Elena Petrea Kyrintzis despre cartea „Anthos”!

Elena Petrea Kyrintzis ne-a surprins în acest an cu o carte de debut senzațională, intitulată „Anthos”, apărută la Editura Velvet Story; o carte care a stârnit curiozitatea multora și care a adunat în jurul ei o mulțime de cititori gata să spună cel puțin un cuvânt asupra ei. Pentru mine cartea a fost o provocare ispititoare, în ea am prins enigma unor întâmplări neprevăzute, secretele unei familii înstărite dar și înflorirea unei iubiri ce nu primește jumătăți de măsură. Cum cartea m-a impresionat de-a dreptul mi-am propus să aflu mai multe despre ea din prima sursă, da da, chiar întrebând-o pe autoare despre cum a dat naștere operei sale minunate care cucerește inimi! Vă îndemn să aflați și voi o dată cu mine!

****

M-am apucat să scriu dintr-un impuls pe care nici acum nu mi-l pot explica. De îndată ce am început să scriu prima pagină am simțit că asta trebuie să fac, că asta este menirea mea: să creez povești. Pentru că da, în acel moment scraim o poveste și nu o carte. Nu mi-aș fi imaginat vreodată că voi ajunge să public. Bucuria pe care o simt ori de câte ori sunt în fața laptopului nu poate fi descrisă în cuvinte deoarece nu m-am mai întâlnit cu un astfel de sentiment. Este ca o pasiune care nu poate fi stăpânită sau oprită ci trebuie să curgă pe hârtie. O zi în care nu aștern puțin din sufletul meu, este o zi pierdută pentru mine. Da, scriu cu sufletul și asta voi continua să fac indiferent de situație. Fiind o fire introvertită, imi găsesc alinarea și mă regăsesc pe mine însămi, în scris.

Din prima clipă în care am auzit cuvântul “anthos”, am știut că va avea cumva un rol important în viața mea. Sunt lucruri în viață pe care pur și simplu le simți. Așa s-a întâmplat când am început să scriu, când am avut sentimentul că rolul meu este să creez și așa s-a întâmplat când auzit pentru prima dată cuvântul „anthos”. A fost o conexiune instantanee pe care nu am mai avut-o până acum cu niciun alt cuvânt. Indiferent de cât de multe alte cuvinte în limba greacă am învățat, acela mi se tot rula în minte iar sufletul îmi șoptea că este ceva deosebit la el. Din punctul meu de vedere, are o doză de mister combinată cu delicatețe și este foarte ușor de reținut. Întreaga poveste am construit-o pornind  atât de la semnificația cuvântului cât și de la sentimentul pe acesta care mi-l dă. 

Inițial am vrut ca Anthos să fie un thriller în toată puterea cuvântului. Însă, având în vedere că titlul cărții semnifică “floare” în limba greacă, s-ar fi aflat în contradicție cu conținutul său. Așadar am creat o poveste de dragoste în jurul căreia suspansul și misterul să prindă contur. Muzica a fost cea care m-a inspirat cel mai mult în creionarea poveștii dar și cărțile polițiste citite au avut un impact puternic asupra modelării acțiunii.

Povestea am terminat-o în trei luni. Au fost zile în care mă plafonam dar în marea majoritate a timpului ideile curgeau de la sine iar eu doar le urmam. Însă nu a trecut nicio zi să nu scriu măcar o pagină. Documentarea și descrierile au jucat un rol foarte important deoarece locurile în care se petrece acțiunea sunt extrem de frumoase iar eu am vrut să redau cât mai aproape de realitate spectaculozitatea lor.

Când am ținut cartea în mână pentru prima dată, am avut emoții teribile și nici acum nu îmi vine să cred că este adevărat. Este un vis devenit realitate. Le mulțumesc și o să continui să le mulțumesc mereu persoanelor care au avut încredere în mine. Și aici mă refer la oamenii din spatele Velvet Story începând cu Simona Tănăsescu. Fără ea, fără voi toți, nu aș fi ajuns aici! 

Le mulțumesc enorm de mult cititorilor care au primit Anthos în sufletele lor și au simțit emoția pe care mi-am dorit să o transmit.

Sursa foto: arhiva autoarei

Citind-o pe Alina Cosma. Cartea „Tărâmul Mistic. Suflete pereche”!

