Citind-o pe Irina-Cristina Țenu. Cartea „Conversații cu Viața”!

Irina – Cristina Țenu, născută pe 21.05.1981, originară din Huși, și-a urmat studiile la Liceul „Cuza Vodă” din Huși, Secția Limbi Străine, absolvind Facultatea de Filosofie, Secția Științe Politice din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, având un Master în Studii Europene de Integrare si Securitate și luându-și doctoratul în Filosofie. A publicat „Orizontul filosofic al relației dintre identitate și etnicitate”, Editura Junimea, Iași, 2012, „Pictor de cuvinte”, Editura Liric Graph, 2016, „Vers de catifea”, Editura Siono, București, 2020 iar anul 2021 i-a adus în palmares o nouă carte ce îți intră la suflet și te răscolește, aceasta este intitulată, „Conversații cu Viața”.

Cartea s-a dovedit a fi o frământare vie, emoțiile au curs la vale abundându-ne din plin cu stări într-o paletă vastă, Irina-Cristina Țenu ne readuce aminte de bucuriile uitate ale vieții, de adevăratul scop pentru care trăim și nu în ultimul rând despre ceea ce avem pe suflet.

„Autoarea abordează axiologic fenomenul „Om”, iar dialogul devine o sumă de corolare care, citite și înțelese distinct, creionează imaginea apropiată de ideal a Omului conectat la propria Viață.”

„Sunt gând, sunt tril de pasăre-n zbor. Sunt anotimp efemer ce-nflorește sub ploaia de visuri împlinite. Sunt o privire blândă printre ochi reci, iscoditori. Sunt un suflet ce trăiește cu clipa, visul și dorința de mână.”

Cartea „Conversații cu Viața” este o înșiruire de gânduri „care trebuiau să fie scrise” după cum menționa și autoarea, o conversație ce e benefică și care îți reeducă spiritul ghidându-l prin zile fără a simți acel greu existențial, sau poate a-l avea dar a-l primi într-o manieră mai matură. O carte venită ca un dialog între eul personal și toate ce s-au scurs de la… până la. Și credeți-mă, nu e ușor să tragi o linie, să-ți iei viața de mână și prietenos să duci o conversație, nu- poate vă întrebați de ce, pentru că primul nostru impuls e de a ne plânge, critica ba chiar de a o lua la rost. Și totuși viața e cu bune și rele oricât ne-am eschiva sau ne-am scutura ca de un praf imaginar; fără o încercare nu poate fi învățarea, fără o piedică nu înțelegi cum să-ți ții echilibru iar fără o frustrare nu ai cum să percepi gustul dreptății, a corectitudinii și empatiei. Oricât nu ne-am baricada în bula noastră perfecțiunea e plictisitoare și imposibil de atins. Iar cine crede că o dată atinsă va fi liber prin împlinire se înșeală amarnic…

Și totuși, cine nu a avut conversații cu viața? Mărturisesc că încă le mai am, doar toată agitația grijilor zilnice nu-mi mai lasă răgaz pentru gândire, pentru simțire, pentru savurarea frumuseții lumii însă totuși vine acel stop în care realizez că trebuie să-mi parcurg acele fapte făcute, să-mi dau pașii înapoi pentru a mă reseta. Și nu pot să neg că am zile în care merg parcă pe alături, parcă sunt un privitor dintr-o parte care la sfârșit rămâne cu gustul amărui al senzației de irosire, de pierdere și de jumătate de măsură. Anume în acele zile semeni autoarei am nevoie să-mi înșiruiesc frământările într-un jurnal pentru a fi acolo, pentru atunci când mă voi pierde în nuanțele de gri a vieții amintindu-mi că, așa nu!

Autoarea Irina-Cristina Țenu ni se adresează direct, un mesaj către noi să ne trezim, să apreciem tot ce ne înconjoară, să privim în noi și să nu căutăm departe răspunsurile, ele se găsesc mai aproape decât ne așteptăm. Aceasta ne îndrumă la cunoașterea întregului prin împăcare de sine, acceptare și înțelegere a tuturor lucrurilor prin introspecție.

