Citind-o pe Gabriela Grigoraș. Cartea „Ani bisecți!”

Îmi place enorm să descopăr autori români contemporani care mă cuceresc instantaneu doar prin câteva capitole lecturate transformând totul într-o euforie prin cuvinte care mă învăluie suav. Îmi place să mă detașez prin poveste de acele zile care trec greu mai ales când toamna își cerne ploile iar zilele devin atât de încețoșate. Alegerea cărții „Ani bisecți” de Gabriela Grigoraș a fost aici și acum, mai potrivită nici că se putea într-un octombrie roșu. Apărută în vară la Editura Velvet Story aceasta mi-a transmis acea energie vibrantă a izului de căldură și relaxare încât parcurgerea ei a fost o plăcere desăvârșită.

Într-o atmosferă în care dragostea plutește în aer vom parcurge etapele de viață în niște ani bisecți ce le reamintește unor suflete pereche că iubirea învinge tot. Că finalurile fugare nu sunt sfârșituri iar necuvintele și fuga pot fi definitorii.

„Drumurile ni s-au încrucișat într-un an bisect, ne-am regăsit în alt an bisect. Te-am iubit atunci, te iubesc acum și o să te iubesc până la finele anilor bisecți.”

Ar putea fi o imagine cu carte şi text care spune „GRIGORAS GABRIELA 8 Ani bisecți”

Îi avem ca eroi principali pe Ada și Vlad, care dintr-o ironie a sorții ajung să-și absoarbă chimia dintre ei încă neștiind ce le rezervă viața. Aparent împinși de o prietenă comună să dea conținut unei seri în oraș aceștia ajung în brațele unul altuia. O seară care ar fi trebuit să fie de curtoazie s-a transformat în mai mult. Ada vrea ca să pecetluiască totul ca o memorie adusă unui prim bărbat însă el vrea mai mult, iar ea alege să fugă, să păstreze imprimate pe suflet acele ultime trăiri și fiorul începutului. Ada conștientizează că relația lor nu poate rezista, că scopurile lui sunt altele iar ea doar i-ar sta în cale. Și pleacă cu o fărâmă de frică, dezamăgire și senzație de abandon…

„Ți-aș da orice mi-ai cere, dar tu nu-mi ceri nimic.”

Patru ani mai târziu prind contur când ni se așterne în față o nouă Ada, una care trece printr-o dezamăgire dar totuși o tânără care încă îl are imprimat pe suflet pe acel prim El. Aici vedem cum își joacă cartea viața aducându-i din nou împreună, însă de data aceasta mult mai matur, mai asumat, mai dureros în unele cazuri. Ada și Vlad se reîntâlnesc, își dau acel răgaz de cunoaștere care le pârjolește sufletul într-o așteptare chinuitoare, iar când ajung în brațele unul altuia se produc scântei. Pe cât de frumos ia amploare relația lor ispitele și alte conținuturi le umbresc zilele. Cum altfel, sare și piper, miere și pelin când piedicile apar la tot pasul…

Cu o doză de amuzament, alteori cu replici acide cuplul nou format își înnoadă zilele ducând după sine un trecut încă nelămurit cât și un prezent ce provoacă suspine; Ada devine geloasă pe Vlad iar acest impediment duce la nenumărate evenimente în lanț ce tulbură emoțiile din paradis. Dacă fostului ei îi iartă nenumăratele porcării de la Vlad are așteptări colosale, iar o dată ce ele nu sunt înfăptuite Ada alege drumul fugii, a izolării și a pedepsei. Nu e cea mai bună idee zic eu, însă trebuie ca fiecare să ne trăim povestea, cu bune și rele, iar cele mai pronunțate lecții ce rămân pe veci învățate sunt cele trăite pe propria piele, iar eroina noastră într-un final realizează că întrece măsura. Încrederea e greu de câștigat cu toate că Vlad nu i-a dat motive contrarii.

Hârjoneala lor e absolut delicioasă cât și jocul lor de-a împăcarea, cu siguranță ve-ți adora modul de scriere a autoarei și a felului ei de a creiona chiar și acele certuri și reveniri, acele dulci tachinări dar și vicleșugul de final al eroinei. Chiar dacă cartea nu abundă de personaje cele care sunt au făcut din context o bază solidă, fiecare având un rol definitoriu, unul care a fost aproape de Ada și nevoile ei. După cum am menționat am iubit cartea încă de la primele capitole, acum ducând-o la bun sfârșit am simțit o rupere de ceva… de iubirea celor doi, de mâna karmei ce are ea ce are cu sufletele pereche cât și de firea vulcanică a Adei, probabil pentru că mă asemăn mult cu ea. Ce pot să mai spun, o carte fix pe gustul meu…

„Ani bisecți” s-a dovedit a fi o poveste sensibilă și minunată care s-a alipit de sufletul meu, una ce vine ca o a doua șansă la iubire. O carte din care oricine ar avea de învățat sau de luat aminte câte ceva, anume ce „nu” trebuie de făcut într-o relație. Personajele ne dovedesc că viața e frumoasă și merită trăită din plin, indiferent de obstacole, frici și prejudecăți. O carte ce eliberează dragostea chiar și după ani, producând amintiri și emoții cu miile. E povestea ce te pune față în față cu ce-a fost, ce este și ce va fi… doar tu alegi cum să reinterpretezi totul!

Recomand cu încredere cartea, ea este disponibilă pentru comandă pe site-ul editurii Velvet Story...  pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

2 gânduri despre „Citind-o pe Gabriela Grigoraș. Cartea „Ani bisecți!””

  1. O carte foarte frumoasa!!!!! .. O poveste de dragoste care te tine lângă ea…. Trăiești fiecare minut cu intensitate, abia aștepti să o termini să afli finalul celor doi protagoniști…. Mulțumesc mult autoarei care ma dus cu gândul la prima dragoste….. Felicitări aștept cu mare drag următoarea carte…. Spor la scris…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s