Citind-o pe Marina Costa. Cartea „De dor, de dragoste, de moarte”

Marina Costa a debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul intitulat „Pribegii mărilor”. A urmat, în anul 2017, la aceeași editură, „Vieți în vâltoare”, ambele romane istorice, iar în anul 2018 romanele pentru adolescenți „Prietenii dreptății”, la Editura Astralis, și „Echipajul”, la Editura Amanda Edit. Anul 2019 a început cu apariția volumului de proză scurtă „Soarta mercenarului și alte destine”, la Editura Hoffmann, urmat de romanul istoric de aventuri „Farmecul mării”, la Amanda Edit, și de prezentul „Alte vâltori ale vieții”, la Editura Betta.
De asemenea, Marina Costa a publicat poezii în antologiile „Poeți în ARENĂ”, 2018, „Sub semnul iubirii”, 2019, în antologia bilingvă româno-turcă „Din universul poeziei române actuale”, toate apărute la Editura Betta, și proză scurtă în antologiile „Sub cupola Unirii”, Editura Betta 2018, „Amprente pe cerul înstelat”, Editura Astralis 2018, „Noi am sărbătorit Centenarul Unirii – 2018”, Editura Amanda Edit 2018, „Rația de libertate”, Editura Betta 2018, precum și în revistele „Arena literară” și „Convorbiri literar-artistice”, obținând premiul I la concursul național de proză scurtă „Nicolae Velea” 2018, cu textul intitulat „Floare de foc” și premiul special „Fănuș Neagu”la concursul național de proză scurtă „Nicolae Velea” 2019, cu textul intitulat „Viață pentru viață” .

Anul 2021 îi aduce autoarei o nouă carte, o înșiruire de șaisprezece povestiri ce retrăiesc dragostea, melancolia, suferința, pierderea, moartea și multe alte învățări ale vieții. Aceasta are și un titlul sugestiv, „De dor, de dragoste, de moarte” nu este doar o serie de texte prelungi sau mai scurte, aici s-a dovedit a fi emoția în toată splendoarea sa, fie ea ce reîntregește sau arde sufletul.

Motto:

“Cuvintele devin vrăji
de dor, de dragoste, de moarte.
Negura vremii cu-amare griji
de neuitare le desparte.
Pana așterne pe hârtie –
de dor, de dragoste, de moarte –
ce-a fost, ce-ar fi putut să fie
și așa se adună o carte.”

Marina Costa

Cartea „De dor, de dragoste, de moarte” îmbină subtil tradițiile, depărtarea, și situația grea din acest moment în care moartea ne bate la ușă cu iubirea, acea înflorire sinceră a unor sentimente ce mereu vor fi punct de pornire în orice poveste. Autoarea în stilul său propriu ne-a dezvăluit tradiții, orânduieli străvechi și momente legate de anumite superstiții și legături tipic populare specifice unor zone anume.

Fiecare poveste în parte a fost de o originalitate aparte, unele cu firele narative îmbinate cu trecutul, prezentul și viitorul, altele scăldându-se într-un prezent dureros, unul pe care-l simțim și noi, cei care trecem prin acest joc al pandemiei în care totul e ca la o loterie. Aici vom asista și la o nuntă și înmormântare, la bucuria revederii dar și la declinul sufletesc atunci când nu-ți poți găsi cuvintele pentru a da vestea unui deces. Toate cele înșiruite printre pagini își vor pune amprente pe retină iar pe alocuri realitatea ni se va așterne cutremurător.

Lectura este antrenantă, lipsește categoric monotonia. Indiferent dacă povestea conturează durerea, căutările sufletești sau iubirea toate ne vor dezvălui esențe tari a unei vieți ce merită trăită din plin. Vă las mai jos un fragment… unul care mi-a trezit zâmbete și o mângâiere sufletească aparte!

fragment din carte:
„Toată lumea aflase povestea de demult. O istorisise cu nenumărate ocazii. Câteva decenii mai târziu, fetița de la oraș de odinioară, ori de câte ori se întâmpla să vadă câte un bobocel de rață, galben și pufos, îl privește drăgăstos, rostind, pe un ton amuzat:
-Pe acesta nu eu l-am învățat să înoate!
Mi se pare mie, s-au ghicesc și o umbră de regret în vocea ei?”
(Profesoara de înot)