Delia Moretti despre Cartea „Legile nescrise ale vieții. Două inimi, un singur trup.”

Anul acesta am avut marea plăcere de a o descoperi și citit pe autoarea Delia Moretti, iar cartea sa „Legile nescrise ale vieții. Două inimi, un singur trup.” apărută la Editura Petale Scrise mi-a depănat o poveste cu urcușuri și coborâșuri, cu experiențe dure dar și cu iubiri asumate. Astfel curiozitatea m-a îndrumat să o „provoc” pe autoare să ne povestească experiența scrierei acestei cărți, punctele de pornire dar și cotiturile pe care le-a întâlnit atunci când a așternut pe foaie o poveste ce rămâne în suflete. Eu recomand cu drag citirea cărții, iar o dată cu îndemnul meu vă sugerez să lecturați rândurile sincere expuse de autoare pentru acest articol destinate romanului „Legile nescrise ale vieții. Două inimi, un singur trup.”!

****

„Legile nescrise ale vieții – Două inimi, un singur trup” este ideea cu numărul șapte și ultima, scrisă pe Wattpad. Sunt conștientă că scrierile inițiale de pe platformă necesită o îmbunătățire semnificativă, iar schimbarea s-a produs cu cartea în discuție. Ea a fost și este în continuare o noutate pentru mine. Închide printre rândurile sale o serie numeroasă de schimbări și îmbunătățiri ale stilului de scriere, dar și de gândire în ceea ce privește noua meserie aleasă. 

Pentru a înțelege mai bine, o să vă povestesc mai pe larg istoria legată de toate cele menționate mai sus. Totul a luat naștere de la o discuție cu o cititoare. Mai în glumă, mai în serios, m-a întrebat: De ce nu încerc să scriu o carte la persoana a treia? Eu i-am răspuns un nu categoric. Discuția a fost lungă ca în cele din urmă să mă ambiționez și să îmi încerc norocul. 

Fiind ultima idee în curs de scriere, a fost alegerea potrivită. Trecerea de la persoana întâi la a treia, nu a fost ușoară tocmai de aceea și stilul abordat este atât de diferit față de alte cărți. Nu știu cât de original este sau cât de greu/ușor se citește, dar în mod sigur mi-am dat silința să fie ceva frumos, unic a-și îndrăzni să spun.

Ideea prezintă doi poli opuși care se întâlnesc la un moment dat. De o parte avem viața la țară a unei familii de viticultori din nordul Italiei. O mână de oameni greu puși la încercare din mai multe puncte de vedere. Un bătrân care tot ce își dorește este să își vadă feciorii așezați la casele lor și nimic mai mult atât. Doi bărbați care caută în disperare să își construiască o familie cu care să se mândrească. Pe când, pe partea opusă, avem două femei, două orășence cu caractere total diferite între ele. Una în căutarea fericirii imposibile, iar cealaltă o visătoare incurabilă care înainte de toate se gândește la binele celorlalți, ca după aceea la ea. O tânără care și-a trăit viața urmând cu sfințenie legile impuse de către biserica catolică. După cum bine știm, religia aceasta are la bază foarte multe legi rigide, iar de aici mi-a venit ideea primul titlu al cărți, dar și dorința mea de a arăta că lumea care ne înconjoară este altfel decât legile impuse de societate sau o instituție a acesteia.

Punctul de uniune dintre cele două părți este unic și încoronat de foarte multe peripeții presărate cu lacrimi de durere, tristețe, dar și de zâmbete de voie bună produse de către clipele de umor.

Am plecat la drum cu gândul că ideea avea să fie una singură, dar scriind la ea, mi-am dat seama că am inspirație suficientă pentru a scrie mai mult de un singur volum. În mod sigur vor urma alte două volume.

Volumul 2 „Prieteni la cataramă”, o să aibă în prim plan generația nouă din familia De Rosa. Pe când volumul 3 „Ce nu te doboară, te ridică” o să încheie trilogia începând cu o durere în aceeași familie și terminând cu un final fericit pentru că până la urmă cu toții merităm o a doua șansă de la viață.

Citind-o pe Barbara Taylor Bradford. Cartea „Puterea dragostei!”

