Citind cartea „Ispita Călugărului” de L.C. Sima!

Cum ajungi să prețuiești lectura tot mai mult?, vă spun eu- citind cărți care pur și simplu te lasă fără grai, fără comentarii grăbite și cu un așezământ emoțional care încă se va stratifica în timp. Așadar, după citirea unei cărți cu un astfel de impact îți rămâne doar să primești această curgere textuală ca pe o plenitudine la care te poți întoarce oricând. Iar această bucurie mi-a fost alimentată de cartea „Ispita Călugărului” scrisă de L.C. Sima apărută anul acesta la Literpress Publishing; lectura s-a dovedit a fi pătrunzătoare și plină de compromisuri, emoții, și tot ce înseamnă viața, cu bune și rele, cu pierderi și morale ce ard ca fierul încins. Fiecare pagină mi-a intrat sub piele arătând că tot ce se întâmplă e cu un scop anume, de a ne căli, a ne face mai puternici sau de a ne arăta calea și direcția cuvenită; sau cine știe, de a ne ispiti la ceva anume la care sufletul tânjește și inima cere. Și totuși, călăuza timpului își așteaptă ofranda. Când? Cum? Și ce sacrificii cere vă îndemn să aflați…

„(…) omul care nu-și acceptă trecutul n-a învățat cea mai mare lecție a vieții, aceea de a fi om. Cu bune, cu rele, cu neputințe, cu visuri frânte sau nu.”

Nuștiu dacă v-am spus dar tare-tare sunt atrasă de coperițile cărților, iar când pornesc pe cărarea textuală într-o măsură sunt deja pregătită emoțional după titlu și poza creionată de un drum deja intuit și regizat în capul meu multicolor. Iar acum stop, titlul incitant, coperta ce mă împinge spre erotic, mi-am spus -ooo, va fi hot; cât m-am înșelat, sau poate puțin sau poate deloc, uite aici întrebare întrebătoare. Nu vă țin pe jar, am fost eu destul, cert e că pasajele intime sunt, și vor fi subtil și plăcut descrise de autor, ba chiar vor fi atât de senzuale încât vin atunci când trebuie și incită atât cât e nevoie. Însă mesajele culminante pornesc de la niște destine menite să se întâlnească și să-și pună amprenta unul altuia întru memorie și continuitate. Fie ea și neacceptată…

Îi avem ca eroi principali pe Luca și Ema, două suflete modelate de medii diferite, el într-un cadru de sărăcie răvășitoare iar ea, cu posibilități ce i-au pus pe tavă un viitor prosper. Jocul vieții îi aduce împreună printr-o conjunctură de șefă și subaltern, un statut ce pentru început le trasează o linie a limitelor, însă nimic nu e veșnic, nici măcar sentimentele ce cu greu le mai pot ține în frâu. Fiecare totuși își poartă proprii demoni, sau îi înfrânează sau le permit să facă ravagii emoționale. Pe de o parte un Luca temător și ciopârțit de o copilărie cu neajunsuri, lipsuri ce l-au îngenuncheat, pe de alta un om cu dorință de lectură și cu slova biblică pe vârful limbii, acesta zi de zi își echilibrează stările pentru a putea fi, unul mai bun cu fiece trecere. Însă întâlnirea cu ea îi răstoarnă toate corăbiile, îi stârnește furtuna dar și curiozitatea de a-i fi alături. Ca într-o ispită… Dintr-o altă parte a episodului Ema simte dar tace, până nu are acel impuls care o trezește din somnul respingerii.

„În toată viața ei nu o lăsase cineva fără replică, fără grai, așa cum i se întâmpla cu bărbatul acesta, atât de fascinant de bărbat.”

Pe lângă povestea celor doi alte personaje construiesc un tablou complet, unul familiar care mi-a plăcut cu desăvârșire. Toate întâmplările și viețile ce s-au ramificat au adus o grafică a vieții prin simplitate relatând fragilitatea în cuplu, lipsurile, orgoliile, geloziile și gustul amar al adulterului; toate au un punct comun însă, pe el- Luca, cel care prin înțelepciunea sa umilă și cumsecădenia și-a pus amprenta într-o măsură pe care nimeni nu o va uita, nici chiar ea.