Autoarea Alina Cosma de fiecare dată surprinde frumos, iubirile sale stârnesc amintiri înfloritoare, tristețile de printre rânduri îți provoacă reverențe în fața timpului, moralele adânci și finalurile fericite îți fac să o adori pur și simplu și să mai dorești o carte și încă o carte scrisă de scriitoare. De curând am descoperit că autoarea mânuiește dibace și lumea fantasticului, a tărâmurilor pline de vietăți și unduirile supranaturalului.

Recent am finisat prima carte din seria „Tărâmul Mistic”, „Îngerul Luminii” , o descoperire excepțională a unor lumi minunate îmbinate între cele ale oamenilor, a vietăților și a gardienilor lumilor; o scriere care m-a primit fulgerător într-o încăierare și lupte pentru putere și supremație, un război care a adus după sine moarte și dezolanță. Dar mai presus de tot la o regăsire prin iubire…

Volumul doi al seriei „Tărâmul Mistic. Suflete pereche” aduce după sine o nouă perspectivă, o nouă viață și un nou început, subliniind explozia de viață prin regăsirea de sine. Pierderile sunt tamponate cu noile dorințe, suferințele cu noi sentimente și rănile oblojite cu sinceritatea unor suflete ce se cheamă necontenit sfidând timpurile și universurile atemporale!

Nyx, îngerul întunericului a scăpat din infern și pornește o luptă nemiloasă împotriva viețuitoarelor din Tărâmul Mistic, ultimii apărători ai omenirii. Dar când Geea și Tetis dispar, cu toții ajung la o concluzie: unica lor șansă de izbândă este Îngerul, care dispăruse după moartea micuței Hope.
Plin de resentimente, dar și de dor, Gabriel este singurul care poate să o recunoască pe Daria, să o convingă și apoi să o aducă înapoi în Tărâm. Dar va reuși să o ierte pentru că îl abandonase?
Își va aminti Daria cine era, de ce alesese să se întrupeze și mai ales va reuși să treacă de Persefona, îngerul căzut care îl ajutase pe Nyx?
Cum ar putea două suflete menite din veșnicie să se completeze, să trăiască despărțite?

Primul volum se termină îmbrăcându-ne într-o mantie a luminii unui înger ce a readus echilibrul între cele patru elemente primordiale, însă prețul a fost prea mare, Daria dispare; timp de doi ani nu se știe nimic despre ea, iar tot ce a lăsat în urmă e un gol imens în inima lui Gabriel. Acesta după suferința cruntă a abandonului refuză să mai audă despre ea mai cu seamă să o caute pentru noua lupta care se dă cu forțele întunericului. Pe zi ce trece îngerii căzuți și Persefona înaintează și posedează tot mai multe suflete iar cei din Tărâmul Mistic sunt tot mai neliniștiți, au nevoie de ajutor, însă nu știu cum să-l convingă pe Gabriel să o caute pe Ea, îngerul care le va lumina calea speranței.

„— A fost trimisă să ne dăruiască lumină divină, răspunse Gabriel fără să se oprească. Noi am pierdut-o de-a lungul veacurilor.”

Acțiunea se învârte în jurul reamintirii Dariei asupra a ceea ce este și de ce e în stare, a iubirii ei față de acel arogant Stăpân al Aerului (vânturici scăpărici), și a luptei ce se dă cu întunecimea infernală. Gabriel cu o voință titanică face față lipsei de memorie a Dariei, o învinuiește tăcut pentru că a uitat legătura lor însă o protejează cu cea mai mare dibăcie și perseverență iar ceilalți îl ajută cu ce pot ei asigurând protecție, înțelepciune și toleranță în fața cuvintelor mute și secretelor.

Căutările Dariei i-au făcut mai vulnerabili, mai nepregătiți, iar întunericul mai înverșunat însă prietenia, dragostea și grija unul față de altul îi aduc cot la cot într-un război ce sulberă suflete și îi dă satisfacție marelui Nyx, demonul-suprem al întunericului ce a scăpat din Infern dornic de răzbunare, însă cât de rău nu ar fi și ce planuri viclene nu ar țese iubirea și dăruirea se cheamă și se unesc într-un dans al luminii, al blândeții și al plenitudinii prin inocența sufletului. Ce a urmat vă îndemn să aflați, altfel aș da prea mult din acest basm fantastic frumos creionat, cert e că am adorat din nou și din nou iubirea celor doi, fiecare mai pregătiti sau mai puțin în a se dărui fără rețineri dar cu totuși o sfială neprihănită. Gabriel și Daria au distrus barierele universale pentru a-și scrie odă iubirii lor. Și totuși, am rămas cu întrebarea… oare vor reuși cei doi să se bucure de nemurirea sufletelor lor prin predestinarea unei iubiri veșnice?

