Citind-o pe Kerrigan Byrne. Cartea „Totul e permis în dragoste”!

Luna aceasta am descoperit o autoare ce scrie excepțional. Nu mă avânt după titluri romanțioase, însă acesta pur și simplu mi-a sărit în ochi. Și pot să spun că stilul și unduirea textuală m-a făcut să apreciez această latură a autoarei. Scenele istoricale îmbinate cu acele de pasiune sexuală, acea pulsație de intimitate mi-au creat o năvălire de cuvinte menite să mă acapareze într-o fantezie a unor momente literare de o originalitate unică. Toate episoadele de iubire și pericol au fremătat în mine o accelerare a citirii, iar însăși clădirea etapă cu etapă a dragostei celor doi eroi mi-a susurat la ureche mierea armoniei a două suflete predestinate.

O avem ca eroină pe Lady Alexandra Lane, o tânără care duce o viață interesantă, dar solitară, cu excepția carierei și a relației cu cele mai bune prietene ale încă de pe vremea școlirii ei. Este o fire perspicace cât și atentă la detaliile ce ar putea să o scoată din zona sa de confort sau mai bine spus evită cu înverșunare bărbații, ca urmare a unei cicatrici emoționale debândite în urma unui viol cutremurător, dar și uciderea acelui mișel care și-a permis să treacă granița dintre director și elevă. Împovărată de acest eveniment își poartă cărările în sihăstrie și departe de mondenitățile gălăgioase până în ziua în care este anunțată că una dintre prietenele ei cele mai bune se logodește. Călătoria ei o aduce într-o lume nouă, dar și una de care se ferește, atracția sa față de un bărbat, și nici mai mult nici mai puțin de focosul alfa logodnic. Curiozitatea ei dar și inocența păstrată în ani neprihănită o fac să fie vulnerabilă, dar și totodată pregătită să-și ia avânt pe nisipuri mișcătoare.

Piers Atherton, logodnicul duce de Redmayne, găzduiește o sărbătoare de weekend la moșia sa pentru a-și anunța logodna oficial, însă evenimentele iau amploare, întorsăturile se unduiesc în umbrele trecutului iar secretele și vorbele tăinuite ies din ascunzișurile minții în cele mai nepotrivite momente. Iar pericolul planează pe pământurile ducelui la mirosul unui praf de pușcă. Logodna se termină cu o nouă întorsătură care o face pe Alexandra să ia locul celei ce ar fi trebuit să îi fie mireasă misteriosului Piers, iar de aici se pornește o avalanșă de momente care mai de care. O nuntă accelerată, atentate la viața celor doi, descoperiri aheologice, și porniri criminale ascunse de ura continuă a zece ani într-o agonie a unei minți viclene. Totul a fost într-un dute-vino accelerat, autoarea închegând într-un fel textul că pur și simplu nu te lasă să te îndepărtezi de ideea ce planează întreaga acțiune. Personajele principale se descoperă într-un timp foarte scurt, își explorează tentațiile și se mulează după dorințele fiecăruia într-un cocon al pasiunii arzătoare.

Povestea este cu ritm rapid și am citit-o într-o singură zi. Îmi plac acele povești care te prind în plasa cuvintelor și te fac să trăiești atunci și acolo. Mi-a plăcut maturitatea cuplului, dar și planul secund care vine din trecutul fiecăruia ca un gong al dezechilibrului. Recomand povestea cu drag, aici ve-ți găsi iubire, senzual, intim de o finețe atrăgătoare cât și o acțiune pătrunzătoare!

Citindu-i pe Omid Scobie și Carolyn Durand. Cartea „Drumul spre Libertate. Harry & Meghan”!

Omid Scobie este un scriitor din Londra. El a devenit destul de faimos după ce a lansat o carte numită Finding Freedom, „Drumul spre Libertate. Odiseea unei Familii Regale Moderne”; împreună cu coautorul său, Carolyn Durand. Această carte are menirea de a elucida unele nelămuriri neștiute, sau puțin argumentate în presă, aici ve-ți găsi idei și conținuturi ce vor așeza piesă cu piesă în demonstrarea întăririi relației dintre Harry și Meghan.

