Citind-o pe Em Sava. Cartea „Fluturi și alte frunze”!

Em Sava (Ela Mihu) este absolventă a Facultății de litere, Universitatea Babeș Bolyai, din Cluj-Napoca. A predat limba și literatură la unul din liceele clujene până în 2001 când e emigrat în Canada, unde și-a continuat vocația legată de limbă maternă. A fost profesor la Școala Internațională din Kitchener, corector de carte și colaborator la diferite publicații din România și diaspora. A publicat romanul Pași (în 2018, împreună cu Axel), romanul Ana (2020) și a apărut cu poezie și proză în mai multe volume colectiv cel mai recent fiind Diaspora ’20 (la Itaca Publishing House – Dublin). 

Pentru început am depănat poeziile autoarei din minunatul volum „Fluturi și alte frunze” apărut la Editura SIONO în anul 2020. O culegere de versuri ce ating cele mai sensibile coarde, redând pofta de viață și culoare. Unduirea rimei e una fluentă și ușor derijabilă, ne poartă acolo unde începuturile sunt frumoase și unde drumurile se perindă cu depărtarea, cu freneticul zilelor dar și cu dragostea.

Cartea „Fluturi și alte frunze” nu e doar un buchet de poezii alese, ci e o căldură a unor cuvinte ce strâng sub aripă o trăire, o contemplare și suflete dornice să vibreze în tonalitatea unor rime ale căror conținut te absorb în totalitate. Cursivitatea exprimării gândurilor e minunată, te „așterni” contemplativ sub versuri și plutești într-o oază a unor feerii poetice originale.

„glezna-mi suspină amprenta lacrimii tale,
umbra uscată a privirii albastre
lacrimă tremurândă,
mijind aripi de fluturi
și dacă eu sunt un fluture?”
(în poezia, A ta?)

Autoarea Em Sava este îndemnată de dorința absolutului prin sensibil și frumos, prin tot ce definește suflet pentru suflete, cugetul său se îndreaptă spre înălțimi și spre o reintegrare în lumea de origine, cu miros de acasă. Iar poezia pentru ea e un paradis recâștigat și însemnat în toate aceste tăceri frânte.

„Strada mea se numește DEPARTE
și casa mea se numește DEPARTE
și eu în pașaport sunt: E. DEPARTE
M-am pierdut de mine în ziua aceea
când a răsărit prima literă din alfabet.”
(în poezia, Departe de mine)

Deosebit de sugestivă și mobilizatoare este aceea imagine cu depărtarea, cu aceea „acasă” umblătoare, prezentă printre pagini, o stare care probabil a dus la o fluiditate a versurilor și le-a pus într-o valoare deosebită, ca dorul, ca nevoia de a fi. Autoarea a redat din interiorul ei un popas prin fiece poezie scrisă, pe toate drumurile rime fugare, flori, ploi, toamne, ierni, staționărilor de viață care ne-au dat direcția cărții sale. Nu contează pe unde și în care loc; eu, poate și tu o vom descoperi doar citind. Cartea e într-un cuvânt „adevăr”, nu ne îmblânzește, nu ne încearcă, nu ne ademenește pe locuri periculoase ci ne pune pe tavă trăirea suavă a autoarei, a frământărilor ei și a tandreții dăruirii prin vers. Viața aici e colorată și înmiresmată a toamnă chiar dacă aceasta nu e scutită de tristeți și experiențe care mai de care. Cu o atenție mai deosebită a sensului fiecărui vers vom ajunge la concluzia că scriitoarea ne mângâie părintește și ne croiește părțile inimii spre înzestrarea sensibilului; refugiindu-ne în acele târzii toamne, în acele trecătoare absențe, în acele depărtăși ce se cer depănate de slova poetică. Avem înșiruirea unor secvențe de zile, luni și treceri care citindu-le și aflându-le ne fac bine, ne fac să aparținem acestor poezii, să fim părtași la aceași trăire și respirație prin cuvânt.

