Citindu-l pe Adrian Artene. Volumul de versuri „Punctuația iubirii”!

Pentru Adrian Artene, poetul și directorul editorial GÂNDUL.RO, anul 2020 a fost unul productiv, apariția celui de-al doilea volum de versuri surprinde printr-un titlu sugestiv dar și printr-un format „regal”. Într-un gong a lui decembrie, s-a ”născut” în tipografie ”Punctuația iubirii”, o ediție nemaitipărită vreodată în România, între coperte de catifea, cu file dintr-o ceară luminoasă, litere din solzi aurii, un sigiliu din cristale Swarovski și semnături care se vor păstra dincolo de timpuri!

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Cunoscându-i scrierea și admirându-i poemele ce abordează tema iubirii, autorul nu te lasă nici de această dată să îți uiți cuvintele de apreciere, trezind prin sinceritatea versurilor o emoție aparte. Volumul este în profunzimea sa o nestemată, iar în completare vine și prezentarea cărții sub o formă excepțională, ceea ce o face să își merite un loc deosebit în colecțiile iubitorilor de poezie și nu numai.

Iubito, hai să refacem Lumea
Să rezidim armonios vechimea
Să reclădim măreț Pământul
Și să-ntrupăm din lut Cuvântul.
(din poezia – „Să refacem Lumea”)

Cartea „Punctuația iubirii” este, pentru autor în egală măsură, bucurie veritabilă şi testament, povară dulce şi darul lacrimilor, nemărginirea cerească şi combustibil pentru drumul existențial. Fiecare vers în parte este supus metamorfozelor, care acoperă o gamă amplă de trăiri şi sentimente, de la ruga spre ceresc şi până la absolutul prin uniunea iubirii. Debordante sunt sinceritatea, introspecția, dar mai ales amestecul dintre trăirile interioare și cele cerești. Relația dintre autor și Dumnezeu este o călăuză în calea cititorului ce va absorbi fiecare vers în parte semeni unui călător în căutarea infinitului.

Prin biblioteci,
Printre file de cărți necitite,
Printre versuri de poezii nescrise,
Căutam iubirea, dar ea nu era!
N-avea nici verb, nici rimă nu avea! (
din poezia „Căutam iubirea”)

Adrian Artene este un poet pregătit să creeze un scenariu de mântuire a întregii lumi, prin cuvânt, prin rime, prin metafore, prin ardoarea de a deschide ochii plecați în neștire, cuvântul său vibrează și răzbate nostalgia prin fiecare por și dezbină bula temerii prin împlinirea literară a versului scris. Fiecare poezie în parte e o declarații de dragoste care alcătuiește un adevărat caleidoscop multicolor, o mărturisire sinceră a iubirii, a credinței pe care poetul o poartă în suflet și care se cere transpusă în poezie într-o formă autentică, densă și care formează un conținut zidit din puritatea şi miracolul vieţilor noastre.

Cartea „Punctuația iubirii” semnată de Adrian Artene va fi o carte primită, fără doar și poate, cu mult interes de către public. 

Critici literare:

  • „Îl prețuiesc pe Adrian Artene. Spre deosebire de atâția poeți lipsiți de talent care se mândresc cu insuccesul lor ca și cum ar fi o dovadă de profunzime și inaccesibilitate. Adrian Artene, în mod evident talent, scrie simplu și cuceritor, dând dovadă de imaginație și sensibilitate, de darul comunicării instantanee cu cititorul. Textele sale sunt fluide și alunecătoare. Par scrise cu o nuia pe suprafața unei ape. Și se mai remarcă printr-un sentiment al cosmicității care nu devine niciodată grandilocvență. (…) Aceeași grație caracterizează referirile spontane la divinitate.” Criticul literar Alex Ștefănescu
  • „Sunt poezii pe care vă recomand să le citiți în intimitatea propriului suflet.” Maestrul Ion Dichiseanu
  • „Citind aceste versuri semnate de Adrian Artene, am avut surpriza de-a găsi ceva ce, de la Ioan Alexandru încoace, n-am mai întâlnit în poezia prestată de generațiile poetice următoare: tema religioasă, cu referiri și adresări Înaltului divin, reînnodând șirul întrerupt de multă vreme de vitejiile ateiste ale vremilor aspre de acum.” scriitoarea Lucia Olaru Nenati

Sursa foto: arhiva autorului

Citind-o pe Simina Sescioreanu. Cartea „Asfixiat în sânge”!