„Viață, ești o luptă pentru un scop anume, pe parcursul căreia descoperim fel de fel de lucruri noi, care ne sunt de un real folos atunci când ne așteptăm mai puțin.”

Am primit de la această lectură o adevărată eliberare prin cuvinte, cu sinceritate spun că adesea am gândit și eu la fel, aceleași emoții mi-au brăzdat privirile și aceleași încărcături am dus de-a lungul anilor. Această carte a fost mai mult o explozie de emoție trăite și citite concomitent ce au readus aminte bucuria de „aici și acum”, de simplitățile ignorate ale vieții pe care le privim cu nepăsare uneori, și nu în ultimul rând de misiunea cu care ne naștem și de scopul pentru care trăim: „iubirea”, curajul de a o trăi și dărui mai departe.

„În loc să urăști, iubește!
În loc să lovești, mângâie!
În loc să întorci spatele cuiva, ajută!
În loc să plângi, râzi!
În loc să suferi, bucură-te!”

(…)

„Conversații cu Viața” este cartea ce strigă „Omului” spre trezire și conștientizare a scopului de pe pământ; a forței sale și a sinelui ce poate întrece cu mult limitele impuse, a emoțiilor ce le estompează și a harului său prin iubire. Această carte pe parcursul lecturii se transformă de la o simplă destăinuire și punctării asupra vieții la o necesitate prin cuvinte. Citind parcă auzi ecourile propriului suflet ce a simțit la fel, a trăit la fel și ar vrea să se schimbe…

„Alerg prin destin, las vântul să-mi treacă prin păr, șoptindu-mi parcă la ureche: Hai, aleargă… nu te lăsa! (…)”

Cartea „Conversații cu Viața” poate fi găsită pe pagina editurii SIONO. Pe mine mă găsiți pe pagina de Instagram dedicată lecturii, apostolcristinuta – o căsuță plină cu recomadări de carte și nu numai!

Citind Povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib. Noir de Brașov!

Nu e un secret faptul că sunt fascinată de cărțile editurii Tritonic, încet încet îmi adun o adevărată bogăție în bibliotecă iar acest lucru îmi bucură ochii. Iar cu fiecare poveste citită constat faptul că literatura contemporană e bună de tot. Zilele acestea m-am delectat cu thriller-ul „Noir de Brașov”, o serie de povestiri reunite de Tony Mott și Bogdan Hrib într-o carte plină de suspans și acțiune.

„Aventura volumelor colective „Noir de…” a pornit de la o… editură americană care și-ar fi dorit un „Bucharest Noir” cu 10 povestiri, corecte politic, reprezentând geografic uniform suprafața capitalei, cu autori de toate genurile, religiile, vârstele și rasele… (…) Acum a venit, în fine, momentul pentru „Noir de Brașov”. Inițial gândit ca un uriaș volum cu titlul „Noir de Transilvania”, proiectul a fost regândit într-o formă mai concentrată, lăsând loc în viitor unor posibile dezvoltări punctuale.„

Cartea „Noir de Brașov” conține zece povestiri, cu zece autori și un singur oraș, fiecare relatare e unică în felul său și atrage, eu am rămas cuprinsă de un magnetism acaparator. Aș putea spune că tot ce a curprins cartea e un adevărat buchet de scriituri și povești faine. Iar pe lângă toate mi-a întărit ideea că îmi place să citesc antologiile, deoarece sunt ușor de parcurs, în câteva pagini afli misterul și deznodământul, afli povestea dar și dedesubturile ce nu te perpelesc atât de mult cum ar face o poveste de câteva sute de pagini. De plictiseală sau texte de umplutură nici vorbă, aici a fost totul de conținut, idei solid înșiruite ce au dat acestui volum o valoare incontestabilă în ochii mei.