„Drumul spre libertate. Harry & Meghan. Odoseea unei Familii Regale Moderne”, este cartea care a fost lansată recent la Editura PUBLISOL și se vrea a fi o povestire a cuplului regal, scrisă de către doi jurnaliști care au avut acces privilegiat la evenimentele care se întâmplă în cercul restrâns al Familiei Regale. O carte ca o călătorie cu destinația libertății!

Chiar dacă ni se par departe de noi termenii de rege, regină, prinți și domnițe educate într-o manieră rigidă, uitați că încă se mai păstrează aici și acum aceste noțiuni de regalitate, acele stricte ținute și comportamente învățate sub ochiul critici al înaltei societăți. Iar fericirea și libertatea sunt taxate dacă nu coincid cu regulile coroanei. Aici este și cazul cuplului dintre Prințul Harry și Meghan Markle, Ducii de Sussex. De la început, povestea lor de dragoste a fost pusă sub semnul întrebării și au fost nevoiți să facă anumite sacrificii pentru a rămâne împreună, lucruri care i-au îngenunchiat dar care au dus la cimentarea relației lor. Însă pe cât de multe nu s-au întâmplat și la câte nu le-au ținut piept aceștia ajung să se sufoce de critici, renegări și ochiade năucitoare alegând drumul libertății ca o nouă opțiune la o viață altfel decât până la.

Autorii ne-au spus povestea lui Meghan și a lui Harry de la început, dar nu au aprofundat niciun detaliu cu consistență. Am primit câteva fragmente de informații pe care, probabil, publicul larg nu le știa deja, dar, în cea mai mare parte, ne-au spus doar povestea evenimentelor prin care au trecut prin știri, portaluri de bârfe și reviste de celebrități puse în ochiul criticului; cu dialoguri de completare sau „justificare” din partea personajelor cărții. Însă indiferent de alte opinii, dacă vă place să citiți despre familia regală vă va plăcea această carte. Harry este o personalitate puternică care a știut să-și impună punctul de vedere iar curajul de a rămâne alături de Meghan a demonstrat acest lucru. E foarte interesant de auzit și citit prin ce trebuie să treacă familiile regale și moștenitorii acestora. Unii oameni sunt făcuți pentru această viață, alții nu. O carte care s-a citit ușor, și cu o curiozitate continuă deoarece sunt mare iubitoare de bibliografii!

Recomand cartea acelor persoane fascinate de bibliografii și detalii integrate într-o sferă, în cazul nostru cu reflectoarele asupra familiei regale cu ținta spre Harry și Meghan, eu pot spune că am suplinit bagajul cu informații pe care le știam pe jumătate iar la altele nici nu am fost atentă în momentul când au fost într-un delirium pe la toate posturile, acum am privit altfel situația lor cât și discriminarea creată asupra relației și diferențierii lor evidente. O carte pe care aș mai recitio peste câțiva ani cu drag…

Citind-ul pe Tom Fletcher. Cartea „Crăciunozaurul”!

Tom Fletcher (n. 17 iulie 1985, la Harrow, Marea Britanie) este cântăreț, chitarist, autor de versuri pentru piese muzicale, scriitor și vlogger pe YouTube. Este membru fondator al trupei pop rock McFly. În 2012 Fletcher a publicat prima carte, scrisă în colaborare cu Dougie Poynter – The Dinosaurthat Pooped Christmas (Dinozaurul care a bălegat Crăciunul) –, titlu care a avut cel mai mare succes printre autorii debutanți de literatură pentru copii din acel an. Cărțile lui au fost până acum traduse în nouăsprezece limbi.

