Citind-o pe Flavia Bădic. Cartea „Planul atracției. Pasiune”

Autoarea Flavia Bădic s-a născut în Călărași, s-a mutat de 16 ani în Brașov. Aceasta a terminat liceul cu profil Jurnalistic și Facultatea de Drept. A lucrat 11 ani în turism, iar în ultimii 3 ani și-a schimbat domeniul radical și lucrează într-o firmă de software. Pentru acest articol autoarea menționează: „Am 34 de ani, sunt soție și mama, îmi place să gătesc, să citesc și să cânt la vioară (când îmi mai permite timpul). Când m-am apucat de acest proiect(scrisul unei cărți), nu am avut o idee clară. Am pornit de la alegerea numelor personajelor și am scris efectiv ce mi-a venit în minte, fără un plan bine realizat. Primul volum l-am scris în 3 luni de zile, mai mult noaptea, când aveam liniște prin casa. Am știut de la început că vreau să fac o trilogie, dar nu îmi era clar despre ce va fi vorba. Am decis să jonglez cu domeniul pe care îl cunoșteam din prisma studiilor și cam așa a ieșit povestea. Mi-am propus să închei fiecare capitol astfel încât să îți dorești să mai citești încă unul și să nu poți lăsa cartea din mână. Cred că mi-a ieșit în mare parte.

Vara prefer să mă detașez de toate și să mă bucur de lectură, iar din ochi mi-a făcut noul volum Pasiune al seriei Planul Atracției scris de Flavia Bădic, o autoare dragă mie a cărei stil m-a cucerit instantaneu. Pasiunea a trasat linii senzuale pe fiecare literă a acestei cărți iar imaginația a fost încinsă ca un foc în plină ardere; eroticul a fost cireașa de pe tort provocând toate terminațiile nervoase, însă păstrând acea doză de gingaș, de taină și neatins!

Planul atracției. Pasiune” a fost cartea ce a subliniat noțiunea de bărbat și femeie, dorințe și decepții, evoluția inițială și imposibilul pe cere ni-l împlantăm în minte doar din frica de a nu fi răniți, de a nu pierde totul printre degete sau a nu resimți abandonul. Romanul a conturat dragostea, greșelile și soluțiile ce vin uneori de la sine cât și un final ce a pus cărțile pe masă într-un joc al sorții mult prea tentant.

„Decisă să nu mai privească niciodată înapoi şi în lumina recentelor evenimente, Liana renunță la mutarea ei cu Cezar și hotărăște să păstreze o relație strict profesională.

Numai că intenţiile lui Cezar sunt cu totul altele, pregătit fiind să recurgă la o nouă strategie pentru a o recuceri. O face să rememoreze clipele pasionale petrecute împreună și fără să o atingă, se joacă cu mintea și imaginația ei, până când aceasta cedează.”

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană, carte şi trandafir

Încă din primele volume aflăm povestea destul de incitantă a Lianei și a lui Cezar, întâlnirea loc plină de cuvinte mute și strigătul lăuntric ce-i unește într-un act al iubirii desăvârșite, însă cum viața e o mare provocatoare iar karma o zdreanță nimic la ei nu e simplu; plonjăm de la o poveste la alta cu tot o mai mare încărcătură dusă pe umerii celor doi până în punctul când oboseala creată de atâtea obstacole îi face să se gândească de două ori la a mai continua sau nu. Liana hotărăște pentru doi însă ea nu știe că Cezar nu iubește să cedeze iar tot ce e a lui, a lui trebuie să și rămână. Cu un acest avânt ne întâmpină volumul trei unde Cezar este ferm pornit în a reda din nou acel zbor al iubirii descoperit alături de Liana, femeia ce ia întors lumea pe dos creionându-i o nouă versiune a sa, una care i-a fost străină până în momentul întâlnirii lor. Replicile cu notă de flirt și subtexte au fost absolut delicioase, iar mesajele ce și le exprimă prin priviri fac cât o mie de cuvinte, însă Liana e căpoasă până în punctul când își dă seama că aici e aici și nu mai trebuie să se ascundă să-și dea frâu liber emoțiilor, frustrarea ei venind din dorința reprimată față de acel El, Mister Dark, domnul Boss Cezar.

