Citind-o pe Aurelia Chircu. Cartea „Taina Marchizului”!

Am avut mereu o adorație aparte pentru cărțile istorice, deoarece ceea ce găseam în ele nu le puteam culege în alte opere literare; cu parcurs boemic, cu atenția la detalii estetice și de purtare aceste cadre construite minuțios de autori mă poartă pe culmile unor timpuri în care mă văd valsând printre culori pastelate și gentilețe acompaniată cu vorbe pline de curtoazie.

Astăzi vreau să vă vorbesc de recenta mea carte citită ce face parte din genul historical romance, aceasta se intitulează „Taina Marchizului”, editată la Editura Petale Scrise. Romanul combină foarte bine suspansul și întorsături dramatice de situație, cu personaje pătimașe și o poveste de dragoste cu multe încercări și secrete ce umbresc faima unei familii de nobili.

„În contextul politic al zorilor secolului XIX, puterea nobilimii Italiei napoleoniene începe să pălească în fața dominației străine. La Milano, cinci bandiți îngrozesc întreaga țară cu jafurile lor, iar căpetenia acestora duce o luptă personală în vânătoarea de simpatizanți ai revoluției.
Enrico, fiul marchizului de Rosanverno nu și-a dorit să se căsătorească și viața pe care o duce i se pare un chin. Același lucru se întâmplă cu soția lui, Roxana, însă ea se străduiește să mențină căsnicia pe linia pe plutire. Într-o vară, pe când se întoarceau din vacanță, cei doi sunt atacați de hoți. Salvarea lor vine de la contele Lucio Varesi, al cărui mister îi atrage pe soți să-l descopere, mergând până la a-și pierde liniștea, credința, ba chiar și mințile.„

O povestea fascinantă, plină de mistere, de neprevăzut și pericole ce se ivesc la tot pasul… O poveste cu iubiri interzise și taine ce curg în lanț provocând o scurgere sângeroasă…

„Știu că am fost îndrăgostiți și că acea iubire nu a dispărut. Viața noastră nu a semănat cu un basm, deși aveam premisele necesare: o fată gingașă cu plete blonde și o inimă de aur care e mult mai puternică decât oricine fiindcă ea nu a dat bir cu fugiții, ci s-a sacrificat pentru familia ei; în schimb, a primit disprețul socrilor și lamentările unui soț nevolnic care o face doar să sufere… „

Încă din primele pagini asistăm la pecetluirea unor inimi prin secrete, temeri și constrângerea unei societăți limitate. Acțiunea se precipită o dată cu un jaf la drumul mare; ai zice ceva de așteptat într-un timp al cărui lipsuri împingea mințile viclene la fapte nelegiuite, însă această tâlhărie provoacă în lanț o avalanșă textuală prin redescoperirea și răscolirea unor fantome din trecut, a unor reglări de conturi încă omise prin neștire, însă aici și acum totul se scrie chiar sub ochii noștri, iar fiecare piesă ce se cere mutată în față detronează pe alta decăzând în ochii celui ce privește. Sau crescând, cine știe… cert e că o dată deschisă cutia pandorei a tainelor, se revarsă mai multe decât te-ai aștepta iar emoția ce te cuprinde e explozivă la propriu și la figurat.

Îi avem ca eroi principali pe marchizului Enrico Rosanverno și soția sa Roxana, un cuplu format pentru a fi în rangul ce-l au de purtat ca pe un blestem; cu o căsătorie aranjată aceștia totuși își găsesc calea de mijloc pentru a fi un tot întreg, până ce viciul marchizului se înfiripează și se dezlănțuie; iar starea sa poartă numele de Lucio Varesi, un tânăr necopt care ajunge ispita cuplului din nevoia de a compensa pierderea prematură a propriilor copii; astfel își caută alinarea oriunde numai nu împreună și în același loc.

Lucio Varesi s-a jucat cu mintea celor doi soți creând pentru fiecare câte un personaj diferit, pentru Enrico l-a construit pe Vallo, un tânăr inocent dintr-un anturaj mult prea infect, iar pentru Roxana i l-a prezentat pe Stefano, grădinar ascultător și într-un final un confident la locul potrivit, însă toate astea pentru a le intra în grații și a fi mai aproape de ei. Lucrurile i-au întorsături colosale iar Lucio e nevoit să se destăinuie soților că el este atât Enrico cât și Stefano la un loc, făcând aceste gesturi pentru că îi iubește; atracția este reciprocă iar ispita adulterului planează deasupra capurilor lor cu cel mai dulce miros posibil. Și totuși, cât de incitantă și plăcută e senzația plenitudinii prin iubire, fie ea și una departe de a fi înțeleasă unele secrete îi împiedică să fie împreună, mai ales că în scena vieții intră personaje noi și taine ce-i fac să-și piardă bucăți de suflet pe treptele zilelor. Iar relația lor în trei e pe departe de a fi una ideală, gelozia planează iar critica din partea societății și a familiei îi dezbină din temelii, iar pe deasupra tulburarea comportamentală a lui Enrico e tot mai deplorabilă manifestând o agresiune greu de ținut în frâu.