Astăzi este despre cartea „Crăciunozaurul”, o poveste ce a adus o mare notorietate autorului, o carte ce a adunat un public larg și care a avut vânzări surprinzătoare. Și vă spun sincer nici nu mă miră, ținând cont de faptul că cărțulia are un impact mare asupra copiilor cât și părinților, deoarece sunt puse în discuții teme dureroase; accident de mașină, absența mamei, invaliditatea copilului cât și dorința tatălui de ai oferi totul în pofida modestiei și nevoilor pe care nu le pot ascunde. O carte despre ajutor, prietenie, magie și puterea familiei.

Cartea „Crăciunozaurul” este o poveste minunată ce descrie nașterea unui dinozaur în plină sărbătoare de Crăciun, Moș Crăciun e cel cel găzduiește în minunata sa lumea a magiei departe de pericole, însă curiozitatea micului solzos e sâcâitoare iar singurătatea îl îndeamnă să facă lucruri necugetate, și mai exact să se aventureze cu Moșul în sania sa în noaptea împărțirii cadourilor. Astfel îl cunoaște dintr-o dorință sinceră pe William, un băiețel simpatic ce adoră dinozaurii. Povestea băiețelului William nu este una dintre cele mai frumoase, acesta suferă un accident care îl imobilizează în scaunul cu rotile, un accident în care își pierde mama și speranța la bine. Acesta este un copil atât de grozav. În încercarea de a-i face zilele frumoase tată acestuia îi crează un spirit al sărbătorilor frumos, familial și cald, totul ca micuțul William să nu se creadă exclus din normalitate. Acesta susține: „Fiecare pas care te îndepărtează de Crăciunul trecut te aduce cu un pas mai aproape de cel care urmează.”

După cum am menționat Crăciunozaurul se aventurează în lumea oamenilor, acolo unde dintr-o dorință de a-și recupera plușul drag în formă de dinozaur, curiosul dinozaur se face văzut de William, acesta nu e speriat însă e fascinat să îl descopere. Însă mirosul pericolului se simte că plutește în aer, iar cei doi cât și Moșul sunt la un pas de a pierde multe… un vânător înrăit vrea capul unicului dinozaur de pe pământ. Totul este un dute vino de imagini, discuții la contradictoriu și călătorii impresionante la Polul Nord, acolo unde micile ajutoare ale Moșului cântă și spun poezii într-o înaltă veselie. Aici veți găsi o avalanșă de bucurii literare, de la experiențe mai puțin plăcute ale micului băiat în cadrul școlii, la formarea unor noi prietenii, de la durere la conștientizare, de la singurătate la dragoste și ajutor.

O poveste de Crăciun încântătoare și originală! O lectură minunată cu mesaje frumoase și adânci. Mi-a plăcut în special modul în care personajul principal a făcut față cu brio la toate încercările în pofida dezabilității sale, autorul la creionat puternic, pozitiv și descurcăreț chiar dacă e pus la grele încercări… Această carte mi-a încălzit absolut inima chiar și după Crăciun iar copii au fost absolut acaparați de toată acțiunea antrenantă. O bijuterie de carte atât pentru copii, cât și pentru adulți. Noi o recomandăm cu mic cu mare!

Curiozități neverosimile despre Scriitori!

Întotdeauna când luăm o carte în mână analizăm coperta și vociferăm autorul, acel maestru a scrierii care a așternut un titlu, o poveste și un legământ sacru de chemare spre cititori. Mereu am avut un interes mare asupra a tot ce înseamnă bibliografia autorilor; probabil ați observat că încep o recenzie cu câteva date ale autorului, deoarece consider că e potrivit să îl aducem în față atât pentru ceea ce a creat de-a lungul timpului până a avea noi în mână opera acestuia cât și pentru ce a fost înafara orelor de scriere continuă. Astfel, astăzi mi-am propus să vă aduc la cunoștință câteva aspecte mai puțin cunoscute ale scriitorilor. Unele cunoscute altele mai puțin. Vă îndemn să le aflați și voi!

