Editura Publisol. Seria de autor Haralamb Zincă!

Editura Publisol lansează, pe 26 martie, primul volum din seria de autor Haralamb Zincă – romanul Moartea vine pe bandă de magnetofon.

  Cititorul de literatură polițistă, obișnuit în ultimul timp cu romane traduse din alte limbi, cu personaje cumva străine de spațiul autohton, va fi bucuros să-l redescopere pe acest maestru al thrillerului polițist și de spionaj care inventează, cu o imaginație debordantă, intrigi și personaje conectate la realitățile locale.

 Editura Publisol redă circuitului cultural, prin această serie, un autor care a fost în vogă la finalul secolului trecut și care a dezvoltat, alături de scriitori ca Rodica Ojog-Brașoveanu și Traian Tandin, genul polițist în literatura română.

Despre romanul Moartea vine pe bandă de magnetofon,care deschide seria:

            Romanul Moartea vine pe bandă de magnetofon relatează povestea inginerului geolog Dan Stamatiad care se ocupă de un important proiect privind zăcămintele de uraniu. La un moment dat, cercetătorul primește o amenințare cu moartea. Nu se știe care e motivul pentru care e amenințat, dar se bănuiește că totul are legătură cu Proiectul U-74, la care lucrează. Sarcina de a afla cine-i vrea răul cercetătorului îi revine carismaticului căpitan Lucian, care trebuie să rezolve cazul în timp record.

            Cartea a stat la baza filmului Un om în loden (1978), regizat de Nicolae Mărgineanu, în care au jucat, printre alții, actorii Ovidiu Iuliu Moldovan și Victor Rebengiuc.

Despre autor:

Haralamb Zincă (pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman) s-a născut pe 4 iulie 1923, la Roman. 

Scriitorul a captivat generații întregi de cititori prin cele peste 50 de romane polițiste și de spionaj publicate, dar și prin jurnalele de front și cărțile de cercetare istorică. Este considerat părintele literaturii de gen din România, Sfârșitul spionului fantomă fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar O crimă aproape perfectă prima carte polițistă.

A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori români ai epocii sale. Cărțile lui, tipărite în tiraje de 250 000 – 300 000 exemplare, se epuizau în doar câteva zile. Cazurile inventate de el erau atât de surprinzătoare, încât anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.

A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București – pentru cartea-document Și a fost ora H (1971) – și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976). A murit, după o lungă suferință, la București, pe 24 decembrie 2008.

Printre cele mai cunoscute romane scrise de Haralamb Zincă, se numără: Sfârșitul spionului Fantomă (1963), Taina Cavalerului de Dolenga (1965), Moartea vine pe bandă de magnetofon (1967), Ochii doctorului King (1968), O crimă aproape perfectă (1969), Crima de la 217 (1970), Limuzina neagră (1973), Un glonte pentru rezident (1975), Soarele a murit în zori (1976), Mapa cenușie G.R. (1977), Dragul meu Sherlock Holmes (1977), Toamna cu frunze negre (1978), Anotimpurile morții (1980), Glonțul de zahăr (1981), Destinul căpitanului Iamandi (1982), Operațiunea Soare (1984), Suspecta moarte a lui Mario Campanella (1991), Moartea m-a bătut pe umăr (1993), Moartea mirosea a Christian Dior (1997).

Seria de autor Haralamb Zincă va număra pentru început 17 titluri, ultimele cinci făcând parte din celebra colecție Pe urmele agentului „B-39”. Editura a selectat din vasta operă a scriitorului cele mai cunoscute titluri, dar și cărțile cel mai bine scrise, rezumându-se doar la operele de ficțiune.

Începând cu 24 martie, volumele vor apărea săptămânal – câte o carte din serie pe săptămână – și vor putea fi cumpărate de la chioșcurile de difuzare a presei, dar și din rețeaua de tradițională de librării. De asemenea, volumele vor putea fi comandate și de pe internet, pe www.booksaveur.com, dar și de pe alte magazine sau platforme online.

Editura Publisol

Ar putea fi o imagine cu ‎carte şi ‎text care spune „‎urmează PUBLISOL de vineri, 26 martie, cumpără de la chioșcuri 平 æ æ> å د autor HARALAMB ZINCA HARALAMB ZANCA ochii doctorului king moartea:vine pe bandă de magnetofon Editura Publisol prezintă în exclusivitate seria de autor Haralamb Zincă, maestrul romanului poliÈist și de spionaj.‎”‎‎

30 Cărţi despre al Doilea Război Mondial pe care trebuie să le citești!

Am avut întotdeauna o sensibilitate aparte față de cărțile despre al Doilea Război Mondial. Temele abordate, bibliografiile ca o adevărată provocare a vieții, memoriile ce au lăsat dâre de sânge în istorie au fost și sunt marile curiozități care au fost difinitorii printre lecturile mele. Cu urmări resimțite până în prezent acest spectru mereu mă va atrage, de la romanele de ficțiune și până la jurnalele de memorii care au dansat în ochii mei lacrimi, de la povești de dragoste în tumultul înstrăinat, până la evenimente de o subtilitate acaparatoare, toate în ansamblu vorbesc fără retușuri despre drama care a cuprins omenirea între 1939-1945 chiar și după. Recomand în rândurile de mai jos câteva cărți citite de mine și care cu siguranță nu vor fi ultimele… sper să vă inspire și pe voi!

