Viorica Lupu: „Nu judecați o carte după copertă. Citiți doar atunci când simțiți nevoia de o lectură bună!”

Victoria Lupu este o autoare nouă pentru mine, chiar sunt mulțumită pentru inspirația de ai citi cartea și de a pune pe listă câteva titluri noi ale acesteia. Eu mi-am bucurat curiozitatea mea de cititor cu prima sa carte de debut „Dama unui interlop”. Povestea acestei cărți o puteți găsi pe blogul meu. Astfel, în urma lecturării mi-am propus să cunosc și autoarea, să aflu câteva detalii despre activitatea sa de scriitor și așa a luat naștere acest interviu. Dacă și voi vreți să aflați mai multe despre scriitoarea Victoria Lupu, vă invit să o cunoașteți prin intermediul întrebărilor de mai jos….

****

1. Bună ziua, mulțumesc că ați acceptat provocarea de a vă povesti frumos pentru blogul Vorbe pentru suflet! Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastă?

Mă numesc Viorica am 29 de ani, sunt mamă a doi băieți, singură și independentă. Sunt o fire sociabilă și sensibilă, cu defecte ca orice om, însă prefer să nu renunț niciodată atunci când dau de vreun obstacol greu de învins!

2. Când şi cum a apărut pasiunea pentru scris?

Am început să scriu în urmă cu 4 ani. Îmi place să citesc mult pentru a-mi recupera energia. Pasiunea pentru scris a început în momentul în care cărțile pe care le citeam nu îmi mai ungeau sufletul. Aveam nevoie de ceva nou și simțeam că orice citeam nu era suficient pentru mine și acțiunile erau oarecum previzibile. Așa că am deschis laptopul și am început să scriu ceva ce aș fi vrut eu să citesc. Rândurile au prins oarecum sens și am dat naștere cărților mele.

3. Ce ne puteți spune despre cărțile pe care le-ați scris până acum? Ce v-a inspirat?

Prima carte, „Dama unui interlop” este primul meu manuscris, prima încercare, primul „nou născut” dedicat imaginației mele. În această carte am avut nevoie doar de imaginație. Celelalte cărți pe care le-am scris și publicat la o altă editură, sunt o parte din realitatea mea și a tuturor femeilor care nu s-au lăsat bătute atunci când soarta a decis să le dea o palmă. Deci pot spune că am amestecat realitatea cu imaginația, creând astfel niște povești pe care cititorii nu le pot uita ușor.

4. Cât de importantă este cercetarea atunci când scrieți o carte? 

Am avut nevoie de cercetare în cartea Dama unui interlop. Este esențial ca atunci când scriu să fac ca lucrurile să nu pară foarte aberante. Trebuie să am idee despre anumite lucruri ca să pot aprofunda cu adâncime unele subiecte. Deci da, cercetarea este importantă pentru mine

5. Aveți nevoie de un loc special unde să scrieți?

Prefer să scriu într-un loc liniștit. Nu contează unde anume, contează doar sa fie liniște în încăpere pentru ca eu să mă pot concentra pe ceea ce este în fața mea. Într-adevăr uit cu totul de lumea din jur atunci când sunt la laptop și scriu…

6. Mai aveți și alte planuri literare pe care le țineți ascunse de ochii curioșilor?

Am scris ceva special pentru copiii mei, pentru mama mea, sunt lucruri penrsonale în acea carte, un fel de biografie cu mici sfaturi pe care treptat le-am învățat de la terapeuta mea și pe care le-am pus în aplicare și au funcționat perfect. De asemenea mai am un manuscris pe care încă nu l-am trimis către editură, iar în prezent lucrez la o carte specială, pot spune că de data aceasta e inspirată doar din viața mea.

7. Ați putea adapta pe viitor un alt stil literar?

Îmi plac provocările. Nu de mult am făcut o lista de dorințe sau obiective iar printre ele se afla și publicarea unui Sf.

8.  Câte lucrări nepublicate sau neterminate aveți?

În prezent am două lucrări nepublicate!