Simina Sescioreanu s-a născut pe 16 decembrie 2004 (iar pe 16 decembrie 2020 a debutat cu romanul „Asfixiat în sânge”), aș zice că s-a născut sub o stea călăuzitoare. La întrebarea ce a determinat-o să scrie această cartea Simina Sescioreanu subliniază: „Sentimentele mele m-au inspirat să scriu acest roman. Fiindcă scriu ceea ce simt. Inițial, trebuia să fie un basm, dar perioada în care am scris la carte a fost foarte proastă și am ajuns să îmi omor timpul scriind zi și noapte. Primele zile în care am lucrat la prima parte a povestirii nu am realizat că nu pot să mă opresc, însă la un moment dat mi-am adus aminte de faptul că mi-am propus în 2019 la final de an să public o carte. Așadar, m-am răscolit și mai mult pe dinăuntru până ce am finalizat cartea, ca în cele din urmă să o public.

Însă tânăra autoare nu se oprește aici, scrisul fiindu-i alint, pentru acest articol aceasta menționează: „Cărțile pe care le-am scris și sunt șanse să apară sunt: „Ultima petală”, un roman de dragoste, unul în care am stors și ultima picătură de romantism din mine. Nu prefer acest gen, deoarece mă consumă mult prea tare, dar romanul a fost scris cu un scop. Având ca idee „TRECUTUL te urmărește când tu nu urmărești VIITORUL”. „Un sărut în București”, un roman în care am accentuat faptul că totul se poate schimba într-o secundă dacă nu crezi în răutate. Dacă te minți că totul este bine când de fapt nu este. Pot spune că am avut aceeași problemă precum personajul principal. Nu am crezut în răutate. Vedeam doar bunătate oriunde mă uitam. „Liceul de coșmar” (am terminat primul volum, urmează să-l scriu pe al doilea). Este un roman de groază. Sau cel puțin, să fiu sinceră, așa am încercat să pară. Am pornit de la ideea „Ca să ai dreptul la iertare, fii rău cu un motiv.” Și, în cele din urmă, să mai spun de una…”Nu este despre noi”, un volum de poezii la care încă lucrez.”

Astăzi am terminat cartea „Asfixiat în sânge” a tinerei autoare debutante Simina Sescioreanu; aceasta cu un avânt scriitoresc îndemnată de Editura Dreams Publishing House și-a văzut visul realizat.

Cartea „Asfixiat în sânge” ne aduce în față o poveste a două suflete ce se cheamă reciproc, un el plin de orgolii- Damon, și o ea- Anastasia, o tânără naivă și mult prea credulă în lumea unor suverani gata pregătiți să își asume rolul de cotropitor al sufletului, al trupului și al libertății. Întâlnirea celor doi e întâmplătoare de fapt ca toată derularea poveștii lor, își lasă emoțiile să-i acapareze ca apoi să le estompeze într-o văgăună a sufletului negând cu desăvârșire comunicarea care i-ar fi adus cu siguranță împreună, însă ei au ales calea cea mai dură aducându-i într-un circuit al asfixierii în sânge! Aici în carte trecutul se întretaie cu prezentul iar viitorul e incert ca o bulă a imprevizibilului pus pe tava vieții!

