Citind-o pe Mona Issa. Cartea „Unless you”!

Ador să descopăr autori români contemporani care au un dar de a scrie original, cei care își au la ei cuvintele, poveștile și orânduirea pe pagină. Iubesc să descopăr persoane care înaintează și se cizelează văzând cu ochii, acei care se șlefuiesc și prețuiesc sfatul și îndrumarea pentru ca istorisirea să ia avânt, să bucure ochiul cititorului și să îmblânzeacă vorba criticului. Astăzi vreau să vă vorbesc despre o tânără scriitoare de-a noastră, nuștiu de ce dar o asociez cu eroina cărții, așa dulce și jucăușă. Visătoare și cu o inimă mare. Deci, autoarea Mona Issa m-a surprins plăcut cu noua sa carte, „Unless you” apărută anul acesta la editura „Cassius Books”, o romantică comedie young-adult ce a venit la momentul potrivit, desenându-mi zâmbete dar și o nostalgie asupra acelor emoții inițiale de „îndrăgosteală”.

Cartea „Unless you” este prima dintr-o serie ce a conturat un cadru „tineresc” suav dus spre dulcegării ce mi-a ridicat glicemia. Treptat ve-ți înțelege și de ce. Povestea este una care sau îți reamintește de o tinerețe plină de culoare sau te face să-ți dorești să te încarce acele emoții efervescente ce se adâncesc cu fiece cuvânt tot mai mult.

„În toată această nebunie, suntem conștienți amândoi că nu doar trupuril ni se predau, ci și că inimile noastre se contopesc.”

…când fiecare alegere te duce spre un alt deznodământ…

O avem ca eroină a cărții pe Dhalli Less o tânâră plină de culoare, care lucrează ca asistentă medicală. Chiar dacă viața ei este o catastrofă iar eșecurile personale se țin în lanț aceasta e mereu înconjurată de persoane dornice să o ajute. Când totuși toate se duc de râpă aceasta hotărăște să o înceapă de la zero, astfel se mută în New York, loc în care speră să-și găsească liniștea dar și dragostea pusă într-un sertar a fostului iubit. Își face și plan de cucerire și de ce ar putea face cu acel „el” ce încă a rămas în sufletul ei. Însă soarta are alte planuri iar ironia țese alte pânze și face ca peste ea să intre ca o furtună Vayne Moore, fiul unui cunoscut om de afaceri; un mascul alfa ce se face remarcat încă de la primele priviri aruncate pe furiș.

Scânteile ies din ei ca din artificii, totul se precipită iar replicile cu tentă sexuală sunt la ele acasă mai cu seamă că vin la pachet și cu atingeri menite să-i încingă neuronii tinerei noastre dar și să mă păstreze pe mine fixată pe poveste. Însă lipsa Dhalliei de experiență cât și dorința sa de a-și primi răspunsurile de la fostul său iubit o fac să pătreaze acea doză de distanță sigură atât pentru corpul ei cât și pentru inima sa ce se înrobește fără ca măcar să realizeze.

Karma nu le este prietenă, aceasta își spune cuvântul aducându-i împreună în cele mai ciudate moduri ațâțându-le simțurile și parcă testându-le limitele. Secretele și de cele mai multe ori lipsa comunicării bine închegate fac ca cei doi să se trezească în fața unui zid de reținere care nu îi avantajează, ba chiar îi provoacă să nu se mai vorbească. Și la pachet vine suferința, acea care le stinge sclipirea din ochi. Provocările la care sunt supuși însă îi fac să conștientizeze matur importanța unul altuia, să prețuiască ceea ce au și nu în ultimul rând să nu ia iubirea în glumă.

Cartea în ansamblu e o reunire de personaje menite să se completeze reciproc, atât prietenii eroinei noastre, cât și povestea de iubire ce înmugurește chiar sub ochii noștri dintre Dhalli și Vayne aduce dulceață peste text. Totul se condimentează cu umor încins și scene ce nu doar că mi-au făcut ochii să sclipească dar și inima să salte ca la o aducere aminte dintr-o adolescență în care totul mi se părea fără răspunsuri fixe și iubirile atât de necontrolate, atât de simfonice. Fiecare erou menționat în carte ne dovedește că viața e frumoasă și merită trăită, indiferent de obstacole. 

