Citindu-l pe Cosmin Lazăr. Cartea „Izmir. Destine divergente. Vol.1”

Cosmin Lazăr s-a născut la Galați pe 15 august 2000. Urmează studiile liceale la Colegiul Național „Costache Negri” Galați (științe sociale) și obține o serie de premii și distincții la olimpiadele naționale de Limba franceză și Limba și literatura română, la concursuri/sesiuni de comunicări științifice la disciplina Istorie. În 2018, Direcția Generală de Traduceri a Comisiei Europene îi acordă premiul pentru „Cea mai bună traducere din România” pentru o lucrare tradusă din limba franceză în limba română, iar, din 2019, este traducător autorizat (franceză-română) de către Ministerul Culturii. În prezent, studiază la Facultatea de Istorie din București, specializarea Istorie. Pentru el, scrisul a constituit dintotdeauna o pasiune, iar romanul de debut ,,Izmir. Destine divergente” este primul volum dintr-o serie ce exploatează pasiunea lui pentru cărți și pentru lumea orientală (și, în special, Turcia) (sursa: literpress.ro)

Cartea „Izmir. Destine divergente” este un roman ca o călătorie pe mare sau pe dunele de nisip pregătite să-ți ofere pe cât o plăcere de curiozitate cât și o alunecare în negura neprevăzutului care nu întotdeauna e așa cum ni-l cere sufletul. Cu fiecare filă înaintată găsești printre pagini o tragedie de familie ce se țese încă din vremurile străbune, timpuri ce se unduiesc într-un substrat ce crează prezentul unor femei ce află tragedia înainte de vreme, ce descoperă dragostea în toate formele dar și deznădejdea proprie atunci când conștientizează că a fi femeie într-o cultură orientală e egal cu a-ți pierde drepturile în fața tuturor, uneori chiar și în fața propriei ființe.

„Deșertul e o mare infinită de nisip,
În care timpul trece altfel.
Viața se scurge ca nisipul dintr-o clepsidră aurită
Viața este diferită.”

Nu este disponibilă nicio descriere.

Probabil că mulți ați auzit despre surprinzătoarea Șeherezada și ale ei cele „O mie și una de nopți„, cum să nu, toți cred că au parcurs cu încântare cel puțin o poveste de care îi leagă dulcele grai al miresmelor orientale îmbinate cu iubiri imposibile, eroi neînfricați și tradiții păstrate în ani. Deci, ca să vedeți legătura pot doar să vă spun că romanul „Izmir. Destine divergente” este povestea poveștilor neîncetate, este cartea ce a dat frâul liber unui povestitor să depene neobosit mersul lucrurilor dintr-o familie de sultani; fiecare unduitură sau direcție în care o ia acțiunea e semeni stilului Șeherezadei de a prelungi suspansul, de a reda o prospețime dar și o alertă continuă de a fi acolo printre acei eroi pe care cunoscându-i tot mai mult ajungi să-i îndrăgești, să le plângi suferința și să le compătimești soarta.

Cartea pornește în plin avânt în a ne relata cum tradițiile găunoase te pot ajunge din urmă chiar dacă crezi că timpul a spălat păcatele, aici în tradițiile turcești nimic nu se uită, iar familia lui Ali Hassan simte pe propria piele durerea pierderii, a bolii, a dezrădăcinării și a fugii care în esență nu-i cruță de acel păcat produs cu mulți ani în urmă de Ali Hassan și o tânără de care s-a îndrăgostit înaintea soției sale Latiffa; astfel, Ali își abandonează casa în care și-a realizat cele mai frumoase vise alături de curajoasa sa soție și pleacă în neștire în orașul natal alături de copii săi, crezând într-o izbăvire care de fapt e un gong al eșecului, Latiffa ajunge să fie asasinată în propria casă iar din ironia sorții fiica lor Cemile îi rămâne alături. Acum mai singură ca niciodată, fără mamă, fără tată, fără frați și soră.

„- Tremur sub adierea vântului,
Foșnesc ca o frunză fără viață,
Mă legăn în aerul uitării
Și privesc ochii din necunoscut…”

Datoriile o fac pe Cemile să recurgă la vânzarea casei părintești cât și să plece, departe pentru a-și clădi un viitor chiar la Istanbul, cu gândul că toată familia s-a prăpădit din ultima telegramă primită într-un joc murdar și bine pus la punct al propriului său unchi, aceasta prinde curaj și voință de a nu se lăsa pradă deznădejdei, iar de aici creionul pictorului îi desenează un prezent fructuos dar și un viitor presărat de incertitudini și lacrimi vărsate fugar. Într-un alt colț în pustiul sufocant sora Nur își trăiește propria durere, obligată fiind să se căsătorească cu un bărbat mult prea bătrân pentru inocența ei, totuși acceptă această legătură pentru a-și salva frații și tatăl.