…secrete întunecate care dezlănțuie răzbunarea trecutului, prezentului și viitorului…

Suspansul începe de la prima pagina și nu se pierde deloc pe parcursul cărții. Ba chiar atinge cote maxime de mai multe ori, totul e însoțit de secretele din familia Rosanverno cât și aversiunea față de alți nobili, de cele mai multe ori nimic nu e ceea ce pare, iar o nouă cotitură îți pare o direcție ce-ți va încețoșa și mai mult drumul parcurs. Aici fratele nu e ceea ce pare, tatăl nu e cel ce te plăsmuiește, mama nu e cea ce-ți dă viață, nici iubirea nu e ceea ce se consumă la primul act sexual; aici e totul creat să te amețească în sentimente și să contempli, să detaliezi și să nu uiți că într-o istorie trecută viața se trăia altfel. Chiar și moartea…

„Taina Marchizului” este o poveste fascinantă, bine închegată și cu acțiunea mereu într-un vârtej, cu personaje încăpățânate, mândre și orgolioase, ce nu vor să cedeze deloc unul în fața celuilalt. O carte cu descrieri somptuoase și nepretențioase cu o mare atenție la detalii, în care avem dragoste și mister cât cuprinde, avem dezicerea de iubire și lepădarea de sine pentru celălalt. Avem bogații și… tâlhari la drumul mare. Avem crizele societății și dramele de familie. Iubire și ură din plin într-un tablou complex țesut de autoare pentru cititorii împătimiți de historical-romance.  

Recomand cu căldură cartea, eu am rămas fascinată de ea!

Citind-o pe Georgiana Laura Gheorghe. Cartea „Cufărul vieții”!

Autoarea Georgiana Laura Gheorghe este născută pe 31 octombrie 1989 în municipiul Brăila, județul Brăila, România, a absolvit studii de masterat în domeniul Traducere și interpretariat cu predare în limba engleză din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați (2012-2014) și Facultatea de Litere din cadrul Universității „Spiru Haret” din București domeniul Limbă și Literatură Engleză – Limbă și Literatură Franceză (2009-2012). Este traducătoare și a efectuat traduceri literare pentru unii scriitori din Antologia Scriitorilor Români Contemporani din Întreaga Lume/ Contemporary Worldwide Romanian Writers Anthology, coordonator Ligya Diaconescu, STARPRESS, 2021, ediție bilingvă română-engleză și pentru distinsul poet Vasile Bele din Antologia de Texte, Recenzii de Cărți – Personalități ale Literaturii Contemporane. Sincerus Verba, Vol. III, coord. Vasile Bele, prof. Gelu Dragoș și poetul popular Nelu Danci, Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, 2021 (pp. 510 – 516). În timpul liber îi place să călătorească, să citească vreo carte bună, să participe la evenimente culturale, să asculte muzică și să navigheze pe internet.

Prin volumul român-englez “Ce este viața?” publicat în 2019 la Editura Liric Graph, Făurei, poeta încearcă să le dea cititorilor răspunsul la una dintre cele mai importante întrebări și totodată să îi învețe despre pilonii vieții și anume: iubirea, familia, credința, dragostea față de țara de baștină și arta. Prin cea de-a doua ediție revizuită și adăugită a volumului menționat sub titlul „Cufărul Vieții” care a fost publicată pe 29.03.2021 la Editura Liric Graph, Făurei, poeta a mai adăugat un strop de mister poemelor ei. 

Astăzi după cum v-ați dat seama este despre „Cufărul Vieții”, un volum de poezie bilingv gata pregătit să aline suflete și să alinte privirile. Și după cum știți, poezia pentru mine e zborul spre neant, versurile autoarei au fost un adevărat deliciu prin rimă curgătoare și cadru textual plăcut. Iar acest anotimp după mine îl văd perfect integrat în starea de frumos, iar dantelarea acestor poezii parfumate în tradiție, nație, tot ce înseamnă românesc mi-a întărit această convingere!

„Plimbându-ne prin ploaie
În scuterul meu în locul unui tren
Eu și iubitul meu
Ne gândim la un moment frumos
Petrecut împreună.”
(în poezia „Un poem mic de dragoste”)

Cufărul vieții vine ca o melancolie și un cântec al sufletului ce ne arată bogăția ce accentuează sentimentul de nostalgie, iubire, și condei care a dat suflu cărții. Autoarea cu pași mici ne ghidează prin cuvinte arătându-ne nădejdea vieții, cărările iubirii și a regăsirii. Și de ce credeți că autoarea a intitulat cartea așa?… vă spun eu, deoarece a pus în ea tumultul acumulat în ani, a pus iubire, părintescul stativ al amintirilor cât și podoaba scrierii cu care este înzestrată.