Toate povestirile reunite au avut un punct de pornire, Brașovul le-a adunat într-un punct ramificându-le prin diverse locuri, cu diverse persoane și intrigi ce au lăsat sau semne de întrebare sau misticul ce a planat substanțial pornind acea dorință de mai mult, parcă pe unele epistole le-aș vrea detaliate iar pe altele lăsate așa, la voia imaginației mele. După cum am menționat Brașovul e începutul tuturor începuturilor, autorii ne poartă pe Strada Sforii până la centrul vechi, de la Biserica Neagră la colțurile cele mai întunecate acolo unde „viața ți-o dă la temelie” de nu te vezi.

Astfel, într-un ritm alert „Noir de Brașov” este frământat în suspans și lăsat să crească în momente critice având menirea să mă zguduie emoțional, să mă lase fără replică ba chiar și să mă pună în ceața unor secrete pe care ar fi mai bine să le las acolo unde sunt. Mi-a plăcut ideea acestor povești una ca una înșiruite după bunul plac ce și-au atins scopul, de a plăcea, oricare dintre aceste zece pot fi citite în ordinea dorită fără a se simți că ai pierde o înșiruire, pot fi citite cum doriți însă admirate ca atare deoarece sunt unice și originale în felul lor. O carte ce nu doar că te va purta pe stradelele Brașovului dar îți va da la o parte cortina spre a-ți prezenta oamenii cu toate fricile lor, cu realizările, cu temerile venite la pachet cu viața în tot coloritul ei cât și „cum se nasc poveștile” într-un oraș viu de la poalele munților!

Recomand cartea celor ce îndrăgesc genul mystery & thriller, eu am primit o adevărată plăcere.

Citind-o pe Emilia Toma. Cartea „O numărătoare inversă”!

Emilia Toma, născută în 1989, a terminat un master de Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate în cadrul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. În primele șase luni de facultate a cochetat cu jurnalismul pe care l-a abandonat rapid pentru a se putea ține de facultate așa cum își dorea. Din 2011 lucrează în cercetare de piață, domeniu pe care l-a trădat în anul 2015 pentru a-și duce pasiunea pentru fitness la un alt nivel. A fost antrenoare și nutriționistă, iar după doi ani s-a întors în agențiile de research. În 2020 publică primul ei proiect literar, o carte de debut prin intermediul căreia autoarea vrea să își pregătească terenul pentru romanul pe care îl are în plan din 2017 și pe care nu a avut curajul să îl scrie fără un preludiu. Titlul preludiului este „Terapie pe salteaua de pilates”, o carte despre care mulți au inclus-o în categoria nonficțiunii, dar despre care autoarea se mulțumește să spună că este o culegere de proză scurtă ce-și are izvorul în fapte reale. (sursa: goodreads)

Întâlnirea mea cu autoarea Emilia Toma a avut un milion de contraste, scrierea ei fiindu-mi o realitate de după perdea de care unii fug, se rușinează, îi incomodează, iar alții o ascund sub preș, însă Emilia a spus lucrurile pe nume într-o carte după cum menționează aceasta ca fiind un „preludiu”, „Terapie pe salteaua de pilates” a însemnat din punctul meu de vedere un pachet de povești ce măcar le-ai auzit dacă nu ai avut nefericita ocazie de a le simți pe propria piele.

Astăzi însă este despre noua sa carte apărută anul acesta la Editura Tritonic ce se intitulează „O numărătoare inversă”, iar ce mi-a fost dat să descopăr în roman e departe peste așteptările mele, pe lângă aspectul psihologic ce se disecă fără a menaja emoțiile cititorilor dar și conturarea unei povești atât de real descrise încât crezi că e un dosar deschis pus în fața noastră spre a nu fi criticat ci de a lua învățăminte de… așa nu se face, am văzut o cizelare scriitorească din partea autoarei și o felicit pentru asta! La a treia carte voi rămânea fără replică, cred…

„Greșeala de atunci și toată agonia din timpul anilor care au mai urmat m-au făcut ceea ce sunt astăzi, m-au transformat în ce sunt în mometul în care scriu asta… o stafie secată de greșelile trecutului său.”

