Citind-o pe Em Sava. Cartea „Orizuru”!

Am primit binecuvântata primire printre cuvinte a autoarei Em Sava prin romanul său „Ana”, iar ce mi-a fost dat să descopăr a deschis în mine o nostalgie și un dor de neam, de mioritic, de tradițional ce doare. Iar povestea, e alint dar și durere, e soartă dar și declin, o încercare a unor generații atinse de război și jertfă între predestinarea destinului și mângâierea dragostei. Astăzi însă autoarea bucură ochii cu o nouă operă „Orizuru”, carte ce s-a dovedit a fi după cum îi este definiția un cocor doar că nu de hârtie ca în minunata artă origami ci o zburdată emoție de plutire, ce zboară între cer și pământ, peste ape și anotimpuri în căutarea de sine, a calmului și a fericirii suflului omenesc prin definirea termenului „acasă”.

Descriere: „Orizuru cuprinde viața cu accentele ei comice sau/și filosofice, cu drame și mari bucurii, întâmplări cu final neprevăzut și accente ale vieții trăite de o româncă peste ocean. Dragostea poate fi reală sau virtuală, poate fi poezia absolutului sau o dezamăgire pleoștită ca o baltă de toamnă.
Orizuru, așa cum e prezentat în titlu, e o încercare de făurit aripi, e viața în firescul ei, o împletire de râs, lacrimă, de năzuință și împlinire, de vis și realitate.

Emigrată din România în Canada, Em Sava aduce într-un singur loc două lumi uneori antagoniste, demonstrând existența unei ambivalențe care face posibilă transmutarea conceptului de „acasă”, diseminarea lui în locuri, uneori, diametral opuse – și nu doar geografic.
„Orizuru” nu e doar o carte, ci o stare de spirit, un panopticon de emoții în cel mai bun sens al cuvântului, de unde nu lipsesc iubirea și tristețea, râsul și, uneori, lacrimile – stări firești pentru un om care, prin schimbarea de mediu și mentalitate, a ales să se schimbe pe sine pentru a-și construi un „acasă” departe de casă.”

Cu un condei avut doar de cei însemnați Em Sava mi-a adus datorită scurtelor povești un dor cum doar persoanele ce pleacă de lângă rădăcina casei părintești o știu, acei care își lasă baștina în urmă pentru a-și îndeplini un vis; cum, în ce mod și ce sacrificii viața încă va arăta evenimentele în față, atunci când zilele devin străine iar cel pe care-l credeai seamăn te dezamăgește, atunci când un blid îți readuce copilăria iar un măr din pomul grădinii parcă și peste ani îți miroase vulnerabilitatea de a fi un punct în marea de oameni ce vorbesc străin, simt diferit și orânduiesc viața altfel.

Ca o esență tare semeni unei tincturi rare fiecare poveste înșiruită de Em Sava a atins coarde sensibile scoțând la iveală un tremur, un oft, o lacrimă în colțul ochiului; și cu sinceritate susțin că nu pot să vă povestesc despre „Orizuru” ca despre oricare carte, deoarece nu e- aceasta e specială într-un mod în care ai vrea să o strângi la piept ca pe un copil rătăcit care are nevoie de o îmbrățișare pentru a-și aduna curajul pentru a înainta. Veți găsi o carte scrisă bine și care transmite efervescent emoția în toate nuanțele fie că sunt înfloritoare fie că arată cu degetul anume acolo unde doare. Iar dozajul nu e, doarece starea care a fost să fie transmisă mi-a intrat în inimă, s-a imprimat pe retină și mi-a vociferat gongul de „vreau acasă” pentru că sunt și eu departe de prispa în care mai mereu mă împiedicam, de nucul care e deja îmbătrânit, de via care s-a rărit în ramuri și acei doi părinți care înțeleg dar suferă în ani departe de puii lor. Astfel, citind cartea, poveste cu poveste, întâmplare cu întâmplare am simțit frământarea autoarei, bucuria, succesul, descurajarea și tendința de a duce la bun sfârșit dorința prin scris.

„Azi despre ieri când era mâine.”

Dintr-o notă în alta nu aș vrea să redau din text, aș estompa lumina și coloritul suav, pot doar să spun că poate din nevoia de protecție păstrez taina orizuru-lui spre ai cinsti zborul și a îndemna curiozitatea să-i admire voiajului spre… a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti…

Vă îndemn la lectură, cartea va fi o surpriză plăcută deoarece stilul de scriere a autoarei e proaspăt și totodată încărcat de acel „ceva” părintesc care ocrotește dar și mustește a înțelepciune. Înveți înaintând în scriere să prețuiești mai tare clipa, să trăiești totul la o altă intensitate, să îți iei zborul mai sigur în forțele proprii și să crezi că mâine va fi o nouă zi mai bună decât cea de ieri.

Și totuși…

„Viteză ne cheamă. Facem planuri până la sfârșitul Timpului, deși sunt chiriași de ocazie. Dacă ne-am opri o secundă, cât să ne scoatem pălăria, să-i respirăm clipa și tăcerea? Căci ne numim Trecere. Și atât.”

Cartea „Orizuru” de Em Sava poate fi comandată de pe site-ul Editurii Siono! Vă urez lectură plăcută!

2 gânduri despre „Citind-o pe Em Sava. Cartea „Orizuru”!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s