Fiecare vers a cărții e plin de amintiri ale fragilității umane, dar totuși exaltând viața în tonuri viguroase, poezia autoarei Georgiana Laura Gheorghe este o introducere importantă pentru o voce sensibilă, o carte care ne arată cât de vizionară, dar și sensibilă este scriitoarea. Deși anumite momente rămân înstrăinate cititorului, toate emoțiile vor fi mai devreme sau mai târziu descurcate.

Aceste poezii plutesc între vis și veghe, ne conduc spre tărâmuri line și spre familiaritatea creată dintre însăși poetă și cititorul împătimit. Aici vom parcurge drumul folcloric și suflul prin credință și rugă cerească. Stilul de scriere este unul simplist și ușor de înțeles, iar poezia parcă izvorăște de acolo din adâncurile unei respirațiii versatile, ce își schimbă direcția în circuitul vieții și a dicției interioare. Aceasta este o lucrare remarcabilă, iar cititorii vor fi recunoscători pentru că are două posibilități de citire fiind bilingvă (româno-engleză). O carte scrisă profund, cu expresii ce te răscolesc și poezii ce-și ating scopul ce a-ți intra în inimă, autoarea a formulat clar și sensibil emoția și a sedimentat-o într-un cufăr al vieții permițându-ne să îi descoperim pas cu pas „goliciunea” emoțională. Iar pentru asta un mare mulțumesc… O carte înveșmântată cu frumos pe care o recomand cu drag!

(…)
Atunci muza i se arată
În chip de lumină
Iar el începe să scrie
Ceea ce simte pe hârtie.
Plânge, zâmbește,
Urăște, iubește,
Se încruntă, se calmează,
Dar ce să-i faci?
El este poetul sensibil.
(din poezia „Poetul sensibil”)

Citindu-l pe Dan Bițuică. Cartea „Cântecul lacului”!

Scriitorul Dan Bițuică a debutat pe 8 septembrie 2020 la editura Eikon cu romanul Grilajul din fereastră, un roman încărcat de mister și acțiune alertă. După câteva luni de la debut autorul a surprins cititorii prin publicarea unei noi cărți la editura LITERPRESS PUBLISHING, intitulată,  Cântecul lacului, un roman năucitor și care te încarcă cu toate stările, ești purtat pe valul unei povești complexe, una care se scrie o dată ce pornești să înaintezi în lectură, una care s-a jucat cu mintea mea și a construit felurite scenarii.

Romanul „Cântecul lacului” urmărește povestea unui scriitor, unul care cu trecerea timpului a adunat în palmaresul său nu cărți multe ci suferințe, decepții și foarte multe păreri de rău. O carte care desface piesele unei construcții adunate în ani pentru a reașeza bucată cu bucată schema unor vieți cu un trecut tumultos. Anii ce s-au scurs au fost umbroși și scheletici, iar gongul trecutului răsună din nou și din nou ca o incantație adusă sufletelor ce nu și-au găsit liniștea…

„După astfel de povești cu greu poți privi viața în ochi, căci visurile ți se transformă în scrum și povestea ta devine doar o altă himeră cu care te învelești să te aperi de frigul lumii.”

 Romanul „Cântecul lacului” este unul care îmbină cu ușurință firul unui traseu mistic cu cel al unui polițist, este o carte care te împinge în față să o parcurgi dar care susură ecoul unor pași în spate îndemnându-te să privește peste umăr. Cartea menține o acțiune fixă chiar și până la ultimul cuvânt; firul narativ deapănă traseul undeva prin statul Dakota de Sud, orășelul Sioux Falls, situat la poalele munților cu priveliști mirifice și cu o istorie construită pe zăcămintele unor ameridieni. În inima acelor plaiuri ascunse de ochiul curioșilor, Josh un scriitor rătăciti încearcă la cabana rămasă încă de la bunic să se reculeagă și să-și înceapă un nou roman, unul care speră să-l scoată din mocirla dependenței de alcool dar și a sărăciei rămase încă din urma unui divorț chinuitor, unul care l-a secătuit de finanțe și puterea de a merge mai departe.

Venit în munți, în nostalgia propriei copilării acesta descoperă lucruri răvășitoare, și toate legate de misteriosul lac care e ca o chemare de dincolo, acolo unde doar întunecimea lui chinuie suflete. Treptat Josh își află originile, descoperă lucruri terifiante cu privire la familia sa, bunici, părinți și planurile unui om diabolic care a ajuns să fie obsedat de o iubire violatoare, una care a fost catalizatorul unui lanț de evenimente încă nepuse la punct; iar vremea a venit, acum și aici ca toți să plătească pentru chinurile răstimpului.