„Unless you” – totul e posibil când iubești…

Cartea „Unless you” este o poveste frumoasă, amuzantă cât și plină de trăiri intense ce va ține cititorul printre file. Deși face parte din categoria Young Adult, consider că această carte poate fi citită de oricine deoarece are menirea să relaxeze, să ceeze acea necesitate de frumos încât dă dependență. Această doză de „tineresc” nu strică la nimeni. Este genul de carte plăcută, aerată din care ai de învățat și din care îți dai seama cât de mult contează fiecare alegere în viață. Pentru că timpul de obicei nu poate fi dat înapoi… doar trăit aici și acum! La intensitate și din toată inima!

Citind antologia „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice”. Editura Siono

Primii fulgi de nea dau startul unor momente în care emoțiile își caută comoditatea, acele stări ce ne induc într-o hibernare plăcută menită să ne direcționeze spre lecturi la gura sobei sau spre o liniște desăvârșită savurând un ceai cald. Primele seri friguroase parcă ne trimit semne de contemplare, de pace sufletească și parcă știi că tot ce se va așterne peste noapte va fi o curățenie imaculată atât pe ulițe cât și pe toate zbuciumurile adunate.

În această notă semnificativă vă voi dezvălui numele recentei mele cărți citite, și anume un titlu ce mi-a atras atenția nu doar prin ceea ce semnifică ci și prin profunzimea cuvintelor. „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este mai mult decât o colecție de povești ce se cern suav pe niște pagini de carte, e emoție, suspans dar și amuzament adunat de litere înșiruite pe zăpada proaspăt așezată în fața noastră.

„Ce să-ți spun despre iarnă, când toate vorbele mele sunt simple cuvinte, pentru că n-ai fost acolo să miroși, să auzi, să simți și, mai ales, să râzi? Îmi este imposibil să-ți pun în vorbă ritualurile zilelor de iarnă. De-aș fi mare meșter în cuvinte, nicio metaforă și nici o figură de stil nu-ți va putea aduce în minte amestecul de trăiri. (din povestea „A fost odată Iarnă” de Cristina Dinu) „

Îmi plac foarte mult antologiile, în special cele de Crăciun, iarnă și tot ce cuprinde acest anotimp al albului infinit. Ador să mă instalez frumos printre perne cu o cană de ceai aburind în compania unei cărți ce nu doar că-mi va desena zâmbete dar și îmi va face o plăcere să o parcurg pe istorisiri scurte în care începutul e fulminant iar sfârșitul nici pe departe un final definitiv. În această ordine de idei cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” apărută recent la Editura Siono mi-a fost alintul meu, freamătul și curiozitatea ce m-a încărcat pentru câteva zile. Am întins deliberat lectura acestei cărți pentru a lua toată magia textuală, pentru a primi acea doză de unic și original transmis de fiecare autor în parte.

„Și iată că decorul îmbracă mantia strălucitoare a iernii, fumul caselor pictează tablouri felurite pe cerul infinit, iar copiii exprimă bucuria pură sub avalanșa de forme a fulgilor de nea. Magia este la ea acasă și parcă se aud colindele duioase și sunetul clopoțeilor ce vestesc Sfintele Sărbători. (din povestea „Iarna sufletului, un capitol din cartea vieții” de Florina Popa Dumeș)”

Poveste cu poveste am adunat ca într-o cutiuță prețioasă niște bijuterii în cuvinte și frământări, în acțiuni fulgerătoare și iubiri ce se vor înflori chiar sub ochii noștri. Vom străbate ierni tradiționale de care mie personal îmi e dor și vom desprinde lumile fantastice ale „ticluitorilor” de ireal. Vom merge pe potecile înzăpezite ale narațiunii și vom cuprinde nu doar fiecare istorisire dar și acel subtext ce ne va fi frumos ambalat de iscusiții scriitori. Vom aprecia truda lor dar și depănarea amintirilor dintr-o copilărie zvăpăiată în care tradiția era prețuită iar bucuriile sincere.

