Citind-o pe Simona Tănăsescu. Cartea „Mistletoe Magic. Lacrima stejarului”!

Autoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet de scrieri literare, printre care se numără- „Pe gaura cheii”, „Prin Telescop”, „Karma-i o zdreanță„ și „Lacrima Stejarului”!

Astăzi într-un ton al misticului și al fantasticului o să vă vorbesc despre noua carte citită de mine, și mai exact „Mistletoe Magic. Lacrima stejarului”, o poveste ce a îmbinat credința cu istoricul înnegurat de incetitudini și iubirea purtată de o aură a unor înclinații menite să salveze vieți. Și încă o dată am fost convinsă că, Simona Tănăsescu nu este numai o autoare talentată, dar și o făuritoare de frumos prin puternicul accent pe detalii, forme și unduituri ale cuvintelor! Romanul său, îmbină într-un mod armonios misterul, fantezia, dragostea, intriga, ce te învățuie într-o lecturare armonioasă și plină de cultivitate cititorească!

,, Din timpuri străvechi, ascunse de măreția lunii, dar luminate de razele soarelui: vino spre mine!

Apa să mi te curgă, vântul să mi te poarte, pământul să nu mi te mai ascundă, iar focul să aprindă dorința.

Vino spre mine când frica și eșecul mă vor ține pe loc!

Privește spre mine, gândește-te la mine!

Aceasta este vocea sufletului. Aceasta îmi este dorința!

Auzi vocea mea. Vezi chipul meu. Simte atingerea mea!

Gândește-te și la mine. Nu îți cer să cazi pentru mine. Aceasta este voința ta liberă.

Tot ce-ți cer este să mă vezi. Vino spre mine și îți voi dărui inima și trupul, sufletul și viața!

Spiritul tău să se unească cu al meu! Spiritul meu să se unească cu al tău!

Din doi să devenim unul! „

Povestea din Lacrima stejarului este una pipărată, desfășurându-se chiar într-un oraș cu un nume specific, Mistletoe Magic, totul promite o avalanșă de întâmplări nemaipomenite. O continuă luptă dintre bine și rău, despre descoperirea rădăcinilor și a lucrurilor importante ce se lasă cu greu digerate, este o incursiune într-o lume a revelațiilor, o dezvăluire de secrete care-ți retrasează prioritățile și destinul și care te obligă să te situezi de o anumită parte a baricadei. Aici vom dezgoli partea supranaturalului, plecând de la vrăjitori înrăiți și vampiri însetați de sânge, la o descoperire de suflete pereche dintr-o veche proorocire a lui Nostradamus, la ocultism, legende, credințe stinse în timp, descrieri amănunțite bine conturate de o ilustră măiestrie scriitorească.

O avem ca eroină principală pe Kaya Brenner, o tânără ca oricare alta, sau poate nu, cine știe, vă spun eu depănând un pic firul narativ. Kaya este traducător de limba spaniolă, iar în seara de Halloween ea intenționează să iasă la petrecere împreună cu veselele sale amice Maya, Rebecca, Emma, însă cum are termen pentru a da câteva traduceri aceasta se afundă în texte ale scriitorului Ernesto Calavera, un autor specific și înclinat spre vrăjitorii şi ocultism. După insistențele prietenelor aceasta lasă tot pentru a se distinde, însă cum noaptea întunecimii nu poate trece fără ceva bizar, Kaya sugerează să facă o incantație până la răsăritul soarelui scrisă chiar de scriitorul Calavera, pentru a aduce dragostea în viaţa lor. Mda, ce nu știe tânăra noastră e că orice intervenție are și un preț… oare al ei care va fi?

Kaya deschide porțile supranaturalului. Cele patru elemente – apă, aer, pământ, foc – și sufletul vor primi conotații divine, iar tânăra noastră va fi aruncată într-o avalanșă de evenimente însoțite de personaje de domeniul fantasticului. După acea noapte fatidică de Halloween, în apartamentul de lângă Kaya apare un vecin misterios, James Sinclair, care îi va provoca nenumărate brize ale unor emoții neștiute de aceasta. Iar treptat nimic nu mai pare pur întâmplător în jurul tinerei.

„Întreaga poveste o derutase enorm pe Kaya. Pe de o parte, pielea îi ardea, semn al unor sentimente ascunse, iar pe de alta… parcă nu îi venea să creadă că dincolo de aroganța lui James, pe care ea o sesizase și simțise pe pielea ei, putea să existe și o anume sensibilitate, poate chiar tandrețe.”

Ajunge să se îndrăgostească de James Sinclair, fără a-și da seama și a conștientiza că totul trece rapid pe lângă ei, însă pe cât de sensibilă e dragostea lor, pe atât e de palpabil și pericolul care-i înconjoară. Iar secretele cât de neobișnuite ar fi ies la iveală, arătându-i adevăratele esențe ale celor ce o înconjoară. James nu este un simplu muritor, el fiind însemnat divin și însărcinat cu ocrotirea Sângelui Sfânt. De unde pornește povestea lui, cum se intersectează cu prezentul, și mai ales cu eroina noastră, care este rolul pe care îl joacă împreună cu Kaya, vă îndemn să aflați, cert e că tot prin ce trec ei e cu o intensitate febrilă, trăirile oscilând între fericire, tumult, visare, agonie și instincte. La ei nimic nu e ușor. Lucrurile vor începe să se complice şi mai mult, fiecare pagină nu face altceva decât să te poarte şi mai adânc în întuneric. Iar tu vei avea plăcerea de a lua parte la o poveste fantezistă, adorabilă şi plină de enigme. O carte ce cuprinde toate cele spuse și nespuse din lumea mistică. Cu siguranță, „Mistletoe Magic. Lacrima stejarului” este mult mai mult decât ceea ce v-am relatat eu aici, o carte cu o originalitate aparte, cum rar ți-e dat să citești, cu o simbolistică ce te îmbie la mai mult, și cu mâna pe inimă declar că puține cărți fantastice m-au dus în culmile plăcerilor cititorești. Vă invit să parcurgeți și voi istoria Kayei și a lui James. Simona Tănăsescu a vrăjit o poveste ce te lasă fără grai, te tulbură, te încălzește, îți schimbă total perspectiva asupra a tot ce știi sau ai cunoscut cândva. Felul de prezentare și coagulare a poveștii către cititor ni se prezintă marcându-ne, atingându-ne inimile, dezmierdându-ne simțurile literare! Mie îmi rămâne să vă îndemn la lectură…

…”Am intrat în Mistletoe Magic alunecând pe Lacrima stejarului și am ieșit cu sufletul binecuvântat! Am ales să fiu prima care să vă povestească despre acest loc unic, pentru că încă mai cred că oamenii au nevoie în viața lor și de poveste.”
Cu recunoștință,
Simona Tănăsescu