Citind-o pe Daniela Marchetti. Cartea „Quarantena conquistata@ Carantina cucerită@ „

Poezia în sufletul meu mereu a răscolit emoții fel de fel. Cu fiecare poezie citită notele s-au ridicat, tonurile s-au amplificat iar inima mi-a bătut ca într-un tumult de sentimente. Poezia pentru mine nu e doar zi și noapte, e trecerea prin inexplicabil cât și revelația ce vine o dată cu ultimul punct, cu ultima rimă, cu ultima frământare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre un volum nou apărut la Editura Literpress Publishing intitulat „Quarantena conquistata@ Carantina cucerită@ „ semnat de Daniela Marchetti, o carte bilingvă ce pe lângă titlul sugestiv ne așterne în față o realitate de care nu ne putem ascunde.

„Daniela Marchetti, poetă româncă care are o relație privilegiată cu Italia, confirmată și de rezidența sa pe dealurile regiunii Friuli, la San Daniele, pune în titlul volumului său de poezie, după carantină, nume emblematic și semnificativ al unui itinerariu conceptual care stă la baza operei, simbolul @ care apropie condiția izolamentului datorat virusului de o oportunitate care să se regăsească în ideea unei renașteri implicite în multe poezii din această carte.” Enzo Santeze

„doar cuvintele își mai păstrează prospețimea
împotriva uitării nu lacrimile sunt leacul

traseul trenului are un viaduct un tunel amintiri
pe clina unui deal sufletul e liber
și tu scrii despre copilărie

literele compun
imaginea revărsată-n
nimbul zilei
sub forma lacrimei „

Între cuvinte și anotimpuri, între liniștea plină de subînțelesuri și portretul unor rugăciuni autoarea ne invită suav într-o lume creionată de ea ce m-a răscolit. Fiecare poezie înșiruită sau a avut morale adânci sau semne ce au atins coardele anume acolo unde doare cel mai mult. Totul a fost un dute-vino al zborului și luminei, a dăruirii și a călătoriei spre suflet. Câte nu aș încerca să înșiruiesc aici poezia autoarei Daniela Marchetti trebuie citită nu explicată, trebuie trăită în gongul nopții la lumina lămpii într-o intimitate proprie atunci când profunzimea se imprimă pe piele iar rima îți dansează în priviri ca o balerină în plin avânt artistic. O carte ce se zidește singură pe altarul amintirilor mele…

„să-ți iei fericirea pe tălpile refugiului
și să te duci văzând cu ochii
văzând cu ochii tăi
că vremea lucrurilor mărunte a sosit
într-o caleașcă de gală despre care e bine
să nu mai spui nimănui
nimic”

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul  Editurii Literpress Publishing, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citindu-l pe Popa Ionelas. Cartea „Febra aurului”

Ionelas Popa a publicat de-a lungul timpului mai multe cărți, proză, volume de aforisme, dar și romane. Spre regretul meu încă nu am citit nici o lucrare a autorului, însă noua sa carte apărută anul acesta la editura Velvet Story mi-a trezit interesul instant. Cum nu eram familiarizată cu stilul de scriere a acestuia tot ce mi s-a derulat în față a fost de o selecție și originalitate aparte, o proiecție matură și corectă a scrierii greu întâlnită în timpul de față ce a făcut ca lecturarea cărții să fie cursivă și plăcută deopotrivă.

„Un caz analizat prin metode de investigare riguroase. O acțiune antrenantă, verosimilă, presărată cu sarcasm și ironie. Protagoniști cu caractere incisive, puși să demaște o societate în degradare. „Febra aurului” nu este un simplu roman detectivistic, Popa Ionelas ascunzând printre mistere colțuri de realitate.”

