Scriitoarea Simona Tănăsescu, născută în data de 12 august 1978 la București, a urmat studii la Jurnalism și la Dimitrie Cantemir- Management Turistic și Comercial. La moment este editor la Editura Velvet Story cât și o autoare care are în palmares un buchet frumos de scrieri literare, printre care se numără-, „Karma-i o zdreanță„, „Lacrima Stejarului”, și seria Ciclul Vital nouă, prin apariția primelor două volume: „Pe Gaura cheii” și „Prin Telescop”. Anul acesta autoarea ne-a surprins cu romanul, “Creatoarea de vise”, urmat la scurt timp de o poveste feerică în tonurile sărbătorilor de Crăciun intituată „Un Crăciun pentru noi doi”, iar recent proaspăt ieșită de la tipare este cartea „Adio, domnule pilot!”. Romanul îmbină frumos sentimentele de la început cu cele ce se sedimentează în ani și nu își schimbă forma, ci doar se fac mai rezistente, mai pregătite să dea tonul iubirii în toată splendoarea sa.
„Se spune că atunci când iubești, totul este posibil! Total fals! Atunci când iubești, când ești îndrăgostit ca un nebun, totul devine mai complicat, mai încâlcit, mai anevoios. Iubirea este ciclică. Pe cât este de transparentă, pe atât procesul este de complex.”
Cartea ne întâmpină cu o poveste ce are o morală adâncă, și mai exact „Povestea iederei”, iubirea dar și chinul unor tineri meniți să treacă prin focul dragostei dar și prin ceața dezlănțuită dintr-un jurământ în prag de seară ce mistuie predestinarea a două suflete ce au fost făcuți unul pentru altul, inimi ce pătrund într-un joc al karmei. Astfel având ca punct de pornire o poveste ce lasă un gol sufletesc pe inimile celor îndrăgostiți pornim în călătoria creionată de Simona Tănăsescu și al său pilot ce ne va urca pe culmile văzduhului și ne va ațâța simțurile până la extaz.
O avem ca eroină pe Ivy, fiica unui gradinar priceput, o tânără crescută fără gingășia unei mame însă cu dibăcie educată de un tată asumat. Totul merge lin până tatăl acesteia hotărăște să facă o mișcare ce le va schimba viața, și mai exact ajung să se mute în orașul Barre, din statul Vermont. Povestea lor se scrie văzând cu ochii însă ia un asalt colosal atunci când Ivy face cunoștință cu fratele celei mai bune prietene ale sale care este și fiica gazdei la care stau. Astfel Ivy îl întâlnește fulgerător pe Mark Ramos, pilot de profesie, fiul proprietarului celei mai mari cariere de granit din lume, prieten dintr-o tinerețe trecută cu tatăl acesteia. Chimia dintre ei e inevitabilă, în aer plutește aroma dragostei dar și a curiozității ce-i macină pe cei doi până în punctul fulminant.
Între cei doi se naște o poveste de dragoste puternică care îi mistuie, însă totul e extrem de complicat, el este logodit iar Ivy nu este sigură dacă va face față încercărilor ce i se ivesc în cale. Totul chiar nu este ușor, pentru unii din motiv să nu dezgroape secrete de mult uitate iar pentru alții neacceptarea jumătăților de măsură. Pentru unii curg reproșurile iar pentru alții părerile de rău. Iar cum nu ai înnoda ața nodurile sunt mult prea vizibile iar durerile mult prea sângerii.
„Privirea lui, inconștient o susținea pe a mea, cât să mă țină pe linia de plutire, să mă țină la suprafață, să nu mă lase să mor de inimă rea. Nu știu ce voia să-mi spună, dar Mark, pentru mine, nu era decât mărul din Grădina Edenului…din momentul acesta, putea să-mi spună orice, pentru că el, mie, îmi era interzis!(…)”
Ca într-o poveste cu prințul cel frumos și fata țăranului, astfel cei doi eroi ai noștri își dau permisiunea să simtă și să trăiască aici și acum, însă iluzia binelui li se sfărâmă în mii de bucăți, realitatea lovindu-i în față mai rău decât și-au putut imagina împrăștiindu-le nu doar emoțiile ci și fărâmele de suflet ce se vor reîntregi abia după mulți mulți ani.
„Eu sunt Ivy, Ivy Bauer, iar povestea mea nu este cu mult diferită față de a fetei de cizmar și a feciorului de om bogat, numai că tata este grădinar, iar Mark este fiul proprietarului celei mai mari cariere de granit din lume, aflată în Barre. Diferențe, bineînțeles că există, dar, la un moment dat, suferința Iederei am simțit-o cu propria inimă. Și atunci, mi-am pus sute de întrebări, la care am găsit în final un singur răspuns: dacă nu ai curajul să-ți trăiești viața, să te ferească Dumnezeu ca viața să ajungă să te trăiască pe tine!”
Cartea „Adio, domnule pilot!” s-a dovedit a fi un roman incendiar, pe lângă scenele de amor focos ni se va deschide o poveste menită să impresioneze, o poveste care a reușit să mă transforme alături de eroii principali ba într-o visătoare romantică, ba într-o lacrimă ce se prelinge pe geamul rece într-o zi ploioasă. Fiecare acțiune s-au m-a scos din zona de confort sau a tatuat pe sufletul meu o nevoie de a așeza piesele în așa fel încât să le dau eroilor principali un bine meritat:… și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Pot să mai adaug că enigmaticul pilot a lăsat înnaltul zborului în ochii mei iar Ivy a înrădăcinat iubirea în inima mea, iar această combinație m-a făcut să plutesc între cer și pământ în boemul dans al dragostei infinite.
Vorbe pentru suflet... 