Citind-o pe Monica Mihai. Cartea „Ești un om frumos! Învaţă să te iubeşti! „

Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea Eşti un om frumos! Învaţă să te iubeşti! de Monica Mihai, o minunată operă ce vine ca un alint dar și o trezire asupra a tot ce facem și ce nu facem. Vine ca o chemare asupra bucuriilor, a tristeților, a somnolenței sufletești și asupra comodității noastre mute de a fi într-o letargie furată din trecutul nostru încețoșat.

Ești un om frumos! Învață să te iubești e călătoria sufletului către regăsire. E acel drum presărat cu iubire, suferință, speranță, credință, la finalul căruia vei descoperi sensul vieții și te vei iubi cu adevărat. Pentru asta ai nevoie de o abordare matură, asumată, a femeii plecată desculț pe drumul autocunoașterii, rămasă singură, dar a cărei dorință de a-și recăpăta valoarea și a fi fericită e mai presus de orice.” bookzone.ro

Atunci când ai obosit să cauţi în jurul tău, întoarce-te la tine şi dă sens vieţii tale!

Cartea m-a condus pas cu pas în viața și suferința unei femei, gândurile fiindu-mi alături de ea, alături de nevoia ei de a învăța să se iubească pe sine, să treacă peste golul sufletesc și să înțeleagă că în inima ei este loc atât pentru ea cât și pentru bărbatul din viața ei. Totul fiind o călătorie către regăsire și acceptare. Cartea este despre mine și pentru tine, deoarece fiecare dintre noi a avut rătăciri, pierderi, decepții și înfrângeri care pur și simplu ne-au îngenuncheat. Iar aici între pagini ve-ți găsi o luptă cu acei demoni ai dezorientării, ai plutirii în neantul tristeților și ve-ți evolua spre frumoas împreună cu protagonista.

„Atunci când tu crezi că nu valorezi nimic, ce crezi că vor crede ceilalți despre tine?”

Cartea aceasta nu se povestește, ea se citește, se trăiește și se simte într-o turnură de treceri ale vremii. Ea e povestea unei povești, e cuvintele unor litere, e emoția unor trăiri înverșunate să simtă pulsația vieții. Parcurgând frumosul text am descoperit de mai multe ori enunţul Iubeşte-mă ca în prima zi!… ce m-a făcut să înțeleg profunzimea acestei expresii, deoarece din rutina existențială ne împăcăm cu „ce este” uitând să dăruim ca-n prima zi.

De-a lungul lecturii, cititorii vor descoperi mai multe versuri țesute cu măiestrie, cuvinte ce vi se vor arunca în ochi și care vă vor evidenția scăpările făcute, și totul izvorâte din suflet pentru suflete sensibile aflate între două lumi ale dorințelor și abandonului.

„Mă uit la mine în oglindă şi tot rimelul este acum întins pe faţa mea. Cică rezistent la apă! Cum să reziste cineva la atâtea lacrimi care par că-s scăpate dintr-un izvor nesecat de neputinţă? Abia reuşesc să-mi privesc ochii albaştri. Şi-au pierdut strălucirea şi eu am devenit ştearsă odată cu ei. E atâta neclintire în toată viaţa din mine încât inima e singura pe care o mai simt în mişcare. Şi ea cred că bate totuşi din reflex ca să-mi amintească faptul că nu-s singură şi că mai este multă viaţă de trăit. Închid ochii şi pentru câteva secunde îmi imaginez că apari în spatele meu şi mă săruţi pe gât aşa cum obişnuiai să o faci de fiecare dată atunci când mă ajutai să îmi dezbrac una dintre rochiile preferate…”

Citind această care, cititorul se autosesizează, gândește, plutește, și absoarbe iubire, pentru că fiecare pagină scrisă e unică în felul ei, textual și semnificativ. Din fiecare cuvânt scris iei ceva. Și în esență doar IUBIRE. Mi-a plăcut mult dantelarea momentelor, legăturile cu jurnale, cu mama, cu sine însuți, totul a dus ca lectura să pară firească, de viață, deoarece de cele mai multe ori ne întoarcem la origini, la învățămintele pline de tâlc ale mamei, de micile decepții notate la repezeală pe foile îngălbenite și la criticile aspre vociferate în fața oglinzii, oare cine nu a făcut așa?…