Îl avem ca erou principal pe Răzvan Vlara, un detectiv ce are un „nas fin” în a elucida misterele. Cu unul proaspăt se ciocenește atunci când este invitat de către „Dinozaur” să afle dacă cu adevărat a fost o moarte naturală decesul unui căutător de bogății dacice sau una de mână străină. Puși pe căutări de sora defunctului anchetatorii își încrețesc frunțile pentru a face lumină. Inițiat în detaliile investigației Vlara preia la pachet și pe frumoasa Roxana Tache, o tânără dornică să învețe arta detectivă, sau cine să-i mai cunoască motivele. Detectivul pornește încrezător alături de Roxana, o însoțitoare destul de isteață și care pe alocuri lasă semne de întrebare, însă scopul este aflarea adevărului ce încă rămâne în ceață. Ajunși în Munții Orăștiei, locuri cu adevărat idilice dar și potrivite pentru a tăinui un omor aceștia trasează linii a unor pași făcuți de victimă, ce descoperă sau îi descumpănesc sau îi fac să fie încrezuți că se îndreaptă pe cărări sigure. Însă destul de întortocheate, ca și suișurile din munți.

‒ Și-atât doar!?
‒ Din păcate… și-atât doar! o imită bărbatul nederanjant.
‒ Ce-e-e!? lungi ea pretinderea de explicații.
‒ Din fericire, reveni Răzvan Vlara la timbrul vocal optimist, știm totuși ceva important…
‒ Super! Ce anume?
‒ Că… dacă plecăm la drum îndoiți, e puțin probabil s-ajungem până la capăt. Hahaha!”

Dintr-o ironie a vieții chiar dacă Răzvan Vlara e un bărbat experimentat în ale amorului cade în mrejele tinerei Roxana, aceasta profitând de atuul care-i este ca o armă îl descoase până la mici detalii. Ce nu știe aceasta e că tânărul detectiv intuiește ceva, palpează pericolul cât și tensiunea ce nu-l face să lase complet garda jos. Și totuși, misterul în jurul comorii dacice lasă un gol pe care Vlara dorește să-l umple cu orice preț. Îi reușește sau nu vă îndemn să aflați, ce pot spune e că toate se vor așeza la locul lor, morții cu morții, cei vii în „febra aurului”, alții în nota meschinății și lăcomiei, iar alții încă pulsând în incertitudini. Vlara însă se menține pe poziție punând ultima piesă finală ce dă gongul verdictului decesului din munții Orăștiei, în vechea Sarmizegetusă, unde aurul a întunecat mintea și a făcut ca avaria și gustul puterii să umbrească judecata.

Acțiunea a fost una antrenantă, într-un dute-vino am urmărit cu pași mici dar siguri cum în fața ochilor mi s-a derulat cercetarea tânărului detectiv; firul narativ a fost destul de încurcat ca la final să mi se descâlcească chiar sub ochii curioși ce au așteptat acel ceva decisiv. Și vă asigur, ce ne-a rezervat sfârșitul cărți e mult peste așteptările mele, aș mai vrea să citesc din peripețiile detectivului Vlara.

„Febra aurului” de Popa Ionelas este o carte ce posedă toate elementele unui roman detectivistic ce te atrage într-o acțiune în care suspansul se joacă subtil cu realitatea, una care ia fost punct de pornire pentru autor în creionarea acestei povești. Autorul pune în balanță printr-un limbaj ironic cât și compus de umor rafinat acțiunea cu tentațiile, elementele surpriză cu personalitatea bine șlefuită a unor personaje pe care le-am îndrăgit. Recomand cartea cu drag, aceasta se citește ușor, și are o intrigă interesantă ce prinde încă de la primele pagini.

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Velvet Story, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-o pe Vali Șerban. Cartea „Iartă, crede în tine și mergi mai departe.”

