Citindu-l pe Haralamb Zincă. Cartea „Ochii doctorului King”!

Haralamb Zincă, pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman ( d. 28 decembrie 2008, București), a fost un autor de romane polițiste și cărți-document. Este autorul a peste 50 de cărți polițiste și de spionaj, fiind laureat cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1971) – pentru cartea Si a fost ora H (Editura Militara, Bucuresti, 1971) – și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976). A decedat la 24 decembrie 2008 la București, după ce mulți ani a suferit de boala Alzheimer și a fost aproape uitat. Scriitorul a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc de lângă stația de metrou Eroii Revoluției. Fiul său, Andrei (Abraham) Zincă, locuiește în SUA și e un cunoscut regizor de telenovele latino americane.

De curând am finisat prima carte din seria Haralamb Zincă întreținută de Editura Publisol, „Moartea vine pe bandă de magnetofon”, pot spune că o dată cu finisarea primului volum am prins un gust de romanele polițiste din acele vremuri în care miticulozitatea și istețimea aveau „alt aer”, iar conduita cât și ancheta propriu zisă era mai vintage, mai bătătorită de drumirile cunoașterii de sine prin intuiție și agerime!

Astăzi am finisat cartea „Ochii doctorului King” iar ce am avut în față înșiruit m-a făcut să mă declar fan numărul unu al scrierii lui Zincă. Pe lângă întorsăturile ce nu încetau să apară textul și intriga au fost ceea ce nu mi-a dat nici măcar un respiro, doream mereu să pot intui cine, de ce… sau cu ce scop, însă autorul a păstrat această dezlegare spre final într-o plăcută jonglare a personajelor cu acțiunea.

„În dimineaţa zilei de 4 iulie 196′ cam în jurul orei şase şi jumătate, în clădirea Secţiei a 4-a de miliţie năvăliră două femei. Una dintre ele, cea care se adresase miliţianului de la intrare, avea ochii umflaţi de plâns. Cealaltă, în ciuda unor eforturi vizibile, nu izbutea să-şi ascundă nervozitatea; zâmbea în neştire, cu privirile tâmpe pierdute în gol. „Or fi mamă şi fiică”, îşi spuse miliţianul… (…).”

O dispariție ciudată pune în mișcare un lanț de evenimente pe muchie de cuțit, iar Căpitanul Liviu Roman este nevoit să-și încheie rapid vacanța de pe litoral în favoarea găsirii unui vameș din Portul Constanța pe nume Miroiu Mihai, zis și Mișu. Acesta venit la Bucureștu își pierde urma într-o conjunctură care pentru mulți e o enigmă, mai cu seamă fiind cunoscut ca o persoană jovială, cuminte și respectabilă. Dispariția îi este declarată de logodnica acestuia cât și mătușa, ele fiind convinse că nimic nu e ceea ce pare, iar gândurile devin tot mai sumbre.

Ancheta pornește cu un avânt mai înfocat atunci când mătușa este găsită decedată iar logodnica Virginia Munteanu ajunge la Psihiatrie în urma unui șoc emoțional. Astfel Liviu Roman își țese propriile supoziții, își creionează în cap o ramificație a ce a fost dar și o anticipație a ce va fi. Totul îl duce în Constanța, în miezul lucrurilor acolo unde Miroiu de fapt și-a petrecut timpul în decursul multor ani. Cum ajunge acolo primește mai multe întrebări decât răspunsuri, se ciocnește de mai multe necunoscute decât și-ar fi putut închipui iar acest fapt îl împiedică să-și acorde timp liber pentru sine cât și pentru frumoasa sa iubită, Lili. Cu dragostea nu te pui, exact ca și Mihai, acestuia probabil de la blestemele tinerei Luiza i s-a tras moartea, nu e chiar așa… aici vă îndemn să aflați singuri, însă o femeie părăsită e în stare de multe… vă spun, doar stranietăți în această poveste, chiar și spânzurarea lui Mișu care e o înscenare pusă bine la punct. Însă cu încăpățânare și carismă căpitanul Roman desluștește unele scheme dar se îngrozește de efectul național și internațional al acestora.

Și totuși cine e King?… aici dilemă, pot doar să vă sugerez că e o umbră a unui clan mafiot ce transportă droguri și nu numai… însă dacă e el o persoană în carne și oase sau doar o plăsmuire a unei imaginații bogate aici suspans și taine, unele pe care le ve-ți elucida doar citind acest volum ce a pulsat a trăire intensă, a măiestrie prin vocație de scriitor și a eleganță prin stil.

Cartea „Ochii doctorului King” a fost o descoperire plăcută pentru mine, pe lângă schema generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor crime și întorsături ce au animat lectura însăși personajele au condimentat textul prin limbaj și comportamente absolut unice. Am primit o adevărată plăcere să parcurg fiecare capitol, să „nu fac zgomot” într-o încăierare de uneltiri menite să îmi fiarbă sângele în vene. În încheiere pot doar să vă recomand această carte și nu doar… întreaga serie Haralamb Zincă, eu pas cu pas mi-o suplinesc cu zâmbetul pe buze!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s