„-Noapte bună, Ema!
-Te duci la ea?
-Nu, am fost la ea, și a ieșit lăsând-o total nedumerită.
De ce-l întrebase? Nu înțelegea ce o intriga atât de mult la el.

Iubirea și moliciunea emoțiilor experimentate le-au deschis Edenul trăirilor intense, însă golurile și necuvintele tronează. Eu am compătimit neputința lor și am plâns finalul care își cere datoria unei fericiri, am vrut să îi susțin neputincioasă în a-și trăi plenitudinea prin dragoste și am urlat la ei să nu dea mâinile în jos, însă jurămintele făcute au o mai mare putere cum și chemarea la care a răspuns Luca, fie cu prețul nefericirii proprii. Și totuși, vreau să cred că scenariul viitor va fi plăcut pentru cei doi, chiar dacă e construit momentan în imaginația mea, le văd parcă bucuria descoperirii și a uniunii mult așteptate. Dar cine știe, poate autorul va decide să îi aducă din nou în raiul vieții de familie… poate!

„Ispita Călugărului” este cartea maturității, a resemnării și a acceptării vieții așa cum e, romanul este scris într-un stil alert și degajat, de o senzualitate naturală. Modul de conturare a frazelor mi-a amintit de marii clasici iar formularea descrierilor de gânditorii ce au fost odată, toate în ansamblu au făcut din citirea cărții un pelerinaj spre nemurire, o călătorie ce s-a parcurs împreună, eu și toate personajele care mi-au pus pe tavă viața lor, ca într-o spovedanie sinceră, acolo unde sufletul ți-e deschis și mintea pregătită să primească. Este o poveste care îți arată cât de mult te-ar putea schimba un om. O poveste dulce-amăruie despre dragoste și renunțare. O lectură extraordinară pe care o recomand cu căldură.

Este o poveste care chiar merită citită!

Citind-o pe Ioana Mihaela Curaleț. Cartea „Mireasă de sacrificiu”!

Scriitoarea Ioana Mihaela Curaleț din pasiunea sa pentru mitologie și istorie a cioplit cuvântul, anii și frumosul pentru a așeza textual o poveste ce mi s-a așezat pe suflet. Cartea „Mireasă de sacrificiu” apărută recent la Editura Literpress Publishing mi-a deschis latura visătoare cât și plăcerea de a vedea cursul historical romance ca pe o reînnoire spirituală într-un anotimp când totul înverzește, într-un ceas când merii sunt în floare iar ochii îmi fulgeră peste o poveste pe cât de răscolitoare tot pe atât de consistentă și în acțiune acaparatoare.

Romanul „Mireasă de sacrificiu” este povestea celor ce pun accent pe titlurilor nobile, a balurilor de inițiere, pe accentuare a statutului și a iubirii care vine ca un noroc într-un timp în care totul e pentru a păstra aparențele unei societăți mult prea critice. E povestea unui bărbat misterios și a unei femei curajoase… care formează un întreg după multe încercări!

Firul narativ ne înșiruiește viața tinerei Joanne Bright, o domnișoară dornică să ajute și departe de a fi tipică titlului pe care-l poartă, aceasta cu slujitorii întrețin conacul cât și e săritoare în a fi cot la cot cu țăranii de rând făcându-se utilă. Joanne fiind la o vârstă mai înaintată decât se cere pentru măritiș își acceptă soarta de a fi ajutată de mătușa sa din Londra pentru a i se găsi un mire destoinic și cu avere iar cum ea e la prima sa ieșire în lume pentru a fi curtată însăși tot procesul i se pare departe de a fi înțeles prin fastul și pomposul exagerat. Chiar dacă e mult mai ștearsă decât orice domnișoară de la bal aceasta atrage printr-un joc al circumstanțelor pe însăși renumitul burlac Lordul Willem Drake, un mascul afla curtat și visat de orice femeie din cercul său. Și totuși, Joanne nu se lasă vrăjită de șarmul și prefăcătoria noului său admirator ba chiar îl sfredelește cu privirea arătându-i că nu îi este o partidă potrivită atât pentru dans cu atât mai puțin pentru o viață. Însă zarurile au fost aruncate, iar Lordul nu se poate eschiva de la planul său de a se căsători cu o femeie oarecare punând-o pe altarul jertfei în numele salvării altor baronese.