De multe ori simțim că suntem cu moralul la pământ, că orice nu am face parcă nu se leagă, însă sunt și momente în care iei o carte din bibliotecă, o răsfoiești și parcă toate se adună în una, anume în acea lectură ce te învălui într-o mantie protectoare pregătită să-ți dea învățămintele lumii într-un limbaj simplist însă unul care să te facă să înțelegi profunzimea dar și calea cea dreaptă. O astfel de alegere literară am făcut și eu atunci când am hotărât să citesc cartea „Iartă, crede în tine și mergi mai departe” scrisă de Vali Șerban, editată la editura Berg, 2021. Cartea în ansamblu mi-a oferit o doză sănătoasă de pace lăuntrică, o liniște purificatoare și mi-a reamintit care sunt adevăratele motive pentru care merită să mă bucur de viață, pe ce să pun accentele și să nu uit să mă prețuiesc în primul rând pe mine, să nu pierd acel unic fel de a fi.

„Cândva, i‑am spus unui pescăruș să‑mi dea o pereche de aripi. Voiam să zbor. Așa, ca el. Deasupra mării.
– Tu n‑ai nevoie de aripi! mi‑a răspuns, căutându‑și un loc pe nisipul mării… Cât timp suflă viața în tine, ai aripi! Doar trebuie să le simți, să le întinzi și să te înalți…”

Ar putea fi o imagine cu carte şi floare

o carte ca o alinare…

Deși a fost o cartea ce putea fi citită într-o singură zi am simțit nevoia să lungesc lecturarea ei, din motivul profunzimii ei și a cuvintelor ce îmi sunau atât de cunoscute, a stărilor ce nu-mi erau străine. În toată paleta de emoții și situații cartea a fost de o blândețe aparte chiar și atunci când a subliniat adevăruri mai puțin plăcute. Cuvintele înmuiate în mierea autoarei au fost ca un pansament sau ca o lămurire la ce a fost, ce suntem și ce-am pierdut în neștire. Combinată cu citate celebre și filosofii proprii cartea a plăcut din prima și cred că va fi un bun prieten pentru oricine o va alege.

 Cartea ne trece prin mai multe situații pe care fiecare le-am simțit într-o manieră sau alta, unele de extaz și plăcere, iar altele de dezamăgiri profunde. Cum fiecare capitol a fost cu o reprezentare a ceva anume ordinea se poate alege în măsură a cât de bună îți e ziua, sau ce ai vrea să tratezi cu leacul cuvântului. Însă vă asigur că mesajul transmis face cât o mie de cuvinte, din fiecare mică bucată de text ajungi să legi inima de acele gânduri răzlețe ale autoarei Vali Șerban și să faci un pact tăcut cu impresiile acesteia.

Autoarea și-a sedimentat gândurile și concepțiile despre viață și le-a expus în această carte. O lectură pe cât de obișnuită pe atât de plină de speranță, credibilitate și esență. În urma lecturii rămâi cu nădejdea și bucuria din lucruri mici, rămâi cu împăcarea și cu noțiunea de a trăi azi, aici și acum. În câteva cuvinte cartea relatează perfectul imperfect care ne face să fim unici prin definiție. O carte extraordinară. Nu vreau să vă povestesc prea mult, pentru că trebuie să o descoperiți singuri. Mie îmi revine sarcina să vă îndemn la lectură, și vă las câteva citate ce mi s-au lipit de suflet…

Citate din carte ce m-au impresionat:

  • De-a lungul vremii, viața m-a învățat că cel mai important cont este cel pe care mi-l deschid în suflet. Nu la bancă.
  • Aș spune că ieri stă de cele mai multe ori în spatele lui azi, iar mâine caută să ne sară în brațe…
  • Aș spune că acum suntem plânsul de ieri și zâmbetul de mâine…
  • Am înțeles că valorez atât cât sunt, nu cât spui tu, singurul evaluator corect rămânând întotdeauna Dumnezeu.
  • Iubirea este inefabilă. Vine pe furiș, intră-n suflet și nu mai pleacă niciodată.
  • Vreau să țipi, timpule! Să zbieri cât mai tare în frigul din noi…
  • Mâna neîntinsă, în sufletul căreia stau scrise povești tăcute, n-are nevoie de pomană! Are nevoie de iubire. Atât!
  • Oamenii oferă doar ceea ce sunt.
  • Dacă timpul mi-ar da tălpile lui, m-aș opri. Și aș fi.
  • … iartă-te, iartă-i, crede în tine și mergi mai departe!
  • Tu să fii bine. Noi nu ne-am născut ca să fim pe placul oricui. Oricui e oriunde. Tot e doar în tine.
  • E mare lucru să știm să fim!

