Citindu-l pe Antoniu C. Furdui. Cartea „Ah-Ri. Life Love Sense!”

Cosmin Antoniu Furdui s-a născut în anul 1977 la Alba Iulia. Este absolvent al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie, secția Istorie-Franceză, promoția anului 2000. Își continuă studiile în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde obține în anul 2003 diploma de master în Managementul Relațiilor Internaționale la Facultatea de Istorie și Filosofie. În anul 2012 își susține teza de doctorat în domeniul Relațiilor Internaționale în cadrul aceleiași Universități. Anul 2021 îi aduce o nouă bucurie prin editarea primei sale cărți intitulată „Ah-Ri”, la Editura Creator.

Romanul „Ah-Ri” m-a primit într-o tuburătoare dramă a unei vieți marcate de o ceață a neștirii acolo unde inima își croiește drum în întunecimea minții iar fiecare zi e o redescoperire a tot ce-ai fost sau trebuia să fii.

„Dacă sufletul unui oraș sunt locuitorii săi, atunci sufletul amintirilor noastre sunt oamenii pe care i-am întâlnit. I se parea că multe dintre amintirile sale erau asemenea peisajelor urbane ale unei metropole pustii: agreabile la prima vedere, dar lipsite de profunzime, lipsindu-le emoția și căldura unei prezențe umane.”

Ar putea fi o imagine cu carte şi cer

Viața ne oferă atât oportunități cât și încercări care fie ne întăresc fie ne tulbură apele în care ne scăldăm. Viața este un păpușar care ne manevrează prin firele destinului conducându-ne fie pe scena existenței noastre ca eroi principali sau ca temători din culise. Ne poartă pe sfori în nădejdea ca noi să ne tăiem acele ațe pentru a ne lua în mâini propria soartă și să învingem toate decepțiile, să ștergem lacrimile cu demnitate și să deschidem larg ochii către o nouă zi, o nouă pornire către frumos și echilibru. Astfel, într-un joc de amintiri și evenimente îl găsim și pe Kim Richie, un tânăr ce nu-și poate umple acele pete albe ce îi marchează zilele și care-l fac să fie pierdut în propria-i viață. Acesta duce un mod de viață destul de consistent, lucrează în sfera pantofilor de damă iar acest aspect îl solicită până la epuizare, zilele îi sunt egale până apare în vizorul său Ah-Ri, discuțiile lor sunt destul de pronunțate însă limitate la nivel virtual până ce tânăra îi propune să îi devină muză oferindu-i câteva detalii din al său jurnal intim. Provocarea i se pare incitantă iar de aici situațiile sunt din ce în ce mai precipitate și nu în ultimul rând pe cât de mistice tot atât de intense, Richie construiește acel traseu al anterioarelor călătorii ale lui Ah-Ri și iubitului său T., iar ceea ce răscolește e pe departe de înțelegerea proprie. Parcă își parcurge pașii, parcă își stârnește din nou acele senzații ascunse undeva în subconștient și devine tot mai tulburat. Crâmpeiele de amintiri parcă renasc ca păsările Phoenix iar luciditatea ce tocmai i se limpezește într-un segment al pieselor ce își cer așezarea pe bucăți îl descumpănesc, îl fac să fie vulnerabil în propria-i suferință și pierdere.

Și totuși, cine e Ah-Ri?… pot doar să vă spun că e sensul iubirii, dar și sensul care-l scoate din tulburătoarea stare a unui labirint de amintiri și senzații, labirint prin care Richie deambulă de luni bune în căutarea de sine. Punctul final cât și toate incursiunile și personajele participante la această redescoperire m-au impresionat cu desăvârșire, atât de devotate, atât de pregătite să facă orice pentru a trezi un suflet din amorțeala unui stop-cadru a unor zile fără conținut.

Conștientizarea de sfârșit a eroului principal a meritat așteptarea mea, am parcurs lungi pasaje descriptive ce m-au marcat emoțional dar m-a și uimit planul miticulos realizat de un om cu suflet mare pentru a-l pune pe linia de plutire pe Richie, anume prin acele file de jurnal ce i-au dezvelit filă cu filă conturul iubirii, a developărilor de amintiri, a senzațiilor anterioare producând acele speranțe renăscute din pierderi și regăsiri. Prin puterea cuvintelor unor frânturi dintr-un jurnal se clădește bucată cu bucată un suflet, un om, o personalitate și o viață… cum, și în urma căror evenimente vă îndemn să aflați, cert e că ultimele câteva foi mi-au fost imprimate pe suflet dezvăluindu-mi o adevărată dramă produsă de o pierdere. Una care a lăsat urme adânci…

„(…) sunt fericit, și voi păstra aceste momente și cele ce vor veni în amintire, pentru că în final amintirile sunt tot ceea ce avem!”

Romanul „Ah-Ri” s-a dovedit o carte pe care nu o poți lăsa din mână în dorința de a afla încotro duce drumul labirintic. Cartea spre surprinderea mea este una din puținele povești citite pe care le voi purta în suflet mult timp după deoarece a atins o notă psihologică fragilă în care durerea te poate face neom, iar pierderea un rătăcit prin viață în căutarea de himere. Și se pune întrebarea, cine nu a suferit?… cine nu și-a pierdut jumătatea? … poate mulți, însă ce ne va dezvălui autorul Antoniu C. Furdui va întrece limita gândirii noastre lărgind viziunea dincolo de propria percepție asupra durerii. Astfel, vă îndemn să aflați mersul lucrurilor într-o poveste ce ni se va ramifica pe cât de gingaș, cochet și în plin stil tot pe atât de tragic, sensibil și dureros. Pot doar să vă spun că fiecare capitol în parte a fost o descoperire, un pas mai aproape de elucidarea misterului și a acelor goluri ce s-au cerut umplute încă de la primele pagini!

Vă îndemn la lectură, eu am primit o adevărată plăcere!

Ar putea fi o imagine cu carte şi corp de apă

2 gânduri despre „Citindu-l pe Antoniu C. Furdui. Cartea „Ah-Ri. Life Love Sense!””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s