  1. Cartea „Lista lui Schindler” de Thomas Keneally este povestea omului pe care războiul l-a transformat într-un înger al milei. O carte de neuitat, extraordinară prin faptul că relatează fapte reale. O recomand cu încredere! (recenzia completă, aici)
  2. Cartea „Ciudățeniile lui Hitler și alte necunoscute din jurul nazismului” de Jakob van Eriksson ne menționată misterele despicate în timp din surse veridice și din unele relatări din domeniul spionajului. Vom afla treptat originile vag descoperite ale führerului, vehiculându-se a fi austriac cu rădăcini slave și evreiești. De asemenea și cuceririle sale feminine, dar și discuțiile asupra faptului că acesta ar simpatiza și bărbații, însă acest aspect este încă necercetat în totalitate. Cum unele amante ale liderului nazist au ajuns în pragul suicidului iar altele au sfârșit a fi chiar moarte în circumstanțe incerte. Numai curiozități aici vă asigur. (recenzia completă, aici)
  3. Cartea „Fetele dispărute din Paris” de Pam Jenoff. „În Fetele dispărute din Paris, Pam Jenoff își folosește exemplar abilitățile de scriitoare și produce o poveste cu spioni, inteligentă, plină de suspans și cu o morală complicată, dar foarte modernă. Eleanor Trigg și fetele ei sunt pe cât de umane, pe atât de curajoase. O carte pe care nu am putut s-o las din mână.” Jessica Shattuck, autoarea romanului Vaduvele de la castel (recenzia competă, aici)
  4. Cartea „Stalin Mi-a Furat Copilăria„ de  Boris Vasiliev. „O carte de memorii, de multe ori, devine, pentru autorul ei, un adăpost. Boris Vasiliev o transformă într-o redută a neuitării, care vine să restituie o lume şi să reconstruiască o alta.” – Nicolae Dabija, poet, eseist și critic literar (recenzia completă, aici)
  5. Cartea „20 de ani în Siberia” de Anița Nandriș-Cudla. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie aşezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ Monica Lovinescu (recenzia completă, aici)
  6.  Cartea „Continentul barbar” de Keith Lowe, autorul menționează că “istoria nu ar trebui lăsată să ne otrăvească prezentul“. Însă istoria e cea care determină prezentul și, implicit, viitorul. De aceea, prin intermediul unor cărți ca aceasta, trebuie să ne cunoaștem istoria, trebuie să ne cunoaștem trecutul, chiar dacă doare, chiar dacă e greu de acceptat. Pentru că doar așa ne vom cunoaște pe noi înșine. (recenzia completă, aici)
  7. Cartea „Pe frontul de vest nimic nou” de Erich Maria Remarque. Cartea e mai presus decât istorie, e o trăire pe care îndemn să o citiți, iar faptul că Remarque a avut și curajul și luciditatea de a reda atât de clar știrile de pe front fac din această istorisire una dintre cele mai bune cărți de război pe care le-am citit. (recenzia completă, aici)
  8. Cartea „Detașamentul setei” de Pierre Nemours. „Un roman din categoria celor mai suspecte – nu poți să-l lași din mână nici la patru dimineața!” (Paul McDonald- anticariat) (recenzia completă, aici)
  9.  Cartea „Războiul care mi-a salvat viața„ de Kimberly Brubaker Bradley. Cartea pentru copii „The War That Saved My Life” (Războiul care mi-a salvat viața) a primit premiul Newbery Honor Award în 2016. O carte care m-a copleșit cu desăvârșire, m-a făcut să văd un alt război decât cel ce l-a avut omenirea, un război a unor copii înstrăinați de emoția părintească. Aici ve-ți găsi o mamă găunoasă, plină de resentimente și de o ipocrizie greu de îndurat, îmi venea să urlu paginilor în speranța de a fi auzită, de a deplânge suferința unor copii inocenți în fața unor așa zise mame meschine. (recenzia completă, aici)
  10. Cartea „Supraviețuitorii” de Georgia Hunter este un volum care aduce un omagiu spiritului uman și puterii de a renaște. Până la sfârșitul Holocaustului, 90% din cele trei milioane de evrei din Polonia au fost anihilați. Din cei 30.000 de evrei care locuiau în Radom au supraviețuit mai puțin de trei sute. (recenzia completă, aici)
  11. Cartea „Vremuri second-hand„ de Svetlana Aleksievici. „Vremuri second-hand este un mausoleu literar închinat cetăţenilor unui imperiu care a dispărut în trei zile, la fel de fulgerător cum Rusia ţaristă a devenit, în 1917, Uniunea Sovietică. Dar este, mai presus de toate, un monument dedicat celor care, în cursul Istoriei, s-au simţit la un moment dat străini de vremurile pe care le trăiau. Acest exil interior nu poate fi mărturisit decât la persoana întâi, de la suflet la suflet.” (Julie CLARINI, Le Monde) (recenzia completă, aici)
  12. Cartea „Războiul nu are chip de femeie” de Svetlana Alexievici. „Svetlana Aleksievici este unul dintre cei mai valoroși scriitori ai vremurilor noastre. Proza ei nu este feminină, ci aspră precum războiul […], dar, prin expresivitatea ei, devine artistică, palpabilă, profund emoționantă.”  Vladimir Voinovici (recenzia completă, aici)
  13. Cartea „Hitler, vecinul meu„ de Edgar Feuchtwanger. Cartea a developat amintiri care trebuie să ne atenționeze unde poate ajunge nebunia unui om, cum se poate de știrbit o nație care nu a greșit cu nimic, această dezvăluirea a lui Edgar e cât se poate de interesantă pentru orice cititor pasionat de viața evreilor din timpul celui de-al treilea Reich. (recenzia completă, aici)