Însă când crede că totul se aranjează cumva un nenorocit de accident îi dă viața peste cap, Cezar își pierde memoria iar de aici se ivesc persoane gata să profite de starea lui. Încurcăturile parcă se încâlcesc mai tare, noroc de oameni dragi care sunt dispuși să îi acorde acel timp de refacere, dar Cezar e Cezar… nimic nu-i trece neobservat iar minciuna o simte plutind în aer, astfel nu-i trebuie mult să se prindă de faptul că fosta soție a întrecut măsura. Iar dintr-un uragan în altul află că accidentul de fapt a fost înscenat cu bună știință iar făptașul are ceva personal cu el. Oare cine… și de ce? aici vă îndemn să aflați, cert e că de cele mai multe ori trecutul ne ajunge din urmă iar unele fapte trebuie plătite chiar dacă au fost făcute pentru a ascunde alte decizii, acțiuni, greșeli. Ce a urmat e de-a dreptul tumultos, e partea mea preferată, dar mă opresc aici, sper că v-am trezit suficient curiozitatea, eu pot să vă spun doar că iubirea învinge tot… ca vorba versului!

Linia seducției a fost trasată de autoare într-un mod unic, fiecare provocare a fost menită să ne arate că eroii pot înfrunta orice iar sentimentele lor nu cad, ba din contra- se înnalță mai sus fără măcar ca ei să realizeze. Scenele cu tentă erotică au fost bine scrise punându-ne în fața ochilor o poveste de dragoste care te face să visezi enigmatic la ceva similar (de ce nu…).

Am citit cartea în câteva ore, mi s-a părut mai intensă și cu un final dorit, sperat chiar, pentru asta un mare mulțumesc autoarei. Am fost atât de captivată încât nu am putut să o las din mână. Subiectul mi s-a părut unul inedit și frumos dezvoltat, iar stilul de scris m-a încântat încă de la primul volum, ce pot să mai spun- o carte ce mi-a bucurat ochii într-o vară în care ploile îmi bat în geam iar inima îmi cere iubiri incitante și cearșafuri răvășite.

„Planul Atracției. Pasiune” e cartea ce a pus punctele pe „i”, a descâlcit toate ațele, a alungat toți demonii trecutului și a făcut pace cu nesiguranțele din inimă. Romanul a venit aici și acum ca să placă și să îmi pună în față o poveste de dragoste minunat de senzuală, cu o acțiune extrem de captivantă, cu scene încărcate de erotism focos, și nu în ultimul rând cu clipe tensionate care se întrepătrund cu momente destul de firești, exact ca în viață, fără retușuri și jumătăți de măsură. Cartea este perfectă pentru cei care își doresc clipe de relaxare, dar mai ales pentru cei care așteaptă un final fericit.

Lectură plăcută, eu am rămas încântată de întreaga serie Planul Atracției!

Volumele pot fi găsite la editura Bookzone, accesați pentru a fi la curent cu toate noutățile editoriale, pe mine mai nou mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citindu-l pe Haralamb Zincă. Cartea „Soarele a murit în zori!”

Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman ( d. 28 decembrie 2008, București), a fost un autor de romane polițiste și cărți-document. Este autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj, fiind laureat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1971) – pentru cartea Si a fost ora H (Editura Militara, Bucuresti, 1971) – și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976). A decedat la 24 decembrie 2008 la București, după ce mulți ani a suferit de boala Alzheimer și a fost aproape uitat. Scriitorul a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc de lângă stația de metrou Eroii Revoluției. Fiul său, Andrei (Abraham) Zincă, locuiește în SUA și e un cunoscut regizor de telenovele latino americane.