„Apoi îmi aminteam de mama care îmi spunea mereu atunci când mă vedea tristă că iubirea înseamnă libertate şi să nu mă tem niciodată. Că dacă locul tău este lângă mine, tu ai să vii fără ca eu să ţi-o cer, fără ca eu să fac ceva supranatural. Ai să vii pentru că, în toată libertatea, tu ai să simţi şi ai să ştii că eu sunt femeia aia care şi-ar da bucăţi din suflet ca ţie să îţi fie bine şi uşor.”

Cartea Eşti un om frumos! Învaţă să te iubeşti! se citeşte repede cu sufletul înainte, arătând că e o lectură pe cât de ușoară pe atât de blândă. Însă nu pot nega faptul că în acelaşi timp este şi profundă, de îndemn și aparteneță asupra traiectoriei vieții. Ca o călătorie! Fiind într-o mare măsură motivațională vă încurajez să o aveți alături, iar dacă aveți o prietenă care se luptă cu solitudinea și nălucile trecutului vă propun să i-o faceți cadou. Este un început pentru tot, iar cartea demonstrează cu veridicitate acest lucru! Spunând la modul de repetare: ”Ești un om frumos !„

O carte despre redobândirea împăcării sufletești. O carte care te face să simți emoție pentru tot ceea ce ești și ce faci. O carte pe care o recomand femeilor care au uitat cine sunt și încătro să se îndrepte!

” Într-o zi, nimic nu o să se mai măsoare în tine.

Și nici în mine.

Ci doar în noi.„

Citind-o pe Petruța Petre. Cartea „De-ale iubirii”!

  Petruța Petre este profesor de limba și literatura română la o școală frumoasă din mediul rural și autoare a romanului El și ea adică noi”, și a câtorva volume de poezie: În numele iubirii” și „Pașii iubirii” apărute la editura Libris Editorial. De curând autoarea ne-a mai bucurat cu un volum, „De-ale iubirii” apărut la Editura Velvet Story.

Din notele autoarei: „…satul m-a fermecat întotdeauna, l-am adorat pe Creangă de mic copil. Îmi place meseria mea, ea m-a ales pe mine, pentru că nu aș putea să fac altceva niciodată. Iubesc copiii din tot sufletul meu și aș vrea să pot să-i ajut pe toți, să-i înțeleg pe toți, să-i susțin pe toți. Consider că omenia este calitatea noastră esențială, de aceea ne numim oameni. Scriu din pasiune, scriu din suflet; pentru mine scrisul este un mod de manifestare a spiritului, un mod de a-mi consuma viața pe hârtie, un mod de a trăi. Îmi place ceea ce fac. Scriind ofer celor de lângă mine, cunoscuți sau necunoscuți, frânturi din sufletul meu. E felul meu de a lăsa ceva după mine. Iubesc oamenii!”

Cred că deja v-am obișnuit cu ideea că eu ador poezia, că o susțin și că mă mândresc cu autorii care se exprimă prin chemarea versului. Autoarea Petruța Petre este una dintre autoarele cele mai dragi mie care oglindește prin poezie o înfrumusețare a tot ce este deformat, ea cu mânuirea cuvintelor șlefuiește viața și iubirea semeni unui diamant pentru a ajunge la forma și luciul valoros. Prin fiecare îmbinare și direcție trezește sensul secret al dorințelor, al zbuciumului și al plăcerilor noastre lumești cum doar un poet o poate face.

„De-ale iubirii” este o carte ce se citește mai mult în vis decât în realitate, mai mult cu sufletul, o carte a dorului de zbor, de stele, de nemărginire. De neant. Am parcurs fiecare vers cu un zâmbet pe buze și o căldură sufletească, pentru că poezia Petruței Petre curge lin, melodic, suav. Eu cred de fapt poezia sa, e spovedania sufletul ce se face pregătit să deschidă ușa către cei inițiați de a o primi așa cum e. Latura autoarei sau mai bine zis scopul ei e să ne lustruiască viziunea spre idealurile sau al universului său în care, ne putem regăsi dacă intrăm în ea. În unele cazuri e doar un univers plin de metafore și joc de cuvinte fără a fi un mesaj neapărat însă e de o însemnătate neprețuită.