Volumul „Tărâmul Mistic. Suflete pereche” este o carte despre dragostea răvășitoare, despre echilibru și haosul existențial, despre lumină și întuneric, despre puterea și înțelepciunea de a face față ispitelor. Este despre virtutea de a trăi prin propriile alegeri și convingeri. Despre adevăruri dureroase și chemarea iubirii ce trăiește prin forța supremă!

”Sunt aici, iubirea mea! Trăiesc prin tine!”

Citind-o pe Alina Cosma. Cartea „Tărâmul Mistic. Îngerul Luminii”!

„De multe ori m-am întrebat de unde îmi vin ideile. Dar dacă nu le-aș așterne pe hârtie, probabil ar trebui să le exprim altfel… Nu cred că aș putea trăi fără să scriu, chiar dacă nu aș mai face-o pentru alții.” Alina Cosma

Astăzi am fost purtată într-o lume magică alături de autoarea Alina Cosma, cea care a creionat un tărâm al Gardienilor, a zânelor, a silfelor, faunilor, minotaurilor și a unor forțe neimaginabile. Astăzi curiozitatea m-a ars atunci când purtată de valul conținutului textual am avut parte de surprize după surprize toate închegându-se în cele patru elemente ale naturii: apa, aerul, focul și pământul într-o minunată carte intitulată „Îngerul Luminii”, primul volum al seriei Tărâmul Mistic apărut la Editura Petale Scrise.

Cartea tronează prin descrierea unui Tărâm Magic, acolo unde poți întâlni vietăți minunate și forțe neînțelese de noi oamenii, dar și prin coabitarea lumilor printr-o înțelegere care până la un punct a fost respectată, însă pacea și liniștea a fost tulburată atunci când parcă nimic nimănui nu-i era de ajuns iar tulburarea echilibrului poate duce la instabilitatea universală, consecințe care se cer plătite în sânge.

„- Există patru stăpâni ai elementelor primordiale: pământ, apă, foc și aer. În urmă cu ceva vreme acești stăpâni au intrat în conflict. Stăpânul Focului vrea să stăpânească totul. S-a aliat cu Stăpânul Aerului, iar împreună vor distruge tot ce există pe pământ și în ape.

Războiul pornește de oriunde dar și fără un punct difinitoriu, totul la mânia lui Ralul, stăpânul Focului. Astfel stăpânii Tărâmului Mistic sunt nevoiți să-și adune gardienii pentru o mai mare reușită. Acțiunea cărții este extrem de accelerată montând ochiul cititorului pe o citire focusată integral pe câmpul unei lupte din start pierdute, sau cine știe; cert e că pe lângă toți gardienii apare o tânără ce încă de la început atrage, Daria e altfel și doar micuța Hope înțelege asta. Daria pe Tărâmul Mistic este gardian a zburătoarelor, dar și o inocentă ce crede cu desăvârșire că binele învinge întotdeauna răul, că dragostea pură, fără interese va schimba totul în bine. În una din zile pe câmpul de luptă aceasta este răpită, însăși de Gabriel (vânturici în plină splendoare), acesta o duce la palatul său de la Polul Sud, unde o ține ostatică, sau mai bine spus o protejează de un rău mai rău.