Cartea deapănă o poveste îmbinând nuanțele meditative cu o istorie a unor iubiri neîmplinite. Autoarea cu o naivitate suavă crează o lume în care iubirile nasc freamăte, orgolii, gelozii dar și sfârșituri monumentale. Și ca o vâltoare a anilor efectele karmice își țes propriul drum al corectitudinii, al așezământului universal. Această carte mi-a demonstrat că tinerii pot să scrie frumos cu un imbold asupra înclinațiilor lor, ei pot fi cei care țes frumos povești menite să impresioneze o dată cu cizelarea lor. Am găsit aici printre pagini o luptă a autoarei cu cuvintele prin a dărui cititorului tânăr o euforie de stări, o uniune textuală, unele aspecte au fost poate peste puterile ei, însă gustul ei de a crea acea fantastică erupere se simte, se face apreciată. Au fost foarte multe pasaje care m-au surprins iar altele care mi-au creat semne de întrebare, unele lăudabile iar altele care mi-au încins spiritul de observație. Nu aș vrea să redau pasaje din carte, deoarece o poveste e o poveste, trebuie citită și atât, și chiar nu vreau să vă stric plăcerea lecturii. Însă lumea creată de autoare, deși una fantasy, oferă nenumărate lecții de viață care se pot dovedi folositoare tinerilor cititori, în special în ceea ce privește deosebirea binelui de rău, despre orgolii, gelozie, pierderi și iubirea, dăruirea ei, care de fapt e și unul dintre laitmotivele cărții. Cartea s-a lăsat citită pe valul unor emoții vii, caldă, calmă, copilăroasă … povestea a fost primitoare și într-o continuă ascensiune.

Recomand această carte tinerilor cititori, e minunat să citim cărți ce ne conduc într-o aventurieră călătorie a poveștilor care ne stârnesc imaginația!

„Iar el, pentru că a iubit-o atât de mult, i-a lăsat un întreg imperiu Asfixiat în sânge.” Simina Sescioreanu

Citindu-l pe Petre Nichita. Cartea „Tata știe mai bine!”

Autorul Petre Nichita s-a născut pe 20 septembrie 1985; originar din Moinești, un orășel la vreo 50 de kilometri de Bacău, unde a rămas până a terminat liceul teoretic Spiru Haret, secția Limbi Străine. A urmat înscrierea la Facultatea de Jurnalism la Cluj-Napoca (UBB, Științe Politice, Administrative și ale Comunicarii-secția Jurnalism). La Cluj a lucrat la stația locală Antena 1 și câte puțin la Radio Romantic. În 2010 s-a mutat în București cu munca, inițial tot la Antena 1, apoi s-a transferat la Știrile Kanal D. Anul 2021 îi aduce autorul Petre Nichita o colaborare suprinzătoare cu minunata echipă a Editurii Velvet Story unde își face simțit debutul cu o carte care va fi freamăt pe buzele cititorilor încă mult timp. Autorul menționează: „Până la momentul actual tangențe cu literatura nu am avut. N-am publicat nimic, am avut câteva încercări timide până la „Tata știe mai bine!”. Ce m-a determinat să scriu? …cred că multele mele nedumeriri în calitate de tată, dorința de a vedea cât de departe poate fi dusă ideea că „un părinte e gata de orice pentru copilul său”. A pornit ca un soi de experiment și personajul principal și-a urmat drumul său. E foarte interesant să te joci folosind cuvintele, să creezi imagini, sunete, senzații. Asta mă atrage la scris și sper să-i atragă și pe cititori către experimentul meu.”

Cine ar pune la îndoială intențiile unui părinte? Cine ar contesta dorința acestuia de a-și ocroti copilul cu prețul propriei libertăți? Cine ar spune că tot ce a depănat autorul în carte e de domeniul fantastic, greșit, mulți părinți își „pierd mințile” atunci când în balanța vieții e propriul său copil ce se află la răspântia dintre copilărie și maturitate! Acea perioadă în care judecățile sunt înțesate de social, când alegerile sunt mânate de impusurile adolescentine, iar termenul de corectitudine și morală scapă din mâna părinților ce-și duc la extreme educația! Astfel, cartea „Tata știe mai bine!” ne pune în față imagini realiste a unei vieți rupte de regizarea unui film, însă pe cât de neverosimilă pare e pe atât de corect pusă la punct aducând în primele rânduri noțiunea de parenting urmat pe pașii unor reflectări cutremurătoare. Autorul Petre Nechita cu o acuratețe impresionantă, ținând cont că se află la o carte de debut, subliniază atât lacunele, punctele slabe cât și expunerea noastră ca părinți în fața vulnerabilității relației părinte-copil, acolo unde toți adulții și copii sunt într-un cerc vicios al necunoașterii, a expunerii, a impulsivității cauzate de efectul imprevizibilului.