  14. Cartea „Cinci ani la Auschwitz” de Wieslaw Kielar. Citind această carte mi-am întărit convingerea că omul este cel mai periculos animal și, deși se pare că toată lumea știe ce s-a întâmplat în trecut, continuăm să fim ignoranți și să repetăm aceleași greșeli. Scăpări care o să ne ducă la moarte. (recenzia completă, aici)
  15. Cartea „Omul în căutarea sensului vieții” de Viktor E. Frankl. „Omul în căutarea sensului vieții” nu este o carte pentru orice cititor, dar aș îndrăzni să o recomand tuturor, deoarece readuce în ochii noștri importanța vieții, a istoriei și a omenirii. E o luptă pentru viață și datorită ei. (recenzia completă, aici)
  16. Cartea „Evadarea de la Auschwitz” de Andrei Pogojev. Paginile acestei cărți sunt pline de suferințele prizonierilor de la Auschwitz și Birkenau, despre puterea de îndurare a ființei umane și despre supraviețuire. (recenzia completă, aici)
  17. Cartea „Vioara de la Auschwitz” de Maria Angels Anglada. “Această carte micuţă vi se va imprima cu siguranţă în memorie. Din ea răzbat în mod vibrant atât oroarea unei neomenii inimaginabile, cât şi puterea incontestabilă a muzicii. N-o veţi uita niciodată.” (Tatiana de Rosnay, autoarea cărţii Sarah’s Key) (recenzia completă, aici)
  18. Cartea „Am fost medic la Auschwitz” de Dr. Nyiszli Miklos. Memoriile orădeanului Miklós Nyiszli, expuse în cartea „Am fost medic la Auschwitz”, arată experienţa sa tragică din lagărul unde au fost exterminați 1,1 milioane de prizonieri, 90% dintre aceștia fiind evrei. (recenzia completă, aici)
  19. Cartea „Tatuatorul de la Auschwitz” de Heather Morris. „Un roman vindecător despre iubire și altruism.” (Times Literary Supplement) (recenzia completă, aici)
  20. Cartea „Bibliotecara de la Auschwitz” de Antonio G. Iturbe. Este o poveste dură, tristă și emoționantă prin relatările din timpul Holocaustului, dar, în același timp, este o lecție de viață, despre speranță și curaj. Este o carte impresionantă pe care trebuie neapărat să o citești cel puțin o dată. Eu mi-am găsit curajul să o citesc a doua oară! (recenzia completă, aici)
  21. Cartea „Călărețul de aramă” de Paullina Simons. Se observă repede că autoarea de origine rusă, Paullina Simons, stăpânește acest gen de saga romantică… Ea poate să facă demonstrații puternice despre trăinicia spiritului uman, dar niciodată în detrimentul pasajelor descriptive pline de strălucire, forță și frumusețe.  Barry Forshaw  (recenzia completă, aici)
  22. Cartea „Tatiana și Alexander” de Paullina Simons. M-a uimit spiritul de învingători al eroilor cărții, felul lor de a se proteja unul pe altul, sinceritatea iubirii lor cât și sacrificiile pe care le fac în numele iubirii, impresionantă carte n-am ce zice! (recenzia completă, aici)
  23. Cartea ”Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina. „Cea mai bună carte pe care am citit-o în ultima vreme. O carte foarte puternică, care aduce un suflu nou în literatura rusă.” Evgheni Vodolazkin (recenzia completă, aici)
  24. Cartea „Murind când vine primăvara” de Ralf Rothmann. „În literatura germană contemporană, nu există nimic care să poată fi comparat cu această carte.” Frankfurter Allgemeine Zeitung. (recenzia completă, aici)
  25. Cartea ”O femeie din Berlin” de Anonima. „O lectură esențială. Autoarea anonimă este un observator rafinat, ce dă dovadă de un talent scriitoricesc ieșit din comun și care nu îți deplânge nici o clipă soarta nedreaptă. Este o carte pe care o veți ține minte mult timp după ce veți fi citit ultima pagină, un dar de o valoare istorică incontestabilă.“ (Daily Telegraph) (recenzia completă, aici)
  26. Cartea ”Privighetoarea” de Kristin Hannah. ” Mi-a plăcut nespus Privighetoarea de Kristin Hannah, o scriitoare americană deosebit de talentată; personaje bine conturate, intriga excepțională, emoții extraordinare, cine își poate dori mai mult de la un roman?” – Isabel Allende (recenzia completă, aici)
  27. Cartea ”Ora 25” de Virgil Gheorghiu. „N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele. Consider «Ora 25» una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările“. Mircea Eliade (recenzia completă, aici)
  28. Cartea ”Hoțul de cărți” de Markus Zusak. „Povestea este remarcabilă prin tragismul ei unic şi pentru că este nevoie de un talent special să poată fi redate momentele sale de frumuseţe printre ruine”, notează publicaţia Philadelphia Inquirer (recenzia completă, aici)
  29. Cartea „Ana” de Em Sava. Romanul „Ana” e furtună de emoții, este o poveste pur românească bătătorită pe grai așezat de vremuri și peisaje desprinse de hotarele minții. Totul aici este idilic, tradițional și într-o formă de prezentare istorică, a ce a fost într-un colaj a unei generații ce a înfruntat tot pentru dragoste și în numele ei. (recenzia completă, aici)
  30. Cartea „Aneta” de  Lucian Domșa. Aneta e sufletul multora, ea e chipul care merge să ne îndrume în developarea amintirilor, a istoriei și a glasul unui popor, e acel personaj puternic ce are întâietatea de a ne spune, ca la gura sobei povestea unor memorii de război și izolare auzite de la propriul tată, despre iubirea sinceră ce a surprins inima părinților acesteia, despre persecuția comuniștilor dar și a luptei fecărui membru din familia Mătrăgună de a face ceva, prin forțe proprii, prin curaj și simțământul de a fi mai bun. (recenzia completă, aici)
Sursa foto: pinterest.com