În timpul șederii ca ostatică Daria reușește încet-încet să se apropie de tânărul seducător, prin replici acide dar și îngrijorări aceștia se sorb din priviri, Daria cu inocența sa îl cucerește, iar el prin profunzimea gândirii și prin personalitatea sa o face pe aceasta curioasă de persoana lui. Însă ca în orice poveste de iubire nu e suficient o privire, nici eroii noștri nu sunt scutiți de încercări și provocări de-a dreptul periculoase; Daria ajunge să fie înghețată de Gabriel, Stăpânul Aerului, apoi îngrijită cu o minuțiozitate înflăcărată, totul subliniind emoțiile acestuia față de ea. Refacerea e grea însă o dată pusă pe picioare aceasta nu ezită nici o clipă să îi ajute pe cei neajutorați, astfel pleacă pe câmpul de luptă. Ce a urmat e o adevărată provocare pentru tânăra noastră dar și pentru El, legăminte sacre, ajutor necondiționat și energii ce își cer tributul, și o Ea care e mai puternică decât își poate imagina. Tragicul e la el acasă lăsând urme adânci pentru fiecare, și doar iubirea poate vindeca, o dragoste aparent interzisă, neașteptată și încă nepregătită să fie conștientizată. O iubire de care Daria și Gabriel se tem, pentru a nu fi mai vulnerabili decât sunt acum într-un război în care nu se găsește loc de slăbiciuni.

„Rămase în picioare privindu-l. Era un bărbat înalt, cu ten deschis, cel mai frumos chip masculin pe care îl văzuse vreodată. Pentru o clipă se întrebă dacă nu era un demon care luase chip de înger.

Tărâmul Mistic. Îngerul luminii” este o carte în plin mister, o oază a unei lumi de basm, un deliciu al unei iubiri în plină ascensiune, o luptă pentru ce e al tău și o instigare la pace prin generozitate, dragoste și sacrificiu în numele a tot ce este bun și frumos, e despre ajutor necondiționat și toleranță, e despre toate cele patru elemente care trebuie unite într-un tot întreg pentru a forma echilibrul desăvârșit în cer și pe pământ!

Citind-o pe Leila Sandra M. Cartea „Ultimul Crăciun”!

Din nota autoarei Leila Sandra M.: „Ultimul Crăciun” a apărut din dragostea mea față de această sărbătoare, iubesc Crăciunul și mai ales să fac cadouri. Acest roman este cadoul meu pentru cititorii mei. O poveste de viață care în substrat scoate în evidență anumite probleme cu care se confruntă multe femei și desigur că… dragostea care învinge, indiferent de obstacole! Deși mulți cred că ar spune că povestea Poemei este doar o idilă, o poveste, o fantezie, eu vin și le spun că se întâmplă și în viața reală. Eu mă văd ca o Poema. Deși nu am scris romance până acum, acest roman are câte un pic din toate și după cum am văzut, noi cititorii chiar avem nevoie de astfel de povești în prag de sărbatori. Pe scurt, ce m-a inspirat a fost povestea de dragoste pe care o trăiesc în prezent alături de sufletul meu pereche și Crăciunul pe care-l aștept cu nerăbdare în fiecare an. Această poveste este un fel de tribut adus vieții mele. P.S. știați că de acest Crăciun se împlinește un an de când am fost cerută în căsătorie?”

Poema Hawkins este nevoită să se mute din orașul în care a crescut pentru a scăpa de trecutul său. Părinții nu o susțin, fiind de părere că face o greșeală imensă părăsindu-l pe Ben, chirurg de profesie. Prietenii o abandonează, considerând că este doar un moft, iar șeful magazinului de dulciuri la care lucrează o amenință că o concediază din cauza nenumăratelor întârzieri pe care le avea în ultima vreme la muncă. Cum se va descurca o tânără de 26 ani într-un oraș complet străin, fără pic de ajutor și niciun prieten? O poveste de dragoste blândă și profundă, potrivită pentru anotimpul friguros.

Pe perioada sărbătorilor de iarnă în viziunea mea iubirea, blândețea și credința plutesc în aer. O carte bună e tot ce-mi trebuie pentru a suplini atmosfera feerică a Crăciunului și Anului Nou. Astăzi vreau să vă propun zece motive să citești romanul „Ultimul Crăciun” scris de Leila Sandra M. carte care m-a apropiat tot mai mult de parfumul portocalelor, a mirosului deosebit de scorțișoară și a ciocolatei calde.