Mă voi abține să vă prezint poveștile, aș știrbi din munca autorilor însă ce pot adăuga este că antologia îmbină diferite genuri literare pentru toate gusturile astfel încât citirea cărții este într-o tonalitate impresionant de diversă. Aici vom descoperi scriitori cunoscuți și mai puțin știuți ce se vor juca cu emoțiile noastre, unii ne vor reda iubiri ce înnobilează iar alții vor da frâu liber imaginației zăpăcindu-ne cu personaje mirifice. Unii vor desena zâmbete pe chipul nostru înfrigurat iar alții ne vor topi prin depănarea la gura sobei a unor bazaconii înduioșătoare. Însă toți vor avea un scop, o țintă și un cadru, acel al literelor pe fulgi de nea într-o iarnă în care poveștile se scriu pe șotronul înzăpezit.

Cartea „Litere Pe Fulgi De Nea – Break The Ice” este o culegere de povești cu iz din alte timpuri, o combinație diafană între ieri și azi, între ce-a fost și s-a dus și ce va avea să vină; o carte încărcată cu emoții, numai bună de citit la gura sobei, cu un ceai cald alături și cu o dispoziție bună ce pe măsura citirii se evidențiază. O carte pe care o recomand cu căldură aici și acum! 

Ar putea fi o imagine cu ‎carte şi ‎text care spune „‎Cozy Christmas Coffee Shop Amblence with Plano Jazz Christmas Music, Crackling Fire & Caf. Lote LITERE PE A ح BREAKTHE‎”‎‎

Citind-o pe Simona Tănăsescu. Cartea „Adio, domnule pilot!”

Scriitoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet frumos de scrieri literare, printre care se numără-, „Karma-i o zdreanță„Lacrima Stejarului”,  și seria Ciclul Vital nouă, prin apariția primelor două volume: „Pe Gaura cheii” și „Prin Telescop”Anul acesta autoarea ne-a surprins cu romanul, “Creatoarea de vise”urmat la scurt timp de o poveste feerică în tonurile sărbătorilor de Crăciun intituată „Un Crăciun pentru noi doi”, iar recent proaspăt ieșită de la tipare este cartea „Adio, domnule pilot!”. Romanul îmbină frumos sentimentele de la început cu cele ce se sedimentează în ani și nu își schimbă forma, ci doar se fac mai rezistente, mai pregătite să dea tonul iubirii în toată splendoarea sa.

„Se spune că atunci când iubești, totul este posibil! Total fals! Atunci când iubești, când ești îndrăgostit ca un nebun, totul devine mai complicat, mai încâlcit, mai anevoios. Iubirea este ciclică. Pe cât este de transparentă, pe atât procesul este de complex.”

Ar putea fi o imagine cu text care spune „párul. In mod igur, mángâindu- starni zdreanță! ara din mine. ”vitce mod a tâcere Karma-io una Adio, domnule SIMONA pilot! TĂNĂSESCU”

Cartea ne întâmpină cu o poveste ce are o morală adâncă, și mai exact „Povestea iederei”, iubirea dar și chinul unor tineri meniți să treacă prin focul dragostei dar și prin ceața dezlănțuită dintr-un jurământ în prag de seară ce mistuie predestinarea a două suflete ce au fost făcuți unul pentru altul, inimi ce pătrund într-un joc al karmei. Astfel având ca punct de pornire o poveste ce lasă un gol sufletesc pe inimile celor îndrăgostiți pornim în călătoria creionată de Simona Tănăsescu și al său pilot ce ne va urca pe culmile văzduhului și ne va ațâța simțurile până la extaz.