Povestea ne întâmpină cu o retrospectivă la ce a fost și a depănării unei vieți trăite în vâltoarea emoțiilor; cu un el plin de defecte pe care le conștientizează pe parcurs însă durerile deja au fost trăite iar urmările au lăsat goluri adânci. Grăitoarea istorisire vine din direcția lui Ovidiu, un personaj masculin pe cât de impunător în sport și la atras femei pe atât de cioplit de o copilărie mai mult nefericită, cu o adolescență în pierderi și decepții acesta își lipește piesele la loc, însă cicatricile acumulate de la o vârstă fragedă își spun cuvântul într-un adult zbuciumat și înrăit asupra lumii, în special al femeii. Poate vă întrebați, de ce femeia? Aici poate ve-ți găsi răspunsurile, sau poate și mai multe întrebări, cert e că pe măsură ce-i vom citit dezvăluirea lui Ovidiu vom avea un parcurs devastator, și nu vorbesc de dragul de a spune, cu o tărie enormă autoarea a descris în detaliu toți demonii ce-l înrobesc pe Ovidiu și nu a creionat viața acestuia în ridicarea treptelor spre succes, ba din contra, l-a adus în fața noastră dezgolit și pregătit să fie certat pentru ce-a fost, ce a făcut și ce este aici și acum.

Fiecare femeie ce a intrat în viața sa a avut un impact asupra lui, fie într-o manieră distrugătoare fie aducându-i păreri de rău asupra felului său de comportament; multe însă s-au schimbat atunci când Ana i-a devenit parteneră, ea i-a fost catalizatorul acelor fantasme ce-l vor bântui ani la rând o dată ce intră în alte relații, începutul avându-l cu Vanda, o dansatoare de salsa care îi sucește mințile dar care nu scapă de violențele lui, una care-i înghite reproșurile și tânguielile unei foste „perfect de inocente” ca Ana. Anii, greșelile nu-l învață să se schimbe, nici măcar acea certitudine că partenerele îi sunt fidele nu întăresc părerea că femeile nu sunt o marfă, un produs de consum… nici timpul lor, nici declarațiile, nici iubirea ce i-o pun la picioare nu fac din el un bărbat asumat ci mai degrabă un bănuitor, un paranoic în propria-i viață. Ovidiu își îmbracă haina călăului mai des decât toarnă cuvinte pasionale iubitelor, chiar dacă se știe un bărbat bine posesiunea lui e dusă la nivel de agresor- victimă iar însetarea sa de dragoste e ca a unui criminal în serie gata pregătit să-și ia doza de adrenalină schilodind un suflet sorbind toată energia vitală.

„… fără să-i cer scuze pentru seara din urmă, fără nimic, blocat în boala mea, în furia și în prostia care au dominat cele câteva luni care, dacă ar fi arătat diferit, poate ar fi fost lunile difinitorii pentru ca viața mea de atunci până acum să fie altfel. Mi-am făcut-o cu mâna mea, la propriu. Cu pumnii mei.”

Și totuși, de unde pornirea lui Ovidiu de a fi pe cât de curtenitor cu o femeie până la stadiul de ură și posesiune? De unde această viziune că femeia „trebuie” să fie obiect și nu o parteneră egală? Ce anume a fost șters sau adăugat în plus în formarea copilăriei sale de a ajuns un bărbat frustrat anume în această direcție și nu în alta, profesional sau oricare? Pot doar să vă spun că personajul principal e rezultatul unei copilării în care nu s-a regăsit, acolo unde mama era la un pumn distanță cu un soț violent, în care copii erau considerați doar un rezultat al unui act consumat nu și o bucurie a familiei iar însăși construcția celulei societății ca definiție nu exista; de aici și fricile, reticențele și declinul psihologic care s-a produs în mintea unui copil ca mai apoi să se ducă la nivel devastator în adolescență, apoi ca adult format cu un viitor compromis.

Rămâne întrebarea, oare Ovidiu a cunoscut dragostea?… a iubit el cu adevărat? Aici dilemă, pentru că iubirea are propria definiție pentru fiecare individ în parte, care a fost aceasta pentru personajul nostru principal vă îndemn să aflați, și încă ceva… ve-ți descoperi dacă dragostea a fost o scuză sau o acuză, dacă a fost cauză sau efect, dacă a însemnat modularea existenței sale sau stop-cadru a unei anoste plângeri pe tot și toate.

