Citind-o pe Emilia Toma. Cartea „O numărătoare inversă”!

Emilia Toma, născută în 1989, a terminat un master de Sondaje de Opinie, Marketing și Publicitate în cadrul Facultății de Sociologie de la Universitatea București. În primele șase luni de facultate a cochetat cu jurnalismul pe care l-a abandonat rapid pentru a se putea ține de facultate așa cum își dorea. Din 2011 lucrează în cercetare de piață, domeniu pe care l-a trădat în anul 2015 pentru a-și duce pasiunea pentru fitness la un alt nivel. A fost antrenoare și nutriționistă, iar după doi ani s-a întors în agențiile de research. În 2020 publică primul ei proiect literar, o carte de debut prin intermediul căreia autoarea vrea să își pregătească terenul pentru romanul pe care îl are în plan din 2017 și pe care nu a avut curajul să îl scrie fără un preludiu. Titlul preludiului este „Terapie pe salteaua de pilates”, o carte despre care mulți au inclus-o în categoria nonficțiunii, dar despre care autoarea se mulțumește să spună că este o culegere de proză scurtă ce-și are izvorul în fapte reale. (sursa: goodreads)

Întâlnirea mea cu autoarea Emilia Toma a avut un milion de contraste, scrierea ei fiindu-mi o realitate de după perdea de care unii fug, se rușinează, îi incomodează, iar alții o ascund sub preș, însă Emilia a spus lucrurile pe nume într-o carte după cum menționează aceasta ca fiind un „preludiu”, „Terapie pe salteaua de pilates” a însemnat din punctul meu de vedere un pachet de povești ce măcar le-ai auzit dacă nu ai avut nefericita ocazie de a le simți pe propria piele.

Astăzi însă este despre noua sa carte apărută anul acesta la Editura Tritonic ce se intitulează „O numărătoare inversă”, iar ce mi-a fost dat să descopăr în roman e departe peste așteptările mele, pe lângă aspectul psihologic ce se disecă fără a menaja emoțiile cititorilor dar și conturarea unei povești atât de real descrise încât crezi că e un dosar deschis pus în fața noastră spre a nu fi criticat ci de a lua învățăminte de… așa nu se face, am văzut o cizelare scriitorească din partea autoarei și o felicit pentru asta! La a treia carte voi rămânea fără replică, cred…

„Greșeala de atunci și toată agonia din timpul anilor care au mai urmat m-au făcut ceea ce sunt astăzi, m-au transformat în ce sunt în mometul în care scriu asta… o stafie secată de greșelile trecutului său.”

Povestea ne întâmpină cu o retrospectivă la ce a fost și a depănării unei vieți trăite în vâltoarea emoțiilor; cu un el plin de defecte pe care le conștientizează pe parcurs însă durerile deja au fost trăite iar urmările au lăsat goluri adânci. Grăitoarea istorisire vine din direcția lui Ovidiu, un personaj masculin pe cât de impunător în sport și la atras femei pe atât de cioplit de o copilărie mai mult nefericită, cu o adolescență în pierderi și decepții acesta își lipește piesele la loc, însă cicatricile acumulate de la o vârstă fragedă își spun cuvântul într-un adult zbuciumat și înrăit asupra lumii, în special al femeii. Poate vă întrebați, de ce femeia? Aici poate ve-ți găsi răspunsurile, sau poate și mai multe întrebări, cert e că pe măsură ce-i vom citit dezvăluirea lui Ovidiu vom avea un parcurs devastator, și nu vorbesc de dragul de a spune, cu o tărie enormă autoarea a descris în detaliu toți demonii ce-l înrobesc pe Ovidiu și nu a creionat viața acestuia în ridicarea treptelor spre succes, ba din contra, l-a adus în fața noastră dezgolit și pregătit să fie certat pentru ce-a fost, ce a făcut și ce este aici și acum.

Fiecare femeie ce a intrat în viața sa a avut un impact asupra lui, fie într-o manieră distrugătoare fie aducându-i păreri de rău asupra felului său de comportament; multe însă s-au schimbat atunci când Ana i-a devenit parteneră, ea i-a fost catalizatorul acelor fantasme ce-l vor bântui ani la rând o dată ce intră în alte relații, începutul avându-l cu Vanda, o dansatoare de salsa care îi sucește mințile dar care nu scapă de violențele lui, una care-i înghite reproșurile și tânguielile unei foste „perfect de inocente” ca Ana. Anii, greșelile nu-l învață să se schimbe, nici măcar acea certitudine că partenerele îi sunt fidele nu întăresc părerea că femeile nu sunt o marfă, un produs de consum… nici timpul lor, nici declarațiile, nici iubirea ce i-o pun la picioare nu fac din el un bărbat asumat ci mai degrabă un bănuitor, un paranoic în propria-i viață. Ovidiu își îmbracă haina călăului mai des decât toarnă cuvinte pasionale iubitelor, chiar dacă se știe un bărbat bine posesiunea lui e dusă la nivel de agresor- victimă iar însetarea sa de dragoste e ca a unui criminal în serie gata pregătit să-și ia doza de adrenalină schilodind un suflet sorbind toată energia vitală.