„- Bine, fie! O să-mi aleg o mireasă de sacrificiu! răspunse obosit. Sper ca ea să fie ultima expusă acestui pericol și spre binele tău Ambrose, sper să-ți reușească planul, altfel o să ai de-a face cu mine.”

Acțiunea se precipită cât și relația celor doi, atât Willem cât și Joanne încearcă să păstreze aparențele unui mariaj potrivit, însă fiecare își urmărește interesul, al tinerei noastre să vadă până unde poate ajunge minciuna proaspătului mire iar a lui pentru a salva vieți renunțând fără reproșuri la ea. Dar oare va putea? Secretele celor doi însurăței par să-i apropie tot mai mult din pură curiozitate, Joanne fiind o enigmă pentru Willem iar el un adevărat misterios care îndârjește spiritul aventurier a prospetei soții de a-l spiona, de a-l adormi prin feluritele sale șiretlicuri învățate în ani, și de a fi o strategă de invidiat, curios nu?, nu mai vorbesc că îndeletnicirile domniței sunt diverse și total fascinante, chiar și pentru mine!

Cum inițial Lordul Willem Drake vede în Joanne Bright o grăsuță și o țărancă proastă părerea sa se schimbă cu desăvârșire, iar toate aceste schimbări duc la o cimentare a relației dintre ei. Însă pericolul planează, încă nimeni nu a dat de capătul acelor macabre acostări a femeilor în plin drum și mutilarea lor într-o manieră barbară, încă stratul de amenințare plutește iar cuplul tânăr format prin forțe proprii și cu o încăpățânare trufașă își croiesc propriile scenarii cum să dea de răufăcători. Însă nimic nu e ceea ce pare, chiar și acei criminali care sunt îmbrăcați în nobili ziua iar noaptea ajung călăi fără scrupule.

„La un moment dat, Joanne surprinse privirea unui bărbat care se holba insistent la ținta ei și era atât de evident, că o făcu să se întrebe ce-i cu el. Acesta din urmă avea o figură dură și se încrunta așa tare, încât ochii îi dispărură aproape sub sprâncenele stufoase.”

Cine? Cum?, și în ce scop sunt omorâte cu bestialitate femeile unor nobili vă îndemn să aflați, cert e că povestea vă va înlănțui într-un strat al misterului, a tenebrității, a tulburării; vă ve-ți pune întrebări multiple ca într-un final să aveți un respiro mult așteptat cu toate că urmările dor, cuvintele disecă sufletul iar suspinul va fi astupat cu cel mai dulce sărut al împăcării.

„Mireasă de sacrificiu” e o superbă carte historical-romance care reușește, într-un număr relativ mic de pagini, să-ți stârnească un noian de emoții. Nici o clipă nu am lăsat cartea, având parte de o noapte albă; autoarea și-a perfecționat stilul ba chiar a curs lin cu o acțiune ce se desfășoară antrenant. Am fost întâmpinată de personaje puternice, dar, în același timp, sensibile. Iar povestea, aici e un adevărat carusel… care m-a copleșit până la ultima pagină, creionându-mi secrete ce vor schimba destine. Cu siguranță voi citi cu drag și celelalte cărți scrise de autoarea Ioana Mihaela Curaleț în care voi găsi părți din sufletul său romantic. O carte frumoasă, condimentată cu suspans.
Un deliciu pentru inima mea. Recomand!

Citindu-l pe George Moisi. Cartea „Registrul Domnului Carvet”!