Astăzi am început o nouă serie de cărți apărută la Editura Publisol dedicate agentului B-39, prima fiind „Soarele a murit în zori”, o lectură ce m-a purtat dintr-un colț în altul trasând linii dintr-o istorie sângeroasă, una care a fost pata omenirii unde mulți și-au pierdut umanitatea, iar alții simțul patriotic. Unii au fost călăi iar alții simple piese pe o tablă a unui joc fără ieșire. Lectura s-a dovedit a fi plină de întorsături a unor timpuri ce au înstrăinat oamenii de țară și țara din inimile compatrioților.

Soarele a murit în zori este romanul aventurilor lui Radu Doinaș, ingeniosul și fermecătorul agent B-39. Cartea rezumă de fapt, sărind peste anumite perioade de timp, toata activitatea celebrului spion. Povestea se derulează pe fundalul marilor confruntări armate și de intelligence din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Așa cum se întâmpla cu mulți spioni, și Doinaș trebuie „să moară” mai întâi pentru a-și putea asuma deplin noua identitate în cadrul serviciilor de informații germane. Prin urmare, i se înscenează moartea. Dar nemții nu știu că spionul lor e, în realitate, loial României. Odată cu această renaștere încep și misiunile de spionaj, care-l poartă în cele mai fierbinți locuri din Europa aflată în plin război. În cele din urmă, spionul e arestat și, după ce nemții îi află secretul, executat. Se naște, astfel, legenda unui erou ale cărui aventuri sunt relatate de-a lungul următoarelor patru romane din seria Pe urmele agentului B-39.

„Povestea a început într-o seară de toamnă, urâtă şi ploioasă. Scriitorul Corneliu Cara, instalat la masa de lucru, se oprea când şi când din scris pentru a se văita, (…)”

„Gândul morţii îl cutremură şi deveni conştient că trebuie să se opună fatalităţii, să întreprindă neapărat ceva… ceva menit să împiedice ireparabilul. Se răsuci cu spatele către fereastră: ochii săi mai mult speriaţi decât trişti se îndreptară automat spre masa de lucru – zări manuscrisul.”

Cartea ne aduce la cunoștință pentru început activitatea scriitorului Corneliu Cara, un om ce își duce cercetările pentru cărțile scrise până în pânzele albe, astfel într-o după masă anostă și ploioasă primește o vizită care îi dă viața peste cap. Un om vlăguit și ud vine ca un sol pentru a-l înștiința că este așteptat la patul unui muribund, un străin ce îl cere cu ardoare pentru a-și încheia socotelile pe pământ înainte de a se desprinde de o viață în chinurile unei boli netratabile. Curiozitatea scriitoarească îl împinge într-o zonă necunoscută la căpătâiul unei persoane uscate de timp ce ascunde secrete ce zdruncină starea letargică a scriitorului. Mersul lucrurilor îl face să parcurgă niște pași în plus pentru a așeza totul pe piese după o ultimă dorință a decedatului, însă nimic nu e ceea ce pare, iar acea valiză cu un manuscris în ea e doar începutul unui șir de momente și evenimente ce dau viață unui trecut ascuns printre dosare secrete!

Astfel scrisoarea cât și ultimele cuvintele ale răposatului Vasile Chihaia ne conturează portretul agentului B-39, cu numele Radu Doinaș, acesta s-a dovedit a fi o personalitate ce și-a pus amprenta în istorie și care a avut un sfârșit dramatic. Aceste detalii îl provoacă pe scriitor iar când primește aprobarea poliției să continue cercetările își dă frâu liber investigației dar și a punerii pe cronologii a evenimentelor care fluid descriu cu amănunte operațiunile întortocheate dar și pe muchie de cuțit a intelectualului jurnalist Radu Doinaș.