Barbara Taylor Bradford (născută la 10 mai 1933) este un romancier britanic-american cel mai bine vândut. Romanul ei de debut, A Woman of Substance, a fost publicat în 1979 și a vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. Până în prezent, ea a scris 35 de romane – toate bestsellerurile de pe ambele maluri ale Atlanticului. Cărțile lui Bradford au vândut peste 92 de milioane de exemplare în întreaga lume în peste 90 de țări și 40 de limbi. Zece dintre cărțile sale au fost transformate în mini-seriale de televiziune și filme de televiziune, produse de soțul ei, Robert Bradford. Unele dintre romanele lui Bradford urmează un model comun. O tânără femeie cu un fundal umil crește în afaceri prin ani de muncă grea, implicând adesea un sacrificiu de sine enorm. Așa cum Bradford este adesea citată: „Scriu despre femei în general obișnuite care continuă să realizeze extraordinarul”.

Astăzi fiind februarie, luna iubirii am hotărât să mă delectez cu cărți romantice, plăcute și care să mă scoată din zona extenuării existențiale, mai exact printr-un final fericit, iar cartea aleasă de mine exact asta mi-a transmis. „Puterea dragostei” a fost cu o încărcătură potrivită, cu bine și mai puțin, cu iubire și abandon, cu puterea alegerilor pe care le facem, cu încăpățânarea de a sta acolo chiar și unde inima se face bucărți iar glasul rațiunii strigă a neputință.

Autoarea Barbara Taylor Bradford ne aduce în față o poveste intensă despre trei prietene care se unesc pentru a o ajuta pe ce-a de-a patra să se lupte cu un soț abuziv. Acțiunea este plină, una care m-a făcut să mă cutremur; aparent o familie frumoasă, bogată, plină de evenimente și un trecut care i-a cizelat, ajung să treacă printr-o perioadă intensă de agresivitate, teamă, supunere prin dominare inițial verbală ca mai apoi traumă după traumă să îngenuncheze sufletul eroinei principale, Claire. Acest subiect pentru mine mereu a fost sensibil, nu am înțeles niciodată „valorizarea masculină” prin bruscare și lovituri continui, mi se par mișelești și pline de niște frustrări personale nicidecum venite de la biata victimă. Exact ca și în carte, Claire niciodată în decursul a douăzeci și ceva ani de când sunt împreună nu ia dat nici măcar un motiv de a-l aduce în pragul nebuniei violente, și totuși…

Deși Claire are suficiente resursele disponibile pentru a începe o viață nouă în altă parte, sau să dea la divorț, statutul soțului cât și „complacerea” ei ca fiind ea cea vinovată o fac să dea un pas înainte și zece înapoi. Însă ce poate fi mai frumos clădit în ani decât o prietenie care la momentul potrivit pur și simplu te ajută să te ridici chiar și împotriva voinței, iar cele trei prietene ale ei cu forța, apelând la unele cunoștințe o fură, da da, o fură direct din oraș pentru a o face să înțeleagă unde se poziționează aceasta în ecuația familiei ei, și mai exact cum se vede ea în raport cu soțul abuziv. Prietenele-nebunelele, așa le-am numit eu, intervin drastic, însă esențial, iar rezultatul e unul pe măsura așteptărilor mele. Pe lângă povestea propriu zisă ne transpunem și în trecutul eroinei principale, iar ce are de spus și depănat este de poveste… dragoste din dragoste, și prețuire în pofida timpului ce a lăsat urme față de o persoană ce a însemnat mai mutl decât orice/orcine pe lume. Pe măsură ce mă apropiam de sfârșit, mi-am dat seama, că nu doream ca povestea să se termine acolo, am mai tânjit după încă ceva!

Recomand cartea pentru o poveste plină de spirit cu un final fericit, exact ca pentru luna iubirii. Să fie dragoste…zic eu!

Citind-o pe Bianca Nemeș. Cartea „Soluția coliniarității. Contrapunct!”