„(…)… un bărbat cu felul meu de-a fi, cu problemele pe care eu le aveam, n-ar fi fost capabil de iubire. Sunt de acord cu dependența emoțională și frica de singurătate cu care veneam la pachet, însă nu pot fi de acord cu faptul că nu o iubeam. Știu că nu am știut să o iubesc, dar am iubit-o. O mai iubesc și azi.”

Cartea „O numărătoare inversă” s-a dovedit a fi un carusel ce m-a purtat virtiginos fără să îi pese că voi avea și eu bagajul meu de emoții, de rețineri, m-a cutremurat până în măduva oaselor și am criticat la propriu alegerile făcute de toate personajele, am fost cea care le-a strigat în surdină să se trezească din a se plânge, în a se complace într-o relație toxică și a accepta jumătăți de măsură; viața e mult prea scurtă pentru a ne fierbe la foc mic pentru cine nu merită. Cu sinceritate am constatat că lectura s-a dovedit a fi una de impact, fiecare întorsătură sau m-a lăsat cu sufletul suferind sau cu întrebări mai multe decât răspunsuri. Am apreciat îmbinarea laturii psihologice cu viața în toată gama de culori pe care o trăim fără a fi învățați să ne punem în fața toturor încercărilor cât și noțiunea de karmă, cea care vine ca un bumerang atunci când te aștepți mai puțin.

Dragă Emilia, chiar și după câteva zile de la lectură am avut nevoie de înțelegerea unor comportamente, și de niște momente de asimilare și dezlânare a alegerilor pe care pur și simplu le-am văzut eronate, curios faptul că mi-a plăcut mult subiectul și însăși conturul personajului Ovidiu, acel zbucium care în mod meschin mi-a produs o plăcere… karma, n-ai ce-i face, cât și finalul pe care evit să-l menționez aici pentru a păstra interesul. Vă îndemn la lectură, mie încă îmi joacă textul pe retină!

Impresii literare:

• „Cu o scriitură matură, observațională și epurată de artificii, Emilia Toma a ales registrul confesiunii clasice și un narator masculin. Începutul romanului O numărătoare inversă promite o biografie complicată și o poveste păstrată multă vreme.” Doina RUȘTI

Lansare de carte la Cluj. Editura UP

În data de 21 septembrie am avut deosebita plăcere să particip la un eveniment impresionant alături de echipa editurii UP la Cluj- Napoca ce a avut loc la Biblioteca „Octavian Goga”. Alături de Oana Arion, Monica Ramirez și trei noi autoare ce au intrat în frumoasa familie UP ne-am bucurat împreună de momentul de conexiune scriitor-cititor ce ne-a lipsit în decursul a unui an și ceva. După discursul Oanei Arion care ne-a stârnit zâmbete și ne-a destins atmosfera s-au făcut prezentările celor trei scriitoare ce și-au deschis lumea cărților proprii către cei prezenți, fiecare a vorbit atât de sensibil, personal și unic față de cărțile pe care le-au lansat încât curiozitatea a crescut în intensitate.

Pe lângă faptul că am plecat acasă cu cărțile mult dorite am beneficiat de semnăturile personalizate, și ca setul să fie complet am împărțit impresii, vise și dorințe alături de scriitoarele mele dragi. Și nu în ultimul rând am croit gânduri spre noi lansări, noi evenimente literare care ne-ar aduna pe toți cei ce împărțim aceeași pasiune la un loc.

Las mai jos titlurile cărților ce au fost prezentate cu descrierile aferente de pe pagina editurii UP, eu am rămas plăcut surprinsă de eveniment și cu bucuria de a ne reîntoarce la normalitate. Mulțumesc echipa UP pentru posibilitatea de a vă fi alături …

Lansare de carte ”Când îmi voi afla numele” de Larisa Calo

Descriere: „‒ Mă vor anihila din nou. Anihila, din latinescul annihilare, își spuse în timp ce se pregătea pentru încă o preluare dureroasă și involuntară.

