Citind Antologia „Nuanțe de piper și ciocolată– It is what it is”!

Ce poți spune de un buchet de scrieri de o frumusețe și originalitate inedită? Încerc eu, cu toate că ar fi puțin, doar frânturi aș reda prin niște cuvinte rezervate acestor istorisiri înmiresmate de emoție și balsam sufletist. În spațiul creativ contemporan, se pot observa autori care redând prin simplitatea expunerii ne deschid larg ușa spre niște opere estetice sublime, aceștia cu dibăcie și cu o mână exersată în ale scrisului șlefuiesc cuvântul până devine diamant. Astfel unind o relatare cu o alta Editura SIONO ne aduce la cunoștință un volum intitulat „Nunțe de piper și ciocolată– It is what it is”, o colecție de bucăți literare alese și culese a unor autori publicați sau bloggeri, toți cunoscuți în ale scrisului mânuind cu ușurință emoția cu harul de a depăna povești.

Când aduni împreună un grup de autori extrem de talentați, scriitori de texte ce ți se înșurubează în suflet, făcându-te să râzi sau să lăcrimezi, rezultă, firește, nuanțe de piper și ciocolată.

Volumul „Nunțe de piper și ciocolată– It is what it is” cuprinde 27 povești ce ne deschid în față unicitatea într-o formă scurtă dar suficientă; pe unele povești le-aș vrea mai desfășurat, iar pe altele le-aș cuprinde la piept așa cum sunt, umplându-mi setea în felul lor succint de expunere. Cartea în tot ansamblul ei cuprinde trăire pură, de la iubire, dezamăgire, la un univers unic creat special pentru cititorii pregătiți să absoarbă tornada de cuvinte și întorsături. Fiecare povestire în sine e un univers unic, o bulă a unui text efervescent; iubiri palpitante, muzicalitate, imperfecțiune, culoare și viață, plăsmuiri mirifice, simboluri tânguitoare, declarații înduioșătoare, regăsiri prin timp și spațiu, toate ducându-ne cu gândul… ce-ar fi fost dacă!

„Au trecut atâtea ploi! Între două dimineți, pleci spre undeva, nevrând să ajungi prea curând. E un fel de alb peste gri și dimineața e rece cu gânduri răvășite. După o veșnicie, îți aprinzi o țigară, iar lumea se grăbește în jurul tău. Tu nu ai unde să te grăbești. Trenul tău te va duce peste o oră nu știi unde. Cum numeri așteptările? În lacrimi de ploi. Începi o viață nouă, amăgindu-te că totul va fi bine, dar te trezești rătăcind iar în pustiul născocirilor tale pe aceleași înșelătoare și mișcătoare nisipuri.”

Aș plonja chiar acum în starea cea de beatitudine și aș reda cu înverșunare fiecare poveste în parte, însă cu prețuire pentru munca acelor 27 autori mă rețin, din respect și admirație, pot doar să vă spun că fiecare poveste are un fir epic unic și specific, definit de dorința și muza fiecărui scriitor în parte. Cu o acuratețe sculptată din orânduirea fiecăruia, poveștile curg suav, pe alocuri cu senzația amarului, cu regrete și of-uri grele, iar pe alocuri cu pipărate scene de iubiri focoase și pasionale, muze pentru scriitori și cursivitatea receptorilor emoționali. Aici în carte nimic nu e de trecut cu vederea, orice îmbinare și stare te definește și te face părtaș la fiecare vibrare a acțiunii și cu înverșunare mă declar iubitoare a prozei scurte.

Una din calitățile care oferă originalitate volumului este permanenta invitație, îndemn la iubire, înțelegere, conlucrare, făcută cu răbdare, calm, înțelegere și discreție, dar mai ales cu o sinceritate debordantă prin care autorii își asumă ce este de asumat trecând printre nostalgii și lumi pierdute ca printr-o încercare de a se confesa cu noi cititorii. Redând poveștile în forma lor pentru a plăcea … pentru a fi citite și simțile la justa lor valoare. Nu pot trece de faptul că fiecare povestioară se termină cu o imagine sugestivă, toate completând volumul într-o briză a mării sau a aromelor de flori primăvăratice.

„Nunțe de piper și ciocolată– It is what it is” este o antologie minunată care dă notă distinctă în transpunerea cititorului într-o zonă atemporală, realizând stop-cadre între urban și rural, între ce-a fost și ce va fi, între trecut și prezent, între iubire și dezamăgire. Totul tronând într-o nuanță cu efect descriptiv al iubirii și plenitudinii datorită ei. Fiecare poveste este unică și desăvârșită prin acțiune și mesaj lăsat pentru cei ce vor suplinirea frazelor ca printr-un legământ al creației.

Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, cu atât mai mult cartea nu propune o singură poveste, nici chiar două, ci 27 de opere alese și gata pregătite să fie lecturate în întregime de ochii curioși ai cititorilor. Toți cei 27 scriitori au pus o amprentă desăvârșită asupra textului pentru a atinge sufletele sensibile și a țese legături cu arome de ciocolată și nu numai! Cartea poate fi găsită, aici!

Citindu-l pe Dan Claudiu Tănăsescu. Cartea „Taina stelelor”!

Dan Claudiu Tănăsescu (n. 26 aprilie 1938, Mogoșoaia, România) este un medic, autor, nuvelist, publicist, romancier și scriitor român. A debutat ca scriitor la 38 de ani, în Almanahul Literar cu nuvela „Luna”. În ianuarie 2010, Dan Claudiu Tănăsescu a publicat cartea „Iluzia iubirii”. A publicat până acum 12 volume de proză, patru dintre ele au fost premiate. La începutul anului acesta autorul a reeditat la Velvet Story romanul „Iarnă căzută-n genunchi”, iar acum ne pregătește cartea „Taina stelelor” apărută în anul 1982, fiind retipărită; un titlul plin de mister și simbolistică! Stilul inconfundabil al autorului lasă cale liberă nouă cititorilor spre a răscoli spiritul nostru de cunoscători, de a afla conținutul, iar cu o dibăcie unică Dan Claudiu Tănăsescu antrenează dinamica punând o amprentă personală desăvârșită, atât cu seninătate cât și cu un condei absolut cu care țese metafore extraordinar de frumoase, creând astfel imagini și emoții greu de descris.

 „La veghea nopții, soarta lui Virgil Huțanu și a Feliciei se va schimba. Viețile celor doi nu sunt scăpate de tragedie și durere, însă când drumurile li se intersectează doar stelele le mai pot îndura suferințele.
Narată pe perspective, „Taina stelelor” este atât povestea unui cuplu, cât și povestea unui bărbat prins sub influența patimilor și a unei femei cu sufletul răscolit de neșansă și remușcări. Cu o sensibilitate puternică și evenimente marcante, romanul semnat de Dan Claudiu Tănăsescu impresionează până la lacrimi.”

„Taina stelelor” este o carte care adună printre paginile ei numeroase trăiri și povești de viață, unele realiste altele duse la nivelul basmului călător, unele mai triste iar altele care pur și simplu te revășesc. Întâmplările diverselor personaje se întretaie și se completează, pentru a forma un întreg. Descoperim iubiri tulburătoare, secrete nelămurite în ani, pierderi, durere crâncenă, suferință ce taie în carne, decizii greșite luate la repezeală și curajul de a înfrunta realitatea pentru a reveni pe calea cea bună fie și cu un preț plătit mult prea mare. Cartea e o dramă care mi-a îngenunchiat toate așteptările, am plâns durerea și am repezit furtunile ce mi-au tulburat liniștea.

Mult timp după noaptea aia căzută din cer în picături de blândă satisfacție, Felicia s-a gândit că pentru ea o altă viață începuse atunci. Oare bunăvoința stelelor poate ține o veșnicie?

Cartea propagă dezbinarea emoțiilor tinerei Felicia, o femeie care se îndrăgostește orbește de Virgil Huțanu, un bărbat pierdut pe drumul patimilor, aceasta trăiește alături de el o iluzie a fericirii. Ce nu știe aceasta e că viața, stelele sau cine știe ce forță o duc în pragul pierzaniei pentru a renaște de fiecare dată tot mai puternică. Și pot spune cu mâna pe inimă că copilăria, viața, chiar și viitorul Feliciei e ca o citire în palmă, afli și te sperii, te înfiori dar și te lași păgubaș de nedreptățile existențiale plecând capul asupra asupririi care o poate înfrunta sufletul. Și câte nu a îndurat eroina principală aceasta o ia de la capăt, de data aceasta alături de Ştefan, dispusă să o reia totul din nou și din nou; cât de greu poate fi să se integreze într-un loc nou de muncă alături de o persoane care îi stârnește noi emoții pe care le credea îngropate o dată cu trecutul său înnegurat? Încercările par să o urmărească încă de la prima întâlnire cu acesta, din nou gelozii, lacrimi, adulter și golul sufletesc ce nu poate fi pansat, sau oblojit cu nici o alifie. În ampla desfășurare a relației dintre Felicia și Ștefan, Virgil își trăiește propria sa dramă, fricile îl cuprind iar misticul ce-i completează povestea duce lectura pe cele mai înalte culmi. Trăirile vibrează puternic iar umbra semnelor de întrebare te lasă să te reîntorci în fluiditatea textuală și să revezi, poate ai omis ceva?, poate nu ai înțeles bine?, poate va fi altfel?