George Moisi menționează pentru pagina literpress.ro: „Abia când descoperi pasiunea pentru cărți realizezi cât de scurt este timpul. Am descoperit această pasiune într-o vară din copilărie, alături de nemuritorul Hercule Poirot al lui Agatha Cristie. Apoi, odată cu primul computer, am descoperit și pasiunea pentru scris, cu sunetul tastelor lovite, în timp tot mai repede, în ritmul ideilor care se îngrămădeau.
Să visezi cu ochii deschiși e mai frumos decât ni s-a spus. Să-ți vezi imaginația pusă pe hârtie e și mai frumos. Imaginația e o superputere pe care-aș alege-o chiar dacă m-aș naște de o mie de ori.
M-am născut la Oradea, în mai, într-o familie frumoasă exact cum e și luna dinaintea verii, cu oameni dispuși să-mi asculte poveștile despre întâmplări și prieteni imaginari. Scriitor? Cu modestie, momentan doar imaginator.”

De la un timp în coace citesc literatura contemporană cu un avânt impresionant, și constat că scriitorii chiar fac o treabă de laudă, scriu frumos, cu dăruire și implicare. Iar ca exemplu am cartea recent citită, „Registrul Domnului Carvet” scrisă de George Moisi, apărută anul acesta la Literpress Publishing; am savurat cartea cu o plăcere deosebită deoarece totul a pulsat a acțiune, mister, intrigă și dezvăluiri cu o încărcătură terifiantă. Este acea lectură care te prinde și nu te mai lasă, poate vă întrebați de ce?… pentru că e o cutie a pandorei deschisă ce explodează de evenimente, de piese ce se cer așezate până la capăt, cu personaje influente și periculoase, cu atingerea unor scopuri precise, dar cu un preț mult prea mare!

Lupta cu viața o cursă contra-cronometru

„Doamnă Decker, eu sunt un jurnalist de investigații politice și militare. Nu m-am lovit de industria farmaceutică și nici de sport, decât atunci când mi-am cumpărat un tub de unguent pentru dureri musculare în urma celui mai tâmpit joc de fotbal american din ajunul Zilei Recunoștinței. Explicați-mi cu ce vă pot fi de folos?”

Din primele pagini ne trezim într-un joc al circumstanțelor, cu o avocată pusă la zid care încearcă printr-un gest disperat să scoată la lumină niște detalii ce-i aduc sfârșitul; astfel Rita Decker apelează la cel mai încăpățânat și corect jurnalist investigator, Ben Toricelli. Din puținele informații aflate jurnalistul nu-i acceptă propunerea chiar dacă suma este mult prea tentantă, simte el că ceva nu miroase a bine. Și totuși, Rita insistă printr-un email oferindu-i răgaz pentru răspuns. Convins că nu e treaba curată Ben începe să-și facă propriile săpături deranjând mulți ochi și ciulind multe urechi. Din puținele indicii pe care le-a găsit despre compania Pro Performance Pharmaceutic cu care colaborează Rita Decker îl îndârjesc pe Ben să vrea să afle adevărul tot mai mult, mai ales că numele acelor sportivi depistați cu insuficiență cardiacă în urma consumului de suplimente nu sunt de găsit sau nu fac parte din cercul sportivilor. Curios, nu?… eu singură mi-aș pune întrebări în plus dacă m-aș ciocni cu aceste nelămuriri.

Astfel, hotărât să răscolească și mai ales să meargă până la capăt Ben cu ajutorul prietenului său detectiv cât și a noului său amic jurnalist și el, Darius Peditt intră într-un joc în ale căror reguli sunt schimbate cu orientarea direcției alese, capcanele sunt tot mai pe muchie, iar întorsăturile te iau prin surprindere. Înaintând în anchetă Ben e îngrozit de ce descoperă mai ales că are pe urme niște călăi ce-l vor mort și scos din această schemă mafiotă bine pusă la punct de niște minți perfide. Pentru o companie în care se învârt banii, puterea și politicieni influenți miza este mare, iar unul sau doi jurnaliști băgăcioși sunt doar niște ținte ce trebuie eliminate.

„Undeva, pe parcursul poveștii, acesta se transformă dintr-o investigație jurnalistică într-o luptă pe viață și moarte, iar ei deveniseră niște justițiari. Ben nu-și dorise niciodată acest lucru, însă era prea târziu să se oprească. Nu mai era vorba doar despre descoperirea adevărului, ci și despre faptele pe care ei le săvârșiseră, fapte pentru care rămâneau răspunzători.”

