Citind-o pe Natașa Alina Culea. Cartea „Rusalka. Femeia din adâncuri!”

Natașa Alina Culea este o scriitoare româncă de origine ucraineană, născută la Tulcea. Aceasta este cunoscută pentru poveștile sale atemporale, pentru amintirile pe care le lasă în urmă orice carte a sa, fie ele dulci-amărui sau înduioșătoare. Natașa este responsabilă pentru lecturi ce fac cititorii să trăiască emoții puternice alături de personaje, pentru povești ce captivează prin inocență și senzualitate, pentru un stil ce frapează prin veridicitate și realism și nu se dezice niciodată de simplitate, frumusețe și eleganță. Din 2014, autoarea a publicat șase romane, vândute inițial în mii de exemplare în România și Moldova. În prezent, cărțile sale sunt traduse în mai multe limbi (engleză, franceză, spaniolă). (sursa: bookzone)

De fiecare dată când citesc o nouă carte semnată de scriitoarea Natașa Alina Culea constat că este înzestrată atât cu condei fin dar și o originalitate aparte îndrăgostindu-mă încă de la primele pagini atât de poveste cât și personaje. Iubirile în cărțile ei capătă conotație de divin iar plăcerile te duc până în grădinile Edenului. Iar pasiunea produce acea contopire cuprinzându-te într-un joc al seducției. De această dată autoarea a dat o notă misterioasă dar și cu iz de legendar într-o carte ce m-a primit povestitoare între paginile ei odihnindu-mi mintea și spiritul provocându-mi doar o senzație de … a fost odată ca niciodată!

Cartea „Rusalka. Femeia din adâncuri” mi-a adus aminte de multe povești din limba rusă citite de mama sau din cărțile din chirilică care mi-au fost alint în copilărie, cărți pe care mi-am promis să le caut în biblioteca părinților. Fiecare poveste sau reinterpretare a acestei mistice legende a dezvoltat în mintea mea o curiozitate aparte asupra acestei făpturi jumătate femeie jumătate pește; tot ce le-a unit a fost singurătatea dar și frumusețea de care dă dovadă secretoasa arătare ce sucește mințile rătăciților bărbați. Povestea conturată de Natașa Alina Culea e de o perfecțiune aparte, mi-a stârnit un dor de poveste, de o ședere în fața șemineului relatând mituri și legende ale locului, departe de zgomotul existențial. Și de meditație asupra a ceea ce nu se știe, a ceea ce nu se crede și a tuturor văzutelor și nevăzutelor!

„Nici om, nici pește, rusalka aparține totuși Dunării – leagănul și mama ei, cea care a născut-o a doua oară și pentru totdeauna. Cu limba tăiată, mută ca un pește, nu-și poate spune povestea.

Ar putea fi o imagine cu carte

Cartea ne întâmpină cu povestea lui Alexandru, un tânăr jurnalist-scriitor care în urma unei decepții ajunge să se reîntoarcă pe meleagurile natale, chiar în Delta Dunării la mătușa sa Tudosia, o femeie vrednică și ageră la minte care îi observă instant zbuciumul ce arde ca un jăratic în inima tânărului bărbat. Și se teme pentru sufletul acestuia mai ales că îl vede aburind a alcool. Însă nu trebuie să ne temem ce ceea ce vedem, frică ar trebui să ne fie de ceea ce nu se vede, iar Sașa se simte privit, de acolo din adâncurile întunecate ale apei, însă el nu simte frică ci o chemare, o alintare parcă cunoscută dintr-o altă viață. Aceste noi senzații îl fac să scrie, să se adânceasă în patima cuvântului și să depene emoție după emoție ca într-o transă a delirului înainte de o furtună ce va revăși, și va lăsa totul val-vârtej.