O avem ca eroină pe Ivy, fiica unui gradinar priceput, o tânără crescută fără gingășia unei mame însă cu dibăcie educată de un tată asumat. Totul merge lin până tatăl acesteia hotărăște să facă o mișcare ce le va schimba viața, și mai exact ajung să se mute în orașul Barre, din statul Vermont. Povestea lor se scrie văzând cu ochii însă ia un asalt colosal atunci când Ivy face cunoștință cu fratele celei mai bune prietene ale sale care este și fiica gazdei la care stau. Astfel Ivy îl întâlnește fulgerător pe Mark Ramos, pilot de profesie, fiul proprietarului celei mai mari cariere de granit din lume, prieten dintr-o tinerețe trecută cu tatăl acesteia. Chimia dintre ei e inevitabilă, în aer plutește aroma dragostei dar și a curiozității ce-i macină pe cei doi până în punctul fulminant.

Între cei doi se naște o poveste de dragoste puternică care îi mistuie, însă totul e extrem de complicat, el este logodit iar Ivy nu este sigură dacă va face față încercărilor ce i se ivesc în cale. Totul chiar nu este ușor, pentru unii din motiv să nu dezgroape secrete de mult uitate iar pentru alții neacceptarea jumătăților de măsură. Pentru unii curg reproșurile iar pentru alții părerile de rău. Iar cum nu ai înnoda ața nodurile sunt mult prea vizibile iar durerile mult prea sângerii.

„Privirea lui, inconștient o susținea pe a mea, cât să mă țină pe linia de plutire, să mă țină la suprafață, să nu mă lase să mor de inimă rea. Nu știu ce voia să-mi spună, dar Mark, pentru mine, nu era decât mărul din Grădina Edenului…din momentul acesta, putea să-mi spună orice, pentru că el, mie, îmi era interzis!(…)”

Ca într-o poveste cu prințul cel frumos și fata țăranului, astfel cei doi eroi ai noștri își dau permisiunea să simtă și să trăiască aici și acum, însă iluzia binelui li se sfărâmă în mii de bucăți, realitatea lovindu-i în față mai rău decât și-au putut imagina împrăștiindu-le nu doar emoțiile ci și fărâmele de suflet ce se vor reîntregi abia după mulți mulți ani.

„Eu sunt Ivy, Ivy Bauer, iar povestea mea nu este cu mult diferită față de a fetei de cizmar și a feciorului de om bogat, numai că tata este grădinar, iar Mark este fiul proprietarului celei mai mari cariere de granit din lume, aflată în Barre. Diferențe, bineînțeles că există, dar, la un moment dat, suferința Iederei am simțit-o cu propria inimă. Și atunci, mi-am pus sute de întrebări, la care am găsit în final un singur răspuns: dacă nu ai curajul să-ți trăiești viața, să te ferească Dumnezeu ca viața să ajungă să te trăiască pe tine!”

Cartea „Adio, domnule pilot!” s-a dovedit a fi un roman incendiar, pe lângă scenele de amor focos ni se va deschide o poveste menită să impresioneze, o poveste care a reușit să mă transforme alături de eroii principali ba într-o visătoare romantică, ba într-o lacrimă ce se prelinge pe geamul rece într-o zi ploioasă. Fiecare acțiune s-au m-a scos din zona de confort sau a tatuat pe sufletul meu o nevoie de a așeza piesele în așa fel încât să le dau eroilor principali un bine meritat:… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Pot să mai adaug că enigmaticul pilot a lăsat înnaltul zborului în ochii mei iar Ivy a înrădăcinat iubirea în inima mea, iar această combinație m-a făcut să plutesc între cer și pământ în boemul dans al dragostei infinite.

Citind antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow”. Editura Siono

Acum suntem în cea mai frumoasă perioadă din an, momente în care fulgii dansează valsul emoțiilor, când mirosul de portocale te îmbie să le încerci iar atmosfera din jurul pregătirilor pentru venirea Crăciunului parcă face ca totul să devină simplu, feeric și de o copilărie firească.

Anume în această perioadă parcă sunt impulsionată să adun în jurul meu cărți tematice și să parcurg filă cu filă într-o suavă stare de spirit ce nu mă lasă să îmi treacă ziua neexperimentând iubiri de poveste, finaluri fericite și acțiuni ce aduc două suflete într-o chemare.

