… ne și gândeam, câte poate ascunde un mic porcușor de Guineea?

Ce a urmat vă las să aflați, aș știrbi din munca autorului, cert e că aventura e la ea acasă. Ce soluție vor găsi patrupezii vă îndemn să aflați! Noi recomandăm cartea cu drag, eu am fost inspirată și am și desenat câteva semne de carte! Pentru următoarea cărțulie și călătorie înflăcărată a micuțului hamster!

Pe lângă text, mi-au plăcut extraordinar de mult fişele de la sfârşitul volumelor (activități prin alegerea răspunsului corect), copii pot încercui varianta ce e mai aproape de ei, eventual să argumenteze. Genial aș zice. Eu mi-am îndemnat copii să facă un mini rezumat la carte, am început de ceva vreme să practic această tehnică pentru a le dezvolta memoria, iar fiindcă ne-a plăcut eroul acestei povești ne-a fost ușor să ne repovestim și să ne amuzăm din nou asupra a tot ce am parcurs. Prin urmare, cu drag vă recomand această carte să o răsfoiești, și nu uitați că este și prima parte! Noi o așteptăm cu nerăbdare pe a treia! ….

Îndemnul autorului: „Mergeţi şi fiţi copii!”

Cartea puteți să o achiziționați Aici!

Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Postolache Costel. Cartea „Aritmetica în Versuri”!

Costel Postolache este Fondatorul Editurii Integral. După spusele dumnealui: ”Sunt foarte mândru de faptul că sunt unul dintre puținii manageri de editură care pot face cu mâna lor o carte, de la cap la altul. Integral a fost întotdeuna proiectul meu personal, jocul în care mă refugiam în pauzele dintre alte angajamente mai mari. La Integral am făcut cărțile care mi-au plăcut, fără constrângeri bugetare ori de plan editorial. Aici am putut să mă joc de-a publishing-ul de la A la Z. Toate cărțile publicate de Integral până în acest an au fost realizate… integral de mine, de la contractare și până la pre-press. Sunt foarte mândru de faptul că sunt unul dintre puținii manageri de editură care pot face cu mâna lor o carte, de la un cap la altul. Integral este ultimul meu proiect editorial. Era firesc să termin cu ceea ce am început.”

Cât de curând am finisat cartea „Super-eroinele basmului Românesc” de Postolache Costel, o carte ce ne spune o istorie și nu doar o poveste, ce ne dirijază spre culmile Românești, și ne reamintește de baladele și personajele din străbuni inventate. Astăzi însă am fost mai productivi, și am pornit pe căile cunoașterii cu cartea „Abecedar în versuri”și „Aritmetica în Versuri”!

În procesul de învățare concentrarea și atenția sunt esențiale. Și cum să ții un copil preșcolar activ în zona numerelor decât prin ceva interactiv, iar cartea „Aritmetica în versuri” e potrivită și a ținut frâu micuței mele pline de energie. Prin versuri ghidușe și pline de fler repetarea numerelor a fost o plăcere bine meritată, iar desenele ne-au trezit amuzamentul, am aflat de motanul cel tărcat și de cei zece cățeluiși isteți, am parcurs calea prin curiozitate și perspicacitate. Chiar dacă am început deja cu pitica mea adunarea și scăderea, înmulțirea și împărțirea am parcurs-o novice cu o deosibită înflăcărare, cu explicațiile de rigoare și cu promisiunea desigur să revenim la momentul potrivit.

Cifrele de la 1 la 10, precum și operațiile elementare sunt învățate în joacă, pe nesimțite, prin poezii simple, ușor de memorat în care cuvintele relevante în cazul de față numărul este subliniat în text. În același timp, copiii sunt invitați să își fixeze cunoștințele prin activități de colorare, cea mai atractivă practică după mine.

Cărțile sus menționate sunt niște materialele educative ce pot fi folosite atât de părinți, acasă, cât și de educatori. Cei mici vor învăța cu ușurință cifrele, să numere, să socotească, să folosească operații matematice și nu numai, datorită materialelor incluse extrem de atractive și interactive! Recomandăm cu drag cartea! Sperăm cât de curând să facem cunoștință cu alte cărțulii din palmaresul autorului! Iar pentru efortul depus de acesta în numele educației un mare mulțumim!

Cartea puteți să o achiziționați, Aici!

Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Postolache Costel. Cartea „Abecedar în Versuri”!

Costel Postolache este Fondatorul Editurii Integral. După spusele dumnealui: ”Sunt foarte mândru de faptul că sunt unul dintre puținii manageri de editură care pot face cu mâna lor o carte, de la cap la altul”.