9. Participați la evenimente literare? Dacă da, care a fost ultimul la care ați fost?

Din păcate nu sunt genul de persoana care să participe la evenimente literare. În schimb aș sta la coadă pentru un autograf al autoarei mele preferate!

10. Ați putea să ne recomandați câteva cărți pe care oricine ar trebuie să le găzduiască în bibliotecă?

Am multe cărți preferate. Depinde de genul de carte pe care unii cititori îl adoră. De exemplu cartea Supraviețuitorii de Georgia Hunter este o operă pe care cu siguranță o pot recomanda copiilor mei la timpul potrivit. Pe mine personal acea carte m-a marcat și m-a învățat că noi, generația de astăzi suntem norocoși. Am învățat să fiu recunoscătoare multor lucruri pe care înainte le priveam ca fiind inutile.

11. Care e cea mai mare provocare din viaţa unui scriitor din România în opinia dvs.?

Să scrii nu este o provocare. Este o plăcere. În clipa în care apar presiuni asupra unui scriitor, acesta are tendința să încerce să facă lucrurile bune, dar fiind înconjurat de presiuni, cu siguranță rezultatul final va fi dezamăgitor. Sfatul meu pentru scriitori este acela de a nu se grăbi cu munca, să scrie doar atunci când are inspirație. Nu contează cât timp trece până ce rezultatul final este pe măsură!

12. Enumărați-ne cărțile dvs. publicate până la momentul actual!

Dama unui interlop

Ultimul amant

Ultima aventură (celelalte doua cărți au legătură între ele)

13. Unde vă pot urmări cititorii activitatea şi de unde pot cumpăra cărțile? 

Cititorii mă pot găsi pe pagina de Facebook- Lupu Viorica Ultimul Amant. Cărțile mele se găsesc atât în librarii cât și online. Libris.ro, Elefant.ro, EMAG, etc…

14. Un mesaj pentru cititori!

Nu judecați o carte după copertă, și citiți doar atunci când simțiți nevoia de o lectură bună.

Sursa foto: arhiva autoarei

Citind-o pe Laura Stanciu. Cartea „Detectivă de ocazie”!

„Născută pe 2 martie 1986, cu o copilărie plină de farmec și o tinerețe agitată, sunt produsul unui mediu profund urban și o veșnic îndrăgostită de magie, iubire și oameni frumoși sufletește. Devenită de câțiva ani mamă de golan în creștere, tot timpul visătoare, uneori egoistă, mai tot mereu sarcastică și cu un umor cinic îmi las imaginația să zboare în fel de fel de scrieri inspirate de înrăita mea plăcere de a citi cărți polițiste.” (Laura Stanciu)

Autoarea Laura Stanciu debutează impresionant cu cartea „Detectivă de ocazie”, și mai ales dacă sunteți în căutarea unei lecturi pline de mister și cu iz de detectiv aceasta e ideală, mai pui că e scăldată toată într-un umor ușor de prins și o poveste finală încântătoare. O carte care m-a făcut să chicotesc pe înfundate, și m-a relaxat de-a dreptu. Am găsit aici monologuri pline de umor, ironii fine pe care și eu le bombănesc în oaza mea dar și o acțiune bine pusă la punct pe care am urmărit-o cu sufletul la gură.

O scurtă descriere a cărții: O avem ca eroină principală pe Iolanda Cristoloveanu, o tânără mamă ce își crește singură fiul, acompaniată de un pitbull-ul. La început ea singură face prezentările: “Sunt o femeie obișnuită, zic eu. Nu am vreo super-putere, deși mi-aș dori… O, Doamne, cât mi-aș dori! Pe care să o aleg? Da… să dau timpul înapoi? Nu, nu, nu, prea banal și suntem și așa în urmă cu toate! Să mă pot teleporta? Ar intra în faliment ăia de la companiile de taxi, că aș face eu bani teleportându-i pe alții unde își doresc (contra unei sume modice, of course!)”…simpatică tânăra. Viața ei e departe de a fi una palpitantă cu excepția faptului că are în grijă un copil și e mamă singură, însă ironia sorții face ca aceasta să fie cumva zdruncinată de un omor prin descoperirea cadavrului poștașului în scara blocului ei. De aici parcă i se aprind călcâiele Iolandei și se pornește cu pași mici dar siguri spre a descoperi criminalul. Iolanda se joacă cu focul și atrage atenția… fără a-și da seama!