Abilitatea lui telepatică, manifestată spontan, fără nicio explicație îi transformase întreaga existență într-un vârtej de gânduri asurzitoare care îl atacau necruțător, reducându-i la tăcere chiar și conștiința de sine, până la pierderea memoriei. Viața, așa cum o cunoaștea, pregătirea de lingvist căreia îi sacrificase ani de muncă, postul de traducător și legătura sentimentală pe care încercase din răsputeri să o înțeleagă, toate se schimbaseră treptat pe măsură ce nou-descoperita sa abilitate luase amploare.

Internat la Psihiatrie, cu suspiciunea unei tulburări psihice, va avea de făcut o alegere dificilă care îi va forța la maxim limitele, expunându-l riscului de a-și uita propria identitate. Chiar și numele. Va reuși el să își regăsească sinele, sub umbra prezenței sufocante din trecut, de care încercase mereu să se ascundă?”

Lansare de carte ”Aur și plumb” de Ada Romanți

Descriere: ” Ştii care e lucrul cel mai grozav legat de jocuri? Ele nu sunt reale.

Într-o lume a petrecerilor exuberante, a eleganței și aroganței brute, două familii importante din societatea orașului Whitehaven își văd destinul iremediabil legat în urma unei sângeroase tragedii. Când banii cumpără tăcerea, adevărul lor rămâne îngropat în trecut. Câțiva ani mai târziu, o tânără pe nume Eva primește o vizită de la cel mai important membru al familiei Johnson, care îi propune să încheie o înțelegere a cărei miză o va face să accepte fără a sta pe gânduri.

Printre stofe şi mătăsuri scumpe, zâmbete misterioase şi priviri vinovate, Eva se trezește într-un vechi conflict a cărui origine e ascunsă în tragedia ce i-a distrus familia cu ani în urmă. Pregătită să riște totul pentru scopul ei, tânăra se avântă tot mai periculos într-un joc al măștilor, în care sentimentele reale ca iubirea și răzbunarea devin monede de schimb pentru a câștiga. Dar când dușmanii îi devin familie, iar familia dușman, planul ei începe să se destrame, iar Eva realizează că, în final, câștigătorul va rămâne singur. „

Lansare de carte ”Inimă încătușată” de Raluca Sferle

Descriere: „S-ar crede că dragostea poate învinge orice, dar nu și în cazul lui Amren, sortită să trăiască o viață încătușată de un blestem letal pentru toate ființele omenești. Trecutul nu o poate influența… Amren este pusă în fața situației de a alege între o dragoste pură, dar care i-a întemnițat inima, și un prinț seducător, care ar putea fi calea ei spre răzbunare. Disperată să scape din sclavia unui rege fără scrupule, tânăra se revoltă, folosind chiar blestemul care a condamnat-o să trăiască în pielea unui călău sub numele de Morana. În drumul spre libertate, realizează că preţul plătit pentru a se integra printre studenții Academiei nu a fost unul mic. Şi astfel Morana îşi schimbă din nou identitatea şi devine Cajsa Karawek.

Povestea are ca punct central nu numai drama prin care trece Amren, dar și ideea că moartea valorează mai mult decât dragostea pură în fața unui suflet denaturat și silit să-și încalce propriile principii de viață.”

Experiența mea de la Festivalul Internațional de Carte Transilvania!

Din data de 16 până pe 19 septembrie ne-am bucurat de Festivalul Internațional de Carte Transilvania (FICT) organizat la Cluj Napoca. E primul festival la care particip de când m-am mutat la Cluj, iar bucuria a fost și mai mare o dată ce deja cunoșteam chipurile autorilor a căror cărți le găzduiesc în bibliotecă. Am fost plăcut surprinsă să constat că oamenii vin și vin, cititorii își manifestă interesul să răsfoiască, să cumpere ba chiar să solicite un autograf personalizat. Nu vă pot reda mulțumirea autorilor pe care îi abordam să-mi povestească despre cărțile lor, să le semneze sau pur și simplu să vorbim despre cum ne-a lipsit astfel de reuniuni în care cartea e punctul de plecare!