Cel care a rămas la fel e lacul, acel care din spusele bunicului își are propriul spectru atemporal, prin cântecul său ce cheamă spiritele rătăcite și suflete chinuite; chiar și pe el, lacul îl fascinează și datorită lui prin fața ochilor i se perindă alb-negru amintirile pierderilor suferite de familia sa, decese după decese, misticul ce este palpabil și certurile ce parcă și acum îl supără în ecoul asurzitor, toate îl fac să retrăiască din nou și din nou memoria celor dragi, iar ca șederea să nu fie chinuitoare face drumeții, la început din curiozitate ca mai apoi să fie din interes construit din a descoperi cine îl veghează din umbră, cine îi este pe urme. Frica dar și neobișnuitul ce-l stârnește îl îndeamnă să fie precaut dar și să se aventureze fără un plan bine pus la punct în gura ursului, la propriu și la figurat.

Hoinărind descoperă niște file dintr-un jurnal, iar de aici zilele sale nu au mai fost la fel, constată că în jurul familiei sale s-a legat o umbră ce a pus stăpânire pe viața fiecăruia, bunica, unchiul, și pe rând toți ce i-au căzut în cale, fiecare a plătit cu viața ca acel cineva să fie un necunoscut ce a schimbat soarta lui Josh Diker, el fiind de fapt nepotul acelei umbre ce ani la rând i-a violat bunica. Criminalul prin filele de jurnal își descrie minuțios faptele sale pline de răutate, fiecare gest e îndreptat cu precizie către a nimici orice și pe oricine.

Chiar și în sălbăticia acelor locuri scriitorul nu-și poate găsi liniștea, povestea care i se creionează chiar din propria-i tragedie cu timiditate începe să se contureze pornind chiar de la acel lac tainic și ajungând la vedeniile lui legate de acel chip ce i se arată de printre copaci, un indian ciudat ce seamnănă cu o figură din copilăria sa, și acea femeie ce o crede ca pe o fantasmă venită din vise.

Cu câteva foi dintr-un jurnal și cu scrisoarea găsită de la bunic acesta hotărăște să afle cine e făptașul; o sarcină care se dovedește destul de amenințătoare. Șeriful districtului își face simțită prezența ba într-o manieră binevoitoare ba cu tendința de a domina. Însă nici când e la un pas de moarte, și nu o dată Josh e mai încăpățânat ca oricând să-și afle originile și să astâmpere spiritele acelor locuri care parcă îl împing să afle, să fie el cel din urmă care îl denunță pe bună dreptate pe criminal.

Ce a urmat vă îndemn să aflați, cert e că tensiunea textului nu m-a lăsat să abandonez lectuta, ba din contra, am prins zorii doar spre a afla cine e acel criminal ce și-a mascat cu precizie faptele, care a rămas și pe durata anilor un necunoscut fără nume doar cu dâre de sânge pe urmele brăzdate de fapte rele și meschine. Cine și de ce a făcut asta vă îndemn să aflați, pot doar să vă spun că pulsul mi s-a oprit atunci când umbra neagră a devenit un om în carne și oase, unul care mi-a stârnit dezgustul și oripilarea.

Dan Bițuică s-a jucat cu mintea mea. A plasat capcane, obstacole și flah-uri de informații chiar la vedere, a ascuns indicii sub ochii curioșilor iscusiți doar pentru a prinde criminalul; a creat un suspans perfect pentru ca cititorii să fie prinși în mrejele lecturii, și i-a ieșit. De la un thriller aștept tot ce e mai incitant, iubesc să analizez până în cel mai mic detaliu fiecare conspirație sau amintire oferită de suspecți și personaje ce apar ca din senin, iar autorul a fost iscusit în a-mi oferi un cadru misterios, hotărât și nimicitor în ale senzațiilor. Totul la acest roman atrage, aici simți, trăiești, pulsezi prin hotărârea de a afla cât mai curând mersul lucrurilor!

Îmi rămâne să vă îndemn la lectură,„Cântecul lacului” e o luptă cu trecutul, prezentul și viitorul!

15 Cărți despre cultura islamică, lumea arabă și musulmani!

Tot ce am citit până acum despre cultura islamică și tradiția musulmană e pe cât de colorată și animată tot pe atât de „grav” primită de mine la nivel de respect față de femeie; în mare parte cam tot ce am citit este din file povestite de însăși eroinele principale, o realitate apăsătoare, și pe care felul meu de a fi refuză să primească. Sincer, nu-mi pot închipui viața într-o astfel de conjuctură, aceste reguli care se înclină spre coborârea femeii la nivel de „sclavie” acceptată, acele norme morale care doar îi dă întâietate bărbatului, iluzia unei căsnicii și a unei iubiri care pare „a fi”; curiozitatea a curs în lanț, iar rafturile mele găzduiesc încă multe cărți de acest gen care vor urma, cert e că eu, locuind și fiind educată într-o manieră liberă monstruozitatea adusă față de fetițe, inocența tinerelor și scandalizarea vieții femeilor mi-a provocat o dorință a le ști tot mai mult cultul și religia. Cu siguranță trebuie să fie undeva o explicație a faptului de ce unele valori ale credinței sunt înclinate doar spre ramura masculină și cu înrăire spre cea feminină, fiind doar ea cea care dă continuitate, mărire, viață și frumosul din lumea întreagă!