„… fără să-i cer scuze pentru seara din urmă, fără nimic, blocat în boala mea, în furia și în prostia care au dominat cele câteva luni care, dacă ar fi arătat diferit, poate ar fi fost lunile difinitorii pentru ca viața mea de atunci până acum să fie altfel. Mi-am făcut-o cu mâna mea, la propriu. Cu pumnii mei.”

Și totuși, de unde pornirea lui Ovidiu de a fi pe cât de curtenitor cu o femeie până la stadiul de ură și posesiune? De unde această viziune că femeia „trebuie” să fie obiect și nu o parteneră egală? Ce anume a fost șters sau adăugat în plus în formarea copilăriei sale de a ajuns un bărbat frustrat anume în această direcție și nu în alta, profesional sau oricare? Pot doar să vă spun că personajul principal e rezultatul unei copilării în care nu s-a regăsit, acolo unde mama era la un pumn distanță cu un soț violent, în care copii erau considerați doar un rezultat al unui act consumat nu și o bucurie a familiei iar însăși construcția celulei societății ca definiție nu exista; de aici și fricile, reticențele și declinul psihologic care s-a produs în mintea unui copil ca mai apoi să se ducă la nivel devastator în adolescență, apoi ca adult format cu un viitor compromis.

Rămâne întrebarea, oare Ovidiu a cunoscut dragostea?… a iubit el cu adevărat? Aici dilemă, pentru că iubirea are propria definiție pentru fiecare individ în parte, care a fost aceasta pentru personajul nostru principal vă îndemn să aflați, și încă ceva… ve-ți descoperi dacă dragostea a fost o scuză sau o acuză, dacă a fost cauză sau efect, dacă a însemnat modularea existenței sale sau stop-cadru a unei anoste plângeri pe tot și toate.

„(…)… un bărbat cu felul meu de-a fi, cu problemele pe care eu le aveam, n-ar fi fost capabil de iubire. Sunt de acord cu dependența emoțională și frica de singurătate cu care veneam la pachet, însă nu pot fi de acord cu faptul că nu o iubeam. Știu că nu am știut să o iubesc, dar am iubit-o. O mai iubesc și azi.”

Cartea „O numărătoare inversă” s-a dovedit a fi un carusel ce m-a purtat virtiginos fără să îi pese că voi avea și eu bagajul meu de emoții, de rețineri, m-a cutremurat până în măduva oaselor și am criticat la propriu alegerile făcute de toate personajele, am fost cea care le-a strigat în surdină să se trezească din a se plânge, în a se complace într-o relație toxică și a accepta jumătăți de măsură; viața e mult prea scurtă pentru a ne fierbe la foc mic pentru cine nu merită. Cu sinceritate am constatat că lectura s-a dovedit a fi una de impact, fiecare întorsătură sau m-a lăsat cu sufletul suferind sau cu întrebări mai multe decât răspunsuri. Am apreciat îmbinarea laturii psihologice cu viața în toată gama de culori pe care o trăim fără a fi învățați să ne punem în fața toturor încercărilor cât și noțiunea de karmă, cea care vine ca un bumerang atunci când te aștepți mai puțin.

Dragă Emilia, chiar și după câteva zile de la lectură am avut nevoie de înțelegerea unor comportamente, și de niște momente de asimilare și dezlânare a alegerilor pe care pur și simplu le-am văzut eronate, curios faptul că mi-a plăcut mult subiectul și însăși conturul personajului Ovidiu, acel zbucium care în mod meschin mi-a produs o plăcere… karma, n-ai ce-i face, cât și finalul pe care evit să-l menționez aici pentru a păstra interesul. Vă îndemn la lectură, mie încă îmi joacă textul pe retină!

Impresii literare:

  • Cu o scriitură matură, observațională și epurată de artificii, Emilia Toma a ales registrul confesiunii clasice și un narator masculin. Începutul romanului O numărătoare inversă promite o biografie complicată și o poveste păstrată multă vreme.” Doina RUȘTI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s