Acolo unde comunicare nu e, nimic nu e…

Povestea ne deapănă firul descriptiv a unui tată, o lume prin ochii lui critici și scăpărători, ochii unui om ce o dată ce a devenit părinte se scufundă în materiale de specialitate pentru a afla „secretul” educației perfecte și fără defecte. Ce frumos sună în teorie… Petru Stratulat încearcă să controleze totul, însă cât de mult nu ai dori să ții frâul unei căsnicii, a unei educații- neprevizibilul mereu se face simțit iar el se simte încolțit de o lume vicioasă și care are o influență distrugătoare asupra propriului său copil. Bula protectivă se fisurează iar acesta ca să-și apere fata adolescentă e în stare să săvârșească fapte neimaginabile și care își pun o amprentă grea asupra sa, însă el își poartă scuza după sine, scuza unui părinte ce vrea binele copilului său scoțând din ecuație o discuție sinceră și de la egal la egal cu membrii familiei sale.

Părinții au tendința de a interveni în viața copilului…

Petru Stratulat a distrus toate barierile normalității demonstrând că limitele se încalcă, că frica, nesiguranța poate induce o stare de delir scăldând adultul în apele unor declanșări criminale. Și nu putem nega că părinții au tendința de a interveni ori de câte ori copilul este pus într-o situație altfel decât ce-a limitativă de acasă, iar eroul principal, nici pe departe „erou” a înlăturat acești factorii cu pricina, neacceptând simplul fapt că fata lui a crescut, că Sofia e o adolescentă în formare care își va bătători singură drumurile, cu bine sau cu experiențe poate mai puțin plăcute, chiar dacă anturajul ei e unul mai puțin sigur pentru ea. Însă asta e viața, toți am trecut prin asta, unii refuză pur și simplă să accepte.

Un tată, un călău al pericolelor…

Când parcă nimeni nu observă, când parcă la nimeni nu trebuie, el tatăl se luptă cu perfecționismul de părinte. Își ia la propriu în mâini curajul și adrenalina și își țese niște scheme demne de cele mai bune filme și își apără odorul, în felul lui, mânat de instincte, de frica eșecului pe care nu vrea să-l accepte sub nici o formă. Distruge barierile timpului, a normalității, a corectitudinii și pur și simplu acționează fără să realizeze efectele viitoare. Acesta a creat o acțiune antrenantă fără a realiza că noi cititorii mai avem nevoie și de respiro, aici nu a fost cum… am citit și am citit semeni unei însetate de cuvinte în a afla încotro se va îndrepta furia unui tată; în direcția cui va fi mânată! Și totuși cred că după citirea cărții vom rămâne cu întrebarea dacă faptele lui vor fi sau nu pedepsite pe măsura consecințelor cauzate!

Nu vreau să știu că magazinul ăla funcționează lângă geamul unde învață Sofia. Nu pot să accept așa ceva! Pe vremea când era bebeluș, nu reușeam să mă bucur de plăcerile care apăreau la tot pasul: somnul ei liniștit, gânguritul, zâmbetele aruncate ici și colo, primele silabe, țipetele pline de plăcere când o ridicam în brațe, sus-sus. Mereu mă gândeam că s-ar putea îmbolnăvi, că ar putea să cadă și să se lovească. Frecam cu disperare fiecare suprafață din apartament, să dispară praful și microbii. Iar când Sofia abia învăța să meargă de-a bușilea, mintea mea se ducea şi mai departe: îmi imaginam scenarii întregi în care e atacată pe stradă sau lovită de vreo mașină în timp ce traversează. Cum s-o protejez de atâtea pericole?