În plin avânt Corneliu Cara este îndârjit să-i ducă la bun sfârșit manuscrisul lui Ovidiu Vanghele spre a da valoare operațiunii de la Budapesta unde agentul B-39 a strălucit în ale spionajului, chiar dacă puțini i-au știut adevărata identitate și scopul său într-o luptă dusă atât politic cât și cu sine însuși. Aflăm despre legături pe cât de ciudate pe atât de întortocheate, limbaje secrete dar și despre tactici de spionaj gândite cu miticulozitate. Am surprins cum femeile erau instruite pentru interogare și cum acestea prin efectul său senzual dezlegau limbile diplomaților, cât și a persoanelor sus-puse într-un joc hitlerist.

Poate vă întrebați ce rol are Ovidiu Vanghele și de ce acesta cu atâta înverșunare dorește să-i redea agentului B-39 gloria pe care o merită, ce datorie are asupra sa în pasul greu al ultimei sale nopți, …acest fapt vă îndemn să-l aflați, pot doar să vă spun că istoria a creat o mare gaură neagră în care au fost înghițite atâtea conduite morale, atâtea suflete menite să susțină patria și glia natală, atâtea idei inovative și de cultivare culturală. Atâtea vise…

Cartea „Soarele a murit în zori” a fost pentru mine ca multe alte cărți despre al Doilea Război Mondial o piatră pe suflet, lectura a decurs sângerie și dramatică, nu poți trece impasiv printr-un astfel de text fără a strânge din dinți atunci când soarta e decisă de alții, când ești doar un punct în mare, ești firul care poate fi tăiat în două oricând, oriunde și de oricine. Personajele nu doar că au impact dar te fac să te uiți în spate și să gândești scrierea în dorința de a nu pierde un fapt ce peste câteva pagini va fi difinitoriu; totul în această carte a fost cu încărcătură, una grea dar și esențială pentru cunoașterea unor fapte ce au lăsat semne de întrebare în deznodarea istoriei ce încă nu ne lasă să respirăm liber. Fiecare detaliu prezentat a arătat că după colț te așteaptă o nouă întorsătură, o nouă provocare ce nu lasă momente de respiro doar te acoperă cu ceața curiozității dezolante parcă anticipând că totul va fi din rău în mai dezastruos. Vă spun, o carte cu sigiliul unei apăsări istorice pe care vă îndemn să o citiți, eu am rămas profund impresionată de ce am descoperit printre file… și e doar primul volum dintr-o serie!

Cartea Soarele a murit în zori” de Haralamb Zincă se poate comanda de pe site-ul Editurii Publisol.

Totul este în noi. Poveste cu morală!

Mereu mi-a plăcut să citesc povești cu morală, ele mi-au arătat subtil că unele lucruri pot fi văzute altfel, că unele viziuni sunt mai largi iar înțelepciunea răsare de unde te aștepți mai puțin. Astăzi vin cu o nouă poveste ce mi-a plăcut enorm, astfel am hotărât să o împart cu voi! Lectură plăcută!

****

O legendă veche spune că mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atât de mult de puterea divina din ei, încât Brahma – stăpânul tuturor zeilor – a decis să le ia această putere și să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găsi soluția.
Zeii au sugerat:

– De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?
Brahma a răspuns:
– Nu, nu vom face asta pentru că omul va săpa adânc și le va găsi.
Atunci zeii au spus:
– În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.
Dar Brahma a răspuns din nou:

– Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului și cu siguranță că o vor găsi și o vor aduce la suprafață.
Astfel zeii au concluzionat:
– Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie în siguranță, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.
Brahma a exclamat dintr-o dată:
– Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui pentru că este singurul loc unde nu va căuta.

De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat și a săpat, căutând ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui.

Sursa: Eric Butterworth – „Descoperă puterea din tine”!

Sursa foto: pinterest.com

Citindu-l pe Antoniu C. Furdui. Cartea „Ah-Ri. Life Love Sense!”