Dintr-o pasare în alta atât Ben cât și Darius sunt puși în fața unor alegeri greu de luat, plasa corupției, a mafiei și a mușamalizării îi prind într-un circuit în care doar adrenalina îi mai ține în viață și le dă impulsul de a merge mai departe, cei puternici se salvează, cei slabi cedează, iar alții ajung umbre descumpănite urmate de morala propriilor fapte ce-i bântuie. Iar corupția e ca un șarpe cu mai multe capete, tai unu cresc două, niciodată nu-i dai de capăt chiar dacă spre finele cărții soluția vine chiar de la Carvet, o cheie ce deschide o ușă cu multe coridoare labirintice care trebuie parcurse cu înțelepciune și băgare de seamă, pentru că spre final afli că nimic nu e ceea ce pare, nici chiar acel în care te-ai încrezut.

Și totuși, cine este domnul Carvet și misteriosul său registru? Enigma se va dezlega spre final, și ce mai dezlânare a acțiunii, cert e că am rămas profund descumpănită de finalul cărții dar și cu o admirație profundă asupra stilului unic de scriere a autorului, e plăcut să fii surprinsă!

„Registrul domnului Carvet” nu este doar o carte, e o avalanșă ce te înlănțuie și nici o clipă nu te lasă moale, pulsul e încordat, curiozitatea e într-un crescendo ca la diagramă; constați faptul că lecturând nu vrei să scapi nici un detaliu ba chiar recitești pentru a absorbi orice ironie, fugare expresii de amuzament, gingășia relației dintre soți dar și subtextele ce vin la pachet cu crime, depășiri periculoase, focuri de arme, răpiri și urmăriri ca în filme. Adori modul de scriere a autorului cât și faptul că dintr-o simplă investigație jurnalistică s-a ajuns până la adevărate întorsături și abateri de la moralitate, cinste și datorie față de… vă las pe voi să aflați. Ce aș fi dorit să fie altfel e soarta celor doi jurnaliști, oarecum marcați profund de ce s-a întâmplat cu ei, unul cu cicatrice pe față altul pe suflet, pentru ei cu siguranță nimic nu va mai fi la fel!

„Când euforia trecu, risipindu-se ca o perdea de fum, lăsă un mare gol. Extazul succesului afacerii Rita Decker costase mai mult decât merita. „

Vă îndemn la lectură, cartea a fost o surpriză plăcută și mă declar fan stilului autorului, abia aștept următoarea sa apariție!

Citindu-l pe Bogdan Hrib. Cartea „Reziliență”!

Bogdan Hrib (n. 14 decembrie 1966, București) este un scriitor, editor, fotograf și jurnalist român. În anul 1993 a înființat Editura Tritonic. Ca scriitor este cunoscut pentru seria polițistă Stelian Munteanu. Bogdan Hrib este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Profesioniștilor în Relații Publice, cadru didactic asociat la Facultatea de Management din SNSPA, iar în 2010 a devenit vicepreședinte al clubului Romanian Crime Writers. Începând cu anul 2011 se ocupă de coordonarea festivalului Mystery & Thriller organizat la Râșnov.

Astăzi voi vorbi despre prima mea întâlnire cu autorul Bogdan Hrib și cartea „Reziliență”, apărută la Editura Tritonic, care face parte din seria Stelian Munteanu ce e al șaselea titlu care urmărește aventurile fostului jurnalist și actual editor, acesta ajunge implicat în tot felul de anchete pe muchie de cuțit fiind personajul după care se țes tot felul de intrigi, crime, secrete cu alură de spionaj. Cartea e într-un crescendo învăluitor gata pregătit să impresioneze, să incite și să îți acapareze atenția în întregime.