Au fost lansări de carte, autori din toate colțurile României prezenți la Cluj pe care puteai să-i asculți și la final să le strângi mâna bucurându-te de bucuria lor, iar pentru cei ce nu au avut ocazia să participe fizic evenimentul a fost transmis Live – Online. Fiecare stand a fost pentru început plin ca spre surprinderea mea la final mai gol, acest fapt întărindu-mi convingerea că oamenii citesc, că cine e interesat vine, caută și pleacă acasă cu o „carte-copil”, strânsă la piept cu bucurie, cu încântarea de a avea ce ți-ai dorit cu ardoare.

Atmosfera a fost una prietenoasă, ca de familie, toată lumea avea răbdare, copii au ascultat povești la mesele cu lecturi pentru cei mici punând întrebări și socializând iar adulții au putut să profite din plin atât de timpul petrecut cu cel mic cât și de orânduirea eficientă, deoarece s-a văzut o atenție minuțioasă asupra tuturor aspectelor organizaționale. E fain la Cluj, nu am ce spune…

Nu pot să nu menționez faptul că editurile au avut reduceri mari, pachete promoționale și desigur cadouri pentru cititorii de toate vârstele. Eu nu m-am putut abține așa că am luat cărți atât pentru fiecare membru al familiei mele, și nu doar o carte, ba chiar și pachete pentru prietenii apropiați. Pentru că o carte schimbă viața, mai ales că am avut posibilitatea să le răsfoiesc și să-mi dau seama după conținut dacă e potrivită sau nu pentru persoana căreia o voi înmâna.

Eu personal am rămas plăcut surprinsă, m-am simțit bine, am ascultat fascinată rime parcă cântate în microfon și am plonjat printre mese ca la mine acasă căutând cartea potrivită sufletului meu, Și am găsit. Am cerut autografe, am început chiar cu masa 1 a Editurii Tritonic și am dat startul unor descoperiri fascinante în lumea frumoasă a cărții care m-a primit cu brațele deschide. Vă las mai jos câteva poze, mult prea puține desigur, pentru că au fost multe edituri care și-au expus prețioasele bijuterii literare. Sincer sper să mai avem parte de un astfel de eveniment cât de curând. Țin să mulțumesc organizatorilor, a fost mult peste așteptările mele!

Și da, Clujul #citește…

Editura Tritonic

Editura Nemira

Editura Polirom

Editura Bookzone

Editura Librex

Editura Curtea veche

Editura Crime Scene Press

Notă: Cartea ne-a adus încă o dată împreună! Și eu ca o cititoare de cursă lungă am apreciat enorm implicarea persoanelor ce au dus la realizarea acestui festival mult mai mult decât dorit!

Citind-o pe Mara Eremia. Cartea „Ispita Președintelui”!

Autoarea Mara Eremia s-a născut în data de 8 martie 1990. Studiile și le-a urmat la Facultatea de Psihologie, iar Masterul în Psihologie Judiciară. Actualmente profesează ca psiholog. Pentru Vorbe pentru suflet Mara menționează: „Întotdeauna am avut această înclinație pentru scris, încă de când eram pe băncile școlii. Profesorul meu de limba română mi-a sugerat să urmez studiile liceale cu profilul uman, respectiv filologie, remarcând plăcerea mea de a face compuneri.” Astfel, în urma acestor dezvăluiri vă spun că autoarea s-a descurcat de minune, iar prima carte din seria Ispitelor intitulată „Ispita Președintelui” a fost mult peste așteptările mele.

Ca într-un labirint al emoțiilor am ajuns să fiu cuprinsă de o frenezie constantă o dată ce am „pășit” în poveste alături de eroii principali, drumul mi-a fost presărat de suspine și focul pasiunii a cărei flacără a ars la intensitate fiind amplificat de stilul unic al autoarei Mara Eremia. Romanul „Ispita Președintelui” m-a făcut să trăiesc agonia eroilor, zbuciumul ba chiar și respirațiile lor mânate de instinctele de a se descoperi, totul direcționându-mi sufletul pe cele mai înalte culmi.