Cartea „Tata știe mai bine!” de Petre Nechita este o lecție a ce Nu trebuie să facă un tată într-o conjunctură de parenting, atunci când provocările vin însoțite de înfloriturile unei imaginații construite pas cu pas de niște cărți fixe a unor autori ce încurajează bula educativă fără implicări și experiențe din afară. O carte ca un duș rece ce definește într-o oarecare măsură atât bucuria, lacunele cât și prețul iubirii, educație și alegerilor pe care le facem. Îmi rămâne să vă îndemn la lectură, suspansul și goana literară vă este garantată, autorul te va smulge din confortul personal și te va arunca într-o poveste ce poartă umbra posibilului imposibil.

Citind-o pe Delia Moretti. Cartea „Legile nescrise ale vieții. Două inimi, un singur trup.”

Cu un deosebit interes o urmăresc pe autoarea Delia Moretti în mediul online, aceasta are o serie de cărți apărute la Editura Stylished, iar anul 2020 a apropiat-o de minunata familie a Editura Petale Scrise unde a publicat cartea „Legile nescrise ale vieții. Două inimi, un singur trup”. Autoarea susține: „Sunt o visătoare incurabilă, mamă și soție devotată, iar într-o perioadă în care aveam foarte mult timp liber, am descoperit că pot fi și o autoare debutantă. Seria Prenupțial, cele trei cărți cu care am pătruns în lumea scriitorilor, mi-au dat curajul și forța necesară de a continua călătoria mea îndrăzneață. Drumul ales a fost anevoios și plin de piedici pe care am reușit să le depășesc în cele din urmă odată cu lansarea cărții ,,Legile nescrise ale vieții – Două inimi, un singur trup”. Ideea cărți a plecat de la concepția că cu toți merităm o a doua șansă. Legile bisericii catolice sunt foarte rigide, iar credincioșii fideli tind să le respecte. Printre paginile cărții se pune în discuție totul și se dă o altă semnificație predicilor instituției. Totul pentru a ne arăta că suntem stăpâni pe propriile acțiuni. Că legile sunt făcute să le încălcăm pentru a obține ceea ce vrem cu adevărat de la viață.”

Este posibil ca imaginea să conţină: text care spune „MORETTI DELIA LEGILE ALE inimi, un NESCRISE VIEȚII singur trup Două”

Ce-ți poate oferi o carte? Ce-ți poate da aceasta ca să fii înmărmurit la moralele sale, la experiența ce ți-o deapănă, la efervescența stărilor, la povestea ce o iubești înainte să se așeze pe adâncimea sufletească? Vă spun eu, originalitate! Sunt cărți pe care le strângi la piept semeni unor neprețuite comori care le ceri și care îți cern amintire, povață și apreciere, iar romanul „Legile nescrise ale vieții. Două inimi, un singur trup” este una din acelea care pur și simplu nu se lasă uitate!

„Dorul a început să mă doară și să mă împiedice să mă concentrez așa cum se cuvine.”

Este o cartea a pierderii dar și a regăsirii, a fericirii dar și a dezamăgirilor, a căilor înfundate dar și a luminii de la capătul tunelului. E acea poveste care îți arată magia vieții prin concentrarea firescului, fără retușuri, o carte ca o șansă de a primi și a oferi iubire, a ierta și a păși cu capul sus în pofida încercărilor ce bat la ușă. Iar acestea nu întârzie să apară atunci când în calea protagonistei noastre, Daria îi apare o veche prietenă, Matilda; aceasta prin diverse motive o „sechestrează” să stea cu ea la moșie și să-i fie aproape în ultimele săptămâni până la nașterea copilului. Cum Daria e tânără și pe alocuri ușor de manipulat acceptă cu o oarecare reținere, iar când aceasta se ciocnește cu ura soțului Matildei încearcă să-și scurteze vizita, însă de fire bănuitoare graviduța își țese propriile planuri în care nimeni nu este scutit de firea sa vicleană. Declinul apare atunci când aceasta naște, iar reacția acesteia e cu totul nespecific acelei Matilda, fosta logodnică a fratelui său, care o cunoaște Daria, aceea fiind blândă, plăcută și grijulie, însă Matilda de acum e departe de a fi bunăvoitoare și iubitoare, aceasta de cum a născut și-a abandonat copilul fără remușcări și rețineri. Sugrumarea acestei vești i-a făcut pe toți să nu înțeleagă felul ei de a fi, însă totuși această plecare a dat naștere unei eliberări semeni unei guri de aer proapăt, mai ales că roșcata Daria a suplinit euforic inima oricărui membru a familiei redând moșiei un aspect primitor iar cu ajutorul ei necondiționat a făcut uniunea unor suflete ce pur și simplu tânjeau după iubire.