Vă recomand azi câteva titluri cu accent pe cărți despre islam și despre viața în lumea musulmană, în trecut și prezent!

1. Cartea „Orașul minciunilor” de Ramita Navai, o carte ca o provocare. (recenzie completă, Aici)
2. Cartea „Prizonieră în Teheran” de Marina Nemat, ne povestește despre închisoarea vieții. „Prizonieră în Teheran” nu este numai povestea Marinei, ci, aşa cum şi ea şi-a dorit, cartea este povestea femeilor rămase în închisoare sau a celor care nu au mai apucat să îşi revadă vreodată familiile. În amintirea celor care au fost executate și a căror nume nu se va ști niciodată. De asemenea, este o modalitate de a vedea şi înţelege schimbările prin care Iranul a trecut, văzute prin ochii unei copile necoapte de 16 ani, mult prea tânără pentru a face faţă cruzimii la care a fost supusă. (recenzia completă, Aici)
3. Cartea „Septembrie în Shiraz” de Delia Sofer.  „Septembrie în Shīrāz” este un roman care te tulbură la propriu, care îţi provoacă sentimente contradictorii a unei lumi în care cu greu aș trăi, care te face să-ți pui întrebări, dar care te ţine cu sufletul la gură până la ultima pagină. Mai pui că această carte e sângele și agonia unei povești adevărate îndurate chiar de autoare și familia acesteia! Recomand cartea! E o istorie, e o pecete a unui neam și a unui glas ce strigă către o nație întreagă! (recenzia completă, Aici)
4. Cartea „Femei fără bărbați„ de Shahrnush Parsipur. Romanul „Femei fără bărbaţi” a inspirat, în 2009, ecranizarea pentru care regizoarea Shirin Neshat a câştigat Leul de Argint, la Festivalul de film de la Veneţia. Cartea urmăreşte destinele întreţesute ale celor cinci femei care ajung să trăiască într-o grădină din apropierea Teheranului. Cartea ilustrează vocile disperate ale femeilor din societatea iraniană contemporană, care se confruntă cu discriminarea generată de gândirea tradiţionalistă şi dogmatică. Grădina în care se află personajele reprezintă un spaţiu al izolării şi, în acelaşi timp, al libertăţii, pentru că acolo se ascund de realitate. Una care doare până la sânge! (recenzia completă, aici)
5. Cartea „Suntem Dezrădăcinate” de Malala Yousafzai. Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumea este o carte document plină de emoții contradictorii, care răscolește sufletul la maxim, de fapt ca toate cărțile ce au în spate povești adevărate, e o carte ce m-a făcut încă o dată și încă o dată să-mi deschid ochii larg la facilitățile mele pe care le iau ca pe ceva normal pe când undeva la un colț de lume oamenii se războiesc, se umilesc, se omoară și trăiesc în condiții deplorabile. E o carte ce trezește întrebări, multe și de-a valma, una care îți subliniază norocul pe care îl ai dar și pacea în care te scalzi. (recenzia completă, aici)
6. Cartea „Floarea deșertului” de  Waris Dirie și Cathleen Miller. „Povestea lui Waris este una a curajului remarcabil. Din deșerturile Somaliei, în lumea modei, ea lupta împotriva oprimării și iese campioană. Waris este inspirația cea mai frumoasă pentru toți.” – Elton John (recenzia completă, aici)
7. Cartea ”Citind Lolita în Teheran” de Azar Nafisi. Dezvăluind o parte nevăzută a vieţii femeilor din Iranul revoluţionar, Citind Lolita în Teheran este un roman izvorât dintr-o mare pasiune, o remarcabilă explorare a rezistenţei în faţa tiraniei şi o celebrare a puterii literaturii de a elibera. (recenzia completă, aici)
8. Cartea ”Necredincioasa” de Ayaan Hirsi Ali. Cartea e mai mult o bibliografie dură și de gheață, ca o apă rece, te trezește din orice visare. Aici o are ca protagonistă pe Ayaan Hirsi Ali, unul dintre cele mai controversate personaje din Europa, o țintă pentru teroriști și o eroină a timpurilor noastre. (recenzia completă, aici)
9. Cartea ”Fecioara Încătușată” de Ayaan Hirsi Ali. Cartea mi-a părut o realizare enormă din partea autoarei deoarece este nevoie de curaj și nebunie pentru a merge împotriva acestui tip de religie care are la bază jertfe vii în numele unor ideologii învechite, în urma unor  doctrine scrise cu ceva vreme în urmă care au un impact negativ, dar care fanatic musulmanii le cred, se închină și le ideolizează, le cred mai presus decât celelalte religii. (recenzia completă, aici)
10. Cartea ”Clubul de Crichet al Talibanilor” de Timeri N. Murari. „Pe cât de ficțională este povestea lui Murari, pe atât este de realistă incursiunea pe care ne-o oferă scriitorul în primejdiile, privațiunile, pasiunile și speranțele care animă existența de fiecare zi în Afganistan.“ National Geographic Traveler (recenzia completă, aici)
11. Cartea ”Tatăl celuilalt copil” de Parinoush Saniee. (recenzia completă, aici)
12. Cartea ”Cel care mă aşteaptă” de Parinoush Saniee. (recenzia completă, aici)
13. Cartea ”Leila. Măritată cu forța” de Marie-Thérèse Cuny. Cartea are ca subtexte lipsa de atenție și importanță a fetelor/ femeilor, lipsa de comunicare, nevoile de a arăta necesitățile și aspirațiile, limitările sociale și de relaționare, violența în toate felurile posibile și imposibile, și lupta unei copile la libertate, la părere și într-un final lupta de a-și avea copilul. E dificil de închipuit prin ce ”iad” trec unele femei, cartea având ca scop intenția de a arăta, a comunica lumii întregi că unele femei sunt lipsite de ceea ce e mai important în viață- de libertate. Lupta lor de zi cu zi, lupta de a fi. (recenzia completă, aici)
14. Cartea ”Arsă de vie” de Marie-Therese Cuny. O carte-document care șocheză și care ne zguduie din temelii existența. Suad devine cea care spune tuturor haosul zilnic prin care trec femeile musulmance, femei care sunt tratate mai rău decât sclavii, sau animalele. Sincer nu am cuvinte cum aș putea scrie sau reda emoțiile după lectură, e mai mult ură, dezgust și frică pentru femeile care încă trăiesc pe pielea lor aceste religii și învățări încă păstrate. (recenzia completă, aici)
15. Cartea ”Ceea ce ziua datorează nopţii” de Mohammed Moulessehoul. Romanul m-a răscolit în tot adâncul sufletului meu, mi-a dat trăiri tulburător de triste, m-a acaparat în lumea iubirii neîmpărtășite și m-a făcut să înțeleg dragostea și să apreciez într-un ton mai de preț aceste emoții unice și cu adevărat importante în această viață. (recenzia completă, aici)

