Citindu-l pe Lucian Dragoș Bogdan. Cartea „Fata cu rochii înflorate”!

Lucian Dragoș Bogdan s-a născut pe 16 iulie 1975 în Alba Iulia, Alba. În 1987, a scris povestirea Triunghiul Bermudelor, pe care a trimis-o la concursul de proză SF organizat de „Almanahul copiilor”, povestirea a fost menţionată la Poşta redacţiei. Între 1992 şi 2000, a publicat sporadic povestiri în revistele Luceafărul, Anticipaţia şi Discobolul, apoi, din anul 2002, a trecut la mediul virtual. Anul 2013 i-a adus autorului Lucian Dragoș Bogdan reîntoarcerea la pasiunea pentru literatură, a început să scrie cu regularitate în reviste online şi tipărite, antologii, almanahuri şi volume colective. Anual publică câteva cărţi – singur, sau în colaborare cu diverși autori (în special cu Teodora Matei) – lărgindu-și repertoriul de la SF către genurile poliţist şi de dragoste. (sursa: luciandragosbogdan.ro)

Sunt la prima mea întâlnire cu scriitorul Lucian Dragoș Bogdan iar ce mi s-a așezat în față mi-a încălzit inima; știindu-l un autor SF mediatizat pe rețelele de socializare am avut o doză și mai mare de curiozitate să-i cunosc și latura sensibilă a dragostei și emoțiilor printr-un titlu de carte de-a dreptul feminin, „Fata cu rochii înflorate”. Povestea s-a dovedit a fi complexă, ca o zi de vară gata să te pârjolească cu temeraturi ridicate dar și să te răcorească redându-ți pofta de mai mult, mai intens, un roman scris de un bărbat ce a creionat dragostea din ambele direcții cu precizia unui maestru.

Ar putea fi o imagine cu carte, natură, copac şi text care spune „Lucian DragoÈ BOGDAN Fata cu rochii înflorate”

Povestea ne primește în plin avânt într-o scenă bizară, o femeie este îngrijorată că tatăl său după serbarea zilei sale va muri, de unde această certitudine nici ea nu e sigură, din acest considerent merge la poliție cu câteva ipoteze repetate în prealabil pentru a fi convingătoare. Gisela, polițista încearcă să nu fie sceptică și să păstreze o corectitudine ce-i impune statutul promițând-i Helgăi că va veni la ziua tatălui ei și va fi cu ochii în patru. Ironia face ca fiica să aibă dreptate iar moartea ce a venit ca un gong descoase secrete adânci ale familiei, se năruie relația dintre Helga și soțul acesteia Martin, chiar dacă sfârșitul era eminent după adulterul ce plana deasupra capului lor sub chipul sculptat al unui avocat bine cotat, fiica celor doi trăiește într-o lume paralele a vinei și resentimentelor iar într-un final o nouă tragedie face ca totul ce a fost împrăștiat în ani să se apropie într-o formă mult mai calmă, boala lui Martin și verdictul final ce nu e unul înbucurător și acea „fată cu rochii înflorate” să schimbe direcțiile vânturilor unindu-le și direcționându-le acolo unde înseamnă „acasă”.

Cum povestea nu se oprește la o familie alte tragedii, revolte și vieți se întretaie într-un joc al circumstanțelor, polițista Gisela Schwarz cunoaște dragostea în chipul sirianului Hussein, iar Martin în cel al rezervatei Anna, cea care îi este sprijin în ultimele sale zile și îi devine lumina divină. Printre toate dramele ce unesc aceste suflete într-un fir al sorții ancheta își ia avânt o dată ce multe necunoscute ies la iveală ce parcă strigă, ceva dubios totuși se întâmpla în comunitatea liniștită în care trăiește bătrânul însă nimeni nu poate confirma că ar fi ceva ce ar avea o finalitate. Până când… cineva dă cărțile pe față.

Pe fundalul unor iubiri și neiubiri, a unor suflete încarcerate și secrete ce ies la iveală Germania se confruntă cu un val de veniri a refugiaților sirieni iar conflictele nu contenesc mai ales că un viol și multe alte nelegiuri pun amprenta pe stabilitatea unei Germanii pline de prejudecăți. Iar rezultatul e înfiorător, nu departe de ce se întâmplă acum în lume. Și e păcat…

La final toate intrigile, tainele, necuvintele au ieșit ca un tsunami ce m-au răvășit, autorul a scos treptat apoi toate deodată provocându-mi o stare de neliniște, o bulversare aflând că „fata cu rochii înflorate” e mai mult decât o refugiată, e mai mult decât o tăcută tânără ce-și ascunde trectul îngrijind cu minuționzitate un bărbat pe ducă, e o femeie ce a vrut cu toate forțele să închidă un capitol din viața ei acum plătind pentru o soartă pe care nu a dorit-o și care a încarcerat-o într-o colivie de aur.

Romanul „Fata cu rochii înflorate” mi-a arătat că nu toate se învârt în jurul unui personaj, că totul e mult mai complex și divers, așa- ca în viață. Autorul a dat culoare și forme semeni unui creator unic, fiecare personaj a avut rolul său de jucat în piesa numită „viață” chiar dacă au fost mână în mână cu dragostea și ura, gelozia și abandonul, taina cu sinceritatea, pierderea cu regăsirea; toate au însemnat un tablou menit să îmi trezească emoția și dorința de a întinde o mână fiecăruia empatizând, trăind durerea și experiența fiecăruia într-o formă sau alta. Astfel, paleta a unit opera într-un tot întreg aducându-mi mie ca cititoare o plăcere deosebită prin vizionarea ca într-un film pelicula unor vieți ce o iau de la zero reînvățându-se să iubească și să nu posede, să prețuiască și să nu ceară, să simtă nu doar să mimeze emoția, și nu în ultimul rând să trăiască clipa ca fiind ultima!

Recomand cu căldură romanul îndemnându-vă să aflați cine e posesoarea rochiei înflorate și care a fost rolul său în această poveste!

Ar putea fi o imagine cu carte, natură, copac şi text care spune „Lucian DragoÈ BOGDAN Fata cu rochii înflorate”

Cartea „Fata cu rochii înflorate” de Lucian Dragoș Bogdan poate fi comandată de pe site-ul Editurii Tritonic!

3 gânduri despre „Citindu-l pe Lucian Dragoș Bogdan. Cartea „Fata cu rochii înflorate”!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s