Pentru mine, poezia este un cod emoțional genetic, cu care jonglează și autoarea Petruța Petre, poezia prin rima sa mărunțește cunoașterea lumii și o adună într-un întreg dantelat, pregătită să sublinieze intensitatea a noastră înșine, a trecutului, a prezentului și a viitorului. E asemeni mării- duce cu ea ritmuri, brize răcoroase, ne zbuciumă, se duce departe și se întoarce – revii la ea iar și iar, cu noi valuri, cu noul și vechiul într-o nevoie de a fi într-o adâncime a muzicalității și transparențele sale.

Poezia îţi aduce înţelegeri despre tine pe care nu le credeai posibile. Nu există tristeţe mai mare decât să nu te înţelegi pe tine, să nu-ţi înţelegi valoarea, şi nu există putere mai mare decât să-ţi desăvârşeşti înţelegerea de sine prin calmul textual al autoarei, și evident, prin dezlănțuirea iubirii.


” Poezia este certată cu logica. Atunci când poezia vrea să explice, toată substanța ei este distrusă. De aceea, important este ca fiecare să descopere esența poeziei.”
Nora Iuga

 

Zece motive să citești cartea „Ziua când te-apucă noaptea” de Cristian Radu Constantin!

Mai este oare poezia „de actualitate” în epoca digitală? Mai este ea prețuită la justa valoare în timpurile noastre însoțite de o rapiditate a nelămuririlor? Vă spun că este, și dovadă e dorința mea și a multora de a se descărca prin vers, prin rima năvalnică și prin emoția pură ce doar o poezie ți-o poate da. Astfel astăzi mi-am propus să vă aduc la cunoștință zece motive să citiți poezie, și nu una oarecare, ci cartea „Ziua când te-apucă noaptea” al poetului Cristian Radu Constantin apărut anul acesta la Editura Velvet Story.

„Iconoclast și ireverențios, sensibil și nonconformist, fin observator al vieții de zi cu zi, autorul disecă – uneori tranșant, alteori cu blândețe – tipologiile umane, aruncând verdicte și ștampilând etichete, dar lăsând întotdeauna cititorului opțiunea de a le accepta sau nu. Poezia lui Cristian Radu Constantin are un parfum aparte fiind o îngemănare inedită de lirică elevată, cu profund substrat intelectual și argou cotidian, totul fiind sublimat până la nivelul celei mai bune poezii urbane de după 1990.”

  1.  Poezia autorului Cristian Radu Constantin ne aduce o rupere de ritm, de rutină, de trevialitate. Iar provocarea pe care o lansează nu este una tocmai ușoară. Poeziile ne îngăduie să vedem în sufletul celui care le-a scris, descuind uşi ferecate care altfel ar rămâne poate închise.
  2. Poezia autorului face apel la emoțiile noastre, ideile îmbracă haina pasiunii, a solitudinii, a ecoului în noaptea searbădă. Și nu putem nega că Cristian Radu Constantin pune în fiecare poem o expresie foarte personală a emoțiilor. Iar ca să-i percepem sensul cu adevărat trebuie să ne raportăm la el în același mod.
  3. Poezia ne obligă să ne implicăm emoțional, nu doar să evaluăm trăirea autorului, versul ne țese prin el și o face într-un mod foarte rațional și structurat.
  4. În poezia miticulos ordonată de Cristian Radu Constantin intelectul fuzionează cu inima. Când citim versuri suntem obligați să ne oprim din ritmul nebun al vieții și să ne cufundăm în noi înșine pentru a-l înțelege pe poet. Asta da provocare!
  5. În afara faptului că poezia ne stimulează imaginația, ea ne vorbește despre realitățile perindate în zilele poetice a autorului. Cum Cristian Radu Constantin trăiește zi de zi un desfrâu al rimelor și al stărilor ce-l provoacă să împartă din lumea sa unică cu prețuitorii artei scrise.
  6. Frumusețea imaginilor poetice și a sensurilor de dincolo de ele ne face bine la suflet. Sau ne tulbură până în adâncuri, cert e că profunzimea mesajului ajunge și rămâne.
  7. Într-un turneu al propriilor noastre rătăciri și treburi cotidiene de dus la îndeplinire poezia pune în surdină zgomotul lumii și ne ajută să devenim mai intimi chiar și cu noi înșine.
  8. O carte îți poate schimba direcția vieții, o poveste te poate trezi dintr-o somnolență apatică, astfel și volumul „Ziua când te-apucă noaptea” îți poate tăia creanga de sub picioare, ca să-ți aducă aminte că ai aripi și poți zbura…
  9. Poeziile autorului te vor ajută să înţelegi însăşi semnificaţia cuvintelor. Poate și dincolo de ele. Cu fiece poezie cuvintele sunt mai magice, stările mai adânci iar viziunile mai largi.
  10.  Cititul volumului „Ziua când te-apucă noaptea” ne învață arta tăcerii, a contemplării. A aerisirii sufletești.