Citind-o pe Anna Timotin. Cartea „Amintiri”!

Anna Timotin, născută în primăvara lui 1987, în satul Puhoi din Republica Moldova s-a desprins de meleagurile părintești când a devenit studentă la Universitatea Liberă Internațională din Chișinău, la secția Engleză-Germană. În 2012 a emigrat în Canada, unde a absolvit cursurile de Resurse Umane ale Universității McGill. Azi trăiește în Montreal, unde lucrează ca analist pentru o companie națională. Îi place ceea ce face, însă adevărata ei pasiune este literatura. Citește cărți într-o rotație de limbi: engleză, franceză, română și rusă. Iar când scrie, intră într-o lume paralelă. Anul 2021 i-a adus roade bogate autoarei prin publicarea cărții sale „Amintiri” la Editura Siono o carte de suflet pentru suflete sensibile.

Astăzi mi-am adunat dorul și suspinul pentru a scrie despre această carte, poate vă întrebați de ce, răspunsul nici eu nu-l știu, poate din faptul că mă știu și eu la kilometri distanță de casă exact ca și autoarea, poate ca și ea îmi înnăbuș nodul din gât și sun părinții și aștept iubirea lor dar primesc înstrăinarea, poate ca autoarea încerc să inmortalizez fiecare amintire de … „ce a fost” și să mă las purtată ca într-o pulbere a acelor stări care au fost odată. Cert e că fiecare pasaj, fiecare depănare a firului iconic de neam făuritor mi-a redeschis o nostalgie ca o chemare a gliei natale.

„De fapt, dorul de casă e melancolia vechilor amintiri. Știu sigur că, dacă m-aș întoarce, nu ar mai fi la fel. Nici oamenii, nici nunțile, nici șașlâcul, nici satul și nici eu.”

Cartea „Amintiri” ne relatează pe capitole ca un gong al sufletului viața și răsăritul satului de după deal, e despre acel Puhoi, un sat dulceag cu oameni muncitori unde orânduirea zilelor era ca într-un furnicar, ca în proverbul acela: „omul cinstește locul”, astfel puhoienii au făcut cot la cot casă cu casă, potecă cu potecă și au clădit numele unui sat Moldav. Autoarea cu mândrie povestește cum munca era un atribut pe care toții trebuiau să îl aibă pentru a pune ceva pe masă, a-și crește copiii și a-și realiza visele. În dansul suav al amintirilor, Anna Timotin redă imaginea satului moldovenesc din perioada copilăriei sale, cu bune și cu rele, cu neajunsuri, cu tradiții și voia bună specifică neamului basarabean. Chiar din primele pagini am devenit curioasă să ating acea dimensiune a profunzimii autohtone încât după ce am prins-o cu greu am putut lăsa cartea din mână.

Unul dintre aspectele importante a fost că toate personajele au avut o însușire care le făcea unice, caracterul lor ieșea în evidență prin ceva anume, fie el tată, mamă sau bunică, chiar însăși povestitoarea, toți au creat un ansamblu echilibrat ce a creat o lectură dinamică. Toți au avut chemarea pământului și a respectului prin credință bisericească cu multe episoade care m-au transpus vizual în datina ce doar în unele sate se mai păstrează. Autoarea a cuprins totul chiar și suferințele proprii, dezrădăcinarea prin emigrarea sa, dar acest aspect a fost estompat prin tot ce a scos în față, și mai exact culesul strugurilor și dulceața mustului, borșul cel ce umplea casa de mirosuri, și pâine, of doamne pâinea cea de toate zilele ce acoperea vatra și hrănea familia zile bune; apoi datina mămăligii cât un soare tăiată cu ața și acea simplitate prin rugăciune la icoana din colț. Și când știu că tot ce a scris simt și eu… și când știu că tot ce a relatat Anna trăiesc și eu, doar că eu sunt din alt sat, prin alte livezi am cutreierat dar aceleași amintiri împart.