„Când visele se sparg în stele
cu luna ce freamătă noaptea,
Furtuna curge-n stropi de soare,
iar eu sunt tu și tu ești eu.”
(în poezia, Furtună cu soare)

Mie îmi rămâne sarcina să vă îndemn la poezie, pentru că ea este mierea ce ar trebui să o gustăm în fiecare zi, puțin câte puțin pentru a menține gustul suav al naturii, al vântului, al prospețimii, iar cartea „Fluturi și alte frunze” ne prezintă o acea gură de aer proaptăt din inima unui șes în plină înflorire spirituală. Mulțumesc editurii SIONO pentru posibilitatea de a o citi pe Em Sava și minunata-i carte de poezii! Cu prețuire!

Citindu-l pe Cristian Radu Constantin. Cartea „Femeia fatală”!

Pe poetul Cristian Radu Constantin l-am găsit fredonând rimă cu rimă, mereu pregătit să disece realitatea și să pună pe tavă un adevăr pe cât de cutremurător pe atât de direct, cuvântul pentru el e luptă a peniței și a gândurilor ce se cer așternute în mii și mii de freamăte pregătite să atenueze sau să stârnească curiozitatea cititorilor. Prima sa carte „Ziua când te-apucă noaptea” publicată la Editura Velvet Story a avut un impact minunat asupra ochilor sensibili ale criticilor, a cititorilor și a cuvântătorilor, o carte ce se cere prețuită, ocrotită și trăită!

Astăzi însă este despre noua apariție a autorului, „Femeia fatală”, o avalanșă de trăiri depănate într-o nelămurire a sinelui, într-un delirium al cunoașterii și al tumultului existențial. Poezia în gândul și mâna poetului Cristian Radu Constantin capătă nota de artă, de estetic, de evocare și instigare a îndeletnicirii actuale cu un fundament al celor mai muncite minți ale secolelor.

Cartea „Femeia fatală” ne provoacă, nici că se poate omis aspectul coperții acesteia, nici titlul nu e de trecut cu vederea; totul aici mistuie, te ademenește. Totul debordează de singurătăți apăsătoare și insomnii. Totul e sub clar de lună sau în ceața dimineții, atunci când mințile sunt tulburi sau ochii împăienjeniți, poeziile fiind cu duh, cu asprime, cu o nemărginită sinceritate care face cuvântul fatal.

Pe jumătate luciferic,
cuprins în disperarea fugii,
i se vedeau din întuneric
doar suferințele și blugii.
În noaptea rătăcirii sale.
El singur rătăcind pe stradă.
Unei tristeți universale
căzându-i gândurile pradă.
Și-unei obsesii idolatre.
Și unei liturghii de rugă.
Și câinii începeau să-l latre
și nu mai prididea să fugă,
la ora sumbră și târzie,
în noaptea cea precum un giulgiu,
învăluit în poezie (Strigoi)

Cred că pentru poet scrierea sa, rima și însă-și poeziile acestei cărți sunt ca un testament, o pecete a tot ce a simțit în zbuciumul vieții, tot ce a cuprins în goana după încă o zi încât tot ce e sub influența scrierii sale e definitoriu, aici și acum… Cristian Radu Constantin este un evocator al febrei conținutului, deoarece fiecare poezie luată în parte ne combină și ne zdruncină, se sedimentează în subconștient provocând o îngemănare cu flirtul metaforic. Unele versuri le văd ca pe niște spovedanii iar pe altele ca pe un desfrâu, unele ca pe o tânjire la ceva anume iar pe altele o îngrădire de toți și de toate. În unele se oglindesc idealuri iar în altele întunecimea morții, în unele mesaje adânci iar în altele nostalgii.