„Ea este lumină, el este întuneric.”

O avem ca eroină principală pe Darina Clark, o tânără jurnalistă care pe lângă munca sa nimic nu o mai atrage, cu o relație instabilă și un iubit mai mult pe ducă acesteia când i se oferă posibilitatea de a lucra ca Șefă de Cabinet la Casa Albă acceptă fără a sta pe gânduri, mai ales că îl va reîntâlni pe bărbatul ce i-a bântuit nopțile din prima clipă când ia luat interviu la postul la care lucra încă când excentricul David Beck era senator. Proaspătă în noua funcție Darina depune eforturi mari de a face munca ca la carte, însă totul scapă de sub control, sexualitatea dintre cei doi o tai cu cuțitul, iar pe când David dorește să fie ea dependentă de el, singur ajunge să creeze o dependență față de tot ce înseamnă Darina, cu toanele ei, cu încăpățânarea mai ales cu acei ochi magnifici de ispititori. Pe lângă toate problemele statale, secretele întunecate tânărului președinte riscă să stârnească o mare agitație, și nu doar în sufletul celor doi, comploturile sunt palpabile iar viața celor doi la ținta unor persoane mai apropiate decât își imaginează ei.

Conexiunea puternică dintre cei doi se resimte prin fiecare cuvânt menit să descrie momentele de o intensitate copleșitoare, fiecare detaliu ba chiar și gândurile celor doi care le joacă șăgalnic prin minte fac ca lectura să fie delicioasă. Tensiunea sexuală se resimte iar tachinările, provocările și înverșunarea când a unuia când a altuia devine cireșa de pe tort a cărții. Iubirea lor este ridicată la un alt nivel o dată fiind acceptată, însă nimic nu e ceea ce pare, iar incertitudinele de cele mai multe ori lasă goluri pe care unii le văd ca vulnerabilități de care profită, și credeți-mă aici s-a găsit cineva gata pus să-și joace rolul. Și nu în bine…

„Atingerea lui… aveam sentimentul că mă doare pielea în locul pe care el l-a atins. Sunetele de plăcere m-au dus într-o frenezie completă în care am uitat de mine, cine sau ce sunt și care era rolul meu în toată această poveste cu Președintele Statelor Unite ale Americii?”

Intrigile sunt șoapte la Casa Albă însă tânărul președinte David Beck e cu un pas în față, dar ce nu știe acesta e că totul lasă răni adânci. Inimile lor fiind puse pe masa tratativelor, acolo unde sentimentele sunt punctul slab iar orice piesă ce încurcă trebuie eliminată fără remușcări. Însă ei își trăiesc pasiunile ce se consumă frenetic împărțind o respirație la doi. Și totuși, secretele sunt ca pietrele de moară iar răsturnările de situație crează un ritm alert ducându-mă cu gândul la fimele de acest gen, în care te pierzi visând la o poveste similară sau fugind de această întunecime în care bărbatul alfa se scaldă, acolo unde limitele se încalcă iar inima dată la schimb se poate arde. O lectură incitantă, v-am spus încă de la început… Finalul face cât o mie de cuvinte, vă las o notă de „top secret”, și vă îndemn să aflați voi dacă dragostea a tronat, dacă secretele au fost dezvăluite, și care direcție o ia sfârșitul ducându-ne subtil către al doilea volum. Eu am rămas cu zâmbetul pe buze…

Chiar dacă e o toamnă rece vara din sufletul meu este alimentată de cărți gata pregătite să îmi fiarbă sângele în vene iar „Ispita Președintelui” este alegerea perfectă. Dacă vă doriți să citiți o carte de dragoste cu accente de erotic, dar care să surprindă o poveste cu de toate, de la emoții și mister, la suspans și sexualitate fin definită vă îndemn să lecturați acest prim volum din Seria Ispita pe care îl recomand cu tot dragul!

„Și probabil că aveam să continui să trăiesc așa pentru tot restul vieții mele!
(…)
De ce? Pentru că puteam!
De ce? Pentru că îmi plăceau jocurile!
De ce? Pentru că…”