”Mereu mi-am dorit să ajung și eu o mică detectivă cu super- puteri de deducție, dar neuronii mei nu au fost de acord cu mine în această privință. Ce să-i faci? Nu le poți avea pe toate — și frumusețe și deșteptăciune brici, și devreme acasă și, mai, iunie, iulie…”

Iolanda pornește pe urmele criminalului ignorând posibilele pericole la care se supune, ba chiar cu încăpățânare ignoră avertizările frumosului detectiv Cimlea. Aceasta vorbește cu locatarii pe care mai puțin îi cunoaște, de asemenea cu vecinii din blocul poștașului dânduse drept o angajată a poliției, încearcă să stoarcă informații de la oricine l-ar fi știut pe poștaș. Își crează scenarii dar și trasează o traiectorie a drumurilor pe unde a bătătorit poștașul Petrică și își înșiră o groză de întrebări nedescifrate încă: Ce dușmani să fi avut Nea Petrică, mai ales că nu părea genul implicat în cine știe ce afaceri necurate fiind un om tăcut și rezervat? Implicarea Iolandei în anchetă nu este văzută cu ochi buni, mai ales de către vecini și polițiști. Totuși, încăpățănată până în măduva oaselor, tânăra noastră nu e genul de persoană care să renunțe cu una-cu două, mai e și femeie citită în ale thriller-urilor, cum să cedeze fiind abia la mal.

Iolanda nu-și poate ține curiozitatea sub control, o roade gustul aventurii și al misterului, mai ales că este cam frecvent vizitată de inspectorul Cimlea, cel ce oficializează cazul și acesta aspect mai tare o împinge spre a afla mai multe. Detectiva noastră de ocazie prinde chiar o simpatie față de el, dar nu lasă să se zărească această slăbiciune, din motiv că statutul lui cât și prezența o intimidează… și mai mult de atât nu lasă ca acest detaliu să o împiedice la a rezolva „cazul ei”.

Oare pe câți infractori ai reușit să-i dai peste cap cu glasul ăsta, inspectore? Cred că rata infracționalității în rândul femeilor a crescut vertiginos de când te-ai făcut matale inspector…Adevărul e că și eu am niște gânduri necurate cu tine, nu vrei să-mi pui cătușele și…

Cele mai bune urme de luat sunt ale unei vecine care dintr-o întâmplare aude cearta între Nea Petrică și soția lui despre o anume „florăreasă”. Aceasta presupunând că e amanta lui Nea Petrică, însă adevărul e că misterul e mai adânc decât se pare, iar tânăra noastră plonjează dintr-o bârfă în alta și într-un final ajunge aproape de a afla cine e vinovatul. Însă totul nu e așa de simplu, iar viața ei e la un fir de ață… Cine oare îi va sări în ajutor? Și totuși, care e vinovat de asasinarea poștașului? Vă îndemn să aflați, cert e că am devorat cartea, într-o accelerare alertă de a afla mai mult, savurând atât investigațiile neobișnuite cât și ironiile protagonistei și comicul situației. Scenele la care luăm parte alături de Iolanda sunt condimentate cu cuvinte aruncate atât întâmplător cât și în joacă delicioasă ce fac ca lectura să fie una bine închegată dar și cu situații plăcute la citire, puse sub un limbaj simplu de parcurs, cu ticluiri ce te îndeamnă să iei cartea în mână!