Mă descălțam de toatele-mi regrete,
care acum nimic nu mai înseamnă
și scuturam din cuiburi de egrete
șosetele galvanice de toamnă.
Nu-i greu pumnale inimi să insulte,
ci-i greu să n-ai țigările la tine,
când aripile triste sunt mai multe
și marile speranțe mai puține. (Toamnă de primăvară)

Și totuși, poezia scritorului e un pur adevăr, dur, fără sensibilități și restricții, e scuturător și te ia pe nepregătite; însă această doză de poezie e de o unicitate strălucită. Eu am nevoie de ea, și poate și tu cel care citești aceste rânduri. Citindu-l pe Cristian Radu Constantin nimic nu va mai fi la fel. Nici zbuciumul de afară, nici toamna, nici întunecimea nopții, el a înnobilat aceste trăiri în niște versuri de o boemitate creată doar de el și pentru sine în tranziția cuvintelor sale.

Stilul autorului e ca un verdict, cu metafore piezişe și cu o gravitate a limbajului diferit de toți ceilalți autori, iar acestă direcție îl face unic și de prețuit. Toate aceste elemente fac din versurile sale o căutătură a noului, a metamorfozelor, care acoperă o gamă amplă de trăiri şi sentimente, de la tânguirea goală şi până la dialoguri severe, monologuri aruncate cu repeciziune într-un colaps al haosului vieții! Poetul e un purtător de tăceri dar și un cuvântător prin vers… rima fiindu-i refugiu și aliat!

Mie îmi revine sarcina să vă recomand acest volum de poezie care rămâne pecete pe inimă, care se depune în straturi și își evocă strigarea prin emoție pură!

Citind-o pe Monica Mihai. Cartea „Întoarce-te la tine când nu mai știi cine ești”!

Scriitoarea Monica Mihai este autor de carte ( Întoarce-te la tine când nu mai știi cine ești și Iubește-mă ca în prima zi); de asemenea este owner & blogger la femeiacocheta.ro. De curând am descoperit scrierea ei în cartea „Ești un om frumos! Învaţă să te iubeşti!„, o scriere motivantă care poartă după sine niște adevăruri profunde. Cuvintele sunt ticluite cu migală și blândețe oferindu-ne o înțelepciune alături de o evidențiere a micilor/marilor noastre scăpări și în special de a ne scoate în față pe noi, așa cum suntem, perfecți prin imprefect.

Astăzi însă am descoperit minunata carte „Întoarce-te la tine când nu mai știi cine ești”, aceasta la rândul ei de asemenea tronează cu niște expresii și situații de o desăvârșită cumpătare, fiind scrisă în forma suavă a unui dialog între mamă și fiică, două suflete sensibile, două femei una cu experiență alta cu o curiozitate ce se cere așezată în ani și o realitate la comun care construiesc o carte ca o bijuterie.

„Atunci când simți că nu mai poți, gândește-te că există în lumea asta cel puțin o femeie care a trecut printr-o situație similară. Dacă ea a reușit, tu ce scuză ai?”

Cartea „Întoarce-te la tine când nu mai știi cine ești” este o chemare către toate femeile să nu fie jumătăți, să nu se rupă de ele pentru a aparține necunoscutului ci să fie un întreg pentru a se redefini prin feminitate, seninătate și iubire desăvârșită. Autoarea inspiră prin scrierea sa toate tinerele femei care nu au răspunsuri să le caute acolo în sufletul lor, să nu uite de ele și de ceea ce sunt prin definiție. Monica Mihai ne îndeamnă să nu cedăm la fiecare piedică pe care o întâlnim în cale ci să înaintăm cu tărie, să fim puternice și dornice de a explora lumea. Să creștem, să citim ce ne place, să experimentă, să apreciem ce iubim și mai presus de orice să fim femei!

„Tu ce vrei să spui lumii despre tine? Ce-ai vrea să spună lumea despre tine? Cine ești tu prin ochii celorlați?”