Recomand cartea cu cea mai mare plăcere, aceasta poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Berg, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!

Citind-ul pe Leonida Neamțu. Cartea „Acolo unde vântul rostogolește norii. Chirie pentru speranță”

Leonida Neamțu s-a născut în 1934, la Soroca, Republica Moldova. În 1940, odată cu ocuparea Basarabiei, familia se refugiază în Maramureș, locuind în Viseu, apoi în Sighet. După studiile liceale, urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității Clujene. Debutează cu poezie ca student în 1952 la revista „Almanahul Literar”, condusă de poetul A.E. Baconsky. Primele volume apărute sunt volume de poezii: „Cântecul constelației și Ochii” (1960 și 1962), iar din 1964 publică doar romane: „Toporul de argint”, „Aventura și contraaventura”, „Febra de origine necunoscută”, „Chirie pentru speranță”, „Speranță pentru Marele Vis”, „Înotătorul rănit”, „Legenda cavalerilor absenți”etc .

Astăzi vreau să vă vorbesc despre cartea „Acolo unde vântul rostogolește norii. Chirie pentru speranță” semnată de Leonida Neamțu, volum reeditat la Editura Publisol, în anul 2021. Cartea e începutul unei serii ce are la bază descrierile celui de-al doilea Războiul Mondial cât și noțiunile de spionaj, urmăriri din umbră și viața ce atârnă pe un fir de ață. Pe cât de ciudată este scrierea prin repetițiile care nu au nici o logică uneori presărând în mintea mea cele mai sumbre scenarii pe atât de misterioasă și plină de suspans.

Îl avem ca personaj principal pe Blondul, un agent cu o mie de fețe, unul care vede moartea cu ochii și totuși e încrezut că finalu-i este mult prea departe. Într-un cadru al celui de-al doilea Război Mondial cartea ne pune în față planuri greu de înțeles, comploturi, tentative de omor și multe scheme puse în funcțiune de niște minți diabolice. Într-un haos al timpului Blondul e cel care sau e în centrul tornadei sau e cel ce o provoacă direcționând-o acolo unde-i trebuie.

Într-un circuit activ povestea ia amploare cu fiece pagină, Blondul este descris ca fiind un bărbat bine cu trecere la femei, însă poate fi iubire atunci când umbli prin lume ca o umbră, poate fi acea legătură dacă umpli acel gol al conținutului cu jocuri periculoase? Și totuși, o figură feminină vom întâlni, una care va pune o amprentă considerabilă pe istoricului agentului nostru, enigmatica Em – femeia spioană v-a fi o apariție aparte care va da culoare volumului. Și nu ultima, vă asigur…

Descrierile sunt perfecte, transpunându-te într-o clipită în centrul acțiunii, vom fi martorii unei pelicule alb-negru ce ni se va derula în fața ochilor. Una care nu ne va lasă indiferenți, una care va sublinia aventura în toate formele ei, spionajul și contraspionajul, descrise într-o manieră originală, totul presărat cu ironii și umor negru tipice timpurilor de atunci.

Cartea „Acolo unde vântul rostogolește norii. Chirie pentru speranță” s-a dovedit a fi un roman care surprinde și atrage, fiind altceva decât celelalte cărți despre război și efectele acestuia. Și asta în primul rând datorită personajelor memorabile cărora autorul le-a dat o personalitate inedită. O carte venită ca un vânt ce rostogolește norii…

Recomand cartea celor ce iubesc misterul împletit cu acțiunea celui de-al doilea Război Mondial, romanul poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Publisol, iar pe mine mă găsiți pe pagina- @apostolcristinuta unde puteți afla noutăți literare din biblioteca mea!