Citind-o pe Simona Tănăsescu. Cartea „Creatoarea de vise”!

Scriitoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet frumos de scrieri literare, printre care se numără-, „Karma-i o zdreanță„, „Lacrima Stejarului”,  și Ciclul Vital nouă, prin apariția primelor două volume: „Pe Gaura cheii” și „Prin Telescop”. Anul acesta autoarea ne-a pregătit o nouă carte din marca Karma-i o zdreanță intitulată, “Creatoarea de vise”, o poveste menită să atragă, să provoace și să încânte ochiul cititorului!

Simona Tănăsescu despre carte: „“Creatoarea de vise” este o poveste de iubire pe care eu am simțit-o și am trăit-o câtă vreme am scris-o, până în măduva oaselor. Am zâmbit, am dorit, am sperat, am iubit, l-am certat pe Brian, m-am luptat cu încăpățânarea Evei, am pătruns într-o lume existentă, tabu, i-am ținut piept magnatului Nol Wouters, mi s-a strâns inima când l-am cunoscut mai bine pe Jean Lavalier, m-am reîntors la Bruxelles și nu în ultimul rând la Waterloo, în Belgia, orașul în care chiar eu am trăit zece ani!”

Romanul „Creatoarea de vise” ne înlănțuie cu emotivitate, afectivitate, tandrețe… iubire, sentimente ce întrec cu mult limitele eroticului sau ale sexualității, o carte ce te ademenește ca o forță magnetică și ți se imprimă pe retină.

„Iubirea îți pune pe tavă totul, iar noi nu trebuie decât să alegem. Când iubirea ți se arată, vocea inimii îi devine cel dintâi grai. Ascultă-i bătăile și ai să vezi că te va împinge să faci tot posibilul pentru a-ți putea exprima dragostea. Relaxarea, așteptarea sau ziua de mâine nu vei știi niciodată ce-ți va aduce – poți pierde iubirea sau ea poate deveni mai puternică.”