Citindu-l pe Marius Albert Neguț. Cartea „Cerberus”!

Marius Albert Neguț (n. 22 ianuarie 1976) – prozator și publicist român. A debutat în 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul Îngeri rătăciți (distins în 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”). Al doilea roman al autorului, Inocența păcatului, a apărut în 2017, la aceeași editură. În 2018 a publicat romanul Din altă viață. Jurnal de copil, urmat, în 2019, de Din altă viață. C.V. de Golan. Iar în 2020 a apărut cartea „Cerberus”, autorul atingând un subiect cu totul și cu totul dureros, al traficului de persoane. Mulți dintre noi preferăm să ne privăm imaginația atunci când în joc e brutalitatea și neputința, însă aici ve-ți găsi o poveste a unui tată care a mers până în pânzele albe pentru a-și găsi copilul. A luptat cu o furie ce doar pierderea o poate însăila în inima unui părinte.

„Cerberus” este romanul unei relații speciale între tată și fiică, cimentată de lipsa mamei și a unei susțineri feminine, ambii cumva relaționează într-o lume a necunoscutului, cu un tată prea protectiv și cu o tânără care ar prefera să se rupă de sub grija excesivă a acestuia. Și cu siguranță, în ipostaza de părinte, dorești să îi acorzi copilului tău tot binele din lume, chiar cu riscul de a fi considerat prea acaparator și dominant, îl supraveghezi și faci tot ce este necesar pentru a-l ține lângă tine pe cât posibil, însă crezând naiv că va trece peste, însă foarte puțini părinți încearcă să comunice cu copii lor eventualele pericole, să explice că dincolo de bula protectivă este o lume fără remușcări, fără onoare, fără umanitate, și de o nebunie extremă.

 „Deși îl iubea, câteodată nu-l putea suporta. Modul în care îi îngrădea libertatea o făcea să-l compare șarpele Kaa, cel care-i promite lui Mowgli câte în lună și-n stele, în timp ce-l imobilizează. Nu înțelegea, de ce nu are încredere în ea?! Cum de părintele iubitor, care o crescuse cu atâta dragoste, se transformase în ultimii ani într-un cerber care-i controla orice mișcare?! Când va înțelege și el că nu mai e copil, ba din contră?! Împlinea 18 ani!… Alte fete se măritau la vârsta asta!

În „Cerberus”, victima este Mara, o tânără încăpățânată și extrem de protejată parental iar această scăpare o aduce în brațele unor persoane dubioase nefiind pregătită pentru școala vieții. Dar să încep cu începutul. Tânăra se îndrăgostește, pentru prima dată, de o persoană nepotrivită, o marionetă în mâine unui păpușar învățat cu viața clandestină și într-o continuă goană după bani și escrocherii. Mara, deși o fată cuminte și educată de tatăl său într-un spirit de cumsecădenie, cade pradă farmecelor tânărului Milano, acesta fiind instruit de unul dintre cei mai de temut infractori Ador. Odată ajunsă la vârsta majoratului, aceasta se simte ca într-o colivie mereu fiind sub subravegherea strictă al tatălui, astfel se răzvrătește pornind un lanț al minciunilor privându-și părintele de orice șansă de a afla despre ea. Dacă în unele cazuri de rateuri în dragoste fetele se confruntă cu o inimă frântă, tânăra noastră ajunge pe mâna lui Ador, fiind vândută unor traficanți de persoane iar drumul ei se oprește într-un bordel din Turcia fiind sfârtecată trupește și sufletește.