„Tradiția înainte de sânge. Tradiția înainte de iubire. Tradiția înainte de viață…”

Însă soarta are alte planuri pentru fiecare în parte, două surori care efectiv nu știu una de alta ca fiind vii și nevătămate, două tinere flori ce trăiesc chinul înstrăinării, a singurătății, a maturității precoce prin conștientizarea acestora într-o lume în care nimeni nu este cruțat. Mai ales dacă ești femeie…

Punctul sensibil al cărții e jurnalul mamei Latiffa dăruit Cemilei, acolo tânăra află că aparține unei vițe nobile și că de fapt este descendentă dintr-o familie veche de sultani, că numele i se trage de la bunica sa, ce nu știe e că trecutul se întretaie cu prezentul iar acest fapt cred că-și va pune amprenta pe viitorul ei, deoarece povestea sa de iubire este pe o linie de plutire fragilă, alegerile îi sunt mânate de incertitudini iar dorul e piatră de moară mai ales când și-a pus toată speranța într-un soț care s-a dovedit să o iubească ca pe o copie a acelei femei originale care își va face prezența presupun într-un nou volum. Cine știe…?

Pentru Nur soarta va interveni din nou în chipul unui om drag, fiul soțului acesteia de care se îndrăgostește fără întârziere, căzuți în jocul păcatului aceștia îi iau drumul beduinilor pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea ce li se cuvine pentru trădarea familiei, călătoresc zile întregi iar prin intermediul acestui pelerinaj își cimentează relația ajungând să își spună da atât în fața lui Alah cât și în fața întregii lumi; însă în tradiția turcă nimic nu se uită, nimic nu trece cu vederea mai ales că femeia este văzută ca un obiect lipsită de importanță și libertate iar o dată ce a sfidat o lege este vânată pentru a se stinge setea de răzbunare. Sfârșitul este iminent, cui îi este hărăzit vă îndemn să afalați, nici măcar puterea dragostei nu încetinesc producerea unei tragedii coloase prin care trec cele două surori …și nu numai!

„Iubirea, veșnică avuție,
Iubirea, izvor de fericire,
Iubirea și o lacrimă pe-obraz,
O! măiastră regină a nopții,
Vegheaz-o făr’de răgaz…”

O pierdere este însoțită de o alta, o suferință de una și mai mare însă pe cât de nelămurite pot fi cărările vieții cineva de acolo de sus tot ține să ne arate lumina de la capătul tunelului. Trecutul desprins din filele jurnalului ne arată că nici opulența nu poate mulțumi gura tradiției pentru statulul femeiei, și nici măcar puritatea intenției ei, totul denotă că bărbatul e cel ce are marele drept de cuvânt iar așa-zisa emoție de iubire se evaporă ca o picătură de apă într-o zi de arșiță în pustiu. Și totul în numele tradiției…

„O pasăre de-aș fi,
M-aș ridica în zbor,
Aș pluti deasupra lumii,
Aș levita deasupra vieții.”

„Izmir. Destine divergente” este cartea ce-și cucerește cititorii de la primele pagini, e cartea destinului, acela care te ridică și te coboară, te alintă cu lucum dar și îți dă să guști pelinul. Scriitorul Cosmin Lazăr cu o gentilețe desăvârșită ne invită într-o lume exotică plină de istorie, tradiții și obiceiuri, unele înțelese de mine iar altele criticate; ne creionează un tablou în care nici dragostea, nici sufletul, nici trupul nu se lasă descoperite cu ușurință, dar o dată eliberate se trăiesc din plin și cu intensitate. Firul narativ al cărții se desfășoară alert și pulsează a viață, dar și cu o seriozitatea specifică vremurilor și contextului, și totuși nu se poate anula vizualizarea acelor traume ce poartă amprente sângerii dar și vindecarea venită cu o nouă viață, iubirea răsărită ca o speranță, dar și suferința ca un gong al faptului că existența încă își are un cuvânt de spus; cartea e despre curaj și asumare, despre ce a fost și ce va urma să fie.

Vă îndemn la lectură, eu am rămas profund impresionată de acest prim volum al seriei Kader. Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii LITERPRESS PUBLISHING

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s