„Îi vine să spargă totul în calea lui. Se simte damnat din nu se știe care motiv. Nu a cerut niciodată marea cu sarea de la Dumnezeu. O soție iubitoare, copii, înțelegere și armonie în familie. Nimic mai mult de atât. Când a întâlnit-o pe Matilda, a crezut cu îndârjire că și ea își dorește același lucru de la viață. Dar adevărul s-a dovedit a fi altul. Idealurile ei erau altele, complet diferite de ale lui. Ar trebui să fie trist. Scumpa lui soție l-a abandonat, dar, în schimb, sentimentele predominante în momentul de față sunt altele: frustrare și neputință.”

„(…)Îi pare bine că este încă o dată liber să își trăiască viața după regulile sale, nu cele impuse de o femeie care nu merită iubirea lui sinceră.”

De la un punct la altul unduirea poveștii ne lasă să fim purtați într-o dramă a unor familii care își au propriile secrete, temeri, înfrângeri dar și dorințe sincere. Autoarea aplică o abordare foarte interesantă asupra vieții, iubirii dar și a alegerilor la care-i supune pe eroii cărții. Îi spală în ape tulburi ca apoi să le arate că după furtună vine cel mai colorat curcubeu, că după orice iarnă geroasă se așterne o primăvară cu promisiuni. Este o carte pe care nu o poți lăsa din mână oferindu-ți senzații noi cu personaje vulcanice, plăcute, senzuale și mereu gata pregătiți să te surprindă plăcut. E acel gen de carte pe care ai vrea să o grăbești în a o citi, însă ești și în contradicția emoțiilor, și parcă ai mai amâna încă un pic. Ai vrea să o răsfoiești pe repede înainte ca să pui piesă cu piesă, dar în același timp nu vrei să ajungi la sfârșit. Romanul te ține captiv în aceea lume condimentată cu toate picanteriile unei vieți trăite din plin, simți durerea, fericirea și licărul de speranță a personajelor a căror emoții sunt ghidate de instrictul de familie, corectitudine și iubire. Cu mâna pe inimă declar că această carte m-a îmbătat în simțire, în emoție, transmițându-mi mie o profunzime textuală unică.

Vă recomand cu căldură „Legile nescrise ale vieții. Două inimi, un singur trup.” pentru acele zile lungi în care simţiţi nevoia unei lecturi cu o acțiune efervescentă. Vă aştept cu interes părerile voastre legate de carte şi vă urez lecturi plăcute! Dacă vă doriţi să achiziţionaţi cartea o găsiţi Aici!

Este posibil ca imaginea să conţină: floare

Poetului!

Poetului …

Mă-nchin în fața ta poete

Al glasului purtat de neam

Îți simt cuvântul pe-ndelete

Și mă-nfior, și mă condamn,

La ore dulci și avuție

A metaforicelor daruri.

Tu drag poet, ce-mi faci tu mie?

Cu ale tale sfinte haruri?!

Apostol Cristina (2021)

Sursa foto: pinterest

Citind-o pe Rodica Mihai. Cartea „Iubire și dincolo de Viață”!