Cartea nu mi-a deschis un alt orizont asupra vieții ci m-a primit cu brațele deschise acolo unde ar trebui să fiu, într-un dor ce nu vreau să-l las să se ducă. Deoarece acesta e cântul mamei, e povața tatălui și prispa unde creșteam puii. E viața satului de demult lăsat în urmă prăfuit care acum s-a pierdut în negura vremii. Acum privesc peste umăr, și m-aș întoarce, dar gălăgia copiilor nu se mai aude, forfota oamenilor e mai înceată, munca parcă mai domolită iar orătăniile de pe lângă casă nu se mai zăresc. Parcă copacii sunt mai puțini iar gardurile date cu var nu mai vestesc a sărbătoare în sat. Parcă totul s-a pustiit…

În cartea „Amintiri” de Anna Timotin e plai, mioritic și depănarea unor copilării, a unor retrăiri ce au rămas în inima ce se cere întoarsă acasă. E cartea mea, a ta și a acelor glasuri ce vor să fie auzite de oriunde. Cartea e odă adusă Basarabiei, acolo unde și vântul îmi cântă doina, și țese pânza inocenței ce am trăit-o zburdând pe câmpurile crude de verdeață. Acum ploaia ropăie în geam și îmi amintește de fântână cea cu ciutură din fața porții și dealurile pe care le-am bătătorit în tălpile goale, de acele două cosițe subțiri și glasul pițigăiat ce chema rațele acasă. Și cu mâna pe inimă vă spun că această carte m-a răscolit, mi-a deschis în față imaginea unui tablou familiar, ce e mama, cum e tata, unde e pajiștea înverzită și mirosul florilor de salcâm!
Am citit și am simțit… am absorbit fiece cuvânt ca pe un alint al nemuririi ca popor! Îți mulțumesc dragă autoare pentru reamintire, pentru solemnitatea textuală, pentru pâine și sare!

„Amintirile rămân și de ele n-am cum să mă separ.”

Ar putea fi o imagine cu carte

Citindu-i pe Andrew McDonald și Ben Wood. Cartea „Adevărații porumbei trăiesc periculos”!

Autorul Andrew McDonald este în primul rând un cititor pasionat de literatură pentru copii, a lucrat pentru librăria Readings din Melbourne și la librăria pilot Foyles de pe Charing Cross Road din Londra, unde a fost încântat să-și pună cunoștințele să lucreze ca librar pentru copii. Andrew este absolvent al scrierii și editării profesionale a RMIT, iar lucrările sale l-au dus în întreaga lume. A absolvit rezidența de artist la Caldera Arts din Oregon, SUA și o bursă May Gibbs Children’s’s Literature Trust din Adelaide. Este organizatorul a diferitor ateliere de scriere în școlile din Australia; vorbind despre viața sa de scriitor; și împărtășind poveștile și experiențele din spatele cărților sale.

Ben Wood este ilustrator pentru cărți pentru copii cu sediul în Victoria, Australia. Ben a ilustrat cărți de ficțiune junior și non-ficțiune. A lucrat cu editori de top din Australia precum Hardie Grant Egmont, Scholastic și Penguin Random House. Lucrările lui Ben au avut liste notabile pentru Children Book Council Australia, au fost selectate pentru Readings Children’s’s Book Prize și pentru Australian Book Industry Awards în 2019 și 2020.

Editura PUBLISOL ne aduce în atenția noastră o poveste ilustrată plină de aventură pentru micii curioși, „Adevărații porumbei trăiesc periculos”! Titlul aici spune totul, cred că niciodată nu ți-ai pus întrebarea de ce se plimbă de colo colo porumbeii prin parc, de ce formează grupulețe, de ce acum sunt liniștiți și în clipa următoare își iau zborul în înalturi… acum o să vă gândiți de două ori, deoarece cartea ne-a răspuns la unele întrebări, și mai exact că acești porumbei de fapt nu sunt ce par, ci sunt niște căutători cercetași, niște detectivi iscusiți. Și încă ceva, sunt în parc deoarece urmăresc băieții răi și salvează caz după caz fără ca tu să-ți dai măcar seama! Interesant, nu?

Ar putea fi o imagine cu carte

Cartea „Adevărații porumbei Luptă cu infractorii” ne relatează uniunea unor zburătoare și formarea unei echipe care prin istețime și deghizare demonstrează celor răutăcioși că să te pui cu ei nu e o idee bună. Vă întrebați de ce?… deoarece porumbeii Zburlita, Sucita, Tovărel și Gușatul, și în fruntea lor cu Pietricel, cel mai cel în deghizări arată tuturor cât de neînfricați sunt. Toată „echipa racheta” cum i-au botezat copii mei vor rezolva orice mister și vor lupta cu orice tip de rău ce le va ieși în cale pentru a păstra orașul în siguranță!