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte, mai exact o antologie apărută anul acesta la editura Siono; frumoasa operă „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” ne prezintă autori aleși cu grijă care ne vor spune ca la gura sobei povești unice, unele cuprinse de melancolie iar altele cu dragoste, unele despre copilării zburdalnice iar altele despre tot ce se naște din emoție vie în toate formele ei.

Ar putea fi o imagine cu carte

„Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” a fost cartea ce s-a citit încet, povestitor și cu senzația de molcom. Nu am dorit grăbirea citirii din motive firești, pentru că a plăcut, pentru că a adunat în câteva sute de pagini povești original de superbe; fiecare în parte a avut acea licărire de nou și magic. De nostalgie și dor.

Prin intermediul acestei cărți am întâlnit autori noi și am surâs la poveștile nou-nouțe ale autorilor cunoscuți deja de mine. Am prețuit ingeniozitatea unora și am gândit încă o dată mesajul venit din „zăcămintele” unor povești. Am trăit emoția alături de această carte dar și am privit în zarea încărcată de nori ce prevestesc a ninsoare amintindu-mi acele troiene pe care le urcam într-o fragedă copilărie. Acele ierni ce au fost o dată… unele descoperite aici printre pagini.

Fiecare poveste și-a făcut loc în inima mea, iar ce a plăcut cel mai mult a fost faptul că genurile diferă, acțiunile fiind între cer și pământ, între amintiri depănate ca un ghem de ață sau provocări textuale ce mi-au întărit convingerea că această antologie e o adevărată bijuterie. Mă voi abține să redau aici poveștile chiar dacă am câteva favorite însă cred că adevărata magie e să aflați singuri, să parcurgeți individual un drum presărat cu fantezie dar și momente nostalgice a unor ani ce nu se vor mai întoarce, unele texte vor fi atât de calde încât profunzimea lor va cuprinde toată ființa dorind ca această stare să nu se termine niciodată.

Antologia „Șotron Pe Zăpadă – Let It Snow” este mai mult decât o carte. Aici fiecare poveste respiră, își trăiește singură povestea și se pune în față într-o manieră unicat. Atmosfera cărții este încărcată cu iubire, dor, nostalgie și spiritul sărbătorilor iar toată această combinație face ca lectura să fie intensă, fermecătoare, într-un ton cu sezonul actual și coloritul acelor câteva zile ce ne apropie tot mai mult de Crăciun. Cartea aceasta este minunată, este o colecție de povești pe cât de diferite, pe atât de frumoase și de captivante pe care le recomand cu tot dragul. 

Ar putea fi o imagine cu carte

Două cărți frumoase de Crăciun! Editura Lizuka Educativ 

Cu pași grăbiți ajungem tot mai fericiți spre acel gong al Crăciunului, acea perioadă în care toți ne transformăm în copii, când zâmbetele nu ne mai sunt reținute iar mirosul de portocale și scorțișoară ne îmbie simțurile. Cea mai frumoasă perioadă din an în care magia pulsează iar speranța parcă reînvie, parcă aici și acum totul prinde culoare, nuanțe îmbinate cu povești spuse la gura sobei și aroma cozonacului ce stă pe vatră.

Și parcă îți vine să oprești timpul în loc pentru a face acea pauză bine meritată și să citești, să parcurgi povești amuzante, unele despre spiriduși poznași altele despre măreția Crăciunului, unele despre acel Moș gata pregătit să bucure copii în fiecare an, iar altele despre cum magia nu moare niciodată o dată ce crezi în ea.

Pe aceste note muzicale dansante am parcurs și două cărți recent primite de la editura Lizuka, cărți ce au avut menirea să ne adune la un loc și să parcurgem textele într-o armonie desăvârșită. Am ales două minunate opere ale autorului Dorin Bujdei care au reîntregit colecția cărților de iarnă, acelea care ne sunt cel mai aproape de suflet în această perioadă.