Aici în carte taina stelelor e gonită de timpul ce nu iartă pe nimeni, acela care aleargă spre zări necunoscute parcă amăgindu-ne că totul va fi bine. Și totuși, cum e sufletul acesta? … frământările trec, îndoieli se perindă în bucurii, iar singurătatea nu mai pare de temut. Viața biciuiește firavul trup, și cioplește în inimă toate durerile ce nu se lasă duse în neantul înstrăinat. Și, chiar dacă ai zice că toate trec, Felicia își duce zbuciumul acela necunoscut ce pulsează prin toate ungherele golurilor ce s-au adunat, și care de fapt i-au definit viața!

„Taina stelelor” disecă întâmplările punându-ne în față o poveste plină de emotivitate, de viață, pentru acele suflete care se simt pregătite să cuprindă o dramă în toată originalitatea sa. Nu ve-ți fi scutiți de zbuciumul iscat de neîmplinirile eroilor, fricile, trădări, ignoranța ce a dus la declinuri sufocante, înșă, totuși iubirea tronează, ea e cea ce dă naturalețea acțiunilor și speranța că totuși… totul va fi bine! O carte ce cuprinde toate cele spuse și nespuse din viața trăită intens și fără retușuri.

„Nimeni nu poate ști de când stelele își presară pulberile argintii peste spinarea nesfârșită a pământului. Agățate acolo sus, fără să se clintească, stau înfipte ca niște ținte în bolta cerului și privesc nepăsătoare la scurgerea vremurilor. Doar soarele, speriat de rostogolirea nemiloasă a timpului, își acoperă fața orbitoare cu pete, de parcă ar fi un copil blond și pistruiat. Iernile se lungesc tăbărând peste lunile primăvăratice, iar vara își strânge dogoarea în zile puține și nu prea fierbinți. Ceva se schimbă în lume încet, încet, ca mersul unui melc, scurtând din existența noastră, ce rămâne învăluită în neliniști de mister.”

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Sursa foto: Velvet Story

Citind-o pe Nina Marcu. Cartea „Destinul sărută de 3 ori”!

  Nina Marcu, o autoare a unui buchet impresionant de cărți a căror conținut te lasă fără grai la propriu. Aceasta a activat în domeniul jurnalistic ca redactor, reporter special, redactor șef. A colaborat și la televiziune, Antena 1 Ploiești, TVR, Prima TV. Din opera sa se numără: „Cer deasupra unor răni deschise„, „Cartea primarilor”„Trăind Clipa” (volumul 1 și 2), „Rug pe rug㔄Uneori trandafirii înfloresc în ianuarie”, „Sărut în trei”. Recent m-am delectat cu cartea „Cumpăna unei vieți”, urmat apoi de cărțile  „Tango la Geamandură”(volumul 1 și 2). Iar astăzi este despre noua sa carte, proapătă ieșită de la tipar, „Destinul sărută de 3 ori” apărută recent la Editura LiterPress Publishing; un roman impresionant care m-a uimit, mi-a plimbat spiritul de cititor într-o ambarcațiune a visării prin iubire și tamponării sufletului cu niște experiențe ce pun în față maturitatea expresivității emoționale.

„Destinul nu ține cont că eu mă opun. Bunică-ta are dreptate când spune că el, destinul ăsta, își face propria cale, își alege, după cum îi tună, oamenii, îi sărută, cu patimă și foc, de vreo trei ori, își scrie, azi, pentru mâine și pentru ieri, propriile-i povești. Destinul sărută, ca un crai, cum și pe cine vrea el. De trei ori!”