Bianca Nemeș  este absolventă a Facultății de Matematică și Informatică din Cluj-Napoca, momentan studentă la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației și la master la Facultatea de Matematică și Informatică. Aceasta este dornică să îmbine latura analitică a domeniului studiat, cu cea artistică, să aducă un plus de valoare cititorilor prin descoperirea soluției de către fiecare în parte printr-o lucrare frumos structurată spre a atinge lumina de la capătul tunelului. Cartea autoarei a apărut în anul 2020, un an plin de provocări, însă nu și pentru tânăra debutantă care ne creionează „Soluția coliniarității. Contrapunct”, aceasta ne aduce în prim plan o revelație prin poziționarea „eului” în fața propriilor frici, constrângeri, alegeri și vise, acele conținuturi menite să ne completeze zi de zi și să ne facă mai „copți” în ale vieții!

Această carte pentru mine a fost o călătorie spre a descoperi, spre a „mă” descoperi; autoarea cu un limbaj pe înțelesul tuturor a pus în față binele și greul, suferința și iubirea, pierderea dar și regăsirea, acea care apare după o furtună dar care e definitivă. Cartea e o liană de care te prinzi ca să te aperi de căderea în necunoaștere și a înclinației de risipire a sufletului, o lectură care vine ca un balsam la momentul potrivit și îți întinde o mână de ajutor sau te trezește semeni unui duș rece!

„Nu te lăsa cuprins de abisul majoritar al superficialității și al tendinței de a fi cine nu ești! Uneori ai impresia că destinul este cel care te determină să realizezi acțiuni sau să mergi într-un anumit loc exact la momentul potrivit, parcă totul s-ar întâmpla cu un scop bine definit, pe care nu reușim să îl distingem în această vâltoare transparentă a realității. Este puterea demiurgului, divinității, universului, pe scurt a energiei care guvernează existența însăși.”

Autoarea în urma unor studii de specialitate ne propune niște învăţături ce răstoarnă tiparele clasice de gândire, aceasta prin puncte concrete ne pune pe tavă cuvinte fixe, imagini palpabile a existenței noastre care ni se perindă prin fața ochilor, iar cu o acuratețe textuală Bianca Nemeș ne provoacă în permanență să ne punem întrebări, să căutăm certitudini și să conștientizăm sinele ca pe un „eu” în pofida tuturor „umpluturilor” ce ne condimentează viața. Această carte este un îndemn la autoreflecție și la căutarea sensului vieții!

Te gândești oare cum te poate ajuta această carte pe lângă toată literatura de specialitate?…vă spun eu, fiind înșiruită negru pe alb într-un text accesibil, informația debordează de înțelegere și trăire, toate cuvintele sunt o exprimare sufletească pentru toți. Ajunsă la finalul cărții am acumulat o experiență lăuntrică atât de bogată, echilibrată încât am simțit o sațietate și o calmitate sufletească. Unele întrebări s-au cerut așternute între pagini iar pe altele textul le-a divolvat prin exemple și cuvinte care au fost acolo unde trebuie. Ceea ce am perceput în acumularea textuală, e că lectura îndeamnă la o șansă să te educi și să te dezvolți psiho-emoțional cât și spiritual. Să încerci să te cunoști mai bine pe tine însuți și să fii mai stăpân pe relațiile cu oamenii din jur. 

Apreciez enorm cărțile psihologice, acestea sunt o metodă la îndemână de a explora gândurile, emoțiile și stările prin care trecem la zi. Cartea „Soluția coliniarității. Contrapunct” o privesc ca pe un ghid care te poate ajuta să navighezi printre propriile emoții, trăiri, să accepți mai ușor obstacolele de zi cu zi, și, într-un final, să găsești sensul propriei vieți prin acceptarea de sine și coabitarea cu ceea ce ai acumulat în suflet aici și acum. Mie îmi rămâne să vă îndemn la lectură… eu am primit o adevărată plăcere!

„Cred că în esența noastră suntem IUBIRE, VIAȚA, fapt ce se contopește cu ideea de divinitate, creator al lumii. Universul este infinit în timp și spațiu, iar noi suntem ființe vii, raționale, ce ne credem minunați, centrul a tot ceea ce există, însă această nemărginire și-ar putea continua cursul în lipsa noastră, reciproca fiind falsă.”

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.