Fantasticile zburătoare prin amuzament și replici delicioase vor ajunge să fie chiar pricepute în a fi uniți și a aborda problemele în direcția reușitei lor, vor începe pe drumul firimiturilor, apoi cu misterul răpirilor și sfârșind prin a evite un dezastru, toate acestea în trei povești interconectate. Deși toate păsările sunt adorabile, Pietricel a devenit favoritul nostru fapt datorat deghizărilor sale inteligente, în special cea pe care o inventează pentru a treia poveste. Deși o mare parte din acțiune și direcție textuală este previzibilă, totuși e o distracție continuă să citești poveste după poveste, întâmplare după întâmplare, și mai ales să ai posibilitatea să privești aceste desene sugestive care parcă te îndeamnă să rămâi alături de „penoși” până la ultimul caz. Personalitățile lor radiază de pe paginile cărții, făcând cititorii dornici de mai mult de la această echipă unică de combatere a criminalității.

Nouă ne rămâne sarcina să vă îndemnăm să-i descoperiți și voi, noi deja suntem cu volumul doi, „Adevărații porumbei trăiesc periculos”, abia așteptăm să descoperim noi cazuri, noi încercări ale micilor eroi curioși și să vă împărtășim ideile noastre de lectură.

Citindu-l pe Lucian Domșa. Cartea „Aneta”!

Lucian Domșa este născut în 10 ianuarie 1974 la Aiud. Anul 2020 i-a adus o realizare neasemuită, una literară; primul roman, „Aneta”, realizat la Editura StudIs din Iaşi i-a colorat existența după încercările vieții cu care se confruntă acesta.

„Scriu pentru că vreau să mă împac cu moartea care are forme infinite. Nu sunt un sinucigaș, ci un om simplu care trăiește cu un scop, acela de a întări viața prin scris, de a îndepărta răul, boala, infirmitatea cu puterea cuvintelor…” Lucian Domșa

Îmi adun toate cuvintele și parcă ar fi prea puține, îmi culeg toate emoțiilor și totuși le simt împrăștiate printre paginile unei cărți ce m-a primit în oaza sa mioritică, acolo unde ziua e o forfotă de oameni, iar noaptea un cânt al greierilor, acolo unde iubirile sunt inocene iar experiența se face bătătorită în țărâna puhavă, acolo unde inocența crudă desenează zâmbete și amintirile se țes și nu se lasă uitate. Romanul „Aneta” a fost o relatare cu acțiuni eroice, cu iubiri pătimașe, cu dorințe sincere și viață, o pulsație de viață cum în foarte puține cărți se mai găsește. Știți slovele acelea: „veșnicia s-a născut la sat”, această carte întărește aceste câteva cuvinte care mi-au reamintit de propria-mi copilărie, de acea fetiță firavă semeni Anetei care alerga pe câmp, cu două codițe subțiri și mereu cu zâmbetul pe buze, acea copilă ce îngrijea căprițe, ce iubea ieduții și să alerge desculț. Această carte parcă a făcut un legământ cu sufletul meu și a rămas acolo, și nu cred că va pleca vreodată!

Romanul „Aneta” ne aduce în față un peisaj rural, viața în toată simplitatea ei, cu grijile pământului, a agriculturii și a familiei. Însă nu vă gândiți că lectura va fi una înfloritoare, deoarece autorul îmbină tragicul cu stoicismul unui om, acel Nea Ion a lui Mătrăgună care promite dragoste Zamfirei apoi este înrolat să țină piept țării în război, dintr-o năpastă în alta acesta stă ca prizoner într-un lagăr departe de iubirea ce i-a jurat-o acelei care a făcut-o femeie. Acei șapte ani au fost un chin, o calamitate pentru sufletul femeii aceasta însă crede și simte că el se va întoarce, că nimic nu-l va ține departe de ea. Credința și speranța îi poartă pașii lui Ion acasă, chiar dacă osândit și înstrăinat, chiar și de mamă îngropat acesta răsare printre vii să își clădească cu propriile mâini viața, casa și familia.

Bucuria lui sunt copii, îi vrea mulți, sănătoși și apropiați de el, îi învață ce știe, îi pregătește pentru viață și le povestește cu înfocare cum a făcut față lagărului, războiului și a parcurs drumul vieții cu o plăcere a omului simplu crescut cu credință și smerenie, chiar dacă și le-a slăbit în timpul încarcerării lui ca prizonier la ruși. Fiecare copil al său e unic și diferit, cea care iese însă în evidență e Aneta (ieduța lui tata), o copilă zveltă și dornică să ajute pe fiecare, o tânără robace și cu o dorință de carte mare de lăudat, aceasta se vede învățătoare și tinde să își continue studiile în pofida greutăților.

Fiecare zi e o ruină și o nouă renaște, e perioada de după război iar comunismul taie în carne vie, fiecare se adaptează cum poate, iar cei ce nu respectă cuvântul politic este exilat în închisori sau luați în plină noapte în dubițe. Oamenii însă fiind muncitori nu dau mâinile în jos, prin muncă își câștigă dumicatul iar prin meșteșugăriturile pe care le învață cu repeziciune ajung să se angajeze chiar dacă întâlnesc dificultăți. Cartea cuprinde acea perioadă sensibilă a istoriei, atunci când numele sau te făcea erou sau te lăsa în păragina uitării; acele timpuri care au fost ca o provocare a existenței dar și a călirii ca nație.