  1. Autoarea ne cuprinde cu dragoste și ne îndeamnă să ne asezonăm perioada iernii și a sărbătorilor cu o carte tematică, una cu emoții vii și acaparatoare, o poveste creionată cu dragoste, optimism și speranță. Multă multă.
  2. Leila Sandra M. are un talent magnific când vine vorba de descrierea locului în care alege să își plaseze acțiunea. Cititorul simte că este parte integrantă a poveștii, simte tragicul lucrurilor, empatizează și trăiește bucuria absolută alături de eroina principală!
  3. Cartea este o istorie de viață despre pierderi și regăsiri, despre puterea iubirii de a transforma totul în jur și despre magia creată de dragostea care învinge tot. Mai ales în prag de sărbători.
  4. Coincidențele se țin lanț, iar anumite forțe ale Universului aduc la un loc două suflete rănite ce se strigă din priviri, inimi ce trebuie să conștientizeze forța care îi leagă într-un tot întreg chiar dacă piedicile sunt o mulțime. Și nu din cele mai ușoare…
  5. Însă nu vă imaginați doar inimioare și săruturi peste tot, intriga tronează, relații defecte, adulter și multe alte suspine și provocări ale căror eroina principală trebuie să le facă față.
  6. „Ultimul Crăciun” tratează un subiect pe care nici o femeie nu ar trebui să-l trăiască. Violență în toate formele ei, și o deznădejde dezolantă.
  7. Acțiunea e în plină alertă, nu te plictisești, nici măcar timp să respiri nu ai, totul e într-o desăvârșită amploare textuală pe care o ceri continuu. Vrei poveste și tot vrei…
  8. Eroii sunt unici și de o veridicitate ce te pune pe gânduri, parcă îi simți, parcă îi vezi, parcă le trăiești povestea cot la cot. Iar pentru acest aspect un respect profund autoarei!
  9. Frumusețea poveștii este că poate fi povestea mea sau a oricărei femei. Totul este vizual și pare că e ruptă din realitate, aproape că poți simți fiorul apăsării lăuntrice, a singurătății dar și a înfloririi unei noi iubiri de printre pagini.
  10. Deznodământul și mersul poveștii m-a încântat, romantismul combinat cu dramatismul a atins coarde sensibile iar sufletul meu a tânjit încă de pe la mijlocul cărții la un final fericit, și l-am primit… și încă sper ca povestea celor doi să crească în intensitate într-un nou volum.

„Ultimul Crăciun” cerne emoții iscate de neîmpliniri, lacrimi, trădări, ignoranță, dar, mai pregnant, declanșate de iubire, naturalețea acțiunilor, omenie și speranță. Poema este un personaj care te inspiră, dar, totodată, și ceilalți participanți la acțiune au legat în substrat un mesaj. Cu o atmosferă plină de electricitate, cu o poveste ce se răsfiră în iubire oarbă și iubire sinceră, romanul bifează toate punctele pentru o lectură intensă, fermecătoare, în perfect acord cu gândurile și trăirile pe care le provoacă sezonul rece. (ideilaintamplare.blogspot. Alina Ioana Dinu)

Cristian Palade. Urmați-vă pasiunile în viață, căci viața este numai una și merită trăită cu inima și sufletul, făcând ceea ce ne place.

Cristian Palade anul acesta ne surprine frumos cu prima sa carte, o colecție de povești și basme – „Să fim copii, măcar o dată-n zi„, apărută la Editura Dreams Publishing House. Cartea bucură ochii atât a copiilor cât și a adulților mereu copii. De la o poveste la alta curiozitatea noastră a înaintat, iar tumultul de informații și morale adânci ne-au impresionat cu desăvârșire; astfel mi-am propus să aflu câte ceva despre autorul Cristian Palade, și l-am provocat la o mică povestioară cu tematica… cum acesta a început să scrie. Eu fierb de curiozitate să aflu, voi?