Cartea e un alint dar și o necesitate, e un drum parcă știut dar totuși redescoperit. Am rămas plăcut surprinsă de linia dialogului mamă- fiică, parcă mă văd deja discutând cu fetița mea, parcă simt că nu voi fi scutită de unele întrebări iar pe altele le voi iniția chiar eu pentru ca ea, mica mea prințesă să treacă mai ușor pe drumul zdruncinat al vieții. Cartea îmi va fi de căpătâi, fiindcă în ea s-au cuprins practic toate întrebările care m-au frământat pe mine în boarea anilor, în ea am regăsit neliniștile ce mi-au mânat deciziile grele dar și revelații pe care le-am luat drept încurajare să merg mai departe fie ci-o fi. Spre deosebire de multe alte cărți de motivație și dezvoltare personală, aceasta își are propria sa amprentă, unică și în care se oglindește suflet pentru suflete, din nevoia de a dărui sinceritate și experiență, din a spune o poveste presărată cu sfaturi înțelepte și ușor de urmat.

Finalul este unul care m-a surprins plăcut, cartea venind cu exercițiile după ea, prin niște întrebări specifice de coaching, pentru a ne afla, pentru a pune negru pe alb, pentru a răspunde cu aceeași sinceritate cu care autoarea ne-a umplut câmpul nostru vizual. Astfel Monica Mihai ne va ghida spre autocunoaștere și acceptare, spre iubire față de sine și nu din egoism ci din nevoia de a completa frumos pe cel de lângă noi; vom pune accent pe curajul de a merge înainte și ce împrejurări nu ne-ar arde să știm cine suntem și unde să ne întoarcem. Și nu în ultimul rând să ne păstrăm sufletul curat!

Recomand cartea oricărei femei, care e pregătită să facă o schimbare prin autocunoaștere individuală!

„Și de fiecare dată când viața te va mai duce într-un punct în care ai să simți că nu mai poți, întoarce-te la aceste pagini și ia-o de la capăt! Încă o dată și încă o dată și ori de câte ori este nevoie până când o să simți că ești fericită și împlinită, tu cu tine, fără nimeni altcineva!”

Citind-o pe Daniela Faur. Cartea „Infidela”!

Autoarea Daniela Faur este născută și crescută în Reșița, a făcut studii și s-a stabilit în Timișoara. A debutat în ale scrisului în 2016 cu o poveste fantastică a primului volum al seriei fantasy „Forțe ale Naturii„, la editura Pavcon. În anu 2019 impresionează publicul larg cu un roman 18+ HOT ce apare la Editura Quantum Publishers, care atrage atât prin coperta provocatoare cât și titlul destul de sugestiv, „Infidela”, oare ce vă spune?

„Am fost o fată normală, fidelă, care a crezut în fiecare te iubesc pe care i l-a spus iubitul la ceas de seară. Și, pe negândite și neașteptate, m-am trezit visând cu ochii deschiși la un alt bărbat.
Când am realizat că negarea pornirilor mele nu mai e o soluție, am început să-mi doresc să duc simpatia la nivel de flirt și apoi mai departe, la o interacțiune fizică. Acum, când totul s-a întâmplat de-adevăratelea, și nici măcar nu am mustrări de conștiință, mă întreb ce fel de persoană sunt. Refuz să accept că aș fi o curvă. De ce? Pentru că nu m-am oferit pe tavă primului venit. Pentru că nu m-aș fi dăruit oricui, doar să fac sex cu un alt bărbat. Pentru că îmi place de el și doar de el și, dacă sentimentul nu ar fi reciproc, nu aș fi căutat să-mi satisfac poftele cu un oarecare. Sunt stăpâna deciziilor mele și mi le asum.”