• Din familia Shakespeare, doar William Shakespeare știa să scrie și să citească.
• Autorul bestseller-ului „Stăpânul inelelor”, J.R.R. Tolkien, a fost un francofob înverșunat – ura francezii și „franțuzismele” – și șofa teribil de prost. Dar nici când „trăgea pe dreapta” nu-i mergea mai bine: pe motiv că sforăie prea tare, soția îl invita să se culce oriunde altundeva, dar nu lângă ea. Așa că Tolkien înnopta singur… în cada din baie.
• Despre Casanova, celebrul aventurier amoros care a dus la bun sfârșit nu mai puțin de 42 de cărți, se crede că era clarvăzător. În unicul său volum SF, Casanova anticipează apariția telefonului, televizorului, automobilului și avionului.
• „Război și Pace”, capodopera lui Tolstoi, a fost transcrisă de Sofia Andreevna Berg, soția sa de 7 ori. 
• Lev Tolstoi era un Don Juan în timpurile sale. A rămas celebru pentru ceea ce a făcut în noaptea nunţii sale cu Sophia Behrs (în vârsta de 18 ani): a obligat-o să-i citească jurnalele întreaga seară pentru a o pregăti cu obiceiurile lui sexuale şi a-şi mărturisi toate aventurile amoroase pe care le avuse până atunci.
• La fel ca Dostoievski, Tolstoi avea patima jocurilor de cărți. După un joc care a durat ca-n povești, 3 zile și 3 nopți, Tolstoi a reușit să-și piardă casa.
• E.A. Poe, un scriitor cu predispoziție către teme mai întunecate, avea spaimă de… întuneric.
• Toată viața sa, James Joyce s-a luptat cu cinofobia, keraunofobia şi hidrofobia, adică frica paralizantă de câini, fulgere şi apă.
• Scriitorul science – fiction şi horror, H.P. Lovecraft‚ a avut o stare mintală condiţionată atât de influenţe interne, cât şi externe. El a suferit de tulburări de somn.
• După ce fiica scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu, Iulia Hasdeu, a trecut în neființă la 19 ani, acesta îndurerat și confuz, a început să practice spiritismul. Ca să „vorbească” cu draga sa Iulia „așa cum trebuie”, omul de cultură a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina.
• Bogdan Petriceicu Haşdeu şi-a început carieră literară scriind în limba rusă.
• O repulsie cruntă nutrea ciudatul Mark Twain… pentru copii. Oricât de greu de crezut, creatorul cărților de aventuri cu Tom Sawyer și Huckleberry Finn venera pisicile, îi detesta pe cei mici și voia să-i ridice o statuie regelui Irod. Evident, nimeni n-a aprobat construcția statuii.
• Lewis Carroll suferea de vreo 20 de boli diferite. Există printre exegeţi suspiciunea ca el ar fi fost de fapt Jack Spintecătorul.
• La 8 ani după ce-a câştigat Naţional Book Award, scriitorul Jerzy Kosinski şi-a retrimis cartea sub un alt nume şi titlul mai multor edituri, pentru a testa editorii. Nu mică i-a fost suprinza când a fost refuzat de toţi (27 în total), inclusiv de editura care-l publicase în prealabil.
• „Să nu ucizi o pasăre cântătoare” este singurul roman scris de Harper Lee.
• Marquizul de Sade a avut, fără îndoiala, o viaţă excentrică. Credinţele sale culturale stăteau la confluenta ideilor revoluţionare legate de libertatea sexuală şi morală, narate, de altfel, în multe lucrări de ale sale şi de unde noi am moştenit termenul de sadism. În 1803, nu mult după încarcerarea sa, el a fost declarat nebun şi plasat într-un azil. Dar nici în azilul respectiv, de Sade nu a renunţat la relaţiile sale sexuale ilicite, până la moartea sa din 1814.
• Roald Dahl a fost un autor extrem de creativ, căruia îi plăcea enorm să inventeze cuvinte. El a inventat peste 500 de cuvinte, dezvoltându-și propriul său limbaj, Gobblefunk. Universitatea din Oxford a creat un Dicționar special Roald Dahl, care conține aproape 8.000 de cuvinte reale și imaginare pe care autorul le-a folosit în cărțile sale.
• Autorul nuvelei Peter Pan, J. M. Barrie a dat drepturile de autor spitalului care-i poartă numele – J.M Barrie de pe strada Great Ormond, pentru care spitalul încă primește bani, chiar și astăzi. Acordarea drepturilor de autor acestui spital a ajutat la salvarea a numeroase vieți.
•  Ian Fleming, pasionat de ornitologie (studiul păsărilor), și-a numit personajul James Bond după ornitologul american cu același nume.
• Franz Kafka era veşnic nemulţumit de cum arată, aşa că se dezbraca complet foarte rar – de exemplu, deşi credea că spa-urile nudiste îi vor face bine la sănătate, nu îşi dădea niciodată pantalonii jos.
• Ernest Hemingway a fost autorul unor romane celebre, câştigător al premiilor Pulitzer şi Nobel. Scriitorul american a iubit la nebunie pisicile și a ajuns să aibă la casa din Key West, Florida, aproximativ 60 de pisici, jumătate dintre ele sufereau de polidactile, o malformație congenitală. Cum a devenit Hemingway un mare iubitor de pisici? Un căpitan de vas i-a oferit acestuia prima pisică cu şase pernuţe, iar din acel moment, scriitorul a devenit cel mai mare iubitor al felinelor care au această particularitate.
• Walt Whitman, Edgar Allen Poe, Henry David Thoreau, Rudyard Kipling, Mark Twain şi Beatrix Potter şi-au publicat singuri cărţile.

sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Raluca Pavel. Cartea „Străinului!”

Raluca Pavel (Raluca Rodica Ailincăi) este născută la 19 martie 1986, în Botoșani. Este doctor în sociologie și scriitoare. După absolvirea cursurilor universitare (2008), postuniversitare (2011) și doctorale (2015) ale Facultății de Sociologie și Asistență Socială București, secția Sociologie, a susținut seminarii la aceeași facultate, pe teme de criminalitate și devianță socială. A participat la o serie de cercetări și studii realizate în colaborare cu Institutul de Sociologie și cu Administrația Națională a Penitenciarelor privind strategii și forme de prevenire a criminalității în general, a criminalității feminine, în special. Volume de poeme:
Sipetul din Călinești, Ed. Contrafort, Craiova, 2011; Locul unde îngerii ațipesc, Ed. Contrafort, Craiova, 2014; Străinului, Ed. Contrafort, Craiova, 2012. Premii: Premiul „Ion D. Sîrbu”, pentru poezie, acordat de Fundația Culturală „Ion D. Sîrbu”, 2011; Premiul „Ion D. Sîrbu”, pentru roman, acordat de Fundația Culturală „Ion D. Sîrbu”, 2019.

Cum poate o zi să fie memorabilă?, vă spun eu- citind poezie, vibrând rimă și respirând această avalanșă de cuvinte ce vin într-o armonie textuală ce te răscolesc din adâncurile celor mai sensibile terminații nervoase. Astăzi bucuria neverosimilă a cuvintelor am luat-o din volumul de versuri „Stăinului” de Raluca Pavel, poezii menite să fredoneze muzica solitudinii și a contemplației prin așezământul dorului, a începutului și a zborului prin scris.

Cartea „Străinului” ne duce într-un carusel al căutărilor, a cuvântului direcționat spre acel „el” ce pare a fi plecat într-o înstrăinare ce doare, ce face ca dorința să fie cu un gust de cafea amară iar ziua o pală de vânt a amintirilor. Fiecare poezie în parte mi s-a părut o cărare presărată cu emoție care duce într-o finalitate curgătoare tot mai aproape de acel străin ce a tatuat pe inima poetei o emoție definită prin legământ al cerului cu pământul, al creației cu muza ce își așteaptă sentința apropierii, a uniunii, a iubirii prin aici și acum.