Încadrată în stilul chicklit mystery, cartea „Detectivă de ocazie” este o carte numai bună pentru a evada din rutina existențială punând la bătaie o serie de emoții și acțiuni. Eu am primit o adevărată plăcere. V-o recomand cu drag, cu siguranță cazul acesta dar și implicarea amănunțită a Iolandei va acaparat interesul…

Mulțumiri Editurii Petale Scrise pentru cartea ce se poate comanda aici

Critici literare:

  • ”Iolanda Cristoloveanu este o coafeză simpatică, recent devenită mamă, ce încearcă să îmbine plăcut responsabilitatea de proaspăt părinte cu predilecția spre aventură, pe care o menține citind romane polițiste și imaginându-se în rol de detectiv perspicace, asemeni celor dintre filele cărților. Atunci când cadavrul poștașului cartierului este găsit în scara blocului unde locuiește, impulsionată de curiozitatea sa nativă, Iolanda încearcă prin toate mijloacele disponibile oricărei vecine comunicative, care nu are autoritatea investigativă a poliției, să descopere cât mai multe indicii despre crimă și să demaște făptuitorul.” — Marius Andrei, Cărți, Analogii, Antologii
  • ”O carte detectivistică presărată cu umor și sarcasm. O lectură cu adevărat delicioasă, numai bună pentru relaxare. Sunt sigură că orice cititor o va îndrăgi pe Iolanda și stilul ei de a fi. “Detectivă de ocazie” este o carte polițistă, completată de o poveste de dragoste, dar nu este o simplă carte pe care să o adaugi în bibliotecă și pe care o uiți după ce ai citit-o. Dimpotrivă, îți va răsări în memorie din când în când și vei vrea să o recitești!” — Eva Ancuța Hamza — Rândurile Evei

Citind-o pe Tudorița Dănilă Ardag. Cartea „Literele și Abecedarul”!

Tudorița Danila Ardag originară din Constanța, s-a mutat în Spania prin anul 2004. Este profesoară și o adevărată maestră în a scrie povești pentru copii. În 2012, a câștigat primul premiu într-un concurs organizat de Diputación de Almería con El banco. Autoarea scrie încă din adolescență, însă prima sa apariție a fost publicată doar în anul 2017, la editura Círculo Rojo. Operele sale litarare includ: En el mundo infantil (cuentos y poesías); ¡Vámonos con todos al cole, la enseñanza no duele! y La otra cara de la felicidad.

Printr-o bucurie desăvârșită la noi a ajuns cărțulia autoarei, „Literele și Abecedarul”, o lucrare bilingvă (spaniolă și română), care ne dezvăluie o povestioră simpatică, plină de înțelesuri plăcute dar și utile pentru micii exploratori.

Împreună cu eroul principal Sandy, un școlar proaspăt, descoperim Abecedarul, un manual vechi de clasa-ntâi pe care i-l trimisese o mătușă din România în Spania. Acesta după îndemnurile mamei sale încearcă să păstreze nu doar legăturile de sânge ci și limba română ca parte din el. Și cum o carte de început e perfectă, acesta alege ca Abecedarul să-i fie alintul natal. Însă cartea este una năzdrăvană și îl teleportează pe școlar mai aproape de alfabet, de vocale și consoane, fiecare noutate aflată punându-se în față, cu amuzament și dezvăluiri noi. Aventura lui Sandy va trezi interes copiilor fără întârziere, deoarece tot ce se întâmplă între aceste file e minunat, peripețiile literelor vor stârni imaginația piticilor și le vor învăța o multitudine de lucruri hazlii dar și utile pentru micii exploratori gata să absoarbă orice părticică din această lume mare.

Desenele interioare sunt foarte drăguțe și pline de înțelesuri toate în ansamblu facilitând învățarea pentru copii. Este un album didactic ilustrat care îi învață pe copii o multitudine de lucruri în timp ce se distrează, iar noi, cu mic cu mare îl recomandăm cu căldură. Povestea este foarte frumoasă iar starea de plăcere literară în care sunt teleportați copii îi va face să acumuleze totul într-o manieră instructiv-educativă rapidă. Iar faptul că e în două limbi de studiu îi ajută pe școlari să li se trezească interesul spre o limbă nouă și spre o altă cultură și țară. Iar pentru asta în deosebi o recomand părinților, deoarece nu e în plus niciodată să învețe ceva nou. O altă limbă hrănește creierul copiilor cu înțelepciune și deschide noi uși spre viitor garantat!

Vă îndemnăm la lectură, cu mic cu mare! Spre cunoaștere, înainte…