Cartea în esență e povestea oricărui suflet ce a trăit la țară, ce a gustat apa de izvor și a bătătorit pământul cu tălpile goale, e cartea încercărilor dar și a curajului de a merge mai departe în pofida morții, a deziluziilor, a vorbelor în zeflemea și a necazurilor. Aneta e sufletul multora, ea e chipul care merge să ne îndrume în developarea amintirilor, a istoriei și a glasul unui popor, e acel personaj puternic ce are întâietatea de a ne spune, ca la gura sobei povestea unor memorii de război și izolare auzite de la propriul tată, despre iubirea sinceră ce a surprins inima părinților acesteia, despre persecuția comuniștilor dar și a luptei fecărui membru din familia Mătrăgună de a face ceva, prin forțe proprii, prin curaj și simțământul de a fi mai bun.

Mie îmi revine sarcina de a vă recomanda această minunată carte, „Aneta” va fi cartea anului 2021 cu siguranță, iar faptul că autorul a lăsat un … va urma mă face să cred că va fi o prelungire feerică a poveștii, sau o înflorire suavă a iubirii Anetei cu Cătălin, cine știe. Vă îndemn la lectură, orice clipă petrecută împreună cu acest roman va fi de preț.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană şi floare

Hobby-urile Autorilor Români Contemporani! Partea V

„Ce este scriitorul?”, este acel șlefuitor de giuvaiere prin cuvinte, fără de care o operă literară ar fi doar o construcție șablon gata oricând să se clatine în direcția necunoscutului. Scriitorii sunt acei făuritori de sensuri, de direcții ce cu mâna pe stilou ne fac viața mai amplă, mai vie, mai efervescentă. Totuși, să nu uităm că scriitorii sunt… oameni simpli, cu vieți încărcate și care au talente aparte pe lângă scris, citit și gândit texte ce ajung pe foaia cărții. Astfel mi-am propus să-i cunosc și din alt unghi, mai privat, mai unic, decât prin scrierea acestora. Vă îndemn în rândurile de mai jos să aflați câte ceva despre scriitorii noștri dragi, ce îndeletniciri le umplu timpul și ce hobby-uri au în zilele lor libere.