Mi-a intrat un spin în talpă,
mi-am așezat degetul pe buze
să nu-mi auzi durerea.
mi s-a lipit de suflet
oprind cuvântul,
nu mă lăsa să te scriu,
străinule.
îmi tremurau genele,
lacrima ta să te anunțe
pot dărâma orice zid
numai să ajung la tine.
sunt trandafiri mii,
nu toți spinii ucid

din poezia Confesiune

Acel El, acea Ea sunt într-un dute vino a chemării și golului, a întrebărilor ce nasc retorice semnificații ale întâlnirii pe podul dintre ieri și mâine sub un clar de haos a unor suflete dornice de povești scrise cu cerneala istoriei. Iar fiecare unduire a cuvintelor ne aduce tot mai aproape de un erotic senzual al chemării, al rugii către el, a rescrierii unui roman ce se cere reîntregit într-un tot întreg.

Cartea vine cu un simțământ al scenelor feminine ce își cer alintul și apropierea cu el, de acel bărbat ce se lasă în umbra amintirilor dar care se ține ca o liană de memoria acelei ce-i poartă sorocul iubirii. Toate poeziile îi bătătoresc drumul, de străin, de acaparator, de visător, de umblător între file de cărți și visări ce sunt ca niște năluci ale neantului.

…
Nu te pot imagina decât iubindu-mă
între filele de cărți, în spatele cortinei
între lumi de dincolo

din poezia „Între file de cărți”

Recomand cu căldură cartea, a fost un popas într-o lume dantelată de autoare în cele mai suave cuvinte, slove ce m-au răscolit, m-au făcut să descopăr o redeschidere într-o măiestuoasă alură sciitorească. Mulțumesc autoarei pentru această sevă poetică dăruită unei cititoare!

Sunt nopți în care te aștept
cu o înfrigurare nordică
și nu apari.
pe ale cui gânduri alergi,
de nu-mi auzi tăcerea?
ce doruri ți-ai amintit
uitându-mă?
voi veni să te caut,
străinule,
poate te voi găsi
închis în oglindă

din poezia „Înfrigurare”

Citind-o pe Emilia Toma. Cartea „Terapie pe Salteaua de Pilates!”

Emilia Toma, născută în 1989, a terminat un master de Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate în cadrul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. În primele șase luni de facultate a cochetat cu jurnalismul pe care l-a abandonat rapid pentru a se putea ține de facultate așa cum își dorea. Din 2011 lucrează în cercetare de piață, domeniu pe care l-a trădat în anul 2015 pentru a își duce pasiunea pentru fitness la un alt nivel. A fost antrenoare și nutriționistă, iar după doi ani s-a întors în agențiile de research. În 2020 publică primul ei proiect literar, o carte de debut prin intermediul căreia autoarea vrea să își pregătească terenul pentru romanul pe care îl are în plan din 2017 și pe care nu a avut curajul să îl scrie fără un preludiu. Titlul preludiului este „Terapie pe salteaua de pilates”, o carte despre care mulți au inclus-o în categoria nonficțiunii, dar despre care autoarea se mulțumește să spună că este o culegere de proză scurtă ce-și are izvorul în fapte reale.

După cum vă dați seama astăzi e ziua confesiunilor, a destăinuirilor cele mai intime care se vor regăsi în cartea Emiliei; o carte a adevărurilor spuse pe nume, fie ele și incomode, aici printre pagini vom palpa frica, dezolanța dar și angoasele unor femei ce au uitat să fie „femei”. Unele îmbrăcate în dezamăgirile proprii, altele în cele ale adulterului, unele marcate de frica de abandon, iar altele într-o lume creată din piese gata să se năruie în orice clipă. Toate aceste femei trec prin traume într-o manieră individuală dar care le îngenunchiază în fața sorții, iar cum relaxarea și-au găsit-o într-o sală de fitness, și destăinuirea curge mai dezinhibată atunci când în față ai un străin ce nu te va critica, ce nu te va arăta cu degetul și cel mai important nu va duce „rușinea” ta la „programul de știri”.