Cartea „Infidela” m-a surprins plăcut, pe lângă o poveste ce poate întruchipa stabilitatea/instabilitatea în cuplu a fiecăruia a fost o unduire a unor „demoni” ce se luptă cu corectitudinea, cu morala, cu depășirea felului de a fi în concordanța sau în detrimentul efervescenței emoționale. Doza de realism a tronat, lectura simțind-o ca pe o provocare a fiecărui suflet, fie de femeie, fie de bărbat, deoarece nimeni nu este imun la emoție, la dragoste și la atracție fie ea și de moment.

O avem ca eroină principală pe Ela, o tânără care nu iese în evidență cu nimic, poate un pic cu „pufoșenia” ei, însă în rest e o tipă obișnuită. Aceasta mai are foarte puțin și va spune un „Da” mare în fața altarului însă nesiguranța și monotonia în cuplul ei o fac nesigură și mai ales lipsită de dorință de a face pregătirile cuvenite. Iar această siguranță că relația ei e pe ducă se confirmă zi de zi după ce la firma care lucrează vine noul șef (șefușor cu S mare) iar ei i se aprind călcâile la propriu iar fanteziile îi acaparează luciditatea. Ai zice o situație clișeică, o relație banală și veche de când lumea: șeful hot dar căsătorit și secretara „invizibilă” ajung, în cele din urmă, să aibă o idilă interzisă, ei, dar nu vă grăbiți să criticați.

Chiar dacă Ela se simte atrasă fără margini de șeful ei pus în diferite ipostaze de mintea acesteia, ea nu depășește normele morale a unui șablon de corectitudine, iar scenele în care o pun fanteziile ei ne trezesc cu zâmbetul pe buze. Acțiunea în fond se petrece la birou, unde replicile, privirile și micile atingeri nevinovate pun câteva puncte de suspensie într-un început de relație adulterină. Doi adulți care duc după sine relații în spate, el o soție, ea un logodnic, și o dorință ce mistuie dar și îi apropie într-o contopire absorbită de plăceri neomenești. În ce cadrul ia adus focul pasiunii sau începutul unei iubiri care nu poate fi dusă până la capăt vă îndemn să aflați, cert e că pe parcursul cărții, nu poți să nu te distrezi, să nu râzi tâmp, să nu îi susții chiar sau să îndemni la o decizie finală. Doarece inimii nu-i poți ordona!

Fiind la prima întâlnire cu scrierea autoarei Daniela Faur, am fost pur și simplu încântată, stilul ei este unul exact pe gustul meu, are și nebunie dar și corectitudine, are fantezie dar și o originalitate ce amplifică dorința de ai căuta și celelalte cărți; autoarea este atentă la detalii dar și ne lasă cu semne de întrebare. Ne excită mintea ca pe o provocare la mai mult. Cartea m-a întâmpinat furtunos și plină de zvâc s-a încheiat, ea pentru mine a avut mesajul ca și în vorba ceea … în viață totul e despre alegeri, iar eroina noastră și le-a asumat cu vârf și îndesat. O lectură autentică, un contrast fin între plăcere și rațiune, foc și ploaia nesiguranței, un balans între rațiune și dorințele intime, între a fi iubit și a iubi, între a te împăca cu ce este sau de a fi infidelă, iar Ela ne-a demonstrat în partea finală că fapt infidelitatea faţă de propria persoană are efecte și mai devastatoare… decât actul în sine!

Mie în revine sarcina să vă îndemn la lectură, eu am primit o deosebită plăcere iar pentru asta un mare mare mulțumesc autoarei! Abia aștept o continuare deoarece finalul cu siguranță are aerul de… va urma! Cine știe, poate curând!

„Mi-am dat voie să simt cu toţii porii, să fiu indecentă şi obraznică, să spun lucrurilor pe nume. Am devenit amantă, şi asta m-a salvat. Mi-a salvat sufletul de pe pământ, chiar dacă mi-a asigurat bilet doar dus spre exil.„

Citind-o pe Jan Brett. Cartea „Mănușa”!