„Se va termina, Stelică. Toate conspirațiile astea se desumflă până la urmă. Se va afla o parte din adevăr, iar restul va fi acoperit de legende. Așa e regula jocului. (…)”

Cartea ne întâmpină furtunos, o crimă misterioasă dă startul unor acțiuni în lanț, toate duc spre descâlcirea unor fapte dirijate din umbră de niște gânditori puși pe fapte dubioase menite să stârnească gâlceavă politică, tulburare statală și agresiuni la nivel de orașe. După cum am menționat o moarte în condiții suspecte atrage atenția multora, iar tatăl îndurerat e convins că nimic nu e ceea ce pare, astfel îl angajează pe Stelian Munteanu să descopere motivul morții, acțiunea se precipită iar din culise se ivesc personaje cu interese, cu trecut îndoielnic și moral înstrăinat. Aparent decedata Ana Coman nu este o figură implicată în scheme suspecte și totuși misterul morții ei e unul care lasă dâre de sânge și multe chipuri înmărmurite de legături și evenimente marcante. Cu influența sa Pavel Coman i-l bagă pe gât lui Stelian Munteanu și pe mâna sa dreaptă, Jack King, un ins care nu-i insuflă încredere dar nu are încotro, astfel se pornește „vânătoarea de vrăjitoare”, a fost sau nu sinucidere?, ce ascunde tânăra? ce leagă moartea fetei cu celelalte evenimente și atentate? … multe întrebări și tot atâtea nelămuriri.

Tot ce a urmat e o adevărată tornadă de momente, unii vin alții pleacă, unii pregătiți să ajute alții gata puși pentru a face o îmbrâncitură. Însă cum nu ai da foaia eroului nostru îi sunt zădărnicite așteptările și scenariile care îl îndreaptă spre lumină. Lucrurile par a fi doar coincidențe, dar cine crede în ele? Comisarul șef ce anchetează totul, Tony Demetriade îi este aliat dar și cel care încearcă să-l țină pe linia de plutire ca prieten, dar ce poate face un civil în fața unor organe de stat ce taie din cuvinte și maschează emoții? Stelian Munteanu, joacă puțin de-a spionul, de-a polițistul bun, de-a detectivul care dintr-un eșec în altul vrea un refugiu acolo unde-i este iubita, însă karma-i o zdreanță, fără întrebări și fără răspunsuri, exact și relația lui cu Sofia Matei, soția și confidenta sa!

O altă parte a monedei este proiectul numit Intermarium, unul care leagă câteva teorii, principii și planuri viitoare care costă vieți. Scriitorul plonjează textual aducându-ne în față fanaticul, jocul propagandistic și foamea puterii. Dacă vă întrebați dacă există vreo legătură între cele două povești vă spun că da. Vă las pe voi să aflați punctul comun, este nevoie de ochi fin și minte deschisă să intri în jocul propus de autor, dar ce plăcere și gust aventurier îți lasă. Finalul este neașteptat și mult peste așteptările mele… plăcut să știi că vei fi surprins iar și iar… și iar!

„(…) – Aș vrea să aflu… să aflăm ce vor să facă unii și alții de tot vântură prostiile astea istorice: Intermarium, unirea cu Polonia, Polonia mare din epoca feudală, o Uniune Europeană a Estului, sunt tot felul de povești.”

„(…) Interimarium însemna tot, Estul, cu tot cu România…”

„Reziliență” de Bogdan Hrib este un thriller politic ce atinge cele mai înalte cote. Te provoacă să afli, să ceri așezarea pieselor pe tabla de șah a vieții și să vrei tributul adevărului. Autorul s-a jucat cu mintea și direcția privirii mele, pe când vedeam un drum îmi oferea zeci de poteci, pe când vedeam lumina se mai adăuga o crimă, un personaj, o interferență a noului. Pot spune că aici în carte totul m-a intrigat, de la personajele puternic creionate la diversele scenarii polițiste, de spionaj și de legături cu Marea Britanie, România, Polonia, Republica Moldova. Am călătorit vizual pe ici colo și am aflat lucruri ramificate în viziuni, totul mi s-a părut amplu descris, nici în plus dar nici în minus. Cartea m-a intrigat, astfel abia aștept să parcurg drumul literar al scriitorului Bogdan Hrib și prin intermediul altor romane, următoarea pe listă e „Ultima fotografie”, mă roade nerăbdarea să ajung la ea!

Vă recomand cu drag cartea, nu ve-ți avea pic de liniște, de fapt e tot ce am nevoie de la un Mystery & Thriller de excepție!