Tot ce se face în numele iubirii are un rezultat frumos. Tot ce se înclină spre dragoste nu are cum să nu te treacă printr-un amalgam de stări având menirea să aline, să alinte privirea. Și să placă. Astfel, cartea de astăzi a cuprins toată paleta de emoții ce definesc acei fluturi în stomac, acel dor îndreptat spre acel el, acea feerică plăcere și acel tremur trupesc împlinit doar într-o respirație la doi. O carte în care mi-am scăldat ochii și am ieșit de acolo mai ușoară decât aș fi crezut.
Cartea „Dimineață cu iubire” de Ludmila Rain apărută anul acesta la editura LiterPress Publishing a venit ca o toamnă în toată splendoarea sa, de ce toamnă și nu alt anotimp… deoarece a fost atât de colorată prin metafore, prin enumerări visătoare încât am plonjat semeni unei frunze purtate de vânt într-o simfonie neprețuită, una care mi s-a alipit de suflet dându-mi acel dans al nemuriri ce doar poezia ți-o poate dărui.
„Dimineața a fost dulce,
Două cești, cafea cu soare
Și ca nimeni să nu știe
Ai adăugat candoare.”
„Iubirea mea cu ochi din mare
Și gura de sălbatic mac,
Sărută-mă tăcut pe umeri
Când de cămașă mă dezbrac.”
După cum bine știți pentru mine poezia e acea gură de aer care îmi oferă mai multe decât orice scriere. Dar e și acea care nu mă lasă să o înșiruiesc aici spre a nu-i știrbi din profunzime. Astfel o recenzie la o carte de poezii îmi este de o mie de ori mai greu să o realizez, sincer, îmi vin greu cuvintele deoarece ele rămân captive acolo printre strofe, printre legămintele făcute de autoare și mine, între zbuciumul ce se produce prin rimă și ceea ce mi se sedimentează pe propriul suflet. Și totuși, din nevoia de a vă surprinde pot spune că autoarea Ludmila Rain a plăcut de la primele unduiri ale strofelor, cu o maturitate controlată aceasta păstrunde sub piele îndemnând cititorul spre ai fi martor la toate iluziile și dorurile, la toate diminețile fugare dar și acelea încărcate cu iubire, la toate nopțile străine și la zorii parfumați de cafea.
Cartea abundă de căutări și răspunsuri, de iubire plăpândă dar și de acea melancolie de „îndrăgosteală”, o nevoie venită să completeze firea noastră, să ne inunde simțurile și să trezească în noi tot ce-i mai viu. S-a dovedit a fi un volum plin de înțelesuri, unele cunoscute de noi până la lacrimi iar altele ce ni se vor înlănțui în jurul gândurilor noastre producând acele reacții de copleșeală prin absolut.
Și cum am menționat la început că fac asociere dintre toamnă și acest volum, uite că fiecare poezie din el a fost un tablou individual ce a completat o galerie în plină desfășurare. Tablouri ce au marcat creionarea iubiri, atât trăite din plin cât și lăsate să se așeze în noianul anilor. Lectura s-a dovedit a fi suavă și într-o complezență familiară. Parcă și acum îmi răsună în gânduri versurile, de iubire, de așteptare, de dor.
„Mai toarnă-mi o cafea amară,
Căci dulce-mi ești, nectar de primăvară.
Să se învârte Soarele- îl las…
Tu ești aici! Ce bine c-ai rămas!”
Cartea „Dimineață cu iubire” a dat startul unor emoții copleșitoare. Volumul de versuri m-a cucerit și îl recomand cu drag, pentru că fiecare dintre noi are nevoie de o pauză de la tot pentru a se alinta cu o poezie de suflet pentru inimi înstrăinate, deoarece versul vindecă, doar el are puterea în câteva cuvinte să răscolească furtuni dar și să unească cerul cu pământul într-un dans al trăirilor intense. Cartea te înalță până la cele mai pure și desăvârșite trepte ale iubirii dându-ți aripi și dorințe către și în numele sensibilității.
Vă îndemn la lectură, poezia e mai mult decât niște versuri, e hrană pentru suflet!
Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Literpress Publishing, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!
Vorbe pentru suflet... 
❤❤❤
ApreciazăApreciază