Cărțile „Vine Moșul de Zăpadă” dar și „Iată vine Moș Pisoi” au fost o bucurie în sine. Autorul pe lângă croirea poveștii în toată splendoarea sa a presărat totul într-o magie liniștitoare, astfel am parcurs cărțile într-o formulare a unui miracol, pentru că așa stare îți dă acea sclipire din ochii micilor cititori.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Fiind două cărți diferite fiecare în parte ne-a depănat o poveste unică, una ne-a prezentat pe Moș Pisoi cel care are grijă ca fiecare pisoiaș să-și primească darurile iar a doua ni l-a adus în față pe salvatorul Crăciunui, și mai exact pe un om de zăpadă ce a făcut posibil ca împărțirea darurilor să fie altfel, chiar dacă Moș Crăciun a fost bolnav. Ambele în ansamblu au cuprins aspectele emoționale ce leagă inocența cu prietenia, copilăria cu bucuriile simple, magia cu tot ce înseamnă acea tradiție de a împărți, de a dărui și de a lua din tot ce înseamnă curățenia iernii.

Volumele sunt completate de ilustrații frumoase ceea ce crează o conexiune formidabilă atunci când micii cititori fac asociere dintre text și imaginile din carte. Noi frecvent ne-am oprit asupra pozelor din carte în nevoia de a ne aminti cum a fost iarna trecută la săniuș, cum am scris Moșului sau cum am făcut oameni de zăpadă, dacă și noi i-am modelat la fel cum am găsit în carte. După cum vă spuneam o plăcere literară nemărginită.

Nu-mi rămâne decât să vă îndemn la lectură cu mic cu mare și să aveți parte de sărbători fericite. Mai jos ve-ți putea viziona și filmulețele micilor mei cititori!

Suflet bun, suflet curat,
Am plecat la colindat
E vremea colindelor
E noaptea minunilor.
Noaptea-i rece și albastră
Stau pisoii la fereastră
Să privească cum coboară,
Cu ochi mari, de pisoiaș,
Prin troianul uriaș,
Moș Pisoi cu-n iepuraș
Înhămat la sănioară.
(din cartea „Iată vine Moș Pisoi”)

Citindu-l pe Thomas Enger. Cartea „Instinct criminal”

Thomas Enger (21 noiembrie 1973) este un scriitor și jurnalist norvegian. A crescut la Jessheim, dar acum locuiește în Oslo, unde lucrează ca jurnalist. A debutat cu cartea Skinndød în 2010. A fost prima carte dintr-o serie de cinci cărți despre jurnalistul Henning Juul. Seria a fost vândută de atunci în 30 de țări, iar cartea a fost nominalizată la premiul eDunnit 2012 în timpul CrimeFest 2012. El a câștigat Premiul UP de două ori, mai întâi în 2014 pentru The Evil Legacy, apoi în 2018 pentru Killer Instinct.

Thomas Enger este unul dintre cei mai buni scriitori ai genului Nordic Noir, iar Instinct criminal, cea mai bună carte a sa de până acum. Excepțională! – Ragnar Jonasson

Astăzi vreau să vă vorbesc anume despre această carte, și anume „Instinct criminal”, un roman polițist extrem de accelerat ce s-a jucat cu mintea mea apărut recent la Editura Tritonic. Acesta a fost ca o simfonie plină de note atât joase spre grave cât și din acelea duse la limita celor acute. O poveste ce s-a ramificat într-un mod unic chiar sub ochii mei aducându-mi în față un mister greu de descifrat!

Întâmplarea face ca după un concert ce a avut loc într-un liceul a unui orășel liniștit să se producă o dublă crimă. Oroarea aduce după sine evenimente de mult lăsate în urmă dar și răscolirea unor aspecte ce fac ca toată încărcătura acțiunii să cutremure percepțiile mele asupra înclinațiilor tinerilor adolescenți. Deci, cum am menționat, crima ce a stins viața celor două victime, o tânără în floarea vârstei și un solist al trupei ce a animat concertul ajung să fie spaima dar și curiozitatea întregului orășel. Toți încearcă să-și croiască propriile teorii dar și să arate cu degetul, fie în urma unor bârfe sau a unor frici lăuntrice greu de ținut în frâu fie din motiv de a încurca și mai mult anchetarea cazului. Iar cine poate fi suspectul decât cel care a avut un motiv, iar în cazul tinerei e nimeni altul decât prietenul, iubitul cel căruia i s-au dat papucii chiar nu de mult, și de ce acesta n-ar fi un motiv? Ba chiar unul cusut cu ață albă, unul care indică gelozie și posesivitate. Însă nimic din această turnură nu e ceea ce pare. Nici măcar acei care au un alibi concret.