Pe lângă viața liniștită din Deltă Sașa își revede rudele, își îndreaptă pașii parcă spre locuri cunoscute și totuși pentru prima dată vizitate, absoarbe aerul înțesat cu miros de pește și mâl și visează la acei ochi ireali de ciudați și totuși familiari, la acea Rusalkă care e pe buzele marinarilor și spaima pescarilor, ce e patima nesăbuiților ce sfidează legile naturii și năluca ce tulbură visele tinerilor. Mătușa încearcă să-l readucă cu picioarele pe pământ însă Sașa devine tot mai curios, tot mai îndreptat spre apele neliniștite acolo unde chemarea vine din adâncuri, iar el se pierde într-o mare de informații, de sentimente contradictorii și povești ce îi ating sufletul cu un tăiș al ispitei dulci ce aduce pierzanie.

În zilele parcă neschimbătoare totuși cu fenomene inexplicabile Alexandru se simte tot mai prins în plasa țesută de Rusalkă, într-un mod pe care nu și-l poate sieși explica nu simte groază ci fascinație, atracție și dorință de a cunoaște această înfățișare mistică ce îngrozește locuitorii apelor. Deși este prevenit de puterea și vraja sa Sașa dorește să o vadă, tot mai aproape gonind prin ceața deasă căutând aventura, extazul plin de adrenalină și povestea pe care o vrea transpusă pe foaie.

Dacă reușește sau nu Alexandru să își ducă până la bun sfârșit povestea vă îndemn să aflați, cert e că acesta a adunat versiuni, frânturi de amintiri și povești înfricoșate de la fața locului fiind marcat de stranietatea acestora. Însă ceea ce i-a rămas întipărită în memorie e femeia înaintea simbiozei sale, fericirea ei înaintea agoniei sale, iubirea ei înainte de a deveni mireasa înspumată a Dunării. Inocența ei înainte de a deveni călăul apelor încețoșate!

Peștii îi aud inima bătând, strângându-se în jurul ei ca albinele în jurul reginei, atingând-o scurt, dar tandru, înotând după ea ca o mantie vie, care-și schimbă mereu conturul. Asemenea peștilor, pielea ei groasă este acoperită de mucus, simțind și vibrând neliniștită în apă.”

Cartea „Rusalka. Femeia din adâncuri” mi-a adus la cunoștință atât locurile Deltei și zonei în care vreau neapărat să ajung cât și poveștile ce cuprind sirenele, ielele și stigoii. Fiecare detaliu a fost bine pus la locul lui încât am vrut să citesc pe repede înainte totul pentru a afla unde va duce căutarea lui Sașa, care e de fapt scopul Rusalkăi de al urma ca o umbră pe el, de ce oare îl înnebunește și totuși nu vrea să-i facă rău. Sau cine știe… pot doar să vă spun că povestea a fost spusă, scrisă și pusă într-un colț al inimii pentru a fi dată mai departe la altă generație ca o perlă rară găsită într-un moment de cotitură și care va prinde bine la un timp potrivit!

„Rusalka. Femeia din adâncuri” s-a dovedit a fi un roman pe cât de profund, pe atât de fin, ca o împletitură între ieri și azi, între trecut și prezent, între mitologie și viața de zi cu zi, între fantastic și o realitate ruptă din bucăți pentru a fi trăită de un suflet din două cum spune povestea. Cartea a fost ca o cântare în plină unduitură pe valurile ce au dus și au tot dus din cuvânt în cuvânt legenda unei femei pe jumătate pește ce așteaptă, ce își cheamă iubirea și își plânge soarta în apele Dunării!

Romanul Rusalka. Femeia din adâncuri de Natașa Alina Culea poate fi comandat de pe site-ul Bookzone! Vă urez lectură plăcută!

PS: Dragă Natașa Alina Culea, am dus Rusalka la mare… și i-a plăcut!

Ar putea fi o imagine cu carte, ocean şi text care spune „RUSALKA FEMEIA DIN ADÂNCURI NATAŞA ALINA M BOOKZONE BOOKZ”

Un gând despre „Citind-o pe Natașa Alina Culea. Cartea „Rusalka. Femeia din adâncuri!””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s