****

Păi ia să vedem cum am început eu să scriu!?
Mergând puțin pe urmele trecutului, trebuie să vă mărturisesc faptul că eu m-am îndrăgostit de citit și scris încă din clasele primare. Între timp am pus la naftalină pasiunea pentru scris și am cultivat-o doar pe cea pentru lecturat. Bine, printre picățele, ici și colea, am mai scris câte o poezie pe vreun pachet de țigări sau pe foile unei integrame, fără vreun motiv anume. Un alt moment în care am mai scris niscaiva versuri a fost acela al perioadei de început al relației cu actuala mea soție, Georgiana.
Și cam atâta până la vârsta de 41 de ani, când în mod cu totul și cu totul neprevăzut și chiar surprinzător pentru mine, am început să scriu.
Întâmplarea/viața a făcut ca eu să am niște probleme pe fond psihico-emotiv, în urma descoperiri cărora am apelat la serviciile unui psihoterapeut (o ea), în urmă cu doi ani și jumătate. După circa un an de ședințe săptămânale, dintr-o discuție într-alta, psihoterapeutul a aflat despre pasiunea mea de a scrie, ascunsă de atâta vreme.
Ei, din acel moment, a început să-mi dea teme săptămânale, de scris câte o poezie. Văzând ea că poeziile mergeau pe un făgaș bun, m-a testat și pe partea cu proza și astfel am început să scriu povești pentru copii. Atât poeziile cât și poveștile mele de început au avut teme oarecum terapeutice, prin prisma ședințelor la care mergeam și a ceea de ce aveam eu nevoie, spiritual, la momentul respectiv.
Acest proces, la începuturile lui, a fost unul lung și anevoios, deoarece nu eram pregătit psihic pentru a scrie. Practic îmi lipsea încrederea în mine și aveam o continuă nevoie de validare.
Dar talentul era acolo și psihoterapeutul meu la observat, ajutându-mă să-l cultiv, atât printr-un volum constant de teme săptămânale și diversificare pe stiluri literare (poezie, eseu, poveste, etc…) cât și prin încurajări și feedback constructiv.
Încet-încetuc am prins încredere în mine, am scris din ce în ce mai mult, mi-am îmbunătățit constant stilul și aptitudinile și am ajuns, într-un final, să-mi conștientizez valoarea.
Timpul a trecut și în momentul în care am avut în „tolbă” un număr rezonabil de povești, mi-a venit ideea să le public într-o carte. De aici până la a publica efectiv cartea, totul a decurs fulgerător de rapid. Un rezultat miraculos al acestui proces a fost și faptul că am scăpat de sutele de atacuri de panică ce mă măcinaseră timp de aproape cinci ani de zile. Practic, pe nesimțite, scrisul m-a vindecat.
Apoi această carte a reprezentat un punct de plecare pentru mine. Prin intermediul ei am avut confirmarea faptului ca pot și am prins curaj în forțele proprii, dar am și cunoscut o grămadă de oameni frumoși, autori și cititori, deopotrivă. Au venit și multe păreri apreciative la adresa cărții mele, două recenzii favorabile și chiar câteva zeci de cărți vândute.
Sunt bucuros pentru această carte și sunt mândru pentru tot ceea ce am realizat. Deopotrivă le sunt recunoscător tuturor acelora care m-au sprijinit și încă o fac, pe acest frumos drum.
Ca și planuri de viitor am de gând să public un volum de poezii, dar există posibilitatea să mai ies la rampă si cu o a doua carte de povești…cine știe? Îl las pe Cronos să decidă, iar eu fac tot ce-mi stă în putință să-mi urmez pasiunea…

Pentru voi, dragi cititori, îndemnul meu este unul foarte simplu. Urmați-vă pasiunile în viață, căci viața este numai una și merită trăită cu inima și sufletul, făcând ceea ce ne place. În acest fel vom trăi împăcați cu noi înșine și vom lăsa – prin realizările noastre – o moștenire valoroasă celor ce ne vor urma.

Scriitorul Cristian Palade: „Scrisul a fost cel care m-a vindecat!” - Gândul
Sursa foto: arhiva autorului

Citind-o pe Megan Maxwell. Cartea „Cere-mi ce Vrei”!

Născută în Germania, Megan Maxwell ( María del Carmen Rodríguez del Álamo Lázaro) este o cunoscută scriitoare de romane în limba spaniolă. Este cel mai vândut autor al Grupo Planeta (cea mai mare editură cu peste 2 milioane de exemplare vândute din diferite genuri: comedie romantică, romantism medieval și ficțiune erotică). Unele dintre cărțile ei au fost traduse în engleză, portugheză, italiană, rusă, poloneză și turcă. Cele mai aclamate cărți ale autoarei sunt cele din trilogia erotică Pideme lo que quieras (Cere-mi ce vrei!). Megan Maxwell a fost distinsă cu numeroase premii: Premiul International Seseña 2010; Premiul AURA 2013; Premiul acordat de Encuentro Yo Leo RA (Romane pentru adulți); Premiul Dama de la Clubromantica 2010, 2011 și 2012. Debutul ei în genul erotic cu Cere-mi ce vrei! a fost premiat cu Tres Plumas pentru cel mai bun roman erotic la gala Pasión por la Novela Romántica. De curând la Editura Publisol a apărut trilogia tradusă și în română pentru ca publicul larg să se poată bucura de povestea erotică care a stârnit vârteje de comentarii și plăceri literare în mai multe coțuri ale lumii fiind tradusă în mai multe limbi!

