Citind-o pe Emilia Toma. Cartea „Terapie pe Salteaua de Pilates!”

Emilia Toma, născută în 1989, a terminat un master de Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate în cadrul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. În primele șase luni de facultate a cochetat cu jurnalismul pe care l-a abandonat rapid pentru a se putea ține de facultate așa cum își dorea. Din 2011 lucrează în cercetare de piață, domeniu pe care l-a trădat în anul 2015 pentru a își duce pasiunea pentru fitness la un alt nivel. A fost antrenoare și nutriționistă, iar după doi ani s-a întors în agențiile de research. În 2020 publică primul ei proiect literar, o carte de debut prin intermediul căreia autoarea vrea să își pregătească terenul pentru romanul pe care îl are în plan din 2017 și pe care nu a avut curajul să îl scrie fără un preludiu. Titlul preludiului este „Terapie pe salteaua de pilates”, o carte despre care mulți au inclus-o în categoria nonficțiunii, dar despre care autoarea se mulțumește să spună că este o culegere de proză scurtă ce-și are izvorul în fapte reale.

După cum vă dați seama astăzi e ziua confesiunilor, a destăinuirilor cele mai intime care se vor regăsi în cartea Emiliei; o carte a adevărurilor spuse pe nume, fie ele și incomode, aici printre pagini vom palpa frica, dezolanța dar și angoasele unor femei ce au uitat să fie „femei”. Unele îmbrăcate în dezamăgirile proprii, altele în cele ale adulterului, unele marcate de frica de abandon, iar altele într-o lume creată din piese gata să se năruie în orice clipă. Toate aceste femei trec prin traume într-o manieră individuală dar care le îngenunchiază în fața sorții, iar cum relaxarea și-au găsit-o într-o sală de fitness, și destăinuirea curge mai dezinhibată atunci când în față ai un străin ce nu te va critica, ce nu te va arăta cu degetul și cel mai important nu va duce „rușinea” ta la „programul de știri”.

Volumul ne prezintă câteva povești pe cât de individuale tot atât de legate între ele printr-un scenariu viu, în care ea este pusă în fața unui declin individual, fie o iubită neîmplinită, o soție în pragul depresiei, fie un adulter, sau o dezumanizare prin violență. Personajul ce crează legătura textuală e Veronica, acea antrenoare de pilates care ajunge să fie martora diferitor episoade din viața clientelor sale, luând titlu de terapeuta sălii de fitness. Cu fiecare poveste aflată Veronica ba se îngrozește, ba râde pe înfundate, ba compătimește, însă e mereu acolo pentru a asculta și a susține clienta, prin ședințe individuale aceasta le oferă intimitatea ca acestea să se povestească fără inhibiții, și știți probabil vorba, uneori ajuți pe cineva doar ascultându-l, astfel în mare parte toată implicarea antrenoarei e de a le fi o persoană terță și străină la care-și pot descărca sufletul prea încărcat de o acumulare psihică prea mare.

Cartea are cu fiece poveste un mesaj adânc, și cu siguranță nu e înclinată doar spre femei, poate fi citită de bărbații cei care doresc să-și înțeleagă partenerele mai bine, să le intre în grații și să nu le vadă ca simple accesorii. Nu trebuie să fii slabă ca să fii iubită, nu trebuie să ai corp de instagram lucrat în cele mai sofisticate camere foto ca să fii apreciată, sau să apelezi la alte femei ca să-ți testezi bărbatul. Femei, nu uitați să fiți femei- apreciați-vă feminitatea, unicitatea și felul de a fi, dacă asta nu e, nimic nu e; dacă iubirea vine cu de-a sila, sau dacă apare un „block” pe facebook treceți pe altă parte a drumului, cu capul sus, cu speranța că este acolo undeva cineva și pentru voi, și va veni, la timpul potrivit. Nu trebuie să ne forțăm să iubim, să ținem pe cineva lângă noi, ne accentuăm mai mult frustrarea de a nu atinge acel punct la care tânjim, iar dezamăgirea va fi de o mie de ori mai amară. Și vom ajunge pe salteau de pilates povestind cu lacrimi viața amară de care nu putem scăpa, pentru că ne-am împleticit în pânza prea multor nesiguranțe și frici acumulate în timp.

Veronica, antrenoarea empatizează enorm, iar cu fiecare caz în parte (caz real) ne demonstrează o nevoie mai mare de a fi în preajmă, de a susține, de a se mula cu eroinele sale și de a le scoate din letargia declinului. Aceasta analizează la rece cazurile în parte, le disecă pentru a le pune piesă cu piesă și a ne aduce un text coerent și cu o morală, o înțelegere a ce a fost, ce este și poate ce va fi, chiar dacă multe cazuri nu au o finalitate definită, asta o demonstrează și însăși povestea ei de final, la care putem croi o serie de sfârșituri sau noi începuturi.

Spre final vă atenționez că lectura acestei cărți pe cât e de ușoară îți dă un stop de gândire, de contemplare sau de… cu mine tot a fost așa; și nu putem nega că sufletul fiecărei femei e pătat cu o dezamăgire, una tinerească, sau lăsată să se coacă în ani, care ne macină sau care a trecut la stadiul de „zăcământ” al inocenței și libertinajului adolescentin, cert e că povestirile sunt vii, sunt trăibile și au ceva care te prind acolo și nu te lasă să le abandonezi până nu afli, cum?, de ce?, chiar oare? Autoarea a scos în față din curaj o carte menită să atenționeze, să deschidă ochii și să zguduie „confortul” unor femei ce se complac într-o relație defectă.

Cartea e cu o mie de contraste, ca o zi din viața unei femei- efervescentă, e aici și acum! Eu o recomand cu drag tuturor doamnelor care încă au îndoieli, și tuturor bărbaților care sunt la cumpăna unei relații ce lasă loc de întrebare!

Un gând despre „Citind-o pe Emilia Toma. Cartea „Terapie pe Salteaua de Pilates!””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s