Jan Brett (n. 1 decembrie 1949) este un ilustrator și scriitor american de cărți ilustrate pentru copii. Este cunoscută pentru reprezentări colorate și detaliate ale unei largi varietăți de animale și culturi umane, de la Scandinavia până la Africa. Cele mai cunoscute titluri ale sale includ The Mitten, The Hat și Gingerbread Baby. Ea a adaptat sau repovestit numeroase povești tradiționale precum Omul de turtă dulce și Goldilocks și a ilustrat unele clasice precum „Owl and the Pussycat”.
În copilărie, Jan Brett a decis să fie ilustrator și a petrecut multe ore citind și desenând. Ea spune: „Îmi amintesc de liniștea specială a zilelor ploioase când am simțit că pot intra pe paginile frumoaselor mele cărți ilustrate. Acum încerc să recreez sentimentul de a crede că locul imaginar pe care îl desenez există într-adevăr. Detaliul din munca mea mă ajută să mă convingă și sper și pe alții că astfel de locuri ar putea fi reale. „

Astăzi vă voi vorbi despre cartea „Mănușa”– un basm popular ucrainean adaptat și ilustrat de Jan Brett, apărut la Editura Arthur, care ne-a plăcut la nebunie. O carte ce se cere citită și recitită… mereu descoperind o magie aparte!

În momentul în care deschizi o carte ilustrată pentru copii, ai pășit în altă lume, diferită de cea a adulților. Ești absorbit de frumusețea lumilor creionate în culori de către scriitori și ilustratori talentați, apoi întâlnești eroi fantastici alături de care orice e posibil. Mi-au plăcut dintotdeauna poveștile, însă acum, adult fiind, mamă a două comori, cărțile pentru copii m-au vrăjit de-a dreptul, iar cartea sus menționată e o bijuterie pe care o strâng la piept neîncetat!

Mănușa este o carte extrem de apropiată de sufletul meu deoarece fiind din basarabia poveștile de origine rusă și ucraineană au înfrumusețat copilăria mea colorată. Astfel când am văzut-o ca apariție la Editura Arthur, am înflorit de bucurie și am luat-o imediat cu gândul la feeria ce-mi va fi transmisă printre pagini. Și nu am greșit. Cartea tronează cu un mesaj frumos dar și cu desene viu colorate și de o pronunție excepțională pentru ochișorii curioși ai micilor copii. Protagonistul este un băiețel pe nume Nicușor ce își dorește mănuși albe ca zăpada de la bunica sa. Aceasta la rându-i îl avertizează că probabil va fi riscul să le piardă deoarece sunt albe albe. Și totuși, la insistența lui Nicușor aceasta îi împletește niște mănuși frumoase frumoase. Ieșind la joacă, năzbâtiosul Nicușor ajunge nici mai mult nici mai puțin să-și piardă …. ce credeți?…o mănușă. Iar de aici aventura abia pornește.

Mănușa trezește interesul unor animale care caută un loc dosit de frigurile iernii, iar aceasta e numai bună să-i găzduiască. Treptat câte una și încă una animalele de diferite dimensiuni aleg să se tupileze în acea mănușică cât o mânunță de copil. Din mică ea devină încăpătoare și adăpostul dorit – nimeni nu se ceartă, se acceptă unul pe celălalt pentru că mereu cel nou venit are ceva de temut. În ansamblu cartea e povestea mai multor animăluțe, care împinse de frig, își fac culcuș într-o mănușă, și tot vin și vin, și iepurașul, ariciul și burscul, ba până și ursul încape în mănușă până nu-l gâdilă neastâmpăratul de șoricel. În timp ce animalele se bucură de călduț Nicușor își caută mănușa… oare o va găsi?, vă îndemn să aflați, aventura este una dirijată de imagini frumoase conturate cu un farmec al desenelor cu tematică ucrainească și cu tradiția lor spre porturi și obiceiuri!

Noi cu mic cu mare vă îndemnăm la lectură, pentru că cartea pentru noi e oaza cea mai largă de deschidere a unei lumi pline de magie și fantezie!