  • Gabriela-Mimi Boroianu autoarea unor poezii ce-ți îmblânzesc spiritul și te trezesc dintr-o amorțeală a vieții menționează pentru acest articol: „Au fost ani când timpul nu mi-a permis să am alt hobby în afara cititului. Era prea puțin… deşi, privit din alt unghi, tricotatul sau brodatul, chiar dacă erau făcute pentru casă, ar putea fi numit hobby. Tot ca hobby ar putea fi privită şi implicarea în diverse activități culturale cărora mulți nu le-ar vedea utilitatea şi le-ar numi pierdere de timp. Ce îmi mai place? Ieşitul în natură, pescuitul, drumurile lungi doar de dragul de a te plimba şi a vedea frumusețile acestei țări… Şi mai am un hobby dulce – îmi place să fac prăjituri!”
  • Anca Moraru autoarea cărților, „Să ai curajul să îți dorești mai mult” și „Prodigium” susține că pe lângă scris, se relaxează citind. Îi plac cărțile romance și e o mare fană filme horror și thriller, iar când vrea să se detașeze total urmărește un serial pe Netflix, doar că nu o face prea des, pentru că o acaparează foarte tare și nu mai poate să mai facă altceva. E pasionată de supranatural, adoră filmele cu vampiri (a văzut toate sezoanele The Vampire Diaries într-o săptămână și ceva). De asemenea filmele cu fantome, spiritism sunt și ele în topul preferințelor autoarei. Cochetează cu bloggingul, și e pasionată de tot ceea ce e frumos. Adoră să facă fotografii. Scrie și poezii. Îi plac mult pisicile, a avut câteva, dar ultima i-a fost furată. Iubește natura, și i-ar plăcea să călătorească mai mult.
  • Laura S. Götz… mamei dragonilor îi place să stea cu pisi și să colecționeze timbre, aceasta face cosplay medieval în locurile preferate cum ar fi castele, cetăți, păduri și munte. Oriunde este aproape de natură și „dragoni”.
  • Cristina Lincu autoarea unor serii de cărți care atrag privirea ciitorilor, susține: „Primul răspuns care-mi vine în minte este „să scriu”, căci, pentru mine, scrisul este, în primul rând, pasiune. Totuși, ca să fac dreptate tuturor lucrurile care-mi plac și cărora le acord din timpul și atenția mea, ar trebui să menționez faptul că-mi place să prepar diferite tipuri de gustări și prăjituri, să încerc mereu rețete noi, inedite, cu riscul de a stârni nedumeriri – uneori justificate – în rândul celor dragi. De asemenea, mă pasionează ficușii, am câțiva de care am grijă cu mare drag. Cel mai bătrân dintre ei are aproape 15 ani și l-am primit pe vremea când locuiam la Madrid. La întoarcerea în țară, nu am putut să nu-l iau cu mine. În altă ordine de idei, îmi place matematica, deși am urmat studii umaniste, și uneori mă delectez cu probleme de logică, cot la cot cu băieții mei. De altfel, primii bani pe care i-am câștigat vreodată au fost cei pe care i-am primit drept premiu la un concurs al Gazetei Matematice, undeva în secolul trecut.”
  • Natașa Alina Culea autoarea unor romane îndrăgite de mine menționează: „Deși nu am foarte mult timp pentru hobby-uri, împărțită fiind între cele trei profesii ale mele (realizator & prezentator TV – emisiunea Bookmedia, scriitor și inspector de Resurse Umane), reușesc totuși să dansez, să fac niște exerciții tibetane de Yoga și să meditez, zilnic. Îmi place să explorez bucătăria vegană, dar având timpul restrâns, mă pomenesc uitându-mă la tot felul de rețete vegane și realizând că deja mi-a expirat timpul alocat cinei, să zicem, de cele mai multe ori ajung să mănânc frunzele dintr-o salată pe care n-o mai fac, un avocado peste care nu mai pun nimic sau maimuțărindu-mă cu o banană și basta.”
  • Alexa Drăgan autoarea unor povești incendiare are ca hobby-uri călătoriile, dar în locuri solitare, unde să fie doar ea și familia sa, înconjurați de natură. Îi place să citească, deși în ultima perioadă nu prea ia reușit. Iubește să facă unghii, să pună cu tipsuri, cu gel sau oja semipermanentă, și speră ca în curând să poată face o școală pentru așa ceva.
  • Autoarei Teodora Elena Matei îi place să citească, să se uite la filme (dacă sunt serialele preferate privește un sezon într-o singură zi), iubește să bea cafele cu oameni dragi și să se plimbe prin locuri neaglomerate.
  • Ioana Mihaela Curaleț autoarea cărții „Recviem pentru umbre” menționează că are ca hobby-uri plimbările prin pădure sau pe câmp, desenul, muzica, îi place să adune cărți interesante chiar dacă le-a mai citit; altele ar fi jocurile online, cititul, scrisul mai puțin și filmele.
  • Silvia Rusen autoarea unor romane pline de iubiri la limită, cu pasiuni înfocate ne destăinuie: „De mică mi-a plăcut să pictez. Abia așteptam ora de desen să pot să-mi dau frâu liber pasiunii. Apoi, cu trecerea timpului, am descoperit cărțile, cele alese de mine, nu cele impuse. Cu cititul am rămas ca și hobby constant, deși îmi mai fac timp și pentru pictură. De asemenea, îmi place să descopăr locuri noi, să mă plimb și să fur câte puțin din magia locurilor respective. Și nu în ultimul rând, dar cel mai important pentru mine, scrisul. Acele momente când degetele ating tastatura sau când pixul atinge foaia, sunt clipele mele de liniște, bula de entuziasm și nerăbdare pentru că știu că fac ceea ce-mi place. Simplul fapt că pot spune povești mă face fericită.”
  • Autoarea Roxana Neguț menționează: „Cele două mari pasiuni ale mele sunt lectura și scrisul. Ele îmi ocupa cea mai mare parte a timpului liber. În general, toate hobby-urile mele țin de creație: pictura, desen, ilustrație de carte, realizarea unor videoclipuri, coperte de carte, site-uri web. Tot ce ține de partea de creație mă relaxează foarte mult. Inclusiv gătitul, tot ca un act artistic îl văd. Recomand și eu la rândul meu, încercarea acestor activități creative ca metoda de relaxa
  • Lore Lenn(Lorena Lenn) autoarea unui număr impresionant de cărți are ca hobby-uri lectura, muzica, filmele și călătoriile.
  • Flavia Badic autoarea cărților „Planul atracției. Seducție” și „Planul atracției. Tentație” menționează: „Îmi place să cânt la vioară sau pian, de fiecare dată când timpul îmi permite în ceea ce privește călătoriile, m-aș întoarce oricând la Milano. Am colecționat timbre când eram mică, dar acum nu mai colecționez nimic. Nu mai am loc de fiică-mea.”
  • Autoarea Iulia Ioniță relatează pentru acest articol: „Cred că mai ales în perioada asta, în care nu prea am putut vizita cine știe ce, m-am axat pe scris și citit, bineînțeles, dar și pe pictat sau doar sketch-uri, mereu mi-a plăcut sa desenez și mi se pare o formă de terapie. Și cred că asta merge mână în mână cu machiajul, care e înca o pasiune de-a mea, mă machiez chiar și când nu plec undeva, îmi place pur și simplu.”
  • Andreea Pop autoarea cărții „Crinul de argint” și a unor eseuri apărute în cartea „Albă domniță cu viscol în păr” apărută în 2017, Cluj-Napoca menționează că are ca hobby-uri colecționarea de genți și a câtorva sute de cărți.
  • Lucian Domșa, autorul cărții „Aneta”, o carte suprinzătoare și de o sensibilitate aparte menționează: „Din cauza dializei nu prea am timp de hobby-uri. În afară de citit, scris, mișcare în natură (când îmi permite timpul)… Am colecționat casete audio cât am fost student (am strâns câteva sute), dar ulterior le-am donat altor colecționari. Idem CD-uri audio și DVD-uri cu concerte. Acum colecționez doar cărți.”
sursa foto: pinterest.com