Volumul ne prezintă câteva povești pe cât de individuale tot atât de legate între ele printr-un scenariu viu, în care ea este pusă în fața unui declin individual, fie o iubită neîmplinită, o soție în pragul depresiei, fie un adulter, sau o dezumanizare prin violență. Personajul ce crează legătura textuală e Veronica, acea antrenoare de pilates care ajunge să fie martora diferitor episoade din viața clientelor sale, luând titlu de terapeuta sălii de fitness. Cu fiecare poveste aflată Veronica ba se îngrozește, ba râde pe înfundate, ba compătimește, însă e mereu acolo pentru a asculta și a susține clienta, prin ședințe individuale aceasta le oferă intimitatea ca acestea să se povestească fără inhibiții, și știți probabil vorba, uneori ajuți pe cineva doar ascultându-l, astfel în mare parte toată implicarea antrenoarei e de a le fi o persoană terță și străină la care-și pot descărca sufletul prea încărcat de o acumulare psihică prea mare.

Cartea are cu fiece poveste un mesaj adânc, și cu siguranță nu e înclinată doar spre femei, poate fi citită de bărbații cei care doresc să-și înțeleagă partenerele mai bine, să le intre în grații și să nu le vadă ca simple accesorii. Nu trebuie să fii slabă ca să fii iubită, nu trebuie să ai corp de instagram lucrat în cele mai sofisticate camere foto ca să fii apreciată, sau să apelezi la alte femei ca să-ți testezi bărbatul. Femei, nu uitați să fiți femei- apreciați-vă feminitatea, unicitatea și felul de a fi, dacă asta nu e, nimic nu e; dacă iubirea vine cu de-a sila, sau dacă apare un „block” pe facebook treceți pe altă parte a drumului, cu capul sus, cu speranța că este acolo undeva cineva și pentru voi, și va veni, la timpul potrivit. Nu trebuie să ne forțăm să iubim, să ținem pe cineva lângă noi, ne accentuăm mai mult frustrarea de a nu atinge acel punct la care tânjim, iar dezamăgirea va fi de o mie de ori mai amară. Și vom ajunge pe salteau de pilates povestind cu lacrimi viața amară de care nu putem scăpa, pentru că ne-am împleticit în pânza prea multor nesiguranțe și frici acumulate în timp.

Veronica, antrenoarea empatizează enorm, iar cu fiecare caz în parte (caz real) ne demonstrează o nevoie mai mare de a fi în preajmă, de a susține, de a se mula cu eroinele sale și de a le scoate din letargia declinului. Aceasta analizează la rece cazurile în parte, le disecă pentru a le pune piesă cu piesă și a ne aduce un text coerent și cu o morală, o înțelegere a ce a fost, ce este și poate ce va fi, chiar dacă multe cazuri nu au o finalitate definită, asta o demonstrează și însăși povestea ei de final, la care putem croi o serie de sfârșituri sau noi începuturi.

Spre final vă atenționez că lectura acestei cărți pe cât e de ușoară îți dă un stop de gândire, de contemplare sau de… cu mine tot a fost așa; și nu putem nega că sufletul fiecărei femei e pătat cu o dezamăgire, una tinerească, sau lăsată să se coacă în ani, care ne macină sau care a trecut la stadiul de „zăcământ” al inocenței și libertinajului adolescentin, cert e că povestirile sunt vii, sunt trăibile și au ceva care te prind acolo și nu te lasă să le abandonezi până nu afli, cum?, de ce?, chiar oare? Autoarea a scos în față din curaj o carte menită să atenționeze, să deschidă ochii și să zguduie „confortul” unor femei ce se complac într-o relație defectă.

Cartea e cu o mie de contraste, ca o zi din viața unei femei- efervescentă, e aici și acum! Eu o recomand cu drag tuturor doamnelor care încă au îndoieli, și tuturor bărbaților care sunt la cumpăna unei relații ce lasă loc de întrebare!