Din nota autorului: „În anii de liceu eram cel mai bun la literatură dintre toți elevii clasei speciale de matematică, am fost olimpic național la literatură. În 1973, revista Flacăra mi-a publicat o scrisoare care a fost considerată de mulți contemporani drept un manifest al unei generații rebele. Scrisoarea a fost semnată cu pseudonimul meu literar, Octavian Nemira. Nu întâmplător editura născută peste 20 de ani a purtat acest nume. În momentul în care am abandonat cariera geofizică, în 1992, eram doctorand și șeful secției de Prospecțiuni Gravimetrice la Prospecțiuni SA. La acea vreme făceam multe lucruri: eram redactor-șef al Ziarului Științelor și al Călătoriilor – revista înființată de Luigi Cazzavilan și reînființată de Valentin Nicolau –, publicasem două cărticele pentru copii, eram dealer al companiei de software Borland, făceam geofizică și lucram la teza de doctorat. Dar cariera în publishing am început-o pe 28 aprilie 1990, ca vânzător de ziare în Parcul Herăstrău. În trei zile de weekend, am vândut aproape o mie de exemplare din Ziarul Științelor și al Călătoriilor și am câștigat echivalentul unui sfert din salariul meu de șef de secție la Prospecțiuni. Cum spunea un stimat fost coleg de la Nemira, în fiecare editor se ascunde un scriitor ratat. Probabil că în 1992 a fost momentul în care am acceptat acest posibil adevăr.

Integral a fost întotdeuna proiectul meu personal, jocul în care mă refugiam în pauzele dintre alte angajamente mai mari. La Integral am făcut cărțile care mi-au plăcut, fără constrângeri bugetare ori de plan editorial. Aici am putut să mă joc de-a publishing-ul de la A la Z. Toate cărțile publicate de Integral până în acest an au fost realizate… integral de mine, de la contractare și până la pre-press. Sunt foarte mândru de faptul că sunt unul dintre puținii manageri de editură care pot face cu mâna lor o carte, de la un cap la altul. Integral este ultimul meu proiect editorial. Era firesc să termin cu ceea ce am început.”

Cât de curând am finisat cartea „Super-eroinele basmului Românesc” de Postolache Costel, o carte ce ne-a purtat pe valurile unor magice amintiri cu tentă pur românescă. Am desprins printre pagini magie și poveste. Astăzi însă am fost mai productivi, și am pornit pe căile cunoașterii cu cartea „Abecedar în versuri”!

Întotdeauna am apreciat cărțile instructiv-educative care nu dispun de pagini o mulțime și texte greu de asimilat din partea preșcolarilor sau școlarilor mici. Iar astăzi am fost plăcut surprinsă să descoper o cartea ce conține atât informație utilă și mai ales dirijată prin poezie, desene haioase, cât și posibilitatea ca piticii să coloreze ceea ce e mult mai atractiv pentru cei mici.

Fetița mea, mica mea preșcolară care mai are încă câțiva pași și va ajunge școlăriță cu drepturi depline a răsfoit cu entuziasm cartea, a râs și a plonjat printre litere cu încântare. Și eu ca părinte am observat din diverse cărți, că cea mai bună metodă de educare și învățare e ca totul la copii să fie prin joacă, desen, aplicații, prin poezii simple, agreabile, în care cuvintele relevante sunt subliniate în text. Pentru a fi învățate, pentru a fi vizualizate și prinse de ochișorii ageri a celor mici. Cartea invită micii exploratori să își fixeze cunoștințele prin activități de colorare, conturare a desenelor și de scriere a literelor învățate, pe grila de practică care e destul de utilă, pentru mânuțele lor dibace. Noi am aflat printre imagini și câțiva eroi care ne-au atras atenția și careva versuri care ne-au stârnit amuzamentul: „Ogarul și oaia s-u pus la-ncercare, Cine aleargă mai tare? Omida-i arbitru.. Și-o sticlă de-un litru; E semn de plecare. Fi-va oaia câștigătoare? Oare?”.

De la cele mai simple intonații, cuvinte, culori și forme, cartea ne-a introdus abil în tema alfabetului, ne-a subliniat esențialul și ne-a încărcat de lucruri utile necesare pentru preșcolari și acei mici ștrengari dornici de cunoaștere. Broșura poate fi folosită tot atât de părinți cât și de educatori, ca o resursă educațională auxiliară în mediul instructiv.

Realizate de un colectiv de autori experimentați, lucrările prezintă, într-un cadru educațional unitar, un conținut atractiv deopotrivă prin grafică și joc literar, oferind micilor cititori un mod plăcut și instructiv de a-și petrece timpul, jucându-se și învățând cu plăcere și distracție. Cum știu piticii mai bine. Noi recomandăm cartea cu căldură!

Cartea puteți să o achiziționați, Aici!

Sursa foto: pinterest.com