Autoarea Nina Marcu cu o dibăcie desăvârșită din nou așterne cu penița o scriere fabuloasă; toate cuvintele sale sunt ca îndemnurile unui om ce jonglează cu textul în cea mai fluentă depănare a stărilor, a experiențelor, a noțiunii de viață și tot ce o definește. În primul volum din „Destinul sărută de 3 ori” vom primi acea stare de… suflet pentru suflete, deoarece scriitoarea ne va așterne o poveste veridică îmi permit să spun, pentru că ar putea fi povestea ta, a mea, a oricui, o istorisire cu năbădăi ce ne va amuza și ne va primi printre pagini admirând dansul suav al înfloririi unei iubiri focoase și efervescente. Aici nimic nu e ceea ce pare, nici relațiile, nici familiile, nici trecutul care se întoarce ca roata unui car scoțând cele mai ruginite sunete ale timpului ce nu se lasă trecut.

O avem ca eroină principală pe Ama Dumbrăveanu, o tânără suavă, plăcută dar care nimerește sub vizorul nenorocului, sau cine știe?! Aceasta este sora celebrului fotbalist Gabi Dumbrăveanu aceștia fiind stabiliți în Spania, însă după aflarea morții tatălui lor aceștia se întorc în țară, iar Ama este convinsă că trebuie să și rămână. Cum nu e într-o relație bună cu mama sa, care are propriile sale secrete și dureri duse la greu Ama decide să locuiască în apartamentul fratelui acesteia, departe de cicălelile mamei chiar dacă simte că trebuie să se apropie mai mult de surorile sale. Oportunitatea și convingerea că trebuie să rămâne îi este betonată de o oportunitate de a lucra la un post de televiziune Alma4 unde se caută noi angajări. Acesteia nu-i este străin acest post de televiziune, deoarece o leagă o iubire neîmpărtășită către un prezentator pe nume Sașa, ba chiar e și unul dintre fiii patronilor. Însă cum planurile de acasă cu cele de la târg nu coincid niciodată Ama are șocul vieții ei atunci când ajunge la televiziune însoțită de fratele acestia și este considerată de însăși marele șef Andrei, omul de piatră o femeie ușoară, fiind batjocorită la greu, cu cele mai dureroase cuvinte și ochiade nepoliticoase; „pițipoanca lu’ Dumbrăveanu”, ce mai. Lucrurile o iau razna de tot, parcă ai deschide cutia Pandorei, tragi de un capăt și se rupe altul. Sau vorba ceea … unde dai și unde crapă. Iar aici se surpă toate zilele iar inima o ia pe repede înainte.

De la vorbe grele eroii noștri Ama și Andrei ajung să se caute din priviri, de la orgolii și insinuări aceștia tind să-și pună cuvânt cu cuvânt și să înfiripeze cea mai destoinică iubire; însă nici aici nu sunt scutiți de reproșuri și încriminări. Tare le mai sunt încurcate ițele vieții, iar pe măsură ce povestea înaintează, ies la iveală secrete bine ascunse de câțiva zeci de ani, care scot la lumină povestea fraților care de fapt nu sunt frați, a iubirilor care nici nu sunt iubiri, a familiei care nu e familie, a adulterului și al lucrurilor mult mai dubioase mușamalizate de Petrescu senior. Povestea cu fiece filă se complică, toți se pun împotriva angajării lui Ama în televiziune, toți o vor departe de familia Petrescu, toți, înafara mânii destinului care îi unește în focul viselor ca mai apoi să le închege viața prin recunoașterea emoțiilor ce-i încarcă atunci când sunt aproape, el și ea, două suflete care oricât nu s-ar opune nu pot omite existența acelor fluturi ce se unesc ori de câte ori au ocazia. Cartea e de o frumusețe unică, nu ai cum să nu o îndrăgești, veți avea parte de o lectură incitantă, cu secrete, plonjarea dintre bine și rău, bucurie și tristețe, împliniri dar și goliciuni sufletești. Aici totul e realist, credibil și nu în ultimul rând de o originalitate de aplaudat!

Am citit cartea cu sufletul la gură într-o notă a suspansului, a accelerării ce mi-a fiert sângele prin vene, am trăit cartea într-o intensitate prezentată și prin extazul sufletesc avut în urma unor piese puse la loc, cu toate că autoarea ne-a îngăduit un… va urma sugestiv și care lasă nouă cititorilor focul curiozității aprins. Și cum nu erau suficiente secretele celor două familii, Dumbrăveanu și Petrescu finalul m-a lăsat cu întrebarea… oare ce va mai urma?

Astfel, mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, am dat prea multe din carte, însă nu m-am putut abține, e superbă și cu siguranță nimeni nu mă va contrazice. Un mare mulțumesc autoarei Nina Marcu pentru oportunitatea de a o citi! Din nou și din nou…