Cere-mi ce vrei! este prima carte din seria cu același nume. Cartea este destinată cititorilor cu vârsta de peste 18 ani cu o conotație erotică provocatoare și care incită fiecare nervură tapetând fiecare pagină senzual și euforic. Este o poveste care amestecă dragostea, erotismul și perversiunea. Sexul devine o acțiune folosită doar pentru plăcere, în orice fel, Maxwell ne aduce o experiență textuală în care sunt experimentate multe moduri de a te bucura de această plăcere, ducând la o poveste de dragoste la final.

După moartea tatălui său omul de afaceri german Eric Zimmerman decide să meargă în Spania pentru a supraveghea operațiunile companiei Müller. La sediul din Madrid, se întâlnește cu Judith Flores, o tanără strălucită și drăguță care îl place imediat. Judith este sedusă de atențiile sale și este de acord să devină parte a jocurilor sale sexuale, pline de fantezie și erotism. Relația se intensifică și Eric începe să se teamă că secretul lor va ieși la iveală. O revelație care va marca fie începutul fie sfârșitul relației lor.

Cartea ne conturează o poveste romantico- sexuală destul de intensă. Judith Flores pare o femeie relativ normală, puțin cam sălbatică, pentru că e campioană la motocross și este expertă în karate, dar viața ei sexuală este destul de plictisitoare până când îl întâlnește pe șeful său german Eric Zimmerman într-un lift. Au chimie imediată și el o ia într-o plimbare prin fanteziile sale, descoperind sexual fiecare părticică din fiecare și mai mult de atât. Tachinările și jocurile de-a pisica cu șoarecele sunt destul de ispititoare iar tânăra noastră se lasă purtată și dusă de val de un bărbat experimentat, unul care nu se dă în lături de a o avea și de a o împărți.

„- Micuțo… niciodată nu voi face ceva ce tu nu aprobi înainte. Doar vreau să știi că jocul tău e și jocul meu. Plăcerea ta este și plăcerea mea, iar noi suntem unicii stăpâni ai corpurilor noastre.
-Ce poetic!, e tot ceea ce pot spune.”

Judith, o fată spaniolă, cade în vraja lui Eric Zimmerman (Iceman) fără să se aștepte la toate experiențele nebunești pe care le va face să trăiască. Înaintea lui, viața ei sexuală era „normală”, cu Eric află că sexul este un joc în care limita este propria voință. Începând cu utilizarea vibratoarelor și continuând cu încorporarea mai multor persoane în momentele intime, Judith descoperă o lume nouă care o face să fie stârnită și curioasă. La rândul său, Eric, care a fost deja în această lume de mult timp, ajunge să se îndrăgostească de Judith, ceea ce e nou și pentru el dându-i un disconfort la început. Ei ajung nebuni unul după celălalt, în ciuda discuțiilor și certurilor lor necontenite, deoarece ambii au un caracter foarte puternic pe care rareori îl lasă deoparte. Oricum, după discuții și împăcări, ei ajung să aibă încredere unul în celălalt, iar Eric îi dezvăluie un secret pe care l-a păstrat foarte bine, un secret care te face să-l înțelegi într-o mare parte a cărții. Iubirea și pasiunea lor e la un pas de colaps, atunci când focosul bărbat primește un email în care iubita lui e într-o ipostază indecentă pentru ochii lui, chiar dacă erau la un pas de a se muta în Germania, neîncrederea și gelozia ia asalt, iar vorbele grele tronează direcționând relația lor într-un punct de va urma… sau cine știe!

Ce a urmat vă îndemn să aflați, volumul doi promite multe, însă în ansamblu prima carte ne sacadează respirația, ne face să ne ținem de lectură uitând cu desăvârșire de noi, am plutit într-o continuă dorință de a afla ce se va întâmpla după cu cei doi! Cere-mi ce vrei! este o carte cu adevărat savuroasă, pentru femei care nu critică tot ce ține în materie de sex, a acelor dezinhibate!

„De fiecare dată când facem dragoste, mă privește drăgăstos și spune „Cere-mi ce vrei!” Înnebunesc. Mă topesc toată.”