Citind cartea „Ninge cu povești. Antologia de Crăciun a Autorilor Velvet Story.”

Crăciunul și perioada magică a Anului Nou aduc după sine dorințe nestăvilite de iubire, credință, speranță și bunătate. Atunci parcă lumea e mai calmă, mai caldă, mai predispusă să ierte, să cuprindă totul cu toleranță și tonurile molcome ale omeniei. Cu siguranță am mai spus-o și până acum, dar voi relua ideea: îmi place la nebunie să citesc și iubesc Crăciunul, iar o carte cu tematică specifică e tot de ce am eu nevoie pentru a-mi îmblânzi serile și a-mi crea cea mai tainică atmosferă. Miros de portocale și ciocolată caldă… și iubire nemărginită! Și o carte care ascunde după sine un buchet de povești ce îndeamnă cititorii să viseze cu cohii deschiși.

Editura Velvet Story a lansat de curând o Antologie de Crăciun a autorilor Velvet Story, o carte ce atrage printr-un titlul minunat, „Ninge cu povești”, și ce mai povești. Aici vom găsi autori selecți care au bucurat ochii mei, magnetismul și emoția în toate formele ei au tronat și mi-au făcut inima să tresară la fiece întâmplare, și de fiecare dată am dorit o prelungire, o continuitate a istorisirilor ce au plăcut.

„Inspirați de spiritul sărbătorilor de iarnă, autorii Velvet Story și alți scriitori surpriză și-au reunit poveștile într-o antologie de Crăciun. Nouă povestiri scurte, care vor cerne zâmbete și farmec, vor încânta prin unda de iubire și liniște care vrea să ne cuprindă în sezonul rece.„

„Crăciunul nu a fost nicicând mai bogat în povești. Autorii: Dan Claudiu Tănăsescu, Cristian Radu Constantin, Leila Sandra M., Simona Tănăsescu, Cynthia Orszag, Petruța Petre, Elena Petrea Kyrintzis, Cristian Palade și Tau Ceti bucură cititorii cu întâmplări ce îi readuc în atenție pe protagoniștii cărților: Cazul ”Vulpea”, Karma-i o zdreanță!, Scrum în vânt, Anthos, dar făcând loc și unor personaje speciale. Povestirile sunt un spin-off al cărților publicate, cât și din universuri particulare.„

Bucuria citirii a fost nemărginită, cum să nu te bucuri atunci când ai într-o carte nouă povestiri cu acțiuni bine definite și gata pregătite să te captiveze, să te primească în aura unor iubiri sau pierderi, în deznodământul unor situații enigmatice și a unor cazuri de rezolvat. Cum să nu fii încântă de tot ce descoperi când emoția freamătă de la colinde și pasiuni focoase, cum să nu fii strânit de curiozitate atunci când un caz polițist te provoacă să-ți pui întrebări, vă spun eu, nu ai cum! Autorii Dan Claudiu Tănăsescu, Cristian Radu Constantin, Leila Sandra M., Simona Tănăsescu, Cynthia Orszag, Petruța Petre, Elena Petrea Kyrintzis și doi autori surpriză, Cristian Palade și Tau Ceti, ne-au primit în lumea lor de poveste dăruindu-ne imaginile unui Crăciun plin de artificii!