Cosmin Antoniu Furdui s-a născut în anul 1977 la Alba Iulia. Este absolvent al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie, secția Istorie-Franceză, promoția anului 2000. Își continuă studiile în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde obține în anul 2003 diploma de master în Managementul Relațiilor Internaționale la Facultatea de Istorie și Filosofie. În anul 2012 își susține teza de doctorat în domeniul Relațiilor Internaționale în cadrul aceleiași Universități. Anul 2021 îi aduce o nouă bucurie prin editarea primei sale cărți intitulată „Ah-Ri”, la Editura Creator.

Romanul „Ah-Ri” m-a primit într-o tuburătoare dramă a unei vieți marcate de o ceață a neștirii acolo unde inima își croiește drum în întunecimea minții iar fiecare zi e o redescoperire a tot ce-ai fost sau trebuia să fii.

„Dacă sufletul unui oraș sunt locuitorii săi, atunci sufletul amintirilor noastre sunt oamenii pe care i-am întâlnit. I se parea că multe dintre amintirile sale erau asemenea peisajelor urbane ale unei metropole pustii: agreabile la prima vedere, dar lipsite de profunzime, lipsindu-le emoția și căldura unei prezențe umane.”

Ar putea fi o imagine cu carte şi cer

Viața ne oferă atât oportunități cât și încercări care fie ne întăresc fie ne tulbură apele în care ne scăldăm. Viața este un păpușar care ne manevrează prin firele destinului conducându-ne fie pe scena existenței noastre ca eroi principali sau ca temători din culise. Ne poartă pe sfori în nădejdea ca noi să ne tăiem acele ațe pentru a ne lua în mâini propria soartă și să învingem toate decepțiile, să ștergem lacrimile cu demnitate și să deschidem larg ochii către o nouă zi, o nouă pornire către frumos și echilibru. Astfel, într-un joc de amintiri și evenimente îl găsim și pe Kim Richie, un tânăr ce nu-și poate umple acele pete albe ce îi marchează zilele și care-l fac să fie pierdut în propria-i viață. Acesta duce un mod de viață destul de consistent, lucrează în sfera pantofilor de damă iar acest aspect îl solicită până la epuizare, zilele îi sunt egale până apare în vizorul său Ah-Ri, discuțiile lor sunt destul de pronunțate însă limitate la nivel virtual până ce tânăra îi propune să îi devină muză oferindu-i câteva detalii din al său jurnal intim. Provocarea i se pare incitantă iar de aici situațiile sunt din ce în ce mai precipitate și nu în ultimul rând pe cât de mistice tot atât de intense, Richie construiește acel traseu al anterioarelor călătorii ale lui Ah-Ri și iubitului său T., iar ceea ce răscolește e pe departe de înțelegerea proprie. Parcă își parcurge pașii, parcă își stârnește din nou acele senzații ascunse undeva în subconștient și devine tot mai tulburat. Crâmpeiele de amintiri parcă renasc ca păsările Phoenix iar luciditatea ce tocmai i se limpezește într-un segment al pieselor ce își cer așezarea pe bucăți îl descumpănesc, îl fac să fie vulnerabil în propria-i suferință și pierdere.

Și totuși, cine e Ah-Ri?… pot doar să vă spun că e sensul iubirii, dar și sensul care-l scoate din tulburătoarea stare a unui labirint de amintiri și senzații, labirint prin care Richie deambulă de luni bune în căutarea de sine. Punctul final cât și toate incursiunile și personajele participante la această redescoperire m-au impresionat cu desăvârșire, atât de devotate, atât de pregătite să facă orice pentru a trezi un suflet din amorțeala unui stop-cadru a unor zile fără conținut.