„Pleca pe calea destinului ei, pecetluind astfel soarta multora…”

 „Viața e doar un șir de consecințe.

Din acest moment, Albert începe căutarea fiicei sale într-un teribil jos al circumstanțelor. Bazându-se pe experiența sa de viață și de cartier, pe cunoștințele sale acumulate în închisoare și nu în ultimul rând pe iubirea puternică pe care numai un părinte o poate simți față de copilul său. Albert riscă totul pentru a-și găsi și salva fiica. Ceea ce va descoperi îi sfâșie inima, însă nu renunță la speranța de a o salva pe Mara, indiferent de riscurile la care se supune pe parcurs, și nu vor fi puține.

Dacă în perioada în care fusese închisă în bordel Mara se gândise aproape zilnic la sinucidere, acum, o dorință arzătoare de a se răzbuna o îndemna să trăiască.

Romanul „Cerberus” nu este despre oameni ideali, nici pe departe, nu este despre vieți trăite conform regulilor – ba din contra, e mai degrabă despre o a doua șansă, venită atunci când trebuie, despre o viață marcată de evenimente care revin ca un bumerang,… eu pe tine, tu pe mine, cumva o aliniere a faptelor și a unei judecăți încă neclare nouă. Cartea m-a atras într-un vârtej al unei lumi care mi-a înnodat simțirea, am palpat suferințe și am gonit emoții într-o dorință acerbă de a se termina totul cu bine. Marius Albert Neguț dezvăluie prin fiecare cuvânt partea a unei lumi pe care noi o ignorăm, pe care o credem departe de a fi a noastră, însă autorul a avut puterea prin cuvântul scris de a ne deschide ochii asupra închisorii vieții și a părții înspăimântătoare care se perindă în lumea asta sumbră. 

Recomand lecturarea cărții. Nu este o poveste fericită, în schimb e una reală, pecetluitoare, una care te spală în toate apele apoi te lasă într-o pustietate sufoantă. A fost și s-a dus…  

Critici literare:

  • „Deși numele acestui roman trimite cu gândul la mitologia greacă, povestea lui Marius Albert Neguț este una cât se poate de actuală și posibilă. Cu precizie și vădită aplecare spre detaliu, autorul ne arată o lume ale cărei caverne par să înghită tot ceea ce înseamnă puritate, inocență, naivitate. Astfel, cel mai negru scenariu pe care și-l poate imagina un părinte prinde viață și, odată declanșat, lasă porțile Hadesului larg căscate. Însă iubirea părintească n-are limite și transcende timpul și spațiul, pornind într-o misiune de salvare ce pune întregul univers în mișcare. Cerberus este o călătorie în Infern la capătul căreia rămâi cu spaima unei amenințări ce va plana mereu deasupra lumii.” – Camelia Cavadia

Citind-o pe Alina Cosma. Cartea „Luna de Topaz”!

Alina Cosma, născută în Oradea. A terminat Liceul Teoretic „Emanuil Gojdu” Oradea, profil informatică. După spusele autoarei: „… eram pasionată de matematică, dar mama m-a dat la Medicină. Așa s-a născut pasiunea mea pentru Medicină. Am terminat Facultatea de Medicină Generală, Universitatea Oradea, sunt medic specialist Pediatrie. Sunt căsătorită și am un băiețel.” Buchetul său literar numără cărțile: „O singură minune”, Seria: Tărâmul Mistic – volumele: „Îngerului luminii ”și „Suflete pereche”, „Darul vieții”, „Atingerea destinului”„Înger de paz㔄Darul vieții. Predestinați”„Legături fatale”Aripi frânteSeria: Ducele de Castle – „Fiica regelui”, „Tratatul de pace” și „Luna de topaz”.

Poate un suflet zdrobit să se vindece și să renască?