O scurtă descriere a cărții: Cartea ne întâmpină cu autorul Dan Claudiu Tănăsescu cu sensibila sa poveste, „Un dar de Crăciun”, aici vom surprinde o istorie a unei dorințe de evadare dar și de blândețe prin redescoperirea nevoii de a avea grijă de cineva, de un suflet inocent în chipul unui copil. În schimb Cristian Radu Constantin ne propune o poveste a unui monolog al autocompătimirii, a declinului și al pierderii în titlul „Crăciunul domnului Mihail„. O poveste ce poate fi realitatea oricui, deznădejdea fiecăruia și abandonul în gândurile sumbre a unui Crăciun solitar. O poveste ce cutremură dar și care te ademenește. În schimb, „Un Crăciun roșu” ne creionează caz după caz într-o acțiune dirijată cu măiestri de Leila Sandra M., aici îl găsim în plină anchetă pe Kayderman, iarăși misterul captează iar imaginația de cititor se combină cu lectura arătând un interes vădit să atingă punctul de a descoperi făptașul. Totul într-un cadru de Crăciun unde Moșul e punctul țintă a poveștii, vă rămâne să aflați în ce sens.

Pentru Simona Tănăsescu iscusința de a crea începuturi și povești frumoase nu are margini; dragostea sa pentru povești ce trezesc cele mai sensibile note ale inimii sunt o provocare pentru noi cititorii iar aceasta de surprinde cu fiece carte scrisă. Și de această dată în plină sărbătoare autoarea ne uimește scriind în Antologie povestea, „603.421 plus infinit” reamintindu-ne că Karma este undeva aproape și veghează sau provoacă, că își cere tributul și prețul timpului. Dacă Simona Tănăsescu ne duce pe valurile dragostei și al împlinirii printr-o dorință sacră, Cynthia Orszag ne dă porții din realitatea de zi cu zi, cea pe care o vedem dar o lăsăm să nu ne afecteze, prin povestea „Când lui Moș Crăciun i se face foame„; aici după cum vă dați seama autoarea a fost destul de pronunată și ne-a dat de înțeles că povestea eroilor din „Scrum în vânt” nu se termină aici.

În schimb „Primul Crăciun cu tine” al autoarei Petruța Petre e de o sensibilitate aparte, dar nu pot nega și faptul că printre iubirea ce ne este deschisă să o vedem se conturează un subtext al unei enigme, a unor jumătăți de măsură ce se cer aflate, ca un puzzle ce se cere așezat într-o planșă a unui roman în plină ascensiune. Autoarea cu un ritm alert ne stârnește curiozitatea și sper să nu ne lase mult să așteptăm până la publicația completă a romanului în lucru „O altă ea”, cel care va avea ca protagoniști personajele din antologie. Elena Petrea Kyrintzis o vedem îndrăgostită nemărginit de bujori, iar emoția sa ni-o împărtășă în povestea „Bujori cu miros de zăpadă”; aici vom afla o fărâmă din trecutul fiorosului bunel care vrea să dețină controlul asupra nepotului său Robert Walsh, însă acesta îi scapă printre degete tânjind după un Crăciun în brațele iubirii sale, Amalia Smith, cea care a trăit iubirea prin toate intensitățile ei în cartea „Anthos”; „…dau viața la schimb pentru 8 minute în compania unei stafii!”.

Surpriza volumului sunt doi autori noi, unul dintre care este Cristian Palade ce ne atenționează că „Întotdeauna există un al doilea Crăciun„, poate mai bun, poate mai feeric, poate mai plin de surprize, și totul într-o poveste menită să impresioneze, să creeze punți între inimi, să apropie dar și să deschidă larg ochii asupra unor sentimente pline de magie. Exact ca în poveștile specifice Crăciunului! Iar autorul Tau Ceti confirmă că magia există printr-o poveste mică mică… în care ne descrie frumos, „Cine e Moș Crăciun”, o descoperire impresionantă care cu blândețe le-am și citit-o piticilor mei, fiind curioși să audă și de această variantă a devenirii Moșului și a implicării lui de a face inima copiilor să fie veselă și dornică de fascinația Sărbătorii!

Cartea „Ninge cu povești. Antologia de Crăciun” este disponibilă pentru comandă pe site-ul editurii Velvet Story, iar mie îmi rămâne să vă îndemn la lectură, deoarece cu siguranță vei îndrăgi fiecare poveste în parte! Eu pur și simplu le ador!