Astfel,  fostul prieten al tinerei, Even Tollefsen începe să-și facă propriile investigații, să pună întrebări ba chiar să stârnească un val din partea colegilor după ce pune un text de condoleanțe pe pagina de socializare astfel scoțând criminalul din zona de confort urmând la scurt timp o altă crimă, una care practic nu se leagă de cele două. Sau cine știe, poate se prinde de acestea mai mult decât ne închipuim, pot doar să vă spun că în jurul întrebărilor lui Even se formează un vacuum ce fierbe un deznodământ mult peste înțelegerea multora. Unul care îl pune față în față cu un adevăr ce îl răvășește la propriu și îl face martor în fața unor chipuri ce vor decide o viață și un destin.

Și totuși întrebarea ce mi-a bântuit gândurile pe parcursul lecturii este, ce poate transforma un băiat într-un criminal?… încă îmi dă de gândit. Ce buton se apasă pe mintea acelui ce săvârșește o fărădelege de este impulsionat să ducă până la capăt un omor, o crimă săvârșită cu sânge rece într-o secvență de furie necontrolată? Dintr-o nelămurire în alta, dintr-un cadru tenebros în altul autorul ne pune în fața unor acțiuni ce răscolesc, ce te fac să dai un pas în spate pentru a analiza nu doar textul în sine ci și ceea ce a vrut să spună scriitorul. Care i-au fost emoțiile în urma cărora s-a născut această poveste ce a surprins plăcut.

Scrisă în două planuri, atunci și acum cartea a creat o punte dintre acel tânăr Even cu noi, cititorii de rând ce am așteptat cu sufletul la gură ba ca acesta să-și așeze gândurile într-o sală de judecată, ba să-și trăiască experiența ce îi va schimba în întregime prezentul și viitorul. Dintre atunci și acum se încheagă această carte ce ne prezintă nu doar greșelile ce ne marchează dar și cât de ușor putem claca, cum dintr-un simplu om poți ajunge părtaș la un omor, sau chiar un criminal fără remușcări. Cum un simplu adolescent poate ajunge călău doar adunând în el mai multe frustrări decât poate duce.

„Totuși, nu-l voi putea ierta niciodată. Și nici nu mai voiam să am de-a face cu el. O omorâse pe Mari.(…)”

Cartea „Instinct criminal” este un thriller literar captivant și inteligent, mâna antrenată a autorului a scos ce e mai bun din tot ce se putea scrie aducându-ne în față o poveste pe cât de emoționantă, tot pe atât de complicată ce a venit ca o introspecție la tot ce a fost și ce urmează să fie. Deși cartea a fost o lectură ușoară, trezindu-mă complet absorbită de personaje și de intrigă, fiecare punând picătură cu picătură ce au umplut foile cu mister totuși miezul și deznodământul mi-au lăsat un gust amar. Am realizat pe măsură ce citeam că îmi place acest zbucium textual din care ies întrebări; iar cot la cot cu eroul principal Even am deslușit acele taine care sau trebuiau lăsate în negura vremii sau scoase la lumină. Și mai ales am aflat cine e criminalul, cel care a fost în văzul tuturor.

„Instinct criminal” este un roman învăluit în mister într-un orășel în care liniștea ar trebui să troneze, o cartea cu iz de film noir ce m-a prins între filele ei și nu mi-a dat drumul decât la ultima bătaie a ciocanului într-o sală de judecată în care adevărul a atins cote ridicate tranșând suflete și zguduind un trecut, prezent și viitor. „Instinct criminal” e o carte pe care o recomand neîntârziat deoarece v-a plăcea instant datorită compoziției sale, a ideii în sine și a planului în care este plasată acțiunea.