Conștientizarea de sfârșit a eroului principal a meritat așteptarea mea, am parcurs lungi pasaje descriptive ce m-au marcat emoțional dar m-a și uimit planul miticulos realizat de un om cu suflet mare pentru a-l pune pe linia de plutire pe Richie, anume prin acele file de jurnal ce i-au dezvelit filă cu filă conturul iubirii, a developărilor de amintiri, a senzațiilor anterioare producând acele speranțe renăscute din pierderi și regăsiri. Prin puterea cuvintelor unor frânturi dintr-un jurnal se clădește bucată cu bucată un suflet, un om, o personalitate și o viață… cum, și în urma căror evenimente vă îndemn să aflați, cert e că ultimele câteva foi mi-au fost imprimate pe suflet dezvăluindu-mi o adevărată dramă produsă de o pierdere. Una care a lăsat urme adânci…

„(…) sunt fericit, și voi păstra aceste momente și cele ce vor veni în amintire, pentru că în final amintirile sunt tot ceea ce avem!”

Romanul „Ah-Ri” s-a dovedit o carte pe care nu o poți lăsa din mână în dorința de a afla încotro duce drumul labirintic. Cartea spre surprinderea mea este una din puținele povești citite pe care le voi purta în suflet mult timp după deoarece a atins o notă psihologică fragilă în care durerea te poate face neom, iar pierderea un rătăcit prin viață în căutarea de himere. Și se pune întrebarea, cine nu a suferit?… cine nu și-a pierdut jumătatea? … poate mulți, însă ce ne va dezvălui autorul Antoniu C. Furdui va întrece limita gândirii noastre lărgind viziunea dincolo de propria percepție asupra durerii. Astfel, vă îndemn să aflați mersul lucrurilor într-o poveste ce ni se va ramifica pe cât de gingaș, cochet și în plin stil tot pe atât de tragic, sensibil și dureros. Pot doar să vă spun că fiecare capitol în parte a fost o descoperire, un pas mai aproape de elucidarea misterului și a acelor goluri ce s-au cerut umplute încă de la primele pagini!

Vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere!

Ar putea fi o imagine cu carte şi corp de apă

Citindu-l pe Haralamb Zincă. Cartea „Ochii doctorului King”!

Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman ( d. 28 decembrie 2008, București), a fost un autor de romane polițiste și cărți-document. Este autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj, fiind laureat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1971) – pentru cartea Si a fost ora H (Editura Militara, Bucuresti, 1971) – și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976). A decedat la 24 decembrie 2008 la București, după ce mulți ani a suferit de boala Alzheimer și a fost aproape uitat. Scriitorul a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc de lângă stația de metrou Eroii Revoluției. Fiul său, Andrei (Abraham) Zincă, locuiește în SUA și e un cunoscut regizor de telenovele latino americane.

De curând am finisat prima carte din seria Haralamb Zincă întreținută de Editura Publisol, „Moartea vine pe bandă de magnetofon”, pot spune că o dată cu finisarea primului volum am prins un gust de romanele polițiste din acele vremuri în care miticulozitatea și istețimea aveau „alt aer”, iar conduita cât și ancheta propriu zisă era mai vintage, mai bătătorită de drumirile cunoașterii de sine prin intuiție și agerime!

Astăzi am finisat cartea „Ochii doctorului King” iar ce am avut în față înșiruit m-a făcut să mă declar fan numărul unu al scrierii lui Zincă. Pe lângă întorsăturile ce nu încetau să apară textul și intriga au fost ceea ce nu mi-a dat nici măcar un respiro, doream mereu să pot intui cine, de ce… sau cu ce scop, însă autorul a păstrat această dezlegare spre final într-o plăcută jonglare a personajelor cu acțiunea.

„În dimineaţa zilei de 4 iulie 196′ cam în jurul orei şase şi jumătate, în clădirea Secţiei a 4-a de miliţie năvăliră două femei. Una dintre ele, cea care se adresase miliţianului de la intrare, avea ochii umflaţi de plâns. Cealaltă, în ciuda unor eforturi vizibile, nu izbutea să-şi ascundă nervozitatea; zâmbea în neştire, cu privirile tâmpe pierdute în gol. „Or fi mamă şi fiică”, îşi spuse miliţianul… (…).”