De fiecare dată când termin de citit o carte scrisă de autoarea Simona Tănăsescu mă opresc și analizez detalii, și pentru câteva clipe mă întreb de unde izvorăsc atât de multe idei fascinante, cu fiece pagină dată realizez parcă textele par a fi o curgere de vibrații prin romantic îmbinat cu mistic, erotic, un suflu senzual cu dezlănțuirea unor firi puternice, iar acțiunea… parcă ar fi desprinsă dintr-un film gata pregătit să se joace cu starea mea, cu mintea, cu emoțiile și vibrația ce se intensifică. Așa m-a prins și romanul “Creatoarea de vise”, într-o euforie visătoare ce îmi încălzește inima și mă întărâtă să fiu cu capul în nori.

Aici avem povestea tinerei Eva-Luna, o femeie realizată din toate punctele de vedere, e propria sa șefă care deține „La créatrice de rêves”, iar toți care o știu o cunosc drept „Creatoarea de vise”, cea care alături de cea mai bună prietenă Ariana au dat naștere din propriile lor vise, renunțări și o doză incomensurabilă de încăpățânare la acea agenție cunoscută de cele mai înalte nume. Pe cât de prosperă e la nivel profesional în aspectul personal e repetentă, cu o fostă relație defectă, cu remușcări și păreri de rău aceasta își canalizează toată atenția în direcția muncii, și mai exact să facă ca clienții săi să fie mulțumiți. Până apare „El” ca un vânt tulburător, ca o vijelie ce te lasă fără grai la propriu și la figurat, acel mascul ce o dată privit în ochi rămâi într-o hipnoză ce-ți deapănă flah-uri de senzații, porniri și atracție irezistibilă!

Brian Wouters este acel bărbat de care poți fugi dar nu te poți ascunde, cu un statut impozant acesta întoarce privirile oricui. Mai puțin pe ale Evei-Luna,… până când aceasta cade în plasa unei iubiri flămânzi deschizând poarta unui început tumultos, plin de sentimente arzătoare și fantezii senzuale trăite la maximă intensitate, care distrug orice limită a imaginației și le/ne dezlănțuiesc toate nervurile minții. Scenele de amor sunt bogate în detalii și descrise la nivel de artă, autoarea fiind expertă în ceea ce privește erotismul cântat în struna sensibilului. 

„Cu voce tremurândă, înfiorată de amintirea plăcerii, am închis ochii și i-am spus:
– Spune-mi că mă dorești la fel de mult cum și eu te doresc! Că vei fi al meu și numai al meu!”

Acțiunea devine extrem de alertă precum și iubirea celor doi, trăirile personajelor sunt intense și dorințele de a fi împreună tot timpul mult mai accelerate, însă pe cât de multe planuri nu și-ar crea ei cineva acolo din umbră le țese o pânză a deziluziilor, a dezbinărilor. Astfel cei doi cad în plasa acelor planuri malefice, a acelui tată magnat care și-a vândut tot ce e uman pe bani, putere și influență. Dacă prima parte a cărții a fost de o pasiune molipsitoare ce-a de-a doua e o luptă continuă de a face față suferinței, și a conștientiza alegerile greșite, care nu au fost puține. E clar, în cazul lor karma-i o zdreanță…

„Cred că ceea ce există acum între noi se întâmplase dinainte ca noi să ne întâlnim, numai că nu știam.„

Dragostea aduce frumos acolo unde sunt goluri și le umple, dar ce faci atunci când cineva încearcă să-ți creeze scenarii ca acele goluri să fie mai multe, să se înmulțească prin minciuni, compromisuri mascate de interese perfide?… ce faci cu un tată gata pregătit să te afișeze ca pe o marfă de schimb? Aceasta e soarta lui Brian, să fie doar o păpușă în mâinile unui viclean vulpoi. Chiar dacă e doar pentru 3 luni, o căsnicie cu o alta pentru el e un chin, e o ruptură însoțită de multe alte greșeli făcute atât de Brian cât și Eva fără ca să realizeze că se joacă singuri cu propria lor soartă. Nenorocirile curg în lanț, tristețea le macină existența iar eu am empatizat cu amândoi, plângând pentru lipsa lor de încăpățânare dar și am avut dorința de a-i închide într-o cameră și a le da posibilitatea să-și depene secretele și fricile ca doi adulți asumați. Tare le-au fost încâlcite firele sorții. Tare…

„Mă uitam la el și simțeam cum mi se strânge inima.
Cu Brian nu aveam decât două variante: îl iubeam până la moarte sau muream cu gândul că îl voi iubi din nou… dincolo de moarte.”