Predestinare, secrete, abilități speciale, genom uman modificat genetic, inteligență artificială și un singur scop: perpetuarea rasei… Poate iubirea să apară acolo unde totul pare doar un plan bine pus la punct?

Despre autoarea Alina Cosma aș vorbi la nesfârșit, în primul rând aș începe prin ai lăuda izvorul nesecat de imaginație și fler scriitoresc de o amplitate impresionantă. Autoarea reușește de fiecare dată să mă surprindă într-un mod diferit astfel bucurând curiozitatea atât a mea cât și a cititorilor săi. Ea construiește povești unice, pline de profunzime, presărată cu romantism, dulcegării și erotism suav.

Romanul „Luna de topaz” chiar de la primele pagini ne aruncă direct în haos, pulsând a acțiune și a adrenalină vibrantă! Acțiunea are loc în anul 2117, pe Terra, Regatul Solaris. O lume unde robotizarea și invazia unor specii de mutanți vor trona, iar desfrâul, violența și suferința vor fi o parte a acestei lumi duse la extreme. O avem ca eroină principală pe Tessa, un soldat experimentat pregătită să se descurce în cele mai severe condiții, iar acum și aici are de confruntat pierderea echipei ei și a duce la bun sfârșit misiunea de a transporta un subiect la punctul stabilit. Find bine antrenată și nemiloasă aceasta încearcă să își parcurgă traseul ajutată de Max, robotul ei programat după modelul fratelui pe care l-a pierdut acum mult timp, însă starea ei de sănătate nu-i permite prea multe, fiind îngrijită chiar de El.

Deci, după cum v-ați dat seama eroul principal dar și subiectul misiunii este Dave, înaltul demnitar pe care trebuiau să îl protejeze cu orice preț. Iar situația se schimbă considerabil când Tessa află că acesta este un empat care face parte din clasa conducătoare a regatului Solaris, un născut sub semnul Lunii de topaz care dispune de abilități speciale. Tessa este un personaj care mă intrigă prin curajul său dar și încăpățânarea de care nu se lasă. Dave însă are o latură secretoasă, care ține cititorul în ceață, parcă intenționat. Nu-mi dau seama care este scopul lui de fapt, în afară de a ajunge pe Solaris… Și totuși, Tessa și Dave pornesc împreună într-o cursă nebună având un scop comun, scopul de a supraviețui, lucru destul de greu cu drone care îi urmăresc la fiecare pas, și nu doar ele.

„Lis făcu doi pași în spate. Îl privi speriată, era atât de diferit de acel Dave pe care îl cunoscuse în urmă cu doi ani. Nu mai părea băiatul neștiutor. Săruta cu pasiune, dominant, și îi invadase intimitatea fără ezitare, intimitate pe care și-o păstrase ascunsa tuturor în acei doi ani. Doar acel bărbat care acum stătea în fața ei, și pe care, își dădu seama că nu îl cunoștea defel, știa totul despre ea. Ce proastă fusese în urmă cu o seară! Ea îl chemase și știa că și el e conștient de acest fapt. Iar în acea clipă probabil îi simți nesiguranța…”

Vă întrebați cine e Lis?… Lis este numele de botez al Tessei! Iar o dată ce Dave își dă seama că e ea, cea predestinată lui totul se întoarce împotriva lor. Pericolul pândește, iar dușmanii pălesc din umbră. Reîntâlnirea cu Lis cumva îi dă așteptările peste cap. Se simte atras de ea și prezența ei îl năucește, îl face vulnerabil. Începe să se întrebe dacă destinul lui nu cumva este altul, iar când totul este parcă așezat aceasta rămâne însărcinată. Iar de aici totul pornește într-o tornadă de evenimente ce cu greu le reziști, parcă ai vrea să ajuți, parcă simți pe propria piele durerea ce le disecă sufletele prin suferințe și pierderi. Dacă Lis și Dave vor reuși sau nu să facă față pericolelor văzute și nevăzute care-i pândesc la orice pas, vă las pe voi să descoperiți, deoarece aveți ce. Eu vă pot spune că dragostea învinge tot chiar și atunci când crezi că nu mai există speranță! Întotdeauna se vede o undă de lumină sau o fărâmă de o a doua șansă. Deși până acolo eroii noștri vor bătători multe cărări, cu răbdare, încurajare, pierderi, suferințe, căințe, dar și cu emoția vie a unei iubiri adevărate pregătite să țină piept tuturor!