O dispariție ciudată pune în mișcare un lanț de evenimente pe muchie de cuțit, iar Căpitanul Liviu Roman este nevoit să-și încheie rapid vacanța de pe litoral în favoarea găsirii unui vameș din Portul Constanța pe nume Miroiu Mihai, zis și Mișu. Acesta venit la Bucureștu își pierde urma într-o conjunctură care pentru mulți e o enigmă, mai cu seamă fiind cunoscut ca o persoană jovială, cuminte și respectabilă. Dispariția îi este declarată de logodnica acestuia cât și mătușa, ele fiind convinse că nimic nu e ceea ce pare, iar gândurile devin tot mai sumbre.

Ancheta pornește cu un avânt mai înfocat atunci când mătușa este găsită decedată iar logodnica Virginia Munteanu ajunge la Psihiatrie în urma unui șoc emoțional. Astfel Liviu Roman își țese propriile supoziții, își creionează în cap o ramificație a ce a fost dar și o anticipație a ce va fi. Totul îl duce în Constanța, în miezul lucrurilor acolo unde Miroiu de fapt și-a petrecut timpul în decursul multor ani. Cum ajunge acolo primește mai multe întrebări decât răspunsuri, se ciocnește de mai multe necunoscute decât și-ar fi putut închipui iar acest fapt îl împiedică să-și acorde timp liber pentru sine cât și pentru frumoasa sa iubită, Lili. Cu dragostea nu te pui, exact ca și Mihai, acestuia probabil de la blestemele tinerei Luiza i s-a tras moartea, nu e chiar așa… aici vă îndemn să aflați singuri, însă o femeie părăsită e în stare de multe… vă spun, doar stranietăți în această poveste, chiar și spânzurarea lui Mișu care e o înscenare pusă bine la punct. Însă cu încăpățânare și carismă căpitanul Roman desluștește unele scheme dar se îngrozește de efectul național și internațional al acestora.

Și totuși cine e King?… aici dilemă, pot doar să vă sugerez că e o umbră a unui clan mafiot ce transportă droguri și nu numai… însă dacă e el o persoană în carne și oase sau doar o plăsmuire a unei imaginații bogate aici suspans și taine, unele pe care le ve-ți elucida doar citind acest volum ce a pulsat a trăire intensă, a măiestrie prin vocație de scriitor și a eleganță prin stil.

Cartea „Ochii doctorului King” a fost o descoperire plăcută pentru mine, pe lângă schema generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor crime și întorsături ce au animat lectura însăși personajele au condimentat textul prin limbaj și comportamente absolut unice. Am primit o adevărată plăcere să parcurg fiecare capitol, să „nu fac zgomot” într-o încăierare de uneltiri menite să îmi fiarbă sângele în vene. În încheiere pot doar să vă recomand această carte și nu doar… întreaga serie Haralamb Zincă, eu pas cu pas mi-o suplinesc cu zâmbetul pe buze!

Citind-o pe Melibeea Disaga. Cartea „Secrete și prejudecăți”!

Mirabela Disaga menționează pentru pagina editurii Dreams Publishing House următoarele: „Când eram mică, îmi doream să devin o cântăreață cunoscută. Am fost destul de aproape. Mai aveam nevoie de talent și aș fi reușit. Însă mi-am dat seama că am o fire deschisă, sunt prietenoasă, îmi place să fiu înconjurată de oameni, să socializez și să zâmbesc într-una. Așa că mi-am ales un job în IT, ca programator. Dar de când mă știu, mi-a plăcut să citesc. Iar la un moment dat, hobby-ul acesta a deschis porți noi, dând culoare și contur unei idei interesante. Ideea de a-mi crea propiile povești, de a-mi transpune visele pe hârtie. Pentru că da, îmi place și să visez. Uneori mai închid și ochii, ca să prind fiecare nuanță. Iar apoi mă pun din nou să scriu… În prezent, îmi doresc ca într-o zi, oamenii să înceapă să citească despre visurile mele…”

Iar eu am dat startul dorinței autoarei prin a-i citi cartea de debut intitulată „Secrete și prejudecărți” apărută în februarie 2021 la editura Dreams Publishing House. Povestea s-a dovedit a fi desprinsă parcă dintr-un film conturând cu precizie o iubire năbădioasă într-o luptă continuă de marcare a sentimentelor. Chiar dacă obstacolele nu au fost puține dragostea a tronat, ea și-a pus amprenta dar și a arătat că prin ea se produce maturitatea.