Romanul „Creatoarea de vise” ne arată până unde poate ajunge dragostea și care sunt efectele senzualității erotice. Povestea a fost una complexă care mi s-a impregnat pe suflet. Am savurat tachinările și replicile eroilor care m-au făcut să zâmbesc și mi-a plăcut faptul că autoarea a știut exact cum să își construiască personajele: puternice, care ies în evidență, fermecătoare, cu personalități fascinante și înclinate spre erotism feeric. Cartea nu este un roman pentru cei pudici deoarece are o construcție ce duce spre amplificări trupești în detalii picante și care sincer, fac cu ochiul; este o lectură în care și cerneala de tipar „geme de plăcere”!

Recomand cu drag romanul „Creatoarea de vise”, deoarece acesta promite un carusel de emoții și de senzații tari!

Citindu-l pe Erich Kästner. Cartea „Emil și detectivii”!

Erich Kästner s-a născut pe 23 februarie 1899 la Dresda. A scris poezii, romane, povestiri, dar a devenit celebru în toată lumea mai ales datorită cărţilor sale pentru copii. Scriitorul s-a născut într-o familie săracă. Tatăl său era şelar (făcea şei pentru cai), iar mama casnică. Pentru a suplimenta venitul familiei, mama lucra din când în când ca frizeriţă. Erich Kästner a avut o relaţie foarte apropiată cu mama sa. După plecarea de la Dresda, îi scria mamei sale în fiecare zi. Figura mamei iubitoare şi autoritare apare în majoritatea scrierilor sale. După studii de istorie, literatură, filozofie şi teatru pe care le urmează la Leipzig, scriitorul pleacă la Berlin, unde lucrează ca jurnalist. În octombrie 1929 apare cartea Emil şi detectivii, care va deveni cea mai cunoscută carte pentru copii a scriitorului. A fost tradusă în peste 59 de limbi şi s-a vândut în milioane de exemplare în întreaga lume. Cartea a inspirat mai multe ecranizări de succes. Erich Kästner a scris numeroase cărţi pentru copii, între care 35 Mai (1932), Cele două Lotte (1949) ş.a. În 1960, Erich Kästner a primit Premiul Hans Christian Andersen, cea mai înaltă distincţie pentru literatura pentru copii. Scriitorul s-a stins din viaţă pe 29 iulie 1974, la München.

„Emil călătorește pentru prima dată cu trenul de unul singur. A pornit dintr-un orășel de provincie și vrea să ajungă la Berlin. Este entuziasmat, dar are și ceva emoții: trebuie să aibă grijă de plicul cu bani pe care mama i l-a pus în buzunar. Aventurile care se nasc de aici deschid o cale nouă în literatura pentru copii, Emil și detectivii fiind un roman polițist în toată regula.„

Viața nu este ușoară pentru Emil, de la o vârstă fragedă acesta percepe definiția economiilor, a banilor lipsă și a sacrificiilor făcute de mama sa. Este crescut de o mamă singură care este coafor, traiul le este modest dar încărcat de iubire și înțelegere. În una din zile mama îi încredințează o sumă de bani lui Emil luând decizia să-l trimită la familia sa din Berlin. Emil are o misiune importantă de îndeplinit, însă jocul circumstanțelor îi joacă feste. Fiind pentru prima dată singur cu trenul este vigilent și foarte curios de fire, însă somnul îl ia iar când se trezește constată că banii pe care îi avea la el au dispărut; singurul care i-a trezit suspiciuni este un domn cu pălărie tare și foarte binevoitor, ce intra în vorbă el.

Ajuns în Berlin, Emil e cu un pas în spatele hoțului însă nu e hotărât cum să acționeze; la un moment de cumpănă îi apar în față un grup de copii care pun la cale un plan de recuperare a banilor într-un mod cu totul și cu totul ingenios. De aici începe aventura tura-vura după spusele copiilor mei, căci micii detectivi sunt cu adevărat curajoși și convinși că dreptatea va trona. Și cel mai important e că au păstrat legătura lor și au dar naștere unei prietenii simpatice care totuși a pus în fața legii un infractor căutat. Cum? În ce mod? Și cu ajutorul cui?… vă las pe voi să aflați, cert e că urmorul este prezent, eroismul, agilitatea și camaraderia este piesa care completează această operă a autorului Erich Kästner.

Am adorat cartea mult, copii au primit o adevărată plăcere citind-o. Povestea ne învață ce înseamnă o atitudine eroică, bunătatea și solidaritatea. Autorul scoate aceste calități importante în față și le oferă o puternică articulare în această carte.

Critici literare:

• „O minunăție… Cartea a avut și încă are darul de a mă face să simt că sunt unul dintre băietanii din mica gașcă a lui Emil… Emil și detectivii este o capodoperă… Citește-o și o să fii fericit.” Maurice Sendak
• „Plăcerea cea mai mare pe care ți-o oferă cartea constă în felul în care însuflețește fantezia copiilor de a fi omnipotenți. Și ne convinge că o gașcă de copii chiar ar putea să se organizeze într-o echipă de detectivi și să prindă un hoț.” The Guardian