Citind-o pe Tony Mott. Cartea „Doi”!

Tony Mott s-a născut în Brașov, România în 1970. Pseudonimul după care este cunoscută a fost ales pentru a-și cinsti bunicul, deoarece Mott era numele de fată al mamei sale. A publicat primul său roman abia în 2008, cu toate că după cum susține însăși auotarea îl terminase de mai bine de zece ani. A lansat un volum de poezie, DOI este al doilea roman, și primul spre citire din lista impresionantă a scriitoarei.  

Cum prind sezonul de vară vreau, tânjesc chiar să citesc cărți mai sentimentale, mai de iubire, mai de zbucium, iar cum coperta și mai ales titlu m-a dus în această direcție puteți să vă creionați imaginea mea de încântare descoperind o poveste răvășitoare și de o încărcătură efervescentă. Romanul „Doi” nu este nici pe departe … „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, să nu vă mintă cele două inele, ci mai degrabă aș face focusul pe ghimpi, cei pe care îi ai atunci când căsnicia nu e ceea ce pare, nici iubirea, nici persoana în care ți-ai pus toate speranțele și depozitul pe o viață conjugală!

Cred că de foarte puține ori ne punem întrebări deranjante și sensibile legate de adulter, de separare sau de radicalitatea divorțului atunci când suntem „parcă” bine cu cel de alături. Parcă aparent suntem sinceri în cuplu și totuși fiecare dintre noi acumulează rezerve de emoții, trăiri, frustrări și necuvinte ce urlă din noi. Simți uneori că ai vrea să te descarci, să mărturisești, să dai libertate fiecărui cuvânt ce l-ai ținut în frâul corectitudinii impuse dar parcă nu-ți iese, de teama de a nu răni, de a răscoli o furtună pe care simți că o vei scăpa de sub control. Cu astfel de întrebări, și mai multe de atât se confruntă eroii cărții „Doi”, în doi dar la km distanță într-un mariaj de forma unor aparențe chinuitoare.

Cât de mult ne putem preface că totul este bine din dorința absurdă de a rămâne într-un fals confort?

Romanul ne aduce la cunoștință relația dintre Adriana și Dan, doi soți ce după cinci ani împreună nu se cunosc aproape deloc; tăcerile le-au fost icoană iar din dragoste au făcut o caricatură de proastă calitate. Aceștia după lungi încercări de a deveni părinți se întrăinează creând între ei o prăpastie mult prea adâncă de a fi depășită; după un eventual control aceștia merg la mall pentru a face câteva cumpărături de rutină, fiecare o ia în direcția propriilor achiziții dându-și întâlnire după câteva ore la cafenea, Adriana vine… el însă, nu.

Dintr-o relatare în alta aflăm perspectivele ambelor personaje, două suflete ce sunt efectul unor copilării deformate, unor neiubiri părintești, un rezultat al anilor de tăcere și a golurilor care nu au fost suplinite la timp. Și totuși, Dan a dat dovadă de lașitate plecând, fără un cuvânt, fără o explicație, fără a privi în urmă. Adriana răvășită de toate cele întâmplate își închipuie tot ce este mai rău, pornind o adevărată anchetă pentru a-l găsi, inițial cu ajutorul poliției, apoi a unui dectectiv ca într-un final să apeleze la serviciile unei agenții specializate. Ce descoperă e culmea gândurilor ei, e departe de percepția ce i s-a pus pe tavă de Dan în cei cinci ani de căsnicie, un timp pe care îi va fi greu să-l uite evitând reproșurile ce i le tot repetă fără încetare, și totuși el nu este aproape pentru a le auzi. Nici nu va fi. Cine știe? E greu să reconstruiești pe piese niște idei deja formate, niște hotărâri minuțios luate sau un mariaj deja împărții în mii de cioburi!

În povestea celor doi se întretaie și relațiile disfuncționale ale părinților acestora, tragediile ce i-au marcat ca adulții de azi, doi tineri ce duc cu ei nălucile nelămurite de niște adulți ce nu și-au încheiat conturile la timp. Mersul scrierii este alert dăruindu-ne nouă cititorilor o plăcere literară desăvârșită, iar povestea… ai zice o frântură ruptă dintr-o realitate mult prea firească, mult prea așa cum e și viața, fără retușuri, doar cu acele așteptări la care tindem și pe care de cele mai multe ori le scăpăm printre degete în neștire. Cum decurge aflarea adevărului, cum își fac „pace” în relație cei doi vă îndemn să aflați, cert e că niciodată nu poți fi împăcat cu un eșec, dezamăgire sau eroare dacă în propriul suflet duci cele mai nefirești bătălii!

Romanul „Doi” este o izbucnire de emoții. E ceva ce nu poți ține în frâu și care te poartă fără direcție acolo unde textul îți cere. Parcă anticipezi relația, reacția… însă realizezi că nimic nu e ceea ce pare. Nici chiar finalul… Este o carte care se citește nu pe repede înainte ci într-o deplină relaxare pentru a înțelege atent subtextele venite din toate frământările personajelor, doar așa puteți suprinde toate nuanțele maturității stilului și limbajului, dar și a trăirilor eroilor principali, și vă asigur- nu au fost puține.

Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, mă declar plăcut mulțumită de scrierea autoarei și cu încântare pornesc spre o nouă carte semnată de aceasta.

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii Tritonic!

5 gânduri despre „Citind-o pe Tony Mott. Cartea „Doi”!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s