Citind-o pe Marina Costa. Cartea „Prietenii dreptății V-II”!

Marina Costa, născută în București, este absolventă a Facultăţii de Management din cadrul Academiei de Studii Economice, doctor în economie mondială din anul 1996. Meandrele vieţii profesionale au condus-o pe tărâmul cifrelor, însă scrisul i-a rămas o pasiune constantă. A debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul istoric, de aventuri, intitulat „Pribegii mărilor”. Prezenta ediție a doua a romanului, datată 2019, a fost revizuită stilistic de autoare, în vederea asigurării unui mai bun flux narativ, fără modificarea substanței epice. Marina Costa a publicat și cartea „Soarta Mercenarului și alte Destine”, urmată de „Farmecul mării”, „Ocrotiți de sirene” și „Prietenii dreptății” V-I și Volumul doi.

„Prietenii dreptății este un roman fictiv împărțit în două volume. Autoarea cărții, Marina Costa, Lelia-Elena Vasilescu pe numele său real, a mai scris și Pribegii mărilor (carte de debut) și Vieți în vâltoare. Narațiunea ei captivează prin maniera dinamică în care se îmbină cunoștințele aprofundate despre luptele cu tauri, muzica mexicană, toreadori și mariachi cu destinul unei tinere românce, care a condus-o în acea parte a lumii pentru a lăsa amprenta unor fapte bune, a unui suflet sensibil, iubitor de oameni. Prima variantă a acestui roman datează din anii 1985-1986.„

După cum vă amintiți din primul volum o avem ca eroină pe Emilia care, rămasă orfană de ambii părinți în România, este luată sub custodie de rudele din SUA. Începutul primei cărții ne surprinde cu o nouă mutare a eroinei în Arizona. Pentru început ea rămâne confuză de nivelul de sărăcie și violență, fiind într-un orășel din apropierea graniței cu Mexicul, aici e care mai de care, însă visele ei se întretaie cu aventurile și atracțiile Vestului Sălbatic. Ea fiind o fire deschisă și comunicativă de descurcă de minune cu toate încercările întregind astfel grupul „Prietenii dreptății”.

• 

Volumul doi ne surprinde cu o tânără deja crescută și plină de înțelepciune, cuvintele ei sunt mature iar acțiunile cugetate. Chiar și în relația sa cu Jose, ea are curajul și binecuviința de a explica acolo unde cuvintele sunt refuzate sau deprisos, are cumințenia de a sublinia bunătatea înaintea orgoliul și al geloziilor. Provocarea acestui volum e că după terminarea liceului, Emilia trebuie să decidă: rămâne în SUA sau se întoarce în România, grea încercare atunci când dragostea o bântuie însă nu prea dificilă decizie deoarece inima și suspinele o îndeamnă pe plaiul natal. În ciuda implicării sale ținând logodna și altele, inima îi dictează direcția României. Ce a urmat a fost un alint pentru sufletul meu, cu un final fericit și o închegare a unei povești superbe care a avut o continuitate feerică. Dragostea și-a spus cuvântul, răbdarea și înțelegerea a betonat emoțiile Emiliei și a lui Jose, iar provocările ce le-au depășit cu brio i-au adus împreună în pofida labirintelor încâlcite în viața unor oameni într-o lume atât de mare.

„Câteodată, mă gândeam dacă n-ar fi fost mai bine să rămân, însă îmi răspundeam repede “Nu!”. Venisem în Statele Unite silită de împrejurări. Jurasem să mă întorc cândva acasă. Acolo era rostul meu. Credeam că toate se întâmplă în viața omului cu un scop anume. Misiunea pentru care fusese scrisă Arizona în soarta mea o îndeplinisem, lăsând întipărite în multe inimi ideile mele, „revoluționare”: pace pe Yukon Street; tineri care și-au păstrat drumul drept, chiar dacă a fost presărat cu ispite; bună înțelegere între ei și mexicani; câteva articole incendiare prin revista școlii…”

   Prietenii dreptății este un roman al iubirii sincere și pe care rar o poți găsi în timpurile noastre fugare, e o carte plină de pasiuni spaniole și colorituri ale unor serenade, dar totuși e și o luptă a dreptății cu timpul, cu pierderile, cu geloziile și decepțiile. E o cântare a unei memorii aduse sângelui nativ român, și al reușitelor. E cartea unei ascensiuni a unei tinere dezrădăcinate pregătite să facă față oricăror încercări și blocaje. Mi-au plăcut enorm numeroasele trimiteri angelice spre tradiția și datina spaniolă, spre versuri și romantism suav, toate creând un tablou frumos creionat, fiecare detaliu contribuind la tabloul general plăcut al cărții. O cartea originală și sensibilă într-un mod cu totul unic, o lucrare pe care o recomand cu toată căldura!

„În viaţa de zi cu zi, când te uiţi la labirint trebuie să începi din vârf şi să te adânceşti în el, labirintul fiind însăşi viaţa ta. La un moment dat, ajungi într-un loc de unde trebuie să faci calea întoarsă, că ţi se înfundă cărarea. Cauţi altă rută mai bună. Poate ai un eşec în viaţă, probleme acasă, tristeţe. Poate jeleşti un mort sau te opreşti fiindcă ţi-e grea răspunderea care atârnă pe umerii tăi. Atunci te ridici, că Dumnezeu nu te încarcă niciodată mai mult decât poţi duce, te întorci înspre centru şi cauţi drumul bun, până îl găseşti şi străbaţi labirintul, spre centru. Călătoria vieţii se sfârşeşte în centrul labirintului.”