În lumea literaturii ochii noștri de cititori se avântă pe titluri incendiare, peste cărți cunoscute și mai puțin, mereu tindem să luăm după recomandare, după popularitate sau după un gen anume; și eu mă număr printre acele persoane care au o preferință literară, în special pe cele bibliografice, jurnale de memorii, acele cărți care deapănă trăiri și amintiri adunate într-un cufăr al timpului. Astăzi vreau să vă povestesc câte ceva despre o carte nou descoperită la Editura Dream Publishing House, „Iubire și dincolo de viață” de Rodica Mihai, apărută în noiembrie 2020!

„Nu poți uita niciodată prima dragoste, atunci când este pură. În această carte am vrut să arăt tuturor că iubirea noastră a rămas neschimbată și după patruzeci de ani. Ea nu va pieri nici când noi doi nu vom mai fi pe pământ. Dragostea va rămane și în viața de apoi.” – Rodica Mihai

Cartea „Iubire și dincolo de viață” este o confesiune adusă de către autoare către inimile sensibile sau acele nesigure în ale lor sentimente, ea îndeamnă la iubire și la credința a ceea ce desemnează această emoție. Povestea prezentată de autoare e o depănare a firului vieții având în conţinut încercările vieții acesteia și tulburătoarea poveste de iubire a două suflete ce s-au căutat în boarea anilor, și s-au găsit.

„Copilă fiind, vedeam altfel lucrurile, iar tu mă ajutai să înțeleg totul. Amândoi eram atât de mândri că ne putem înțelege doar din priviri! Am simțit că vom fi împreună mereu.
Iar acolo unde erai tu, veneam și eu, eram nedespărțiți. Eram atât de împliniți încât nu luam în seamă părerile celorlalți, care nu doreau să fim împreună. Când erau nunți sau petreceri în cartier, noi eram cei mai buni dansatori.

Fiecare frază cursă de suava peniță ne desenează traiectoria unor destine, cu tinerețea lor, cu inocența gesturilor, și cu impasul dinafara lor, familie, orgolii, neplăceri, cum au călcat în capcana rudelor și uşor-uşor au căzut în capcana sentimentelor, iar acest lucru i-a marcat definitiv viitorul, dar și i-a călit aducându-i aproape mai uniți, mai pegătiți să facă față greutăților. Mi-a plăcut mult curajul și speranța autoarei, felul ei „curat” în a-și aștepta iubirea, în al diviniza pe acel El și a-i pune altar pe suflet. Sincer, o iubire cum rar o mai putem găsi în timpul actual, timp în care orgoliile sunt prea mari și iubirile mult prea fugare, iar acest jurnal al intimităților autoarei mi-a permis să văd o simplitate suavă a unor sentimente ce sper să fie piatră de temelie încă la multe cupluri viitoare.

Cartea „Iubire și dincolo de viață” este scrisă într-un stil plăcut, lejer și de iubit. Nu ai cum să nu apreciezi unduirea amintirilor, a vieții ce se lasă dusă însă își cere tributul de a fi simțită și trăită la intensitate. Miezul și esența acestui volum îți dă o forță revelatoare asupra sufletului cuprinzându-te de întrebări… oare iubești destul?, oare cât de mult alimentezi cuplu cu ceea ce simți?, oare ai putea trăi o iubire similară?… și cel mai important, cât de mult te apropii de acel termen- „iubirea adevărată”? Eu fiind o romantică incurabilă am primit această lectură ca o mână cerească, m-am lăsat în voia lecturii delectându-mi retina cu toată amploarea textuală luând din fiecare cuvânt și întâmplare doar morala, esența și timbrul iubirii.

Am simțit cartea ca pe o gură de aer proaspăt și cu o subliniere în numele iubirii, o adresare către acei care aleg să renunțe la acest sentiment în detrimentul comodității, către acei care merg pe linia subțire și pe regulile stabilite de alții, la supunere și la o viață în solitudine, o carte ce a împuternicit sentimentul și i-a oferit valoarea supremă. E o carte ce îndrumă la visul de a purta iubirea și dincolo de viață. Este pentru cei care își transformă inima în arta iubirii eterne.

Este posibil ca imaginea să conţină: floare

Cartea o puteți achiziționa de pe saitul editurii!