„Sophie nu putea spune cu precizie cât durase acel sărut, dar un lucru era cert. După acel moment copleșitor, pentru ea nu mai era niciun dubiu că era îndrăgostită complet de bărbatul care-n acele clipe o ținea în brațele lui, la pieptul lui. ”

Viața se întoarce la nuștiu câte grade în viața tinerei Sophie Wilson, o femeie simplă după întâmplarea în care ține piept unui bărbat brutal sărind în ajutor unei fetițe. Nefiind conștientă după ce este lovită aceasta ajunge la rezidența familiei Blake, și mai exact în grija focosului burlac, Edward. Ironia sorții o pune în fața unei alegeri care stârnește mari furtuni în inima ei, chiar dacă încă nepregătită, chiar dacă ignoră aceste semne ce o pârpâlesc pe dinăuntru, Edward îi intră sub piele în cel mai dulce mod, iar acel absurd contract a fictivei logodne apoi căsătorii i se pare o piatră de moară dusă în neștire; poate și o piesă de teatru jucată prost aducând pe tava vieții două inimi ce se cer dar nu se pot avea.

După încheierea contractului în care atât Edward Blake cât și Sophie Wilson trebuie să-și joace rolurile de îndrăgostiți peste măsură pentru ca afaceristul să primească partea sa din colosala avere a imperiului Blake, relația trebuie să dureze până ca aprigul tată să fie convins definitiv ca apoi fiecare să-și reia viața de la zero; la prima vedere planul lor nu prevede complicații și nici victime colaterale; ei, dar cu iubirea nu te poți juca… e ca și cu focul- te poți arde. Astfel într-un crescendo efervescent cei doi pasează emoția unul de la altul parcă ignorând dorința din spatele rațiunii. Și totuși cad în propria plasă a unui plan menit doar să fie un joc al banilor și influenței.

„Deodată ridică ochii și o văzu, moment în care se opri brusc, pe loc. Expresia feței lui se schimbă complet în timp ce o urmărea cum cobora scările. Părea de-a dreptul… vrăjit de ceea ce vedea, iar această concluzie făcu inima Sophiei să sară peste câteva bătăi.”

Cum și în ce manieră fiecare ajunge să lupte cu propriile sentimente, și cum totul se duce de râpă… vă îndemn să aflați. Nu este exclusă și o influență feminină din afară să-și facă apariția și multe alte taine ce doar pun mai multă ceață pe foia albă a unei relații ce se formează pe secrete și prejudecăți. Ce pot să spun pentru a nu divulga prea multe, e că într-un număr relativ mic de pagini autoarea a conturat o poveste ce m-a prins din prima. Acțiunea s-a dovedit a fi vibrantă iar întorsăturile pe măsură; textul nu a fost umplut de informații în plus astfel m-am putut bucura intens de o iubire în plină înflorire ce a radiat a pozitivism, a amuzament pe alocuri și a replici pur și simplu delicioase.

„Se opri când ajunse la un pas distanță de el și zâmbi slab, dar el încă nu schiță niciun gest. Abia după câteva secunde bune apăru și pe buzele lui un zâmbet cald. La fel de cald ca și privirea lui adâncă.”

Vă recomand cu drag cartea, pentru mine a fost o lectură relaxantă într-o zi de vară fierbinte. Iar dacă planificați să mergeți la mare povestea lui Edward și a Sophie va fi perfectă pentru a vă ține în priză până la ultima pagină. „Secrete și prejudecăți” s-a dovedit a fi o carte ce nu o poți lăsa din mână!