“Doamne, cât o iubea! Nu putea să-i schimbe trecutul, dar putea să-i schimbe viitorul. Ar fi vrut să-i spună totul, dar trebuia să fie alegerea ei. Ea era singura care putea să o aducă la viață pe Lis.”

Am devorat fiecare pagină cu sufletul înflăcărat. Am avut parte de o aventură de la început și până la ultimul cuvânt scris. Mi-a plăcut foarte mult personajul lui Tessa/ Lis, spiritul ei libertin și aventurier, un personaj care îți intră la inimă și încă rămâne. Alina Cosma m-a surprins de această dată cu un cadru științifico-fantastic care m-a introdus într-o lume dură, unde clasa de jos e într-o mizerie și degradare continuă, și pătura regală susținută de niște experimente de laborator prin încrucișare ADN. Am fost fascinată de carte, de poveste și de modul în care evoluează lucrurile, ba chiar și de creionarea unică a personajelor principale.

Recomand cartea tuturor. Minunat scris, minunată poveste!

Cynthia Ország. Frustrări literare!

Cynthia Ország, autoare născută în 26 mai, 1995 în Arad. A locuit o vreme la Nadlac până să plece la Timișoara, în 2014. Până la momentul actual a publicat în revista LiterNautica o poveste scurtă „Stea pe cerul meu” despre discriminarea din sistemul de învățământ românesc, de asemenea a publicat în revista Boema un text scurt „Toate astea au un cost”, ambele apariții au fost în 2019. Tânăra arădeancă a fost și olimpică la slovacă, unde a luat premiul I pe țară. A terminat facultatea de psihologie, și masteratul în psihologie clinica si psihoterapie. De curând ne-a încântat cu un roman de debut destul de sunător, „Scrum în vânt”, la Editura Velvet Story, o carte ce a semnalizat unele disecări ale termenilor de normalitate și coretitudine. Autoarea mi-a comunicat că ideea cărți ia venit în urma întâlnirii ei cu personajul principal… chiar dacă vag, chiar dacă în trecere, poate și noi ne-am întâlnit cu acel Darius, cine știe… aici veți găsi povestea cărții relatată însăși de Cynthia Ország!

Astfel astăzi mi-am propus să o provoc la o discuție asupra literaturii, asupra primilor pași prin care a trecut ea ca tânără debutantă și ce frici, critici i-au marcat drumul până a ajuns să-și țină în mână cartea! Tema și conținutul îi aparțin integral autoarei, iar aceasta sper că va atrage atenția, aici ve-ți afla frustrările literare dezbătute într-un interviu pentru Vorbe pentru suflet!

****

Unul dintre motivele pentru care am decis să public a fost frustrarea. Da, o recunosc și îmi asum ce spun. Și cred cu tărie că ceea ce spun se aplică multor scriitori care scriu pentru că vor să ofere cititorilor o poveste cu o abordare interesantă și originală. La noi există parcă două extreme în ceea ce privește stilurile.

Pe de o parte avem un stil greoi, filosofic, analitic, cu foarte multe substraturi și metafore, care se adresează acelui cititor foarte experimentat. Acesta e un stil prețios, dar care nu va atrage un elev de șaisprezece ani. Și pe bună dreptate! Cum ar putea un elev să fie atras de un stil așa greoi? Adolescenții vor să aibă parte de acțiune, de intrigi, de întorsături de situație. De aceea atâția îi citesc pe Dan Brown, J. K. Rowling, Martin etc. 

Pe de altă parte, în cealaltă extremă avem stilul acela extrem de comercial, fără niciun substrat real, scris pentru a fi scris. 

Și cumva simțeam o frustrare literară, s-o numesc așa, căci nu voiam să mă încadrez în niciunul dintre aceste două stiluri dominante. Și atunci ce-am făcut? Am luat conceptele care apar în Scrum în vânt – consumul de etnobotanice, problematica tinerilor de etnie rromă, anturaje nepotrivite, prietenii și relații de cuplu disfuncționale – și le-am integrat într-o poveste care să fie comercială la acel nivel pe care eu îl consider necesar. Nici prea – prea, nici foarte – foarte, vorba aia. 

