Romantismul este o ramură a literaturii care te poartă în cele mai sensibile culmi ale extazului, a vibrațiilor emoționale și a mișcărilor artistice. În așa ton al dragostei și a sentimentelor înfloritoare am descoperit-o pe autoarea Rodica Mijaiche, autoarea seriei Pasiuni, cu cărțile: „New York. Pasiuni ascunse”, „Roma. Pasiuni întunecate”, „Londra. Pasiuni dezlănțuite”, „J&C. Pasiune în dans”, și de recent cu o nouă apariție „Ape limpezi”. Rodica Mijaiche are un stil frumos și poveștile de dragoste din cărțile ei te fac să te gândești că până și imposibilul devine posibil, după cum spuneam, autoarea scrie cu o îndeletnicire aparte. Tot ce am citit din palmaresul ei au fost ca un balsam pentru suflet, un moment de relaxare, și o recreere de la rutina zilnică. Astfel mi-am propus să o cunosc mai bine, într-o depănare a unei povestiri personale, în cele ce urmează, vă invit să o descoperiți și voi.
****
Salutări, dragii mei cititori!
Aș dori să adresez câteva cuvinte de introducere cititorilor mei cei mai noi. Numele meu este Rodica Mijaiche, scriu romane în genul romantic-suspans.
Întotdeauna am fost pasionată de citit și, probabil, de aici până la scris nu a fost decât un pas. Țin minte că, pe lângă lecturile obligatorii din programa școlară, prima carte care mi-a atras atenția – eram prin clasa a IX-a -, a fost „Jurnalul secret al Laurei Palmer” de Jennifer Lynch. Am citit-o cu așa o viteză, o împrumutasem de la o colegă și trebuia să o înapoiez, mi-a plăcut atât de mult, încât a trebuit să o am în propria bibliotecă, așa că pasul imediat următor a fost să o achiziționez. Aceasta a fost și cartea care mi-a deschis pofta pentru cărțile horror. Poate vă întrebați de ce nu scriu cărți în genul horror, dacă tot îmi place să le citesc, ei bine, nu e timpul pierdut.
Am fost o norocoasă. În liceu am avut profesori care mi-au hrănit apetitul pentru literatură. Am început cu poezie, după care au urmat scurte povestiri. Ca în orice meserie, tot timpul trebuie să te perfecționezi și cum se spune: „Repetitio mater studiorum est”. Visul meu a fost să fiu scriitor. Dar pentru ca visul să devină realitate este necesară muncă, muncă și iar muncă.
Pasiunea și dorința de a-ți vedea munca recunoscută trebuie să fie dublate de efortul depus în a deveni din ce în ce mai bun în ceea ce faci de fiecare dată. Primul meu roman a început ca un jurnal și s-a terminat cu o poveste. „Anotimpul iubirii” este o poveste de viață și mă bucură faptul că a fost îmbrățișată de cititori.
Este un sentiment minunat să vezi că munca depusă în crearea unei povești în care, inevitabil, ai pus o părticică din sufletul tău a fost atât de bine primită. Datorită editurii Librex Publishing romanele mele au ajuns în bibliotecile și la sufletele cititorilor. A urmat romanul „Secrete”. Aici puteți urmări poveștile a trei cupluri: Marina și Sebastian, Lindsey și Lucas, Alexa și Albert. Șase destine. Fiecare legate între ele prin dorința de a iubi și de a supraviețui vitregiilor timpului, oamenilor și răzbunărilor. Nu vreau să spun foarte multe, mai bine descoperiți voi citind cartea.
Apoi am scris Seria Pasiuni. „New York. Pasiuni ascunse” este primul volum al seriei și a luat naștere într-o seară în timp ce fredonam o melodie auzită la radio în acel moment. Este vorba despre melodia Yes boss a celor de la Hess Is More. Nu am gândit Pasiunile ca pe o serie, dar după ce am terminat povestea lui Chase și Alyssa am știut că trebuie să scriu și despre ceilalți protagoniști. Așa a luat naștere seria.
Ceea ce mă bucură este faptul că am reușit să fac un echilibru între job, timpul liber și scris.
Am mai spus-o și o spun: originalitatea, perseverența, perfecționarea și respectul pentru propria muncă sunt doar câteva din calitățile pe care, în opinia mea, trebuie să le aibă un scriitor.
Ca să aduci la viață personaje cu care cititorii să rezoneze, trebuie ca acestea să fie cât mai reale. Să aibă calități și defecte. Să arăți ce iubesc și ce urăsc.
Nu știu dacă există scriitori care atunci când termină de scris o carte se simt fresh, ca după o noapte în care au dormit foarte bine. Procesul de creație îți consumă energia, pentru că vrei ca ceea ce pui pe hârtie să transmită diverse trăiri cititorilor, iar asta înseamnă să fii tu primul cel care simte.
Îmi place să scriu cărți care prezintă subiecte din viața de zi cu zi, unele chiar tabu, dar care reușesc să relaxeze cititorul. Inspirația vine din realitatea ce ne înconjoară: evenimente, oameni, fapte.
Cel mai recent roman publicat la Editura Librex Publishing este „Ape limpezi”. O poveste despre deciziile pe care le luăm și pe care trebuie să ni le asumăm. Oare câți pot spune că trăiesc fără regrete?
Las mai jos citatul care mă reprezintă cel mai bine: “Pe inima și pe gândurile mele numai eu sunt și voi fi stăpân cât voi trăi.” Liviu Rebreanu
În final, un cuvânt pentru cei care doresc să scrie; îi îndemn să scrie cu pasiune, dar să accepte și critici, nu doar laude, asta înseamnă să-și respecte atât munca, cât și pe cititorii cărora se adresează.
Pe această cale, vreau să le mulțumesc tuturor celor care sunt de fiecare dată alături de mine și care mă motivează continuu. Nu în ultimul rând, vreau să-i mulțumesc Cristinei Apostol pentru această minunată inițiativă. Succes pe mai departe!
Vorbe pentru suflet... 