Am vrut o acțiune densă, centrată pe ce fac personajele, pe ce spun, nu pe ce gândesc ele sau ce gândesc despre ce gândesc. Personajele mele sunt adolescenți fără o bază culturală foarte bine definită, ce analize psihologice să facă? Dacă ar fi fost în stare de lucrul acesta, nu ar mai fi ajuns în situația de a consuma „legale” la un nivel atât de îngrijorător.

Dar să mă întorc la frustrarea mea. Scriam povestea pe aplicația Wattpad, pe care o laud și critic în același timp. E foarte ușor să vrei să renunți când scrii acolo, deoarece în afară de romance siropos, fantasy sau erotic, greu găsești ceva în topuri. Am avut puțini cititori ( și știu că din cauza genului abordat, căci am scris și eu două povești romance la un moment dat acolo și am avut sute de voturi pe capitole). Dacă mă înscriam în cluburi de lectură, adesea mă trezeam cu niște critici atât de puerile, că până la urmă am zis că retrag cartea. Să dau un exemplu: „Numele personajului nu e potrivit pentru o carte. Găsește ceva mai extravagant.” Știu că acea critică a fost prima care m-a supărat foarte tare, căci mi-am dat seama ce valori superficiale avem în ceea ce privește literatura. Eu sunt un scriitor care își bazează și mizează succesul poveștii pe intrigă și pe conflicte, nu pe nume extravagante sau exotice.

  O altă critică interesantă am primit-o la un fragment în care personajul scria un mesaj. „Nu se scrie ăncă, ci încă.” Nu, se scrie în așa fel încât totul să fie adaptat mediului în care trăiesc personajele. Stau toată ziua pe stradă, chiulesc și fumează substanțe chimice. Nu sunt genii, nu sunt elevi premianți, nu fac parte din cercul olimpicilor la română. 

Aveam în plan să public Scrum în vânt, dar nu așa repede, nu anul acesta. Situațiile mai sus menționase însă m-au obligat să fac acest pas. Voiam să-mi extind orizonturile ca scriitor. Voiam să public, nu pentru a trece de la scriitor la autor, ci pentru că voiam vizibilitate mai mare pentru cartea mea. 

Mă felicit că am luat decizia să public mai repede, că m-am oprit la Velvet Story, că i-am oferit acestei cărți publicul de care avea nevoie. Nu sunt un autor popular, nu cred că voi fi un autor popular prea curând, dar momentan scopul meu e să-mi fac un brand bazat pe propriul nume. Nu vreau asocieri cu alții, nici de la noi, nici de afară. Nu aspir să fiu cunoscută ca X sau citită ca Y. Vreau să scriu și să ofer oamenilor povești interesante, cu abordări originale. Îmi doresc foarte tare să abordez cât mai multe genuri literare și cred că sunt pe drumul cel bun. De la o poveste despre mizerie, droguri stradale și hoinăreală, am sărit la o poveste cu acțiune în România comunistă, la cazinoul din Constanța. Elementele sunt cu totul și cu totul altele, nu are nimic în comun cu Scrum în vânt  – un actor francez, un tablou misterios, o româncă ce vrea să fugă la Paris, ispitele Mării Negre etc.

De fapt, există un lucru pe care aceste două poveșt îl au în comun: stilul meu. Simplist, direct și, sper eu, fără „zorzoane” inutile.

În încheiere ( ca la compunerile despre toamnă, dacă tot a început școala :D) am să subliniez încă o dată cât de tare mă bucur că am luat decizia să public. Într-adevăr, cartea mea care pe Wattpad a fost aproape inexistentă, acum a ajuns la oamenii potriviți. Asta nu înseamnă că nu va fi criticată sau că va fi pe placul tututor. Dacă o carte este pe placul tuturor și nimeni nu are nimic negativ de spus despre ea, ceva nu faci bine ca